Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
UNGARIA
Pagina 1 din 2
Pagina 1 din 2 • 1, 2
Re: UNGARIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/10063/7/
Asezata pe Colina Cetatii, in Piata Sfintei Treimi, in apropierea celebrului Bastion al Pescarilor biserica este, fara indoiala unul dintre simbolurile orasului de pe Dunare. Istoria ei este strans legata de cea a orasului Buda dinainte de unirea acestuia cu cel de pe celalalt mal al fluviului. Cel mai vechi manuscris mentionand biserica, la origine inchinata Sfintei Fecioare dateaza din 1247 dar se pare ca a fost ridicata pe locul unei constructii mai vechi. In secolul al XIII-lea biserica functiona sub jurisdictia episcopului de Veezpren. In 1255, regele Bela al IV-lea amintea biserica drept un loc supus unor constructii si renovari iar in 1269 ca pe o lucrare terminata in care se celebrau servicii divine.
Asezata pe Colina Cetatii, in Piata Sfintei Treimi, in apropierea celebrului Bastion al Pescarilor biserica este, fara indoiala unul dintre simbolurile orasului de pe Dunare. Istoria ei este strans legata de cea a orasului Buda dinainte de unirea acestuia cu cel de pe celalalt mal al fluviului. Cel mai vechi manuscris mentionand biserica, la origine inchinata Sfintei Fecioare dateaza din 1247 dar se pare ca a fost ridicata pe locul unei constructii mai vechi. In secolul al XIII-lea biserica functiona sub jurisdictia episcopului de Veezpren. In 1255, regele Bela al IV-lea amintea biserica drept un loc supus unor constructii si renovari iar in 1269 ca pe o lucrare terminata in care se celebrau servicii divine.
In Evul Mediu asezamantul a fost scena unor evenimente politice diferite. Dupa stingerea dinastiei Arpad, regele ceh Vincel, a fost primit in aceasta biserica, iar in 1309, Carol Robert de Anjou, rege al Ungariei, a fost incoronat aici. Tot aici au avut loc incoronarea regelui Mathias si cele doua casatorii ale acestuia. Planul de baza si infatisarea bisericii dateaza din timpul domniei regelui Sigismund. Cea mai frumoasa parte a fatadei si turnul de sud-est au fost construite in timpul domniei lui Mathias al carui blazon, reprezentand un vultur este imprimat pe zid. Cu acest prilej locuitorii au schimbat numele locasului din "Adormirea Maicii Domnului" sau "Biserica Maicii Domnului" in Biserica Mathias.
In 1526 turcii au invadat Buda si, din nefericire, o buna parte a asezamantului a cazut prada flacarilor. A fost renovat suficient de repede dar, in 1541, turcii au cucerit Buda si locasul a fost transformat in moschee. Aici a fost tinuta o slujba musulmana prin care sultanul Suleyman multumea Cerului pentru ajutorul dat in lupta. Transformarea bisericii in moschee a determinat o serie de transformari. A fost mutat mobilierul, au fost indepartate statuile, au fost spalati peretii, inlaturandu-se astfel frescele. Cele doua superbe candelabre au fost duse la Istanbul si astazi pot fi vazute in Sfanta Sofia. Trupele crestine au intrat in Buda la 2 septembrie 1686 si moscheea a redevenit biserica crestina. Se pare ca aici a avut loc, la data respectiva "Minunea Sfintei Fecioare". Se spune ca, in timpul asediului orasului de catre Liga Sfanta, un perete al bisericii s-a prabusit din cauza proiectilelor trase din tunuri si in fata musulmanilor, care se rugau, a aparut statuia Fecioarei ascunsa in spatele zidului. Acest lucru i-a inspaimantat pe ocupantii orasului care a fost eliberat in aceeasi zi.
Biserica a apartinut intai franciscanilor, apoi iezuitilor si a fost decorata in stilul baroc, dupa gustul epocii. In 1723 a fost serios avariata de un incendiu si, 25 de ani mai tarziu, un fulger a distrus altarul principal construit in 1690. Pana la mijlocul secolului al XIX-lea boltile si zidurile au suferit degradarea specifica trecerii anilor asa ca o renovare completa era absolut indispensabila, cu atat mai mult cu cat biserica era considerata un adevarat sanctuar catolic si, dupa marime, a doua din Buda medievala si a saptea din Regatul medieval al Ungariei.
Lucrarile de restaurare au avut loc intre 1873-1896 dupa planurile arhitectului Frigyes Schulek. Reconstructia a fost facuta in stil neo-gotic iar la lucrari au participat cei mai de seama artisti ai epocii. Remarcabile sunt, pe langa vitralii si acoperis, picturile evocand scene biblice sau din trecutul tarii. In biserica se afla Muzeul de Arta Bisericeasca si capela funerara cu sarcofagele lui Bela al III-lea si cel al Anei de Chátillon. Constructia se remarca printre altele si printr-o acustica perfecta si nu e de mirare ca aici a fost incoronat Franz Iosif ca rege al Ungariei, in acordurile solemne ale Mesei lui Franz Liszt, acorduri care rasuna si in zilele noastre, chiar daca mirii sunt oameni obisnuiti.
OBUDA - istorie in piatra
OBUDA - istorie in piatra
Aflat in nordul Budapestei pe tarmul drept al Dunarii, cartierul Obuda este de fapt un fost oras, cel mai vechi din cele trei orase autonome (Obuda, Buda si Pesta) care s-au unit in 1873, creand actuala capitala a Ungariei. Cercetarile arheologice au stabilit ca teritoriul a fost locuit inca din vremuri preistorice. In acelasi timp au fost dezgolite vestigii romane datand dinainte de nasterea lui Hristos. Centrul Obudei zilelor noastre a fost candva un castrum, construit alaturi de orasul Aquincum, numele acestuia provenind din celticul Al-Ink, insemnand "apa abundenta". Orasul era strabatut de drumuri pavate, era inconjurat de ziduri de aparare, prezenta o serie de cladiri impresionante si foarte aproape, un apeduct pe trei nivele.
Asezarea, pe care imparatul Traian a desemnat-o drept capitala a Panoniei de Est, a cunoscut o dezvoltare impresionanta sub imparatul Adrian in anul 124, cand a fost declarata municipiu si sub Septimiu Sever care in 194 a realizat aici o serie de constructii fondand o colonie. Distrus de barbari in secolul al II-lea, restaurat atent, orasul a fost asaltat in numeroase randuri de huni, in timpul secolului al IV-lea.
Treptat insa si-a pierdut importanta si, in cele din urma a fost abandonat. Escavarile arheologice au inceput la sfarsitul secolului al XIX-lea dezvelind numeroase relicve ale stravechii asezari, obiecte care acum sunt depuse in Muzeul Arheologic al sitului. Au fost dezgropate de asemenea cateva cladiri oficiale si fundatii ale unor case particulare, strazi, bai publice, Basilica, templul lui Mithras, ramasite ale apeductului si doua amfiteatre dintre care unul era mai mare decat celebrul Coliseum. In apropiere a fost descoperita de asemenea o vila luxoasa decorata cu mozaicuri reprezentand muncile lui Hercule.
In perioada de destramare a Imperiului Roman, orasul Obuda a fost ocupat de huni, devenind chiar resedinta lui Attila. Sub dinastia Arpad aici s-a dezvoltat o civilizatie infloritoare, intrerupta de dominatia turcilor, care aratau un interes deosebit fata de Buda, oras situat in apropiere. Cele mai faimoase vestigii ale perioadei respective sunt baile Király, construite in jurul anului 1570. Poate fi admirata o veche portiune eleganta, octogonala, cu o cupola deasupra si alte trei anexe mai mici, acoperite in acelasi mod. In secolul al XIX baile au devenit proprietate a familiei regale, capatand numele Király insemnand "rege" in limba maghiara. Baile au fost largite si restaurate dupa Cel de al Doilea Razboi Mondial.
In secolul al XVII-lea Obuda a cunoscut o noua perioada de prosperitate dar a reusit sa-si mentina caracteristicile arhitectonice, fara a fi asimilata de Buda. Cu toate ca mai modesta decat vecina amintita, Obuda emana un farmec deosebit prin locuintele cochete, micile hanuri si stradutele romantice.
Reconstructia de dupa anii 1960 i-a schimbat aspectul fara sa-i distruga farmecul. A fost pastrat vechiul parc al orasului, care fusese decorat cu un grup de statui de bronz, intitulat "Femei in ploaie", realizat de sculptorul Imre Varga in 1923. De asemenea, a fost restaurat Castelul Zichy, construit in stil baroc intre 1746-1757, gazduind acum Muzeul de Istorie, Muzeul Lajos Kassak, numit astfel dupa un faimos membru al avangardei artistice ungare de la inceputul secolului al XX-lea si Muzeul Victor Vasarely, purtand numele unui pictor contemporan.
In apropiere se afla Primaria si numeroase baruri specifice. O piata mare a orasului ofera privirilor o asa-numita Casa Ovala, o moara din secolul al XIX-lea, o alta sectiune a Muzeului de Istorie si o manastire din secolul a XVIII-lea servind printre altele si drept capela funerara pentru familia Zicky.
Re: UNGARIA
Opera din Budapesta
In centrul Budapestei, nu departe de Basilica Sfantul Stefan, se inalta cladirea Operei, una dintre cele mai frumoase constructii de acest fel din Europa. Ca si alte edificii de cultura, Opera a fost ridicata datorita eforturilor depuse de prim-ministrul ungur Gyula Andrássy. Reintors dintr-o excursie la Paris in 1868, acesta incepe o actiune sustinuta de transformare a orasului, reusind sa-l convinga chiar pe Franz Joseph sa acorde fondurile necesare constructiei. A fost ridicata intre 1875-1884, dupa planurile lui Miklos Ibl si este considerata cea mai semnificativa creatie a acestuia. Arhitectul pare sa fi gasit solutii exceptionale pentru decorarea interioara si pentru realizarea fatadelor.
Fatada principala este bogat impodobita cu arcade, coloane si statui. La primul nivel se afla intrarea monumentala strajuita de statuile lui Franz Liszt si Ferenk Erkel, primul director al Operei si autorul imnului national. Pentru statuile respective au pozat chiar compozitorii, nefiind realizate dupa alte portrete. In unghiurile primului etaj se vad reprezentarile a patru muze: Erato, muza poeziei de dragoste; Terpsichore, muza dansului; Thalia, muza comediei si Melpomene, muza tragediei. In cele doua colturi ale fatadei sunt doi sfincsi, sculptati in marmura de Carara, care dominau locurile unde odinioara se opreau trasurile.
Registrul superior al fatadei este marcat de o balustrada, deasupra careia se inalta statui de marmura alba reprezentand o serie de personaje alegorice dar si chipurile celor mai de seama compozitori ai lumii. Intrarea principala conduce spre un foaier somptuos cu o dubla scara de marmura, cu arcade elegante, candelabre de cristal, avand tavanul si peretii decorati cu fresce pretioase realizate de Károly Lotz si Mór Thán. Sala de spectacol este in forma de potcoava si este considerata una dintre cele mai elegante de pe batranul nostru continent. Cu o acustica perfecta, se inalta pe trei nivele deasupra parterului, la primul aflandu-se loja regala. In spatele acesteia era salonul oficial, trasformat in zilele noastre in muzeu. Tavanul este impodobit cu fresce executate de Karoly Lotz, reprezentandu-l pe Apollo, patron al muzicii, inconjurat de alte zeitati olimpiene, totul fiind poleit cu aur.
Sala are o capacitate de 1200 de spectatori impresionand si prin multimea luminilor plasate deasupra fiecarei loje, lumini care, impreuna cu uriasul candelabru de cristal, creeaza o atmosfera cu adevarat de basm. Deschiderea festiva a edificiului a avut loc la 27 septembrie in prezenta imparatului Franz Joseph. Cu aceasta ocazie Franz Liszt compusese o piesa deosebita, a carei intepretare a fost categoric interzisa, deoarece continea acorduri din cantecul armatei lui Kúrutz, care se ridicase impotriva Habsburgilor in secolul al XVII-lea. Opera este deschisa numai in timpul stagiunii, in restul anului vizitatorii putand admira doar pe dinafara aceasta bijuterie in stil renascentist.
Dragostea pentru muzica ii face insa pe locuitorii Budapestei sa-si transforme capitala din primavara pana-n toamna intr-un oras al festivalurilor. La mare pret ramane muzica clasica. Orchestre simfonice si de camera, interpreti ilustri din toate colturile lumii se intrec in a-si arata maiestria atat in salile de concerte cat si in catedrale. Opera se bucura si ea de o inalta pretuire. Se interpreteaza lucrari clasice alaturi de creatiile unor compozitori maghiari. Punerile in scena sunt indraznete, costumele si decorurile uimesc prin eleganta. Totul este interpretat in mare parte in limba maghiara, dupa regula impusa de fostul director al operei, Gustav Mahler.
Re: UNGARIA
Budapesta, deliciu vizual şi gastronomic
Pentru românii care călătoresc spre Vest, Budapesta reprezintă prima oprire, un simplu oraş de tranzit către o ...
Pentru românii care călătoresc spre Vest, Budapesta reprezintă prima oprire, un simplu oraş de tranzit către o ...
Ungaria
Ungaria
Cetăţenii români pot intra pe teritoriul Ungariei în baza cărţii de identitate sau a paşaportului valabil şi pot rezida pe teritoriul acestui stat pentru o perioadă de până la 3 luni fără nici o condiţionare sau o altă formalitate.
Citeste articolul
Cetăţenii români pot intra pe teritoriul Ungariei în baza cărţii de identitate sau a paşaportului valabil şi pot rezida pe teritoriul acestui stat pentru o perioadă de până la 3 luni fără nici o condiţionare sau o altă formalitate.
Citeste articolul
Debrecen, oraşul în care nu te poţi plictisi
Debrecen, oraşul în care nu te poţi plictisi
Debrecen este al doilea oraş ca mărime al Ungariei şi este situat la graniţa de est a ţării. Are o istorie de peste 750 de ani şi adăposteşte peste 200.000 de suflete. A fost capitala Ungariei de două ori, pentru un timp scurt: în timpul revoluţiei din 1848-1849 şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între Oradea şi Debrecen sunt doar 75 de kilometri, iar de Baia Mare o desparte o distanţă de 120 de kilometri. Ultimii ani au adus oraşului transformări importante, acesta devenind, pe lângă centru cultural, ştiinţific şi sportiv, şi un important centru turistic datorită apelor termale şi numeroaselor festivaluri ce au loc aici anual. Centrul oraşului a fost complet reamenajat într-o uriaşă piaţă pietonală unde s-a construit cea mai mare fântână din ceramică din Europa.
Centrul… acvatic
Baia termală din Debrecen (deschisă tot timpul anului), situată în zona Nagyerdo, este folosită din 1960. Temperatura apei este de 69 de grade C şi ajunge la suprafaţă de la o adâncime de 1.400 metri. Apa este bogată în substanţe organice şi anorganice şi este recomandată în special celor cu probleme locomotorii şi neurologice. În afară de tratamentele curative tradiţionale cu apă termală, poţi beneficia şi de fizioterapie, terapie de mişcare şi o scală largă de psihoterapii.
Aquaticum, un parc acvatic mediteranean acoperit, este una dintre cele mai moderne baze de tratament şi relaxare, care poate schimba în mod miraculos o zi rece de iarnă într-una caldă de vară. Sub o imensă cupolă a fost creat un paradis acvatic ce oferă toate condiţiile pentru toate gusturile şi vârstele: plante exotice, piscine pentru toate vârstele, bazin cu valuri, 12 tobogane, perete de escaladare, duşuri de masaj de diferite tipuri, jacuzzi, piscină cu gorte, piscină cu curent de apă, gheizere, centru de masaj, centru de saună şi băi de aburi.
Ora de istorie
Dacă ajungi în Debrecen vizitează Marea Biserică Reformată, simbolul oraşului şi cea mai mare biserică reformată din Ungaria. Merită să vezi, de asemenea, Biserica Mică reformată cu turnurile ciuntite, Biserica Veres, Sinagoga, Biserica greco-catolică şi Catedrala Sfânta Anna. Alte locuri de care te poţi bucura sunt Moara de vânt (cea mai mare din Europa Centrală), Pădurea Mare - o zonă verde preferată de localnici, din 1939 fiind zonă protejată, grădina zoologică, parcul de distracţii Lunapark şi o grădină botanică.
Cât ne costă
Preţul unui sejur de şase zile este cuprins între 500 şi 700 de euro de persoană. Acesta include cazarea la hotel cu demipensiune.
Debrecen este al doilea oraş ca mărime al Ungariei şi este situat la graniţa de est a ţării. Are o istorie de peste 750 de ani şi adăposteşte peste 200.000 de suflete. A fost capitala Ungariei de două ori, pentru un timp scurt: în timpul revoluţiei din 1848-1849 şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Între Oradea şi Debrecen sunt doar 75 de kilometri, iar de Baia Mare o desparte o distanţă de 120 de kilometri. Ultimii ani au adus oraşului transformări importante, acesta devenind, pe lângă centru cultural, ştiinţific şi sportiv, şi un important centru turistic datorită apelor termale şi numeroaselor festivaluri ce au loc aici anual. Centrul oraşului a fost complet reamenajat într-o uriaşă piaţă pietonală unde s-a construit cea mai mare fântână din ceramică din Europa.
Centrul… acvatic
Baia termală din Debrecen (deschisă tot timpul anului), situată în zona Nagyerdo, este folosită din 1960. Temperatura apei este de 69 de grade C şi ajunge la suprafaţă de la o adâncime de 1.400 metri. Apa este bogată în substanţe organice şi anorganice şi este recomandată în special celor cu probleme locomotorii şi neurologice. În afară de tratamentele curative tradiţionale cu apă termală, poţi beneficia şi de fizioterapie, terapie de mişcare şi o scală largă de psihoterapii.
Aquaticum, un parc acvatic mediteranean acoperit, este una dintre cele mai moderne baze de tratament şi relaxare, care poate schimba în mod miraculos o zi rece de iarnă într-una caldă de vară. Sub o imensă cupolă a fost creat un paradis acvatic ce oferă toate condiţiile pentru toate gusturile şi vârstele: plante exotice, piscine pentru toate vârstele, bazin cu valuri, 12 tobogane, perete de escaladare, duşuri de masaj de diferite tipuri, jacuzzi, piscină cu gorte, piscină cu curent de apă, gheizere, centru de masaj, centru de saună şi băi de aburi.
Ora de istorie
Dacă ajungi în Debrecen vizitează Marea Biserică Reformată, simbolul oraşului şi cea mai mare biserică reformată din Ungaria. Merită să vezi, de asemenea, Biserica Mică reformată cu turnurile ciuntite, Biserica Veres, Sinagoga, Biserica greco-catolică şi Catedrala Sfânta Anna. Alte locuri de care te poţi bucura sunt Moara de vânt (cea mai mare din Europa Centrală), Pădurea Mare - o zonă verde preferată de localnici, din 1939 fiind zonă protejată, grădina zoologică, parcul de distracţii Lunapark şi o grădină botanică.
Cât ne costă
Preţul unui sejur de şase zile este cuprins între 500 şi 700 de euro de persoană. Acesta include cazarea la hotel cu demipensiune.
Ungaria, „regina” bacşişului
Ungaria, „regina” bacşişului
Indiferent unde mergeţi în vacanţă, trebuie să vă gândiţi că o mică parte din buget îl daţi ca bacşiş. De...
Indiferent unde mergeţi în vacanţă, trebuie să vă gândiţi că o mică parte din buget îl daţi ca bacşiş. De...
Bastionul Pescarilor
Bastionul Pescarilor
Considerata unul dintre cele mai frumoase capitale
Europene, Budapesta aspira si la titlul de cel mai frumos oras de pe
Dunare, la stransa concurenta cu Viena si Bratislava. A luat nastere
din unirea, in 1872, a celor doua orase de pe o parte si cealalta a
batranului fluviu, Buda si Pesta, care, impreuna cu Obuda au format
capitala Ungariei. Noul oras, transformat intr-o adevarata metropola, a
devenit centrul economic, cultural si comercial al tarii. Au fost
construite bulevarde, palate, scoli, banci, birouri, si linia de metrou
in 1896. Cladirile au fost proiectate si construite de o pleiada de
arhitecti ilustri dar capitala a avut de suferit urmarile Primului
Razboi Mondial, apoi a fost ruinata in timpul Celui de al Doilea si, in
cele din urma, in 1956, de tancurile rusesti. Oamenii si-au refacut
insa orasul, mandrindu-se cu podurile de peste Dunare, cu faimosul
Parlament, cu multimea statuilor si a bisericilor.
Unul dintre simbolurile capitalei ungare, ramane
Bastionul Pescarilor, aflat in stricta apropiere a elegantei si
impunatoarei biserici Sf. Mathias. Cu toate ca este cunoscut ca
„bastion”, acesta nu a fost construit ca punct de observatie sau de
aparare, ci doar ca o terasa de piatra alba la poalele dealului,
oferind o splendida panorama asupra orasului si conferind un aer mai
impunator locului respectiv. Complexul neo-romanesc a fost construit
intre 1899-1903 de arhitectul Frigyes Schulek, iar numele lui are doua
explicatii. Unii sustin ca aici isi avea odinioara sediul ghilda
pescarilor care au contribuit din plin la apararea orasului si
ridicarea zidurilor defensive. Altii cred ca numele se datoreaza
faptului ca aici a existat piata de peste, cea mai mare din oras.
Constructia
monumentului s-a inscris pe linia initiativelor luate de aniversarea
„Mileniului”, in 1986. A fost anul in care s-au celebrat 1000 de ani de
cand triburile maghiare, conduse de Arpad, au plecat de pe malurile
Volgai si s-au stabilit in bazinul Dunarii. Intregul edificiu este o
combinatie iberic-orientala de turnuri, de drumuri de straja, de alei
de promenada, de scari, de terase, de firide, totul creand un ansamblu
unitar sugerand mai degraba dueluri si crinoline, decat viata moderna a
marelui oras. Cele sapte turnuri ale monumentului reprezinta cele sapte
triburi maghiare, cate un turn pentru fiecare trib. Toate poarta nume
ugro-finice ca Ond si Kond si fiecare conducator are propria statuie.
Scarile,
coborand spre poalele monumentului si implicit spre apa, conduc spre
statuile lui Ioan de Hunedoara si cea a Sfantului Gheorghe omorand
balaurul, o copie a celei aflate in Cluj-Napoca. Centrul ansamblului
este dominat de statuia ecvestra a Sfantului Rege Stefan, cel care a
crestinat Ungaria. Eroul poarta in mana dreapta crucea dubla,
apostolica. Statuia a fost realizata in 1906 de Aljos Stróbl. Cu tot
aerul solemn si impunator al monumentului, cu toata vechimea sa
venerabila de peste un secol, Bastionul ia parte activa la viata de zi
cu zi a orasului. Aici poti intalni o multime de tineri veseli cantand
la chitara, tarani imbracati in straie populare vanzand faimoasele
suveniruri, o multime pestrita urcand sau coborand treptele de piatra.
Unii
au considerat ansamblul un kitch arhitectural dar cei mai multi il
indragesc si il apreciaza. De altfel este cel mai fotografiat edificiu
din Budapesta si nelipsit din albumele si pliantele turistice. De
aceea, bastionul, ca intreaga zona, a fost pus din 1988 sub protectie
UNESCO, apartinand astfel patrimoniului universal. Adevarat castel de
zane, Bastionul este locul care iti poate oferi o intoarcere in trecut,
un trecut strans legat de prezent si aruncand punti spre viitor.
Considerata unul dintre cele mai frumoase capitale
Europene, Budapesta aspira si la titlul de cel mai frumos oras de pe
Dunare, la stransa concurenta cu Viena si Bratislava. A luat nastere
din unirea, in 1872, a celor doua orase de pe o parte si cealalta a
batranului fluviu, Buda si Pesta, care, impreuna cu Obuda au format
capitala Ungariei. Noul oras, transformat intr-o adevarata metropola, a
devenit centrul economic, cultural si comercial al tarii. Au fost
construite bulevarde, palate, scoli, banci, birouri, si linia de metrou
in 1896. Cladirile au fost proiectate si construite de o pleiada de
arhitecti ilustri dar capitala a avut de suferit urmarile Primului
Razboi Mondial, apoi a fost ruinata in timpul Celui de al Doilea si, in
cele din urma, in 1956, de tancurile rusesti. Oamenii si-au refacut
insa orasul, mandrindu-se cu podurile de peste Dunare, cu faimosul
Parlament, cu multimea statuilor si a bisericilor.
Unul dintre simbolurile capitalei ungare, ramane
Bastionul Pescarilor, aflat in stricta apropiere a elegantei si
impunatoarei biserici Sf. Mathias. Cu toate ca este cunoscut ca
„bastion”, acesta nu a fost construit ca punct de observatie sau de
aparare, ci doar ca o terasa de piatra alba la poalele dealului,
oferind o splendida panorama asupra orasului si conferind un aer mai
impunator locului respectiv. Complexul neo-romanesc a fost construit
intre 1899-1903 de arhitectul Frigyes Schulek, iar numele lui are doua
explicatii. Unii sustin ca aici isi avea odinioara sediul ghilda
pescarilor care au contribuit din plin la apararea orasului si
ridicarea zidurilor defensive. Altii cred ca numele se datoreaza
faptului ca aici a existat piata de peste, cea mai mare din oras.
Constructia
monumentului s-a inscris pe linia initiativelor luate de aniversarea
„Mileniului”, in 1986. A fost anul in care s-au celebrat 1000 de ani de
cand triburile maghiare, conduse de Arpad, au plecat de pe malurile
Volgai si s-au stabilit in bazinul Dunarii. Intregul edificiu este o
combinatie iberic-orientala de turnuri, de drumuri de straja, de alei
de promenada, de scari, de terase, de firide, totul creand un ansamblu
unitar sugerand mai degraba dueluri si crinoline, decat viata moderna a
marelui oras. Cele sapte turnuri ale monumentului reprezinta cele sapte
triburi maghiare, cate un turn pentru fiecare trib. Toate poarta nume
ugro-finice ca Ond si Kond si fiecare conducator are propria statuie.
Scarile,
coborand spre poalele monumentului si implicit spre apa, conduc spre
statuile lui Ioan de Hunedoara si cea a Sfantului Gheorghe omorand
balaurul, o copie a celei aflate in Cluj-Napoca. Centrul ansamblului
este dominat de statuia ecvestra a Sfantului Rege Stefan, cel care a
crestinat Ungaria. Eroul poarta in mana dreapta crucea dubla,
apostolica. Statuia a fost realizata in 1906 de Aljos Stróbl. Cu tot
aerul solemn si impunator al monumentului, cu toata vechimea sa
venerabila de peste un secol, Bastionul ia parte activa la viata de zi
cu zi a orasului. Aici poti intalni o multime de tineri veseli cantand
la chitara, tarani imbracati in straie populare vanzand faimoasele
suveniruri, o multime pestrita urcand sau coborand treptele de piatra.
Unii
au considerat ansamblul un kitch arhitectural dar cei mai multi il
indragesc si il apreciaza. De altfel este cel mai fotografiat edificiu
din Budapesta si nelipsit din albumele si pliantele turistice. De
aceea, bastionul, ca intreaga zona, a fost pus din 1988 sub protectie
UNESCO, apartinand astfel patrimoniului universal. Adevarat castel de
zane, Bastionul este locul care iti poate oferi o intoarcere in trecut,
un trecut strans legat de prezent si aruncand punti spre viitor.
Budapesta
Budapesta
Drumul
Din Bucuresti pleci miercuri seara cu un TIR care duce marfa in Ardeal.
Sofer volubil, intre doua virste. Discutii grele: masini, fotbal si gagici.
Nici n-a terminat povestea cu ultima zina care s-a jucat cu bagheta la
el in cabina ca e Turda, miezul noptii si s-a facut de pauza din motive
de tahograf...
Te trezesti zgiltiit: Oradea, ultima statie. Rucsacul la spinare, castile
pe urechi si in timp ce Waters zice ceva despre "Apparently They
Were Travelling Abroad", traversezi orasul spre cel mai bun loc de
autostop: iesirea spre Bors. Asculti "The Pros and Cons of Hitchhiking"
cam de doua ori pina opreste o masina: un Rover mai vechiut, cu sofer
moldovean ce se intoarce la munca in Italia.
Si care vorbeste mult si
prost, despre cit de tare e el si cit de bine se descurca (tot el).
Te lamuresti rapid, la prima benzinarie de dupa granita: ii cumperi tu
vigneta de autostrada, ca italiana lui de balta nu e convertibila...
SMS: Edina, amica de pe net (hospitalityclub.org) la care vei sta, te
asteapta la centrul cultural Muvelodesi Koszpont, gazda unui festival
de film documentar si iti da citeva indicatii sumare de ajuns acolo.
Intri in Budapesta pe seara. "Italianul" te lasa la prima statie de metrou.
Prietenii
Habar n-ai unde te afli: esti ca si parasutat. Intrebi in engleza un
cuplu tinar de Moskva Ter (Piata Moscova). Cica trebuie sa iei
metroul si sa schimbi linia in Deak Ter (un fel de Piata Unirii).
Metroul e de 3 ori mai adinc (just: trece pe sub Dunare), mai vechi
(vagoanele au un aer interbelic) si mai scump ca al nostru (un bilet cu
schimbare de magistrala e 380 huf, cam 5 roni). Nu exista bariere la
acces, iar compostoarele sint plasate destul de discret. Nici nu te
gindi sa faci blatul: controlorii te asteapta cu amenda gata scrisa la
capatul de jos al scarii rulante.
S-a innoptat bine; ai ajuns in sfirsit pe terasa din curtea interioara a
centrului cultural. Bei o bere la masa la care se vorbeste exclusiv
ungureste. Adica tot un fel de japoneza si te simti ca Bill Murray in
Lost In Translation, minus diferenta de fus orar...
Dupa ce din plictiseala ai mai conversat cu citeva beri, evenimentele
incep sa se deruleze pe fast forward: ajungi in Kuplung Klub, un bar cit
un depozit en-gros, cu un schelet stilizat imens atirnat de tavan, in care cinta Chalaban (o trupa ciudata: patru unguri plus un american de culoare, a carui trompeta iti aminteste de Mihnea de la Luna Amara) si apoi acasa la Zsolt, unul din noii tai prieteni, unde se lasa cu auditie de vinuri si degustari de muzici romanesti downloadate din rucsacul cu sticle de Maria Tanase si dvd-uri de Jidvei postate acasa. Descoperi uimit ca intre timp ai inceput sa vorbesti fluent ungureste, desi nu intelegi absolut nimic din ceea ce-ti iese pe gura...
Orasul
E dimineata. Pentru tine, ca pentru ceilalti pietoni e trecut de prinz.
In capul cit un bostan de Cartea Recordurilor iti circula brownian,
lovindu-se de pereti, o singura imagine: ciorba de burta. O cauti in
Unicum (retea de restaurante traditonale). Tripe soup? Chelnerita se
uita la tine ca la un eschimos in slip de blana pe plaja din Vama.
Incerci sa-i explici reteta in engleza, da din cap ca a inteles si se
intoarce cu un bol de lut plin cu o supa de pui supercondimentata.
Buna si asta, desi pina s-o maninci trece un sfert de ora de cind te-ai
fript la limba. Si de cind, cu o mina mesteci cu lingura, iar cu cealalta
sufli in farfurie...
Cu harta orasului obtinuta gratuit la un punct de informare si cu
aparatul foto cu memoria proaspat raschetata esti pregatit de distrus.
Scurta lectie de geografie: 2 mil locuitori, 23 de districte, 525 km
patrati (de doua ori cit Bucurestiul ca suprafata), traversat de Dunare,
9 poduri intre Buda si Pesta, 2 insule - Margit si Obudai (locul
celebrului festivalul Sziget; anul asta 8-15 august a 15-a editie).
E simbata, mai sint citeva ore pina la concert si recapitulezi,
minunindu-te de cite ai vazut intr-o zi jumate, strabatind orasul cu pasul. Inginerul din tine schiteaza rapid harta locurilor ce nu trebuie ratate.
Pesta. Piata Eroilor, monumentul Millennium si foarte aproape, Varosliget - parcul cu lac cu insulita cu castel (Vajdahunyad). Vaci Utca,
care n-am inteles de ce e atit de celebra (poate pentru ca e un fel de Calea Victoriei, dar mult mai scumpa... exista asa ceva?). Gara Nyugati
(proiectata de Gustave Eiffel), apoi pe bulevardul Zsilinszky spre Piata Deak, pe linga bazilica Sf. Stefan, cea mai mare din oras, care are
lifturi spre cupola aflata la 96m inaltime. Din piata Roosevelt, la Szechenyi Lanchid aka Podul cu Lanturi - cel mai vechi dintre cele 9,
refacut in 1949, la centenar, dupa distrugerile din timpul ultimului razboi mondial.
Buda. Colina Gellert, biserica din pestera, Statuia Libertatii ridicata
in '47 de comunisti, panorama superba de la Citadela (fosta fortareata
acum complex muzeal, pe zidurile careia sint poze sau gravuri ale
Budapestei de-a lungul timpului). Orasul vechi: strazi pietruite, case
medievale, biserici si catedrale construite in stil gotic.
Numai pentru poza: funicularul-teapa (3 euro pentru o diferenta de nivel de 200m) spre Budai Var (Cetatea Buda). Palatul Regal, cu multele-i aripi transformate in muzee. Tot aici, Biblioteca Nationala, Muzeul National de Istorie si Galeria Nationala de Arta, sub care exista un labirint de tuneluri - buncar ideal pentru soldatii germani in timpul WW2. Palatul Sandor (unde sta Basescu al lor), biserica Matyas cu turn gotic (folosita o vreme, pe la 1500 de turci ca moschee), Bastionul Pescarilor (un grup de japonezi fotografiaza de zor o macheta in bronz a complexului aflat exact in fata lor; astia ar fi in stare sa pozeze si un c***t, cu conditia sa aiba explicatii pe eticheta din hirtie igienica...). Piata Batthyany de pe malul Dunarii, cu vedere directa spre Palatul Parlamentului, simbolul orasului (Michael Jackson, la prima vizita in Budapesta: "Imi place castelul asta! Il cumpar! Cit costa?").
E de neiertat daca ratezi sa faci poze noaptea de pe podul Margit:
Parlamentul, Podul cu Lanturi, cetatea Buda - toate luminate feeric ca
Bucurestiul (in centru, de Craciun).
Plus: relicvele castrelor civic si militar, tone de statui, muzee, teatre, parcuri, bai termale, biserici si cladiri pe care timpul s-a dat ceva cu patinele... Fosta capitala de imperiu, nene! Rezon! Si cind te gindesti ca in capul unor straini nauci e capitala Romaniei...
Diverse: o bere pe terasa minim 300 huf, o sticla de vin in bar - spre 2000 huf, doua ore de City Tour in autocar decapotat cu traducere in 16 limbi = 4300 huf, o ora de croaziera cu vaporasul pe Dunare = 3000 huf. In loc de B24FUN, brosura EXIT de 140 pagini; adica e ceva de vazut/facut/distrus pe-aici...
Concertul
In drum spre concert treci pe linga stadionul Nep. Peste drum e o
flea-market, care scade din nota la purtare a orasului: mizerie
infioratoare, fete dubioase, atmosfera de Ferentari...
Laszlo Papp Arena. Reconstruita dupa un incendiu de acum citiva ani,
din exterior pare o uriasa farfurie zburatoare argintie. Si un hangar
militar in semiobscuritate, din interior. Se vorbeste romaneste peste
tot; lume de la 15 la 65 de ani din toata tara, jurnalisti de la ziare si posturi tv din Ro (Geambasu, Terzian, Stefanescu, Naum, Huidu, Gainusa).
Incepe! Unguri, romani, sloveni, croati, polonezi, sirbi... Roger cinta despre bunicii nostri care s-au macelarit unii pe altii in razboaie absurde, despre tatii nostri ingenunchiati in spatele Cortinei de Fier de ciuma rosie si despre timpurile noastre, in care totul e de vinzare si moartea face rating. Cosmonauti si porci gonflabili zburatori, piramida din lasere, ecran imens cu poezie de imagini, ploaie de confeti peste 12000 de copii care se bucura ca la prima zapada. E un vis... Ala pe care ti-l proiectai in minte in noptile in care ascultai la walkman Pink Floyd sau Waters pina adormeai...
"The time is gone, the song is over / Thought I'd something more to say"
Drumul
Din Bucuresti pleci miercuri seara cu un TIR care duce marfa in Ardeal.
Sofer volubil, intre doua virste. Discutii grele: masini, fotbal si gagici.
Nici n-a terminat povestea cu ultima zina care s-a jucat cu bagheta la
el in cabina ca e Turda, miezul noptii si s-a facut de pauza din motive
de tahograf...
Te trezesti zgiltiit: Oradea, ultima statie. Rucsacul la spinare, castile
pe urechi si in timp ce Waters zice ceva despre "Apparently They
Were Travelling Abroad", traversezi orasul spre cel mai bun loc de
autostop: iesirea spre Bors. Asculti "The Pros and Cons of Hitchhiking"
cam de doua ori pina opreste o masina: un Rover mai vechiut, cu sofer
moldovean ce se intoarce la munca in Italia.
Si care vorbeste mult si
prost, despre cit de tare e el si cit de bine se descurca (tot el).
Te lamuresti rapid, la prima benzinarie de dupa granita: ii cumperi tu
vigneta de autostrada, ca italiana lui de balta nu e convertibila...
SMS: Edina, amica de pe net (hospitalityclub.org) la care vei sta, te
asteapta la centrul cultural Muvelodesi Koszpont, gazda unui festival
de film documentar si iti da citeva indicatii sumare de ajuns acolo.
Intri in Budapesta pe seara. "Italianul" te lasa la prima statie de metrou.
Prietenii
Habar n-ai unde te afli: esti ca si parasutat. Intrebi in engleza un
cuplu tinar de Moskva Ter (Piata Moscova). Cica trebuie sa iei
metroul si sa schimbi linia in Deak Ter (un fel de Piata Unirii).
Metroul e de 3 ori mai adinc (just: trece pe sub Dunare), mai vechi
(vagoanele au un aer interbelic) si mai scump ca al nostru (un bilet cu
schimbare de magistrala e 380 huf, cam 5 roni). Nu exista bariere la
acces, iar compostoarele sint plasate destul de discret. Nici nu te
gindi sa faci blatul: controlorii te asteapta cu amenda gata scrisa la
capatul de jos al scarii rulante.
S-a innoptat bine; ai ajuns in sfirsit pe terasa din curtea interioara a
centrului cultural. Bei o bere la masa la care se vorbeste exclusiv
ungureste. Adica tot un fel de japoneza si te simti ca Bill Murray in
Lost In Translation, minus diferenta de fus orar...
Dupa ce din plictiseala ai mai conversat cu citeva beri, evenimentele
incep sa se deruleze pe fast forward: ajungi in Kuplung Klub, un bar cit
un depozit en-gros, cu un schelet stilizat imens atirnat de tavan, in care cinta Chalaban (o trupa ciudata: patru unguri plus un american de culoare, a carui trompeta iti aminteste de Mihnea de la Luna Amara) si apoi acasa la Zsolt, unul din noii tai prieteni, unde se lasa cu auditie de vinuri si degustari de muzici romanesti downloadate din rucsacul cu sticle de Maria Tanase si dvd-uri de Jidvei postate acasa. Descoperi uimit ca intre timp ai inceput sa vorbesti fluent ungureste, desi nu intelegi absolut nimic din ceea ce-ti iese pe gura...
Orasul
E dimineata. Pentru tine, ca pentru ceilalti pietoni e trecut de prinz.
In capul cit un bostan de Cartea Recordurilor iti circula brownian,
lovindu-se de pereti, o singura imagine: ciorba de burta. O cauti in
Unicum (retea de restaurante traditonale). Tripe soup? Chelnerita se
uita la tine ca la un eschimos in slip de blana pe plaja din Vama.
Incerci sa-i explici reteta in engleza, da din cap ca a inteles si se
intoarce cu un bol de lut plin cu o supa de pui supercondimentata.
Buna si asta, desi pina s-o maninci trece un sfert de ora de cind te-ai
fript la limba. Si de cind, cu o mina mesteci cu lingura, iar cu cealalta
sufli in farfurie...
Cu harta orasului obtinuta gratuit la un punct de informare si cu
aparatul foto cu memoria proaspat raschetata esti pregatit de distrus.
Scurta lectie de geografie: 2 mil locuitori, 23 de districte, 525 km
patrati (de doua ori cit Bucurestiul ca suprafata), traversat de Dunare,
9 poduri intre Buda si Pesta, 2 insule - Margit si Obudai (locul
celebrului festivalul Sziget; anul asta 8-15 august a 15-a editie).
E simbata, mai sint citeva ore pina la concert si recapitulezi,
minunindu-te de cite ai vazut intr-o zi jumate, strabatind orasul cu pasul. Inginerul din tine schiteaza rapid harta locurilor ce nu trebuie ratate.
Pesta. Piata Eroilor, monumentul Millennium si foarte aproape, Varosliget - parcul cu lac cu insulita cu castel (Vajdahunyad). Vaci Utca,
care n-am inteles de ce e atit de celebra (poate pentru ca e un fel de Calea Victoriei, dar mult mai scumpa... exista asa ceva?). Gara Nyugati
(proiectata de Gustave Eiffel), apoi pe bulevardul Zsilinszky spre Piata Deak, pe linga bazilica Sf. Stefan, cea mai mare din oras, care are
lifturi spre cupola aflata la 96m inaltime. Din piata Roosevelt, la Szechenyi Lanchid aka Podul cu Lanturi - cel mai vechi dintre cele 9,
refacut in 1949, la centenar, dupa distrugerile din timpul ultimului razboi mondial.
Buda. Colina Gellert, biserica din pestera, Statuia Libertatii ridicata
in '47 de comunisti, panorama superba de la Citadela (fosta fortareata
acum complex muzeal, pe zidurile careia sint poze sau gravuri ale
Budapestei de-a lungul timpului). Orasul vechi: strazi pietruite, case
medievale, biserici si catedrale construite in stil gotic.
Numai pentru poza: funicularul-teapa (3 euro pentru o diferenta de nivel de 200m) spre Budai Var (Cetatea Buda). Palatul Regal, cu multele-i aripi transformate in muzee. Tot aici, Biblioteca Nationala, Muzeul National de Istorie si Galeria Nationala de Arta, sub care exista un labirint de tuneluri - buncar ideal pentru soldatii germani in timpul WW2. Palatul Sandor (unde sta Basescu al lor), biserica Matyas cu turn gotic (folosita o vreme, pe la 1500 de turci ca moschee), Bastionul Pescarilor (un grup de japonezi fotografiaza de zor o macheta in bronz a complexului aflat exact in fata lor; astia ar fi in stare sa pozeze si un c***t, cu conditia sa aiba explicatii pe eticheta din hirtie igienica...). Piata Batthyany de pe malul Dunarii, cu vedere directa spre Palatul Parlamentului, simbolul orasului (Michael Jackson, la prima vizita in Budapesta: "Imi place castelul asta! Il cumpar! Cit costa?").
E de neiertat daca ratezi sa faci poze noaptea de pe podul Margit:
Parlamentul, Podul cu Lanturi, cetatea Buda - toate luminate feeric ca
Bucurestiul (in centru, de Craciun).
Plus: relicvele castrelor civic si militar, tone de statui, muzee, teatre, parcuri, bai termale, biserici si cladiri pe care timpul s-a dat ceva cu patinele... Fosta capitala de imperiu, nene! Rezon! Si cind te gindesti ca in capul unor straini nauci e capitala Romaniei...
Diverse: o bere pe terasa minim 300 huf, o sticla de vin in bar - spre 2000 huf, doua ore de City Tour in autocar decapotat cu traducere in 16 limbi = 4300 huf, o ora de croaziera cu vaporasul pe Dunare = 3000 huf. In loc de B24FUN, brosura EXIT de 140 pagini; adica e ceva de vazut/facut/distrus pe-aici...
Concertul
In drum spre concert treci pe linga stadionul Nep. Peste drum e o
flea-market, care scade din nota la purtare a orasului: mizerie
infioratoare, fete dubioase, atmosfera de Ferentari...
Laszlo Papp Arena. Reconstruita dupa un incendiu de acum citiva ani,
din exterior pare o uriasa farfurie zburatoare argintie. Si un hangar
militar in semiobscuritate, din interior. Se vorbeste romaneste peste
tot; lume de la 15 la 65 de ani din toata tara, jurnalisti de la ziare si posturi tv din Ro (Geambasu, Terzian, Stefanescu, Naum, Huidu, Gainusa).
Incepe! Unguri, romani, sloveni, croati, polonezi, sirbi... Roger cinta despre bunicii nostri care s-au macelarit unii pe altii in razboaie absurde, despre tatii nostri ingenunchiati in spatele Cortinei de Fier de ciuma rosie si despre timpurile noastre, in care totul e de vinzare si moartea face rating. Cosmonauti si porci gonflabili zburatori, piramida din lasere, ecran imens cu poezie de imagini, ploaie de confeti peste 12000 de copii care se bucura ca la prima zapada. E un vis... Ala pe care ti-l proiectai in minte in noptile in care ascultai la walkman Pink Floyd sau Waters pina adormeai...
"The time is gone, the song is over / Thought I'd something more to say"
Budapesta - capitala europeana civilizata, la o aruncatura d
Budapesta - capitala europeana civilizata, la o aruncatura de bat
Budapesta pentru mine este un oras... curios. In primul rand pentru ca orasul este impartit de Dunare in doua parti care, pe cat sunt de atragatoare fiecare in parte, pe atat sunt de diferite.
Pe malul drept, Buda mi-a dezvaluit o atmos fera oarecum medievala si incar - ca ta de istorie, iar pe cel stang Pesta a oferit contrastul - o viziune moderna a orasului, prin bulevardele mari, cladirile somptuoase dar si vechi palate si muzee impunatoare. Am ajuns in Budapesta intr-un week-end canicular, in care racoarea incaperilor vechi din Buda ne tentau neincetat. Fiind insa prima vizita pentru unii dintre noi si sederea nu tocmai lunga, am decis sa iesim sa strabatem orasul in descoperirea minunatiilor despre care am tot auzit. Dupa cum misterul ne fascineaza pe toti, si cum inainte de a porni in calatorie am studiat destule brosuri despre oras, o prima atractie pentru noi a constituit-o Labirintul Castelului Buda. Dealul Castelului Buda este de fapt un mic platou cu o inaltime destul de modesta care se oglindeste in apele Dunarii. Ascunde in schimb o adevarata retea de pivnite, tuneluri si grote existente inca din Evul Mediu, unele din ele accesibile acum publicului. Sincer, locul nu a fost exact ceea ce ma asteptam, fiind impanzit cu kitsch-uri la fiecare pas, menite probabil a transforma locul intr-o atractie turistica. Destul de neinspirata miscarea dupa parerea mea. Altfel, pivnitele si tunelurile ar merita sa fie vazute, pentru ca iti pot crea o idee despre cum le-au folosit localnicii pentru a se adaposti in timpul razboaielor. Apoi am mers sa vedem Biserica Mátyás, biserica veche, construita intre anii 1255-1269 si restaurata apoi in cateva randuri. Lasand deoparte locatia absolut minunata, de unde se vedea aproape tot restul orasului, biserica in sine este de vis! Desi este un punct de atractie turistica, inauntru este pregnant sentimentul de pace care te inunda fara sa vrei, iar picturile in fresca din interior impresioneaza prin frumusete si seninatate. De jur imprejurul bisericii, Bastionul Pescarilor formeaza un cadru armonios bisericii, iar scarile si turnuletele sale ofera un cadru superb pentru fotografiat, ceea ce am facut si noi. De acolo am traversat podul Lanturilor - Széchenyi lánchid, cel mai celebru pod din Budapesta si primul construit peste Dunare, cu destinatia Pesta. Fiind intr-o zi de weekend, am avut norocul ca podul sa fie inchis circulat iei auto, si accesibil strict pietonilor. Pe tot podul erau tarabe care vindeau diferite lucruri specific maghiare: pornind de la elemente vestimentare din portul traditional si pana la vestitele paprika si muraturi unguresti, gaseai de toate. Atmosfera era vesela, din cele doua capete ale podului rasunau acorduri de muzica populara maghiara, unii oameni dansau, iar multi se ascundeau de soarele dogoritor pe bancile dispuse pe tot podul. Acolo am avut sentimentul ca gust cu adevarat putin din spi - ritul Ungariei. Pesta este altfel, cu totul alt feeling decat in Buda. Agitatie mai mare, bulevarde lungi si impresionante, cladiri moderne, magazine de toate felurile. Acolo se afla si cea mai anima - ta dintre strazile comerciale ale capitalei, cu cele mai luxoase magazine, Váci utca. Mai merita amintite impozanta cladire a Parlamentului, Bazilica Sfantul Stefan sau Piata Roosevelt. In incheiere as spune doua cuvinte despre Insula Margareta. Am vizitat-o seara tarziu, cand ma asteptam sa fie adormita, insa era cel mai viu loc al Budapestei la acea ora tarzie din noapte. Aveam senzatia ca sunt la mare. Un fel de Costinesti mult mai civilizat si fara manele sau miros de mici, cu terase in aer liber si muzica veche si noua, insa ascultabila si dansabila. Per total mi s-a parut un oras in care tinerii ar putea sa traiasca fara probleme, avand parte si de istorie dar si de distractie din plin.
Budapesta pentru mine este un oras... curios. In primul rand pentru ca orasul este impartit de Dunare in doua parti care, pe cat sunt de atragatoare fiecare in parte, pe atat sunt de diferite.
Pe malul drept, Buda mi-a dezvaluit o atmos fera oarecum medievala si incar - ca ta de istorie, iar pe cel stang Pesta a oferit contrastul - o viziune moderna a orasului, prin bulevardele mari, cladirile somptuoase dar si vechi palate si muzee impunatoare. Am ajuns in Budapesta intr-un week-end canicular, in care racoarea incaperilor vechi din Buda ne tentau neincetat. Fiind insa prima vizita pentru unii dintre noi si sederea nu tocmai lunga, am decis sa iesim sa strabatem orasul in descoperirea minunatiilor despre care am tot auzit. Dupa cum misterul ne fascineaza pe toti, si cum inainte de a porni in calatorie am studiat destule brosuri despre oras, o prima atractie pentru noi a constituit-o Labirintul Castelului Buda. Dealul Castelului Buda este de fapt un mic platou cu o inaltime destul de modesta care se oglindeste in apele Dunarii. Ascunde in schimb o adevarata retea de pivnite, tuneluri si grote existente inca din Evul Mediu, unele din ele accesibile acum publicului. Sincer, locul nu a fost exact ceea ce ma asteptam, fiind impanzit cu kitsch-uri la fiecare pas, menite probabil a transforma locul intr-o atractie turistica. Destul de neinspirata miscarea dupa parerea mea. Altfel, pivnitele si tunelurile ar merita sa fie vazute, pentru ca iti pot crea o idee despre cum le-au folosit localnicii pentru a se adaposti in timpul razboaielor. Apoi am mers sa vedem Biserica Mátyás, biserica veche, construita intre anii 1255-1269 si restaurata apoi in cateva randuri. Lasand deoparte locatia absolut minunata, de unde se vedea aproape tot restul orasului, biserica in sine este de vis! Desi este un punct de atractie turistica, inauntru este pregnant sentimentul de pace care te inunda fara sa vrei, iar picturile in fresca din interior impresioneaza prin frumusete si seninatate. De jur imprejurul bisericii, Bastionul Pescarilor formeaza un cadru armonios bisericii, iar scarile si turnuletele sale ofera un cadru superb pentru fotografiat, ceea ce am facut si noi. De acolo am traversat podul Lanturilor - Széchenyi lánchid, cel mai celebru pod din Budapesta si primul construit peste Dunare, cu destinatia Pesta. Fiind intr-o zi de weekend, am avut norocul ca podul sa fie inchis circulat iei auto, si accesibil strict pietonilor. Pe tot podul erau tarabe care vindeau diferite lucruri specific maghiare: pornind de la elemente vestimentare din portul traditional si pana la vestitele paprika si muraturi unguresti, gaseai de toate. Atmosfera era vesela, din cele doua capete ale podului rasunau acorduri de muzica populara maghiara, unii oameni dansau, iar multi se ascundeau de soarele dogoritor pe bancile dispuse pe tot podul. Acolo am avut sentimentul ca gust cu adevarat putin din spi - ritul Ungariei. Pesta este altfel, cu totul alt feeling decat in Buda. Agitatie mai mare, bulevarde lungi si impresionante, cladiri moderne, magazine de toate felurile. Acolo se afla si cea mai anima - ta dintre strazile comerciale ale capitalei, cu cele mai luxoase magazine, Váci utca. Mai merita amintite impozanta cladire a Parlamentului, Bazilica Sfantul Stefan sau Piata Roosevelt. In incheiere as spune doua cuvinte despre Insula Margareta. Am vizitat-o seara tarziu, cand ma asteptam sa fie adormita, insa era cel mai viu loc al Budapestei la acea ora tarzie din noapte. Aveam senzatia ca sunt la mare. Un fel de Costinesti mult mai civilizat si fara manele sau miros de mici, cu terase in aer liber si muzica veche si noua, insa ascultabila si dansabila. Per total mi s-a parut un oras in care tinerii ar putea sa traiasca fara probleme, avand parte si de istorie dar si de distractie din plin.
Pagina 1 din 2 • 1, 2
Pagina 1 din 2
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum