Poenaru[v=]

1875 : A decedat  Petrache Poenaru, inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională.

A făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris si participă la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu in timpul careia editeaza „Foaia de propagandă” a armatei lui Tudor Vladimirescu, apărută la iniţiativa sa, care a însemnat nu numai primul ziar românesc de propaganda  din istoria presei scrise din România dar si o publicatie de prezentare corectă a idealurilor revoluţionare ale lui Tudor.

A fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde a funcţionat apoi şi ca director.

Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească. Este cel care a inventat “tocul rezervor” (stilograful), brevetat de guvernul francez la 25 mai 1827.

1827: Romanul Petrache Poenaru breveteaza la Paris “condeiul portaret fara sfirsit, alimentandu-se insusi cu cerneala”, precursorul stiloului de mai tarziu. 

Personalitate de o rară predilecţie pentru varii domenii, Petrache Poenaru este prezentat în lucrări enciclopedice drept „inventator, strălucit pedagog, ctitor al şcolii româneşti, luptător pentru dreptate socială şi naţională”.

A făcut studii la Craiova, Bucureşti, Viena, Paris. si a participat  la revoluţia condusă de Tudor Vladimirescu.

A fost profesor de fizică şi matematică la Colegiul Sf. Sava, unde funcţionează apoi şi ca director. Între anii 1833 şi 1847 este inspector şi director general al şcolilor din Ţara Românească.

La numai 28 de ani, Petrache Poenaru brevetează primul toc rezervor din lume, mai întâi la Viena, apoi la Paris în 1827 (pe când era student), cu titlul “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală” şi devine astfel deţinătorul primului brevet de invenţie obţinut de un român.

Aceasta inventie a revoluţionat domeniul instrumentelor de scris, contribuind astfel la crearea unui obiect utilizat şi astăzi de miliarde de oameni.

Tocul cu rezervor de cerneală “Poenaru”, precursorul stiloului modern, elimina zgârieturile de pe hârtie şi scurgerile nedorite de cerneală şi propunea soluţii pentru îmbunătăţirea părţilor componente, astfel încât să asigure un flux constant al cernelii şi posibilitatea înlocuirii unor piese.

Mai târziu, Lewis Edson Waterman a preluat ideea românului transfomându-l in 1884, într-un stilou cu un flux mai sigur de cerneală.