Gopo[v=]

http://www.istoriafilmului.ro/articol/195/gopo-partea-a-2-a

http://www.istoriafilmului.ro/articol/194/gopo-partea-1

http://stiri.apropotv.ro/life-style/premiile-gopo-2015-lista-castigatorilor-14087281

De 6 ani, Gala Premiilor GOPO este evenimentul care ne da sansa de a recunoaste meritele cineastilor romani care ne-au impresionat in anul precedent. In ultimul timp, cinematografia noastra ne da multe motive de mandrie, fiecare sezon festivalier international insemnand noi si noi premii pentru filmele si actorii romani. Dar emotia de a fi celebrati in Romania cantareste intr-atat in constiintele lor, incat adesea ii auzim, dupa o mare reusita din strainatate, vorbind despre "Testul de acasa". ...

Citeste tot articolul

http://cronicaromana.ro/2012/02/14/numar-record-de-filme-inscrise-in-cursa-pentru-premiile-gopo/

http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=28040:premiile-gopo-isi-asteapta-candidatii&catid=11:cultura&Itemid=15

Călin Stănculescu
- GOPO - un cineast insuficient cunoscut

Puterea spirituală a "omuleţului" Gopo

Omuletii Gopo vor popula Sala Tronului

Pe 3 martie va avea loc in fastuoasa Sala a Tronului din palatul regal cea de-a doua editie a Galei Premiilor GOPO.

Premiile Gopo se pregatesc de a doua editie

Lista câştigătorilor premiilor Gopo
http://www.realitatea.net/51383_Lista-castigatorilor-premiilor-Gopo-.html
Filmele "A fost sau n-a fost?" şi "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii" au câştigat câte patru trofee, în gala premiilor Gopo de luni seara, de la Palatul Bragadiru. Peliculele "Ryna", "Hârtia va fi albastră" şi "Legături bolnăvicioase" au luat câte două, fiecare.

Cel mai bun film - "A fost sau n-a fost?"

Premiul pentru întreaga carieră - Lucian Pintilie

Cel mai bun regizor - Corneliu Porumboiu, pentru "A fost sau n-a fost?"

Cel mai bun actor în rol principal - Ion Sapdaru, pentru "A fost sau n-a fost?"

Cea mai bună actriţă în rol principal - Dorotheea Petre, pentru "Ryna"

Cel mai bun scenariu - Corneliu Porumboiu, pentru "A fost sau n-a fost?"

Cea mai bună imagine - Marius Panduru, pentru "Ryna"

Cea mai bună muzică originală - Alexandru Bălănescu, pentru "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii"

Cel mai bun montaj - Cristina Ionescu, pentru "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii"

Cel mai bun sunet - Dragoş Stanomir, pentru "Hârtia va fi albastră"

Cel mai bun actor în rol secundar - Andi Vasluianu, pentru "Hârtia va fi albastră"

Cea mai bună actriţă în rol secundar - Cătălina Murgea pentru "Legături bolnăvicioase"

Cele mai bune costume - Monica Răduţă, pentru "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii"

Cea mai bună scenografie - Daniel Răduţă, pentru "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii"

Cel mai bun film documentar - Cornel Mihalache, pentru "Hobiţa, coloana şi tractorul"

Cel mai bun scurtmetraj - Radu Jude, pentru "Lampa cu căciulă"

Premiul publicului - Tudor Giurgiu, pentru "Legături bolnăvicioase"

Cel mai bun film european - "Volver", de Pedro Almodovar

Premiul special pentru susţinerea filmului românesc - "Cotidianul", pentru că a distribuit DVD-ul cu filmul "Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii" împreună cu o ediţie a ziarului

Premiul "Tânără speranţă" - actriţa Mădălina Ghiţescu, pentru "Marilena de la P7"
_________________

Capsuna de plastic pentru `Si totul era nimic`.

Daca americanii se pot mindri cu Oscarurile lor, de anul acesta are si tara noastra un fel de Oscar-uri, Premiile Gopo. Si, precum Gala Oscarurilor, am avut si noi o premiere in avans, dar una de natura sa nu aduca prea multa incintare in sufletele celor care si-au ratat creatiile. Site-ul CineFan a lansat o invitatie cinefililor: aceea de a nominaliza cele mai proaste filme romגnesti de anul trecut. Numai ca, celebrul trofeu "Zmeura de Aur" a fost inlocuit cu un fruct mai la moda, "Capsuna de plastic". Cinefilii si-au dat cu parerea ...

Gopo - 50 (III)Însumate, toate aceste scurte istorii formeaza o unica si infinita Istorie, cea a omului, a Omuletului polifemic. Cum am vazut, însusi Gopo îi descrie aceasta natura în cartea sa Filme, filme, filme, filme, atunci cînd vorbeste despre Homo Sapiens: "Fiintele acestea se mîncau între ele - dezvoltîndu-se. Cînd cea mai mare dintre ele n-a mai ajuns cu gura sa-si înghita vecina, si-a creat o mîna cu care apuca la distanta. Mai tîrziu s-a apucat de mijloc, s-a smuls din radacina si-a început sa umble dupa hrana". Aceasta lunga istorie polifemica comprimata în filmulete de cîteva minute poate fi exprimata prin vorba paradoxala a lui Ion Creanga atunci cînd i-a trimis lui Maiorescu manuscrisul nuvelei Mos Nechifor Cotcariul: "Am scris lung, fiindca n-am avut timp sa scriu scurt". Pe masura epocii. Pe care Gopo a exprimat-o însa prin aceasta idee devoratoare, existenta ca un laitmotiv în filmele sale. Chiar si într-un film ca Sarutari, o metafora polifemica geniala, de la care te asteptai contrariul, sa fie adica o replica la Sarutul lui Brîncusi, de pilda, dar Gopo pleaca de la natura pupacioasa a omului, transformînd-o într-un apocalips planetar. Si ce nevinovat pare sarutul pe care o mogîldeata, aflata pe circumferinta pamîntului, i-l da altei mogîldete de dinaintea ei! Dar odata sarutul acceptat, ea se catara pe tovarasa sau tovarasul sau de calatorie. Si avem astfel imaginea unei mogîldete cocotate pe o alta mogîldeata, imagine care se multiplica cu alte cupluri, apoi cu alte combinatii, pîna se formeaza o piramida de mogîldete. Gopo ironizeaza aici asa-zisele "pupicuri", falsele amabilitati dintre oameni, imaginînd o societate de pupaciosi. Dar aceasta retea de sarutari, care devine browniana, un paienjenis în care cei sarutati sînt încalecati de cei care saruta, se transforma într-o imagine planetara de mogîldete care se tin de mîna, ca într-o hora, pe suprafata pamîntului, devenit o planeta de pupaciosi. Avem un exemplu subtil de erotism care se transforma în polifemism. Dar în mai toate filmele lui Gopo exista o imagine a lacomiei umane, a tendintei oamenilor de a se înghiti, de a distruge creatia naturala si umana. Însusi eul creatorului devine rapace, distructiv, autonimicitor, cum o arata chiar titlul filmului Eu + eu = EU, a carui actiune devoratoare se petrece chiar în calota creierului, zamislitor de mici monstri clonati! Variatiuni pe aceeasi tema umana, boala genetica, se pare, pe care societatea, evolutia ei, a amplificat-o din plin. Dar, ca o consolare, Gopo escaladeaza istoria artei sau exploateaza plastic fenomenele naturale. Ce este 7 arte daca nu o ilustrare în expresie artistica, umana, a unor fenomene naturale, ca umbra, ecoul, sunetul, rîsul sau plînsul? Dar cel mai adesea el evadeaza în cosmos, desi adevarata evadare este cea launtrica, subliniata prin coloana sonora. Gopo, care a fost si compozitor, a acordat o importanta coplesitoare muzicii. Se poate chiar spune ca multe filme sînt inspirate din muzica, anumite bucati muzicale i-au sugerat imagini bine structurate, matematic chiar, dupa ritmul muzicii, iar un model în acest sens este Clepsidra, care valorifica ideal celebra lucrare a lui Grigoras Dinicu, compusa în anul 1906, Hora staccato. Metamorfozele timpului, respectiv ale Clepsidrei, sînt sincronizate cu iuresul acestei hore, care este redata în varii sonoritati, de la instrumente de coarde sau de suflat la ansamblul orchestral. Cînd nu apeleaza la compozitorul Dumitru Capoianu, colaboratorul sau constant, atunci îsi ilustreaza filmele cu muzica de Lalo, precum Simfonia spaniola cu care ilustreaza Efectul unghiurilor, Verdi, ca în Ecce homo, Paul Ducas, precum lucrarea acestuia Ucenicul vrajitor, care se pare ca i-a inspirat filmul cu acest titlu, în care îmbina tehnica firelor de tutun cu a papusilor, un Galax care se substituie creatorului, dar apelul cel mai des îl face la muzica lui Beethoven, cum se întîmpla în Uitucii, ilustrat cu Simfonia destinului, sau în Allo sau Flori, flori, cînd imagineaza un univers ca o Oda a bucuriei.

Gopo - 50
http://www.ziarultricolorul.ro/monden.html?aid=6625
Deodata, ca într-o scamatorie, toata lumea si-a adus aminte de Ion Popescu-Gopo. De ce ? Fiindca anul acesta se împlinesc 50 de ani de cînd Gopo a obtinut la Cannes premiul Palme d'Or pentru filmuletul sau Scurta istorie. Iar primii care si-au amintit au fost tinerii de la Asociatia pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR), organizatoarea Festivalului International de Film Transilvania (TIFF) de la Cluj, care a instituit si Premiile Gopo, pe ideea ca, daca francezi îl au pe Cezar, americanii pe Oscar, nemtii, Ursul etc., noi de ce sa nu-l avem pe Gopo?! Corect, fapt pe care, normal, trebuia sa-l faca MCC, UCIN, UARF sau macar organismele avertizate de mine, CNC si ANF, care stiau ca studiez de cîtiva ani manuscrisele artistului, aflate în Fondul "Gopo" de la ANF si ca pregatesc un album pentru acest dublu eveniment, caci se împlinesc si 50 de ani de la înfiintarea Arhivei Nationale de Filme. Ca atare, nu pot decît sa salut ideea acestor premii. Ca o picanterie însa, le pot relata, celor care le vor primi, cum a întîmpinat Gopo vestea primirii premiului Palme d'Or, pe care nu-l ridicase el, ci un delegat, George Macovescu. Ei bine, a pus mîna pe condei si a desenat un Omulet pe o olita, caruia i se face vînt cu frunza de palmier, care reprezinta trofeul Palme d'Or. Nu stiu cum va reactiona Lucian Pintilie la primirea Trofeului Gopo (statueta Omuletului), care la aceasta prima editie, ce se va desfasura în aceasta seara, la Palatul Bragadiru, îi va fi acordat pentru întreaga opera. Se spune ca ar fi primul premiu pe care cunoscutul regizor îl accepta în România. Îl felicit de la Madrid, unde ma voi afla la acea ora. Nu stiu care sînt ratiunile refuzurilor precedente, dar în ceea ce-l priveste pe Gopo, acesta a avut o repulsie constanta fata de goana dupa premii, fata de felul cum se acorda unele premii, prin usa din dos. El, care a fost membru în toate juriile celor mai importante festivaluri din lume, a trait din plin aceste presiuni premiale. Multe din desenele sale sînt replici caricaturale fata de aceasta goana sau catarare, care se lasa rau, cum se întîmpla într-un alt desen în care un Omulet-alpinist se catara pe un munte în vîrful caruia se afla un trofeu cu locul I, dar el îsi pierde capul pe drum, ascensiunea facînd-o doar trupul sau fara cap. Sper ca acest album sa apara la timp, cînd ANF sarbatoreste 50 de ani de existenta, sa se bucure toata lumea de opera plastica, necunoscuta înca, a genialului artist. Pîna atunci, e bine sa vorbim despre creatia lui Gopo. Si prilejul ne-a fost oferit chiar de prima editie a Festivalului international al filmului de animatie Anim'est, desfasurat la Bucuresti, care a inclus, pe lînga cicluri de filme britanice, iraniene, cehe, poloneze sau retrospective Lotte Reiniger si John Dilworth, si un program Ion Popescu-Gopo. Am vazut si alte filme, precum brazilianul Wood&Stock - sexo, oregano e rock'n'roll, în regia lui Otto Guerra, un fel de Fuck You animat, povestea lui Wood si Stock, doi batrîni hippies, paranghelizati, care practica sex, drog (=oregano) si se întorc la rock'n'roll, film caraghios, de mare succes la publicul tînar, dar aflat în nota comercialului, ca multe filme din festival. În special cele de lungmetraj, din categoria lui Cars. Pacat ca productia noastra de animatie e moarta, traieste numai prin programe vechi, prin reluarea unor filme semnate de Ion Truica, Victor Antonescu, Luminita Cazacu sau Florin Anghelescu. Dupa revolutie, noi, românii, n-am mai realizat nici macar un film de desen animat comercial. Si impactul pe care îl are animatia la publicul tînar, în special, s-a vazut prin audienta de care s-a bucurat acest festival international, desi mediatizarea lui a fost ca si inexistenta. Ceea ce desparte opera lui Gopo de acest gen de filme zise de succes este nivelul ei foarte ridicat intelectual. O mama cu un copil se plîngea ca nu a înteles nimic din "Programul Gopo", ca l-a adus pe copil fiindca stia ca Gopo a facut filme pentru copii. O mentalitate gresita. Gopo este prin excelenta un cineast incomod, criptic, bîntuit de idei sofisticate, de aceea majoritatea filmelor sale poarta o amprenta abstracta. Din cele doua programe Gopo, numarînd 15 filme, dintre care Pilule I si II contin 16 hapuri, doar Surubul lui Marinica (1955) ar putea fi plasat în categoria filme pentru copii, fiindca povestea surubului defect care declanseaza un lant de necazuri, acolo unde este folosit, poate fi pe întelesul tuturor, ca si morala: "Uite unde ajunge omul daca face treaba de mîntuiala!". Este un film de tinerete, din perioada cînd Gopo era influentat de maniera lui Disney de a povesti, dar mai apoi, de la Scurta istorie si pîna la Efectul unghiurilor, Gopo a evoluat spre un abstractionism sui-generis. Sau, altfel spus, spre o arta a simbolurilor, bazata pe istoria artei, ca în Sapte arte sau Efectul unghiurilor, dar si pe un enciclopedism stiintific, ca în Allo sau Clepsidra.
Sînt filme filosofice, de stiinta sau de istoria culturii, realizate cu un zîmbet uneori bonom, alteori ironic si taios, dar fara sa coboare niciodata la umor ieftin. Ele se mentin la un nivel intelectual superior. Pîna si Musca (1958), un mediumetraj, care îmbina filmul jucat cu cel animat, are o idee ingenioasa: o musca se asaza pe niste fotografii si încearca sa le descifreze taina, imaginînd o relatie spectaculoasa între oamenii imortalizati în acele poze. Animarea lor scoate în evidenta o melodrama de epoca: un tînar barbat refuza sa se casatoreasca cu fata unui burghez bogat, preferînd o fata saraca, dar pe care o iubeste. Gopo avea sa dezvolte mai tîrziu, în filmele cu actori de lungmetraj, aceasta tehnica, însa fara sa aiba prospetimea si forta din acest filmulet, care speculeaza inspirat practica filmului mut cu filmul vorbitor. Musca este cea care relateaza, cu o voce de prichindel, aceasta melodrama, parodiata prin jocul dintre încremenirea unei actiuni, ca în Printesa din padurea adormita, si suprapunerea unei actiuni animate. Evident, de aici rezulta o serie de gaguri de mare efect, cum ar fi cel în care se încearca furtul unor bani dintr-un portmoneu. Ideea a fost reluata din filmul de animatie O musca cu bani (1954). Asadar, chiar si într-un asemenea caz, de melodrama, Gopo experimenteaza diferite tehnici, cauta efecte cît mai originale.
Natura creatiei sale este pur experimentala, asemenea eului sau curios, neastîmparat, scormonitor. Dovada ca dupa ce epuizeaza tehnica disneyana, apoi ideile polifemice din trilogia Scurta istorie, Homo sapiens si 7 arte, el ataca tot felul de tehnici, fiecare filmulet fiind o noua aventura, fie tehnica, fie ideatica sau si una si alta, ca în Ucenicul vrajitor, culminînd cu seria Pilulelor, filmulete de circa un minut, care contin gaguri caricaturale sau scurte istorii ale diferitelor fenomene. Astfel, Umbra reia o idee din 7 arte, cînd Omuletul îsi ciopleste umbra, pentru a o fixa, fiindca ea dispare cînd soarele intra în nori sau dispare de pe cer; Tigara prezinta o metamorfozare a Omuletului în tigara; Treaba facuta cu cap arata ce poate face Omuletul cînd se întinde sa ia niste mere dintr-un copac si nu ajunge la ele: îsi ia capul de pe umeri, îl pune jos drept suport ajutator si se urca pe el, rezolvînd treaba; Balanta cîntareste personajul, avînd capul pe un taler si trupul pe celalalt taler; Ploaia imagineaza floarea care se ofileste si pe care ploaia o ocoleste, dar Omuletul o învie, stropind-o cu apa pe care o ia din ploaia alaturata; Lauri se potriveste cu foamea dupa glorie a lui Cristi Puiu et co., caci îl reprezinta pe Omulet care trage cu arcul la tinta, ocheste în centru, este încununat cu lauri, dar el îsi acopera ochii cu ei si la proxima competitie, cînd trage, nu mai nimereste tinta; Premiu este înrudit cu Lauri: eroul escaladeaza o panta de mare risc, nu se lasa, se aventureaza mai departe, o urca, dar cu pretul capului, pe care si-l pierde, punîndu-si în loc cupa aflata pe vîrful muntelui; Columb este povestea oului zburator, care nu sta locului decît spart; Uitucii este o scurta istorie razboinica, de la inventarea rotii la bomba atomica, dar cu fiecare inventie este sacrificata floarea; Pantoful prezinta istoria încaltamintelor, a caror geneza se afla într-un cui, care l-a facut pe Omulet sa-si lege de talpi niste pietre; dupa cum Ulciorul prezinta geneza vaselor de lut; Chewing Gum este o nebunie grafica, jocul Omuletului cu guma sfîrsind în imaginea unui fuior; Exagerare fara cap arata unde duce saparea unei simple gropi cînd Omuletul îsi ia capul de pe umeri si-l pune sa se odihneasca: la gaurirea pamîntului pîna în celalalt capat al lui; Perpetuum mobile spre infinit reia ideea din Scurta istorie, cînd omuletul urca scara istoriei, dar aici acest urcus sisific îl epuizeaza si la un moment dat moare, însa apuca sa predea stafeta, floarea, urmasului sau, care îi continua urcusul; în Flori, flori, normal, avem iar ideea popularii cosmosului cu flori, pe muzica de Beethoven; în fine, Creatorul este un dialog între Gopo si Omulet, care îl prezinta pe creatorul sau, întregindu-l din bucati, ceea ce îl face pe acesta, la rîndu-i, sa-i întoarca gestul si sa-l taie cu foarfecele; ideea ar fi ca un film, ca si un om, ca si un personaj, este un tot, desi la el se ajunge prin bucatele. Partea reflecta întregul si viceversa.

Cinci filme pentru trofeul Gopo
Cinematografia românească are, în sfârşit, o ceremonie adevărată de decernare a premiilor Industria românească de film va avea, începând din acest an, o gală de premii, asemenea celor din străinătate: BAFTA (Marea Britanie), Cesar (Franţa) sau Goya (Spania). „A fost sau n-a fost?", „Hârtia va fi albastră", „Legături bolnăvicioase", „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii" şi „Ryna" au primit cele mai multe nominalizări din partea juriului la prima ediţie a Premiilor Gopo, numite astfel în onoarea cineastului român, care în urmă cu 50 de ani a câştigat Palme d’Or pentru cel mai bun scurtmetraj, cu animaţia „Scurtă istorie".
În competiţie au intrat 11 producţii, care au avut premiera anul trecut şi care au rulat cel puţin o săptămână în cinematografe. Cele mai multe nominalizări le-a strâns filmul "Hârtia va fi albastră", în total 11, urmat îndeaproape de „Legături bolnăvicioase" (10), „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii" (9), „A fost sau n-a fost" şi „Ryna" (7).
Trofeu de 3.000 de euro
Învingătorul la „cel mai bun film de lungmetraj" va primi 3.000 de euro. Premiul pentru celelalte secţiuni este în valoare de 1.000 de euro. Aproximativ 300 regizori, producători, actori sau critici de film îşi vor spune opţiunea pentru cele 21 de categorii, prin vot secret, trimis fie prin poştă, fie on-line. Trofeul este realizat din bronz, de sculptorul Adrian Ilfoveanu, şi îl înfăţişează pe faimosul omuleţ al lui Gopo. Gala de decernare a premiilor industriei de film din România a fost gândită de Asociaţia pentru Promovarea Filmului Românesc, care se ocupă şi de organizarea Festivalului Internaţional de Film Transilvania de la Cluj-Napoca. Motivul numărul unu în crearea Galei Gopo: "Ne propunem să celebrăm toate reuşitele cinematografiei autohtone din anul precedent. Am simţit necesar să creăm această gală pentru că toate filmele româneşti importante ale anului trecut au câştigat o mulţime de premii în străinătate şi trebuia ca aceste filme să fie apreciate şi acasă", ne-a declarat Oana Răsuceanu, project-managerul evenimentului. Motivul numărul doi: "Publicul de la noi nu trebuie să se mai ferească de filmul românesc, să nu mai ocolească cinematografele în care este prezent în vitrină un afiş cu un film românesc. Trebuie să conştientizeze valoarea cineaştilor români", a mai spus Oana Răsuceanu. Gala, care se vrea un eveniment anual, va fi transmisă în direct de TVR.

Covorul roşu va fi întins pe 26 martie, începând cu ora 20.00, pe scările Palatului Bragadiru, urmând ca tot fastul să se mute în sala Colosseum. Cele mai importante nominalizări:
Cel mai bun film de lungmetraj: „A fost sau n-a fost?", „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii", „Hârtia va fi albastră", „Legături bolnăvicioase"
Cea mai bună regie: Cătălin Mitulescu - „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii", Corneliu Porumboiu - „A fost sau n-a fost?", Radu Muntean - „Hârtia va fi albastră", Ruxandra Zenide - „Ryna"
Cel mai bun actor într-un rol principal: Ion Sapdaru pentru rolul Tiberiu Mănescu din „A fost sau n-a fost?", Teodor Corban pentru rolul Virgil Jderescu din „A fost sau n-a fost?", Valentin Popescu pentru rolul Biriş din „Ryna"
Cea mai bună actriţă într-un rol principal: Dorotheea Petre pentru rolul Ryna din „Ryna", Ioana Barbu pentru rolul Alex din „Legături bolnăvicioase", Maria Popistaşu pentru rolul Kiki din „Legături bolnăvicioase"

Cel mai bun scurtmetraj: „Examen", regia Paul Negoescu, „Lampa cu căciulă", de Radu Jude, „Marilena de la P7", de Cristian Nemescu şi „Vineri în jur de 11", regizat de Iulia Rugină.