DESPRE FEMEI SI BARBATI

Rezumarea primului mesaj :

Daca toti barbatii sunt la fel, de ce femeile aleg?
=====
Dacă îi reproşezi femeii nişte kilograme, ea o să-ţi reproşeze nişte...centimetri

Jurnalul unei femei casatorite, dar nu indragostite
publicat pe 8 Ianuarie 2009In iubire nu este suficient sa fii ales, trebuie sa fii si tu cel care alege. Nu am cerut niciodata oamenilor sa fie perfecti, eu la randul meu nu am fost perfecta. Nu am cerut o casatorie perfecta, perfectiunea se inventeaza, apare pe parcurs, se pierde in final si o gasim la jumatate. Daca nu este de la inceput, nu vine. Nu vine intr-o casnicie... Singuratatea nu se alunga doar pentru ca ai gasit o persoana care prezinta toate sansele sa o faca.
In iubire nu este suficient sa fii ales, trebuie sa fii si tu cel care alege. Nu am cerut niciodata oamenilor sa fie perfecti, eu la randul meu nu am fost perfecta. Nu am cerut o casatorie perfecta, stiam ca perfectiunea se inventeaza, apare pe parcurs, se pierde in final si o gasim undeva la jumatate, cand nimeni nu se asteapta. Daca nu este de la inceput, nu vine. Nu vine de una singura intr-o casnicie... Singuratatea nu se alunga doar pentru ca vrei ca o anumita persoana sa o alunge. Iubirea se construieste in timp, insa nu intre persoane care indraznesc sa iubeasca inegal. “Unde exista casatorie fara dragoste, va exista si dragoste fara casatorie”. Sunt cuvinte ale unui om celebru. Sunt cuvinte de care mie, un om ca orice altul, imi este frica de moarte. Si-mi ingheata sufletul cand le inteleg sensul...

Prima intalnire – De la prima intalnire am stiu ca o sa fie bine. El nu, eu da. Eu cu certitudine, el cu dubii. Pentru amandoi insa, destinul a hotarat sa fie bine. O sa fie bine... A fost o intalnire a unor oameni trecuti prin viata, o intalnire intre o femeie de 35 de ani si un barbat de 40. O intalnire ca oricare alta. Fara ploaie de stele, fara demersuri exceptionale de seducere, fara simptome marunte de indragostire, fara inrosiri puerile, fara puls accelerat, fara excese hilare sau de orice alt fel. O astfel de intalnire nu are cum sa se tranforme in lacrimi si sange. Perfect. Cine a cerut asa ceva?... Era timpul pentru liniste si zambete, pentru statornicie si armonie. Timp pentru o familie... Am insa unele ezitari, din cand in cand convulsii imi zguduie sufletul. Ma clatin. Sunt unele dubii care ma bantuie. Inca nu sunt sigura ca as putea sa il iubesc, insa cu timpul cred ca o sa fac. Si El o sa faca la fel. Era si timpul...

Prima zi de casatorie – De astazi s-a nascut o noua viata, viata mea. O sa fie o viata cum nu a mai vazut inima mea pana acum. Dar parca nu e ceea ce visam in urma cu 10 ani. Si ce? Am timp sa ma intorc acasa stiind ca acolo ma asteapta iubirea, am timp sa fiu sufocata de imbratisarea lui, am timp sa simt ca nu pot respira fara iubirea sa, am timp sa creez iubirea pe care mi-o doream. Mai am inca timp sa mi se intinda doua brate, sa ma trezeasca din amorteala sufleteasca, sa ma stranga pana la sufocare, pana cand voi putea vedea totul. Si cand or sa mi se deschida ochii, doar Lui sa-i spun "te iubesc"...

Primul an de casnicie – Astazi ma intreb cu uimire unde mi s-a dus si cea mai mica urma de luciditate pe care am avut-o vreodata. Cum de nu simt in imbratisarea lui decat respectul, afectiunea si devotamentul celui mai bun prieten? Unde e luciditatea? Unde sunt eu? Unde imi este inflacarea? Pe ce apa a sambetei s-au dus pasiunea si sangele fara de care am crezut ca o sa pot trai llinistita pana la adanci batraneti? Nu plang dupa mine. Plang dupa ceea ce as fi putut avea si nu am. Lacrimez pentru paradisul pe care nu l-am avut niciodata. Plang pentru ca simt ca ma sting inutil si ca am trait degeaba.

Al treilea an de casnicie -In sfarsit, inima mea a inceput sa bata cum trebuie. Ma tem ca nu si pentru cine trebuie. Imi este frica sa nu bata pe zi ce trece cu si mai multa putere. Unii ma percep ca pe o persoana care nu mai stie sa viseze, altii ca pe una care viseaza prea mult. Altii ma vad prea realista. Altii imi spun ca am renuntat prea devreme la visele mele. Eu ma vad o mincinoasa. Mint, ma mint, stiu si nu stiu ce vreau... As vrea sa indraznesc sa ma simt fericita cu adevarat dar ar fi tot cu cine nu trebuie. Asa ca nu. Nu o sa se poata...

Primul copil – Daca este ceva pentru care merita salvata casnicia noastra atunci este copilul meu. Mi l-am dorit atat de mult si il iubesc atat de mult... In sfarsit, am reusit sa dau eu viata persoanei care ma poate face fericita. Sunt mama. El este copilul meu. Este minunat! Ma simt minunat.

Ultima zi din viata mea de femeie maritata – A fost ziua in care semnatura mea s-a imprimat pe actul de divort. Incotro? Cine stie... Stiu ca nu mai pot trai intr-o casnicie fara dragoste. Am gasit casnicia perfecta, dar nu si dragostea pe care sa o asortez acestei casnicii. A fost ultima zi dintr-o casnicie fara iubire, o casnicie pe care au am ales-o...

Obiceiuri care te pot face nesuferita si de care habar n-aveai!

Vorbeste prea mult sau prea tare, iti povesteste cate-n luna si in stele, e prea agresiv sau prea rece; pe scurt: colegul "ideal"! Fiecare dintre noi a intalnit cel putin o persoana ale carei obiceiuri ne irita si care ne impiedica sa ne vedem "de ale noastre" cat mai productiv si mai profesional. Dar cum ne dam seama ca ne transformam noi in colegul cel nesuferit? Life-coach-ul si directorul executiv al Companiei Learning About, Dana Burghel, este alaturi de noi pentru a ne ajuta!


Dupa ce saptamana trecuta ne-am gadilat orgoliile si ne-am rasfatat, descoperind care sunt lucrurile pentru care oamenii ne adora in "Calitati pentru care lumea te adora si tu habar n-ai!", acum este momentul sa ne concentram asupra felului misterios in care noi ne putem molipsi de obiceiuri nesuferite si transforma, intr-un final, in colegul pe care nimeni nu il suporta. Accentul este, insa, pus pe felul in care noi ne putem da seama din timp de prezenta acestor obiceiuri in viata noastra si sa le scapam de ele.

Dana Burghel, director executiv al Learning About: "Sunt multe obiceiurile nesuferite: de la vorbitul prea mult, mai ales atunci cand nu ai nimic de spus; este un prost obicei si oboseste. Lauda de sine, barfa impanzita incoace si incolo, chat-ul de orice fel mai ales in preajma persoanelor care chiar sunt ocupate, obiceiul de a da sfaturi tot timpul, iesitul in evidenta cu orice pret, lingusirea sefului si multe altele pot fi enumerate aici."

Semne de avertizare

- te trezesti povestindu-le tuturor despre fiecare mail si fiecare telefon pe care le dai;

- vorbesti din ce in ce mai tare, chiar si atunci cand nu spui lucruri importante pentru intregul birou sau atunci cand vorbesti la telefon cu prietenii sau familia;

- colegii tai stiu totul despre tine si despre iubitul tau, despre meniul vostru zilnic sau despre discutiile voastre zilnice;

- ai inceput sa te simti cea mai bine pregatita, cea mai muncitoare, cea mai buna: pe scurt, mai buna decat restul oamenilor. Revino-ti!

- vorbesti cu colegii mai mult pentru a te plange decat pentru a face o mica pauza si a te destresa!

- ai inceput sa nu mai privesti pe nimeni in ochi, nu saluti pe nimeni sau nu raspunzi la saluturi, nu faci niciodata complimente celor cu care lucrezi si nu iti folosesti empatia niciodata. E drumul cel mai sigur pentru a deveni o nesuferita cu C mare! (stiti voi!)
ii privesti pe ceilalti cu un ochi critic: nu-ti place nimic la ei, nici cum arata, nici cum se imbraca si nici persoanele lor si nu te feresti sa le-o arati. De ce ai face-o? Poate pentru ca poza cu fata ta sa nu mai fie tinta pentru campionatul de darts al companiei!

Constientizeaza si scapa de obiceiurile "rele"!

Dana Burghel: "Se spune ca daca ceva ne enerveaza la ceilalti, atunci ar trebui sa ne uitam la noi insine... Momentul in care chiar ne vom pune anumite intrebari in legatura cu noi ale caror raspunsuri sunt destul de deranjante (tot pentru noi) ar putea fi inceputul constientizarii. Ce putem face? In primul rand trebuie sa vrem sa ne schimbam! Iar acesta este poate, cel mai greu lucru, deoarece dorinta de schimbare este prezenta la un procent foarte mic din populatie. Asadar, daca chiar dorim sa ne schimbam, intentia initiala, de a face altceva decat acel obicei prost trebuie sa fie primul pas."

Iata ce ne propune specialistul companiei Learning About: "Vorbesc prea mult si vreau sa ma schimb? Primul pas este: am constientizat in timpul turuielii ce se intampla cu mine, gasesc repede o scuza si pun capat discutiei. Sau mai bine zis monologului. Este de preferat sa gasim antidoturi pentru oricare dintre obiceiurile noastre proaste, iar daca ne dorim schimbarea cu adevarat atunci, ca sa functioneze cu noi, poate ar fi bine sa ne oferim singure recompense atunci cand reusim sa ne stapanim, si mici 'pedepse' atunci cand nu ne iese. Daca gasim adevarata motivatie care sta in spatele obiceiului prost (va amintiti? mai devreme am spus ceva despre anume intrebari si raspunsurile neplacute noua) atunci aceeasi aceeasi motivatie o putem pune si in spatele noului comportament bun. Imi place sa dau sfaturi mereu? Poate pentru ca vreau sa fiu mereu de folos celorlalti? Sa ma simt utila? Atunci incearca mai inainte sa afli ce il intereseaza pe celalalt cu adevarat. Si mai ales daca il intereseaza ceva, in speta sfaturile tale."

De ce am vrea sa scapam de aceste obiceiuri? Pentru ca cine are obiceiuri care ii alunga pe ceilalti, de obicei sfarseste singur. Si nu cred ca exista cineva care isi doreste acest lucru.

Stiti cum va puteti descarca? Ne poti povesti toate obiceiurile enervante ale celor alaturi de care lucrezi zi de zi! Sau cele pe care ai reusit sa le inabusi! (povesteste-ne si cum ai facut-o!)

Femeile polueaza mai putin decat barbatii - studiu

Casatoria, moartea pasiunii sau pasiunea vietii?
publicat pe 11 Martie 2009Este casatoria un drum inchis sau un drum ce deschide alte drumuri? Este casatoria inceputul unei alte vieti sau continuarea celei pe care ai avut-o si inainte? Casatoria n-o poti asocia cu moartea, casatoria este doar o noua viata alaturi de persoana iubita. Casatoria inseamna o viata frumoasa in doi. Totul este sa gasesti persoana potrivita, persoana care sa te iubeasca, sa te inteleaga, sa te respecte si sa te accepte asa cum esti.
Este casatoria un drum inchis sau un drum ce deschide alte drumuri? Este casatoria inceputul unei alte vieti sau continuarea celei pe care ai avut-o si inainte? Indiferent de raspunsul pentru care optam, un lucru este sigur: casatoria este unul dintre cele mai importante momente din viata unui om. Parerile sunt impartite si pe lumeaemica. Cel care a deschis acest topic pe forumul lumeaemica a fost iri_bogdan: "In momentul in care te casatoresti s-a terminat cu viata. Casatoria=moarte", spune acesta.

GRESIT! Casatoria este cel mai frumos lucru posibil de pe acest pamant cand exista iubire, intelegere, respect, sinceritate. Fara ele...da... sunt de acord cu cuvantul "moarte". Daca nu ai aceste lucruri, mai bine nu faci acest pas important pentru viata fiecarei persoane", este de parere alex

blondina vine cu o veste buna: "Casnicia inseamna viata frumoasa in doi, totul e sa gasesti persoana potrivita, persoana care sa te iubeasca, sa te inteleaga, sa te respecte si sa te accepte asa cum esti. Si tu, la randul tau vei nutri aceleasi sentimente fata de EA si vei stii atunci ca doar impreuna viata are sens".

Un raspuns realist vine din partea utilizatorului dacu: "Imi pare rau sa aud asa ceva de la tineri ca voi. Voi care sunteti la inceputul vietii ar trebui sa vedeti viata asa cum este, REALIST, si sa nu o vedeti deformata nici in rau si nici in bine. Casnicia e o etapa a vietii pe care poti sa o faci placuta daca ai cap. Daca esti egoist, rau, ignorant, intr-adevar va fi o mica problema. CASNICIA se intemeiaza pe fundamentul dragostei sincere si nicidecum pe minciuna. Cum iti asterni, asa vei dormi....Deci nimic nu e mai frumos decat casnicia plina de satisfactie, de impliniri, dragoste, COPII, sensul vietii. VIATA E FRUMOASA!".

"Casatoria n-o poti asocia cu moartea, casatorie este doar o noua viata alaturi de persoana iubita. Restul depinde de tine, de voi.", sustine MaryA. Casatoria nu este ceva obligatoriu. Cei ce se simt bine in interiorul ei raman acolo si sunt fericiti, altfel nu ar ramane. Casatoria este o "scoala in doi " si daca stii sa faci ca orele de curs sa fie placute, e minunata. Nu-ti place la scoala asta, poti pleca", considera mica.

yza ii da dreptate utilizatorului care a deschis subiectul pe forum: "In cele mai multe cazuri, casatoria este un pas spre inchisoare, sclavie, nefericire, desi nu asa ar trebui sa fie. In trecut femeia era o scava in propria ei casa, astazi situatia s-a schimbat. Sclavia poate fi pentru ambii parteneri. Depinde de cum isi costruiesc propriul paradis."

"Se zice ca a iubi inseamna a suferi si cum putini stiu sa sufere, putini stiu sa iubeasca. Pornind de la premiza ca vorbim de casatorii pornite din dragoste, este mai important sa stii sa daruiesti iubire decat sa astepti sa primesti iubire. Nu se poate sa nu fi fericit atunci cand cand il vezi fericit pe cel(cea) pe care il (o) iubesti. Si, mai devreme sau mai tarziu, eu cred ca fiecaruia ii este rasplatita dragostea pe care o ofera', afirma Anab. amina crede ca "o casatorie=moarte cand te casatoresti si dai gres."

"Cred ca trebuie maturitate in gandire ca sa te casatoresti. Dragostea adevarata nu inseamna doar sentimente, caci sentimentele sunt trecatoare. Cand iubesti cu adevarat nu mai cauti sa te implinesti tu, ci sa iti implinesti partenerul si el cauta sa te implineasca pe tine. Astfel dispare orice urma de egoism. Nu trebuie sa uitam ca suntem oameni si dispusi slabiciunilor, dar pentru asta trebuie sa avem putere sa fim gata sa iertam si sa uitam. Viata de casnicie e o mare binecuvantare pentru cei care fac acest pas cu intelepciune si nu manati doar de sentimente. Dragostea nu inseamna doar pasiune....Eu sunt de sase luni casatorita si sunt o femeie fericita si implinita. Suntem de 100 de ori mai indragostiti si dragostea dintre noi a capatat o nuanta mai matura si mai puternica. E atat de minunat sa copilarim impreuna, sa radem impreuna, sa ne cerem iertare, sa recunoastem cand gresim si apoi sa ne bucuram de iertare. E o aventura palpitanta casatoria, dar depinde de circumstantele in care o faci", ne marturiseste camysa

De ce iti sunt recunoscatoare ca m-ai parasit?
publicat pe 25 Septembrie 2008Nu “noi” ne-am despartit, “tu” te-ai despartit de mine. Nu eu te-am parasit, tu m-ai parasit pe mine. De ce caut motive pentru care ma bucur ca m-ai parasit? Pentru ca nu le mai pot face fata celor pentru care m-ai parasit, pentru ca abia acum inteleg si descopar ce inseamna viata fara tine. Viata fara tine... nu aduce deloc a moarte si prapad, a sfarsit si remuscari, dar seamana infinit de bine a sfarsit de confuzie, de iluzii sau de suferinta.
nu “noi” ne-am despartit, “tu” te-ai despartit de mine. Nu eu te-am parasit, tu m-ai parasit pe mine. De ce caut motive pentru care ma bucur ca m-ai parasit? Pentru ca nu le mai pot face fata celor pentru care m-ai parasit, pentru ca abia acum inteleg si descopar ce inseamna viata fara tine. Viata fara tine... nu aduce deloc a moarte si prapad, a sfarsit si remuscari, dar seamana infinit de bine a sfarsit de confuzie, de iluzii sau de suferinta. Ma bucur ca m-ai parasit pentru ca nimeni in afara de tine nu stia sa-mi faca atat de mult rau. Si crede-ma, stiai sa faci rau atat de bine
Ma bucur ca m-ai parasit. Si stii de ce? Pentru ca altfel nu as fi aflat niciodata ce inseamna sa iubesti cu adevarat. Sau sa urasti si mai adevarat. As fi crezut ca nu pot sa respir decat prin tine, ca pot sa ma cufund doar in tine, ca un univers intreg vibreaza doar in prezenta ta, ca lacrimi curg doar pentru a alunga dorul de tine, ca sangele imi zvacneste pe sub piele, clocotind doar pentru tine. Nu as fi aflat ca printr-o fisura in suflet se poate scurge tot. As fi crezut in continuare ca ai puterea de a vorbi prin nepasare in numele iubirii. Ca nu pot trai decat una cu tine si doar pentru tine. Fara noi si fara mine. Doar pentru tine. As fi ratat placerea de a fi cu mine.

Ca noi nu va mai fi nimeni... am crezut. Ca noi vor fi multi altii... am aflat. As fi crezut ca daca cineva calca intentionat peste sufletul meu si il face pulbere si praf, apoi o sa-l adune si o sa-l umple doar cu fiinta sa, eu o sa ma fac atat de mica incat el nu o sa mai incapa langa mine. Ei bine... sufletul meu este in mine, iar eu traiesc prin el. El cel putin este fericit ca suntem impreuna.

As fi crezut ca salvarea vine doar dinspre tine si nu as fi vazut disperarea cu care imi face cu mana din alta parte. As fi crezut ca ratacind in bezna o sa ma orbeasca atat de multa lumina. As fi crezut ca in iubire fiecare zi trebuie sa fie zbuciumata, ca merit sa ma framant, sa sufar, sa-mi pun intrebari, sa cad, sa nu pot sa ma ridic sau sa reusesc sa-mi gasesc echilibrul pe nisipuri miscatoare doar cand tu imi intindeai mana ca sa ma ajuti. Sa ma intreb apoi ametita de cazatura de ce m-am impiedicat iarasi. As fi trait cu impresia ca pot sa obtin din exterior ceea ce imi lipseste in interior, as fi crezut ca iubirea poate fi aruncata dupa prea multa utilizare. Sau ca este normal sa fii rasplatit cu rau cand faci prea mult bine.

Te-am iubit mult. Te-am urat cu mila. Acum iti multumesc si sunt fericita. Am pentru ce sa-ti fiu recunoscatoare. Infruntand dezamagirile, am reinvatat ceea ce stiam, dar m-ai facut sa uit cu mult timp in urma. Ca sunt puternica. Ca sunt puternica chiar si atunci cand cer ajutorul altora, ca nu sunt slaba daca il primesc. Ca sunt frumoasa si fara sa ma convingi tu de acest lucru. Ca nu totul s-a oprit la tine. Ca durerea unei lume pierdute este de fapt doar durerea pierderii tale. Ca am ajuns sa redescopar lumea din jurul meu si ca imi place atat de mult ceea ce vad. Ca nu m-a abandonat nimeni, ci doar m-ai parasit tu. Ca daca iubirea noastra a fost si s-a dus, unele amintiri ale ei sunt inca superbe.


Daca tu nu m-ai fi parasit, nu as fi putut sa ma bucur de durere. Nu as mai fi crezut in saruturi si transfer de suflet, in imbratisari calde si tandre, intr-o iubire calma, linistita si tacuta, nu as mai fi simtit frumusetea fiecarui crampei de viata si nu as fi vazut dincolo de tine si cuvinte. Nu as fi stiut ce inseamna ca toata lumea sa fie nu impotriva ta, ci alaturi de tine. As fi crezut ca visurile tale le-au ucis pe ale mele, hranindu-se din ele. Nu as mai fi cautat in altcineva continuarea povestii noastre de dragoste.

Eu nu as mai fi fost Eu, cea de acum, diferita celei de la inceput. Eu nu l-as fi intalnit pe El sau as fi crezut ca este inca un vis ce risca sa se piarda nestiut in noapte. Nu as fi raspuns chemarii sale de iubire. Si pentru acest lucru mi-ar fi parut rau!

Redecorare post-despartire
publicat pe 30 Octombrie 2008Intr-o relatie este foarte usor sa pierzi putin din tine in numele iubirii. Pornind de la aceasta idee ce se va intampla in situatia in care va despartiti si va trebui sa te redefinesti? Un pas care s-a dovedit a fi extrem de terapeutic pentru multe persoane este redecorarea spatiului de locuit.
Intr-o relatie este foarte usor sa pierzi putin din tine in numele iubirii. Pornind de la aceasta idee ce se va intampla in situatia in care va despartiti si va trebui sa te redefinesti? Un pas care s-a dovedit a fi extrem de terapeutic pentru multe persoane este redecorarea spatiului de locuit.

Daca iti place sa rearanjezi, cateodata chiar si lucrurile mici precum mutarea canapelei pe cealalalt perete sau achizitonarea unor decoratiuni si accesorii pot face o diferenta majora. Astfel ti se vor deschide noi posibilitati de stiluri pe care nu le-ai avut in vedere pana in momentul de fata.

Pentru Ea

S-a terminat, a plecat si nici nu mai vrei sa auzi de el. Acest lucru este unul bun. Inseamna ca poti sa renunti in sfarsit la cuvertura neutra pe care ai cumparat-o doar pentru ca cea pe care ti-ai dorit-o cu adevarat el o considera prea “de fete”.

Dupa ce ai mancat destule dulciuri, dupa ce ti-ai schimbat coafura si dupa ce ai urmarit destule filme romantice este timpul sa faci o curatenie generala. Acest lucru te va ajuta sa te refamiliarizezi cu micile detalii ale casei tale, iar la sfarsitul procesului te vei simti mai eficienta.

Mai apoi poti sa treci la treaba si sa incepi redecorarea casei in conformitate cu noul tau statut de femeie libera:

1. Transforma-ti spatiul de locuit intr-unul confortabil si delicat, ca sa te poti cufunda in el de fiecare data cand vii acasa. Arunca in toate colturile perne decorative pentru ca sa fii inconjurata de confort, si pune cateva paturi moi si colorate pe canapea sa te poti inveli in ele atunci cand te uiti la televizor sau citesti o carte.

2. Reconstruieste-ti respectul de sine printr-o iluminare potrivita. Licarirea luminii lumanarilor este relaxanta, frumoasa si mai ales, orice piele straluceste in aceasta lumina. Esti dezamagita din cauza unei despartiri? Instaleaza un candelabru cu lumanari sau decoreaza masuta de cafea cu lumanari parfumate amplasate in suporturi elegante si nu uita sa achizitionezi o veioza cu un design rafinat.

. Si ce daca esti singura? Scoate la iveala diva din tine si fii cat se poate de egoista in cautarea pentru confort. In primul rand cumpara cat poti de des flori si achizitioneaza cateva vaze frumoase in care vei expune florile cu parfumuri delicate.

4. In cele din urma, fa un efort si cumpara un sezlong in care vei putea petrece clipe minunate de relaxare.

Tot ceea ce trebuie sa faci este sa schimbi imaginea masculina a casei tale, iar acest lucru poate fi facut prin intermediul unor simple accesorii. Iar atunci cand vei gasi un nou partener, vei putea sa reamenajezi la fel de simplu, insa intr-o astfel de situatie, nu uita sa eviti compromisurile prea mari.

Pentru El

Intr-un final a plecat si esti convins ca nu se mai intoarce. Lasa berea si scapa de CD-ul pe care i l-ai facut cadou de ziua ei. Umple-ti casa cu toate lucrurile pe care le iubesti si pe care ea le detesta.

Indata ce relatia s-a terminat, toti prietenii tai vor petrece timp cu tine iar despartirea nu va fi altceva decat o simpla amintire.

1. Investeste in jucaria la care ai visat mereu. Indiferent daca e vorba de o sofisticata masa de biliard, sau vrei sa pui in mijlocul camerei consola de jocuri sau iti vei cumpara acel sistem audio pe care ti l-ai dorit de multa vreme, este foarte important ca ceea ce te pasioneaza sa fie la vedere.

2. Fa din casa ta un spatiu extrem de confortabil si transforma living-ul in zona cea mai frecventata. Achizitioneaza una sau doua scaune mari si confortabile ce vor fi perfecte pentru a petrece timpul in fata televizorului in zilele ploioase sau pentru a te juca jocuri video ore in sir.

3. Ridica testosteronul din spatiul tau la un alt nivel Suspenda imagini cu sporturi extreme sau cu plaje insorite sau fotografii cu orice te inspira

Reamenajarea sau redecorarea casei poate fi un exercitiu ce te ajuta sa te redescoperi. Lucrurile care iti plac si cele care nu iti plac probabil ca s-au modificat, sau riscul pe care nu ti l-ai fi asumat in conditii normale poate fi reevaluat.

Si nu uita, ca in momentul in care te vei implica intr-o alta relatie si vei alege sa-ti imparti locuinta cu persoana iubita, noi, echipa Condo suntem aici pentru a-ti oferi toate sfaturile de care ai nevoie, legate de amenajari

Relatie, iubire - ce minciuni sunt permise in cuplu
Minciuni şi minciunele în relaţia de cuplu
Minciuna face parte din viaţa noastră. Sunt minciuni nevinovate şi mitomanie - boală psihică caracterizată prin tendinţa de a denatura adevărul, de a inventa fapte care nu s-au petrecut în realitate.

Relatia voastra a luat o turnura neobisnuita si lucrurile nu mai merg ca inainte. Ceva incepe sa devina suspicios, dar nu-ti dai inca seama despre ce e vorba. Poate e doar oboseala, poate stresul de la serviciu iti transforma partenerul intr-o alta persoana. Sau poate ca relatia intr-adevar nu mai merge si in viata celuilalt a aparut altcineva.

Se spune ca minciuna are picioare scurte. Dar minciuna merge si pe tocuri..si daca asculti sau privesti atent, poti s-o gasesti printre randuri.

Iata cateva din semnalele de avertizare pe care le transmite involuntar partenerul mincinos:

Nu te mai priveste in ochi!
Evita momentele romantice, in care apropierea dintre voi nu este doar trupeasca, ci si spirituala.
Se incurca in detalii.
Exagereaza cu explicatiile, chiar daca tu nu le-ai solicitat.
Are o replica pregatita pentru cel mai mic amanunt, caruia in mod normal nu i-ai fi dat importanta.

Ce minciuni sunt permise in cuplu
Sexul n-a fost tocmai reusit

Daca-i spui direct ca a fost perfect, se prinde. Nu miza prea mult pe orgoliul lui.
Poate din cauza ta, poate mai mult din cauza nerabdarii lui… Pare ca-si da seama ca a fost ceva in neregula, dar n-are curajul sa te intrebe direct. Se uita cu drag in ochii tai, asa ca nu-i poti spune pus si simplu: “Se putea si mai bine”. Mai bine mangaie-l usor – dragostea presupune si sacrificii – si spune-i ca de mult nu te-ai mai simtit asa. In fond, nici nu minti prea tare…

Ti-a cumparat un parfum care nu-ti place

Ai grija la entuziasmul pe care-l arati: daca e prea mare, s-ar putea sa-si dea seama ca e mimat.
E un cadou, iar un cadou se primeste intr-un fel anume. Nu cu: “Altceva nu puteai sa-mi iei?” Ar fi bine sa-i multumesti si sa pui parfumul la loc de cinste. Cu alte cuvinte, te dai cu el doar la ocazii. Cum aceste ocazii sunt rare, ai sanse mari ca el insusi sa uite de parfum. Basca, ii poti spune ca pe pielea ta miroase altfel decat in sticla si sa te dai cu un parfum care iti place.

Te-a sunat un fost iubit si a dat peste el

Nu te apuca sa-l critici pe fostul prea tare. Barbatii nu sunt tocmai lipsiti de intuitie.
Stie despre cine e vorba, dar nu intelege ce rost au aceste intalniri peste ani. Se simte in pericol, iar tu iti dai seama de asta. Ti-ai aranjat insa o intalnire cu celalalt, asa, pentru verificarea evolutiei omului. Si poate si dintr-o mica razbunare, la care suntem mari maestre noi, femeile: “Uite, eu sunt o femeie implinita chiar si fara tine, mai ales fara tine…”. Cum sa-i spui lui de aceasta intalnire? Nu-i spui! Nici macar nu e minciuna, doar o omisiune a adevarului.

A organizat vacanta “perfecta”

Decat sa stai fara chef si sa nu-ti convina nimic toata vacanta, mai bine ia-ti inima in dinti si spune-i adevarul.
S-a ocupat de traseu, rezervari, bilete cu reducere, transport ieftin. Numai ca pe tine nu te atrage zona, oricat de rentabil ar fi. Si nu-ti surade nici plimbatul de colo-colo intr-o perioada in care ti-ai dori pur si simplu sa zaci la soare, intr-un sezlong. Esti obosita si ti-ai dori relaxare, fara muzee, cultura generala, excursii instructive.

Din pacate, aici e mai greu s-o “tragi pe strada ta”. Odata spusa minciunica (”Doamne, cat mi-am dorit sa ajung acolo!”), trebuie sa mergi pana la capt. Chiar daca vei veni mai obosita decat cand ai plecat, chiar daca n-ai niciun fel de chef de “experiente noi si excursie aventuroasa”. Incearca sa te bucuri de vacanta “perfecta”. Pofta vine mancand…

Raftul lucrat de el a iesit cam stramb

Daca-i spui ca nu te asteptai sa iasa asa de bine, va crede ca-l iei peste picior.
Cu siguranta, il face din dorinta de a pune umarul la treburile casei. Nu e de meserie, nici prea bun prieten cu bormasina si rindeaua, se pare, asa ca nu trebuia sa te astepti la mai mult. Spune-i ca este un raft foarte bun pentru ce ai de gand sa pui in el. Si, la un moment dat, cand el nu e acasa, cheama pe cineva mai priceput care sa poata indrepta lucrurile.

Minciuni de-ale barbatilor

Te voi suna = s-ar putea sa te sun

Un barbat va spune intotdeauna asta dupa o intalnire, ca o chestie de protocol. Chiar daca n-o sa te sune, tot nu vrea sa-ti raneasca sentimentele si n-o sa recunoasca asta. Nu astepta langa telefon, traieste-ti viata! Daca telefonul nu vine in cateva zile, astepti degeaba!

Nu vreau sa fac sex cu tine, vreau doar sa stau cu tine in pat = nu as fi aici daca nu as vrea sa fac sex cu tine, dar o sa stau langa tine in pat daca asta inseamna sa am o sansa cat de mica sa facem sex

Unul dintre telurile barbatilor in viata este sa faca sex, si pentru asta vor spune si vor face absolut orice. Ai grija, acest tip de barbat va trece la actiune de indata ce va vedea o urma de indoiala in ochii tai.

Nu voi arata nimanui inregistrarea = n-o voi arata oricui, ci doar prietenilor apropiati

Realizarea unei inregistrari a actului sexual este una dintre cele mai mari izbanzi pentru multi barbati. Cu siguranta va dori sa-si revada singur miscarile, dar se va simti si mai bine daca le vor vedea si tovarasii sai.

E cea mai tare partida de sex pe care am avut-o vreodata = a fost bine

Barbatii nu-si pot aminti detaliile partidelor sexuale anterioare, asa ca vrea doar sa-ti faca un compliment!

Te iubesc = ma exciti si te plac

Acest barbat te place din punct de vedere sexual, dar impartasiti si o legatura emotionala puternica.

Nu sunt casatorit = nu ii sunt fidel sotiei

Tradarea si minciuna sunt atat de apropiate precum fetele si gloss-ul de buze! Multi barbati insurati isi cauta si cate-o amanta, daca cred ca li se va permite. Deci, daca instinctul iti spune ca e insurat, urmeaza-l!

Nu e vina ta, e a mea = e vina ta, dar nu-ti pot spune asta

Cel mai mare cosmar al unui barbat este sa se desparta de o fata si s-o lase in lacrimi, asa ca va spune orice pentru a evita plansul. Alte variatiuni pe aceeasi tema includ: „esti prea buna pentru mine” sau „trec prin niste probleme acum”.

Parintii tai sunt simpatici = iti iubesti parintii si va trebui sa ma descurc eu cu ei

Un baiat destept stie ca o fata apropiata de parinti se va gandi de doua ori in privinta lui daca nu se intelege cu familia ei.

Trucuri pentru a-ţi găsi partenerul potrivit
Alegerea partenerului potrivit este, de cele mai multe ori, dificilă! Nu foarte mute femei reuşesc să rămână cu primul iubit şi, inevitabil, trec prin câteva despărţiri dureroase! Însă, niciodată nu e vina noastră!



Ce-l puţin asta ne place să credem... Eşecurile apar de obicei atunci când facem alegeri nu tocmai potrivite. Aşadar, iată câteva situaţii de care trebuie să te fereşti când eşti în cautarea partenerului potrivit!


Nu te arăta disperată! Fii tu însăţi

Chiar dacă eşti singură de mult timp, nu trebuie accepţi orice! Fii selectivă cu tipii noi pe care îi cunoşti! Nu te cupla cu oricine doar pentru a scăpa de singurătate. Ai putea fi dezamăgită atunci când îl vei obţine... doar pentru o seară! Nu încerca să te schimbi pentru cel de lângă tine, ci fii tu însăţi!



Nu adopta un look de „femeie usoara”

Ok, nu îl vei găsi din prima zi! Asta nu înseamnă că nu eşti atrăgătoare! Într-adevăr ţinuta pe care o afişezi contează enorm, iar dacă pari o pradă uşoară nu vei face decât să devii ţinta bărbaţilor care nu vor decât o aventură! Şi, nu cred că asta te-ar mulţumi. Astfel că, arată-te încrezătoare şi, cu siguranţă, vei atrage privirea bărbatului potrivit pentru tine.



Nu ceda din prima seară!

Până aici nimic prea greu! Însă, ce faci dacă a trecut testul primei întâlniri? Cu siguranţă îţi trece prin minte să-l inviţi la tine! Mai gândeşte-te o data! Riscul de a te simţi abandonată a doua zi este mult mai mare! Aşadar, ia lucrurile cu calm şi cu puţină răbdare! Nu spun să aştepţi ani până să ajungeţi în pat, însă nici din prima noapte... Şi-ar putea schimba părerea despre tine. Nu te oferi pe tava primului venit!




Nu îl căuta pe fostul!!!

Dacă ai ajuns până la acest punct şi nu l-ai găsit, NU dispera! Clar nu ai întâlnit tipul care ţi se potriveşte! Asta nu înseamnă că trebuie să te întorci în braţele fostului! Ştim că este cea mai uşoară cale, însă gândeşte-te că aţi avut motive întemeiate pentru care v-aţi despărţit... Priveşte spre viitor, nu spre trecut!

Singuratatea si regasirea propriei persoane
publicat pe 3 Februarie 2009Dar in cele mai multe cazuri, in ciuda tuturor eforturilor noastre, inevitabilul se produce: actiunile noastre nu se soldeaza favorabil si... ne trezim chiar singure. Incercam sa ne resemnam, sa ne obisnuim cu situatia, sa ne impacam cu noi insene. Urmeaza o perioada de acalmie in care in care invatam sa eliminam tot ce ne face rau devenind mai puternice, invatam sa ne pretuim calitatile, sa ne respectam propria persoana, sa ne simtim bine in pielea noastra, intr-un cuvant sa privim viata cu ochii realitatii. Si intr-un final, la final, constientizam ca singuratatea are rolul ei benefic, chiar daca este pe termen scurt

Sufletul... desi sustinem ca-l cunoastem atat de bine, stim de fapt atat de putine lucruri despre el... De aceea de cele mai multe ori, in cazul intrebarii: "De ce ai facut asta?", in loc de o explicatie clara asupra gesturilor sau faptelor savarsite replicam astfel: "Asa am simtit , asa mi-a spus sufletul sa fac ." Sufletul este cel care ne conduce, cel care isi pune amprenta asupra vietii noastre, ne creeaza o imagine, ne asigura un anume loc in societate. Putem avea un aspect fizic placut, dar savarsind fapte socotite drept necuviincioase de catre semenii nostrii ( de la mici rautati pana la rautati mai mari), sufletul sa nu ne ajute cu nimic si sa fim marginalizati, huiduiti si chiar izolati de restul societatii: "Pacat de ea ca-i frumusica, dar nu are suflet!"

Astfel de afirmatii,ca si cele care se refera la o a doua categorie de oameni, total opusa celei dintai ( persoane mai putin dotate din punct de vedere fizic ,dar foarte inzestrate din punct de vedere sufletesc ) : "E uratica, dar acum dupa ce a facut atatea pentru ei mi se pare mai draguta." sunt des intalnite. Lumea eticheteaza si plaseaza omul respectiv in locul cuvenit pe scara valorilor. Nu ne putem eschiva analizei minutioase facute de semenii nostrii si indiferent ce ne-ar indemna sufletul sa facem, in anumite situatii trebuie sa tinem cont de regulile impuse de societatea in care traim. De ce? Omul e facut sa traiasca printre oameni, iar un suflet care se simte stingher e un suflet "mort" .

De aceea inca din primele clipe in care pasim in aceasta lume suntem intampinati cu "hrana sufletului" - dragostea. Acest element "vital" este oferit acum de fiinta care o va face intotdeauna neconditionat -mama . Legatura mama - fiu / fiica este cea mai stransa legatura umana existenta, ce invinge timpul si toate vicisitudinile vietii. Mai tarziu acest sentiment va capata nenumarate forme; se va extinde la nivelul prietenilor, al iubitilor...Si uite asa legam prietenii, relatii amoroase ce par a dura o vesnicie, unele dintre ele chiar rezistand in timp si in intensitate.

Dar relatiile care nu rezista? Veti spune ca nu au fost cladite cum trebuie, ca nu s-a tinut cont de elementele care stateau la baza lor ( firi opuse, idealuri diferite). Dar in fata unei astfel de situatii, in care prieteniile se destrama, iubirea se naruie, ce se intampla oare cu omul acela care credea cu sfintenie in puterea dragostei, a prieteniei? Ce se va alege cu sufletul lui? In prima instanta persoana in cauza va suferi un soc. Durerea resimtita este una atat de puternica incat ii va intuneca ratiunea; intervine un blocaj la nivelul mentalului si ea refuza sa accepte realitatea

Teama de singuratate, teama de schimbare, golul sufletesc o imping la gesturi disperate. Cate dintre noi nu ne-am "bombardat" iubitul cu zeci de telefoane, sms-uri, e-mail-uri, in speranta "reinnodarii" relatiei? Cate nu am invocat diverse pretexte doar pentru a obtine o intalnire cu el si a-l ruga sa recapaciteze? Majoritatea am recurs la astfel de gesturi. Fie ca suntem vinovate, fie ca nu, toate avem tendinta de a scormoni trecutul si...de a insista in dezgolirea lui. Suntem in stare sa trecem peste orice cand vine vorba despre iubitul nostru si aproape peste orice cand vine vorba de prietena noastra cea mai buna si asta in primul rand pentru a nu fi lasate singure .

Dar in cele mai multe cazuri, in ciuda tuturor eforturilor noastre, inevitabilul se produce: actiunile noastre nu se soldeaza favorabil si... ne trezim chiar singure. Incercam sa ne resemnam, sa ne obisnuim cu situatia, sa ne impacam cu noi insene. Urmeaza o perioada de acalmie in care in care invatam sa eliminam tot ce ne face rau devenind mai puternice, invatam sa ne pretuim calitatile, sa ne respectam propria persoana, sa ne simtim bine in pielea noastra, intr-un cuvant sa privim viata cu ochii realitatii.
Si intr-un final, la final, constientizam ca singuratatea are rolul ei benefic, chiar daca este pe termen scurt. Daca persista insa pentru o perioada de timp prea indelungata, singuratatea devine nociva, reusind negresit sa ucida sufletul...

Inseli... dar te poti ierta vreodata?
publicat pe 10 Martie 2009Au trecut doi ani de cand ne-am despartit. Nu a putut uita. Nu m-a putut ierta. Alaturi de mine, nu ar mai fi putut sa traiasca fara sa-mi reproseze, fara sa-mi aduca aminte, fara sa ma faca sa sufar la randul meu, fara sa ma urasca. Stiu ca m-ar fi inselat doar ca sa simt si eu gustul tradarii, stiu ca s-ar fi prefacut ca nu-i pasa, dar i-ar fi pasat mai mult decat ar fi trebuit. Stiu ca nu ar mai fi putut sa ma iubeasca fara sa nu ma urasca.
As dori insa sa citeasca aceste randuri doar cei care sunt capabili sa se puna pentru o secunda in pielea celui care primeste piatra si nu a celui care o arunca. As dori sa fie citite mai ales de cei care au invatat ca doar gresind inveti sa nu mai gresesti si a doua oara. As dori sa citeasca aceste randuri in mod special cei care se gandesc ca poti sa inseli o data si sa traiesti in continuare la fel, tragand dupa tine senin si cu demnitate sentimentul vinovatiei. Sentimentul de vinovatie nu este deloc usor. Povara lui e ucigatoare.

In iubire se calca cu pasi gresiti de cand lumea pana se ajunge la acei pasi corecti si drepti. Nimic iesit din comun la prima vedere. Daca o iubire nu este frumoasa, curata, corecta atunci nu stiu daca se mai poate numi iubire. Este doar un schimb de replici sentimentale si sexuale intre doi oameni imaturi care se joaca, intr-un mod inconstient si egoist, de-a maturitatea si de-a iubirea. Eu am gresit. Rau... M-am inselat... am inselat persoana pe care o iubeam (pe care o iubesc) cu o persoana pe care nu o iubeam. Un fapt imoral, ilogic, plin de contradictii, de neinteles... atunci cand afirmi sus si tare ca iubesti cu adevarat. Cu inteles...

In lipsa de luni de zile a realului partener de viata, singuratatea poate fi cel mai prost partener de viata si unul dintre cei mai rai sfetnici. Te poate impinge sa faci lucruri pe care in mod normal nu le-ai face. Ti se face dor de viata, de iubire, de imbratisare, de prezenta calda si vie a unui alt trup intins langa al tau. Din prostie, din inertie, din dorinta de a scoate amintirile de unde le-ai ascuns de mult, pentru ca gustul sampaniei este dulce si amortitor de sentimente, pentru ca iti lipseste mult o anumita persoana, lasi sa se intample cu o alta persoana. Cu un barbat oarecare, o atractie oarecare... Nici nu mai conteaza scuzele, circumstantele... oricum sunt toate de prisos. Se intampla o data... fara sa insemne nimic pentru tine, fara sa fie mai mult decat o incercare de calmare a hormonilor de cateva minute. Suficient pentru ca apoi... nimic sa nu mai fie niciodata la fel.

Dupa... te priveste in oglinda si nu te mai vezi pe tine. Iti vezi tradarea si il vezi pe el cum iti priveste tradarea. Te simti murdara. Hainele nu pot sa ascunde faptele trupului tau. Sufletul ti se face mic si se strange atat de mult ca nu-l mai simti in piept. Vrei sa fugi departe de tine, dar in orice colt te-ai ascunde, dai numai de tine, singura persoana din lume pe care nu ti-ai mai dori sa o mai vezi vreodata. Regreti din fiecare por de suflet si trup, dar stii ca nu o sa ajute la nimic. Faptele sunt consumate deja.

El o sa-si dea seama, iar tu nu o sa reusesti sa-i ascunzi. O sa-ti semnezi de una singura tradarea si o sa astepti cu frica de moarte sentinta. Nici nu-i nevoie sa-i spui, caci el poate sa te citeasca din priviri. Iar privirea ta nu mai stie ce inseamna o traiectorie dreapta, se indreapta numai in pamant. Ii marturisesti, implorand in gand iertarea, soptind cuvinte care ar induiosa muntii sa se miste din loc, dar care pe el il innebunesc de durere. Suferinta il desfigureaza. Vrei sa o iei asupra ta, cea care a facut-o sa se rostologeasca, dar deja nu mai poti. Tu esti deja hidoasa...

Au trecut doi ani de cand s-a terminat totul. El nu a putut uita. Nu m-a putut ierta. Alaturi de mine, nu ar mai fi putut sa traiasca fara sa-mi reproseze, fara sa-mi aduca aminte, fara sa ma faca sa sufar la randul meu. Stiu ca m-ar fi inselat doar ca sa simt si eu gustul tradarii, stiu ca s-ar fi prefacut ca nu-i pasa, dar i-ar fi pasat mai mult decat ar fi trebuit. Stiu ca nu ar mai fi putut sa ma iubeasca fara sa nu ma urasca. Stiu ca acum este cu altcineva, cu o persoana care il poate face fericit, asa cum eu nu am stiut. Este singurul lucru din lume pe care i-l doresc. Fericirea... Eu... traiesc cu suferinta... m-am obisnuit atat de mult cu ea... Nu am uitat. In ceea ce ma priveste... nu-mi doresc decat sa ma poata ierta. Ca sa ma pot ierta.

5 lucruri pe care un bărbat le observă prima dată la o femeie



Un nou studiu realizat de britanici a scos la iveală că bărbaţii nu se uită prima dată la sânii unei femei ci acordă o importanţă deosebită altor detalii destul de importante, informează revista pentru femei Cosmopolitan.

Iată care sunt primele 5 lucururi pe care un bărbat le observă în primele cinci secunde pe care le petrece în compania unei femei:

1. Zâmbetul - Poate părea ciudat dar la asta se uită bărbaţii prima dată. Aşa că ai grijă ce mănânci înainte prima întâlnire.

2. Părul – Deşi bărbaţii habar n-au ce-s alea vârfuri despicate aceştia apreciază mereu o podoabă capilară mătăsoasă şi lucioasă.

3. Decolteul - Cu toate că nu este primul lucru la care se uită un bărbat, se pare totuşi că sânii unei femei nu-s de neglijat. Acesta va observa cu siguranţă la forma şi adâncimea decoletului unei doamne.

4. Machiajul - Reprezentanţii sexului tare sunt foarte atenţi la acest detaliu pentru că ei consideră că o femeie mult prea machiată ascunde ceva.

5. Fundul - Este inutil ca cineva să încerce să argumenteze această alegere a domnilor

Povestea mea de dragoste, ura... si nimic
publicat pe 6 Martie 2009E mult mai usor sa citesti povestea altora de viata decat sa o scrii pe a ta. O sa o fac in cateva cuvinte. Crezi. Vezi. Ceri. Ti se da. Speri. Exista zi. Uiti de noapte. Ti se da un viitor. Ai tinerete. Nu imiti. Razi. Zambesti. Nu esti tu. Esti celalalt. Traiesti cum nu ai mai trait... La naiba, chiar este cea mai frumoasa poveste de iubire a tuturor timpurilor..
La inceput a fost Dragostea


Nu stiu cum sa incep sa spun cum s-a sfarsit. E mult mai usor sa scrii povestea altora decat propria poveste, mai ales cand aceasta nu este una extraordinara, nu este frumoasa si nu este nici de iubire. Sau nu mai este... E mult mai usor sa citesti povestea altora de viata decat sa o scrii pe a ta. O sa incerc totusi prin cateva cuvinte. Crezi. Vezi. Ceri. Ti se da. Speri. Exista zi. Uiti de noapte. Ti se da un viitor. Ai tinerete. Nu imiti. Razi. Zambesti. Nu esti tu. Esti celalalt. Traiesti cum nu ai mai trait... La naiba, chiar ai cea mai frumoasa poveste de iubire a tuturor timpurilor...

Un semn de posesie se intrevede in jurul ei. Povestea este a ta, timpurile sunt ale tale! Ai povestea in fiecare zi, o vrei neschimbata si in fiecare an si peste zeci de ani. Se hraneste cu incredere si viata, isi potoleste setea cu sange si lacrimi, umbla in incredere, doarme in necunostinta de cauza, se trezeste in nadejde, se regenereaza in cel de langa tine... Dragostea exista in amandoi! Sa lasam timpul sa decida pentru noi!

Apoi... a urmat ura

Iubire? Ura? Un pas...? Mai degraba o eternitate. Poate o secunda sau sigur cateva... Atat cat are timp sa iti intoarca spatele si sa arunce cuvintele, atat cat ai curiozitatea sa le prinzi si sa le auzi. “Intelegi tu”... Sau nu e nevoie sa intelegi. El, nu timpul, a decis si pentru tine. Si te faci ca le accepti. Nimic nu te doare, totul e amortit. Nici nu iti pasa. Nici un colt de inima nu s-a micsorat in inima ta mare. Cine are nevoie de El? Cine are nevoie de zi, de noapte, de viata, de aer, de suflet? Si taci...

Si nici nu plangi. Te faci ca ai demnitate si te pleci cu gratie in fata invingatorului fara sa te simti invinsa. Si nici macar nu cazi, nici macar nu-ti chemi viata inapoi. El nu te vede cand te prabusesti caci te sprijini de aer. Lumea nu e rece, crunta, goala, fara sens... Cum sa nu te minti singura ca spui adevarul? Dar inima simte opusul, sufletul isi simte sfarsitul. Si in spatele lui, cu migala si talent, tesi panze de ura. Si urasti ceea ce ai iubit. Si urasti si ceea ce el a iubit. Incet, cu grija, asa cum nu stiai ca poti, asa cum ai aflat ca esti in stare. Si tot raul spre bine... ai devenit puternica, hotarata, ai aflat ce inseamna ura. Slava Domnului ca cineva, din mila sau iubire, ti-a luminat naivitatea.

La final... nu a mai fost nimic

Si multumesti. Si-i multumesti atunci cand iti ureaza numai de bine si dragoste. Cu altcineva... Si iti juri cu ura ca asa o sa fie, ca o sa te razbuni prin fericirea cu un altcineva care merita iubirea ta. Si la un moment dat il lasi sa plece asa cum a venit. Fara sa te mai umileste, fara sa mai implori, fara sa mai cersesti, fara sa nasti zadarnic pretentii, fara sa mai urasti, fara sa mai crezi ca ai existat vreodata. Fara sa mai fie nimic... fara ca singuratatea sa aiba macar un gust. Si acum nimeni, nici macar timpul, nu mai decide pentru tine.

Si incepi sa speri din nou, sa crezi, sa astepti, sa te faci ca uiti, sa stii sa ierti, sa ai rabdare. Si atunci... cand iti doresti mai mult sa fie ceva... nimic. Nimic nu se intampla. Nimic din tot ce faci nu mai ti se pare bine, tot nu mai poti sa legi iubire. Totul nu te multumeste. Trece greu un an. Trec si mai greu doi. Trec alti barbati prin viata ta, iubiri mai scurte de o ploaie, mai lungi decat cea mai spontana dorinta de a ta. Iubiri care se duc asa cum vin... fara sa le retii numele celor care se credeau inventatorii ei, iubiri pe care le lasi prea lesne sa plece, fara sa le inviti sa poposeasca.

Asa incepe povestea ta de neiubire. Asa nu mai poti sa legi nimic, in afara de prietenii, cuvinte, pasiuni ratacite prin cearsafuri, somnuri fara vise, ganduri fara implinire. In sfarsit stii ce trebuie sa iubesti, dar eviti ceea ce gasesti. Nu o poti lua mereu de la capat. Asa strici totul si ramai recunoscatoare ca nu ti-ai pierdut capul. Si nu mai gasesti nici liniste, nici directie, nici sens. Iti regasesti doar viata care iti striga sa-i dai ce i-ai promis...

Cand barbatul casatorit devine barbat liber
publicat pe 20 Martie 2009Da-i unui copil ce poate avea la dispozitie toate jucariile din lume tocmai pe cea pe care si-o doreste cel mai mult, adica jucaria preferata a prietenului sau de joaca. Cea pe care se presupune ca nu o poate avea. Urmareste-i subtil reactia si vezi daca jucaria altuia, de acum a lui, o sa-l faca mai fericit. O sa se uite frumos si cu satisfactie la ea, insa peste cateva momente o sa se bosumfle. In secunda urmatoare, o sa izbucneasca intr-un plans haotic si printre sughituri, mormaituri si suspine o sa auzi si explicatia: nu o mai vrea pentru ca nu stie cum sa se joace cu ea
Cand era casatorit, era barbatul sacru, la care nu aveai voie si nu puteai ajunge, barbatul la care ravneai in secret sau pe fata, barbatul interzis, barbatul cu camasile calcate impecabil, barbatul puternic si sigur pe el, barbatul capabil sa tina in mainele sale carma unei familii, barbatul care isi facea timp pentru a-si lua fetita de la gradinita si nu se jena sa o imbratiseze cu afectiune, taticul matur si atragator tocmai prin felul sau copilaresc de a fi, barbatul pe care ti l-ai fi dorit sa fie al tau daca nu ar fi fost al celeilalte femei. Barbatul casatorit reprezinta stabilitatea, fericirea promisa, dar refuzata. O fericire cu cat mai refuzata, cu atat mai dorita.
Spune "barbat divortat" si o sa vezi ca nu e ca si cum ai pronunta "femeie divortata". Este o simpla chestiune de nuanta. Femeia divortata este privita intotdeauna cu o urma de benevolenta, iar vina despartirii se arunca de cele mai multe ori in carca barbatului. Barbatul divortat... primul gand care iti trece prin minte cand auzi ca a divortat este: oare cum de a ajuns sa fie singur? Doar un barbat nu reuseste sa stea prea mult timp fara sa aiba alaturi o femeie. Doar se stie ca femeile nu divorteaza cu una cu doua, mai ales cand este vorba de existenta unor copii. Printre altele, el trebuie sa fi fost cauza care a declansat razboiul... Poate putin mai sifonate, dar camasile sale sunt aceleasi. Poate este mai putin increzator in propria persoana si in a celorlalti, insa in fond a ramas acelasi barbat la care visai odata.

Fructul interzis arata rumen si ispititor tocmai pentru ca se afla in gradina altei femei. Cand vine vorba de replantarea copacului purtator al tuturor tentatiilor in propria gradina, te invarti, te sucesti, te razgandesti, dar te simti pierduta ca nu stii unde sa-i gasesti loc in curtea ta. Desi multi mi-ar da cu parul in cap ca vorbesc aiurea, specialul specimen de barbat prezinta cel mai mare dezavantaj: acum este LIBER. Da... Liber, dar proaspat divortat. Si mai rau parca... Cu probleme, cu un trecut in spate de care nu o sa se rupa niciodata cu adevarat, cu o femeie in suflet de care poate nu a putut scapa inca, cu pensii alimentare de platit, inevitabil cu prieteni care vor face comparatii nemeritate intre tine si fosta, cu intalniri stangace de a convinge copilul fostei tale rivale sa te iubeasca la fel de mult cum o iubea pe ea, cu ochi inocenti de copil atintiti fix asupra-ti, asteptand tocmai de la tine un raspuns pentru nefericirea lui mami si lui tati, cu necunoscuti care te trag in teapa pentru ca ai furat ceva la care o alta femeie a renuntat de buna voie.

Cand barbatul casatorit divorteaza, dintr-o data trece la un cu totul alt statut. Nu mai este fructul interzis, este fructul disponibil, dar totusi indisponibil. Cum vine asta??? Treaba grea si munca de sisif cu primirea autorizatiei de iubire de la el, de la tine, de la familie, cunoscuti, de la lumea intreaga... Imposibil de obtinut daca nu iubesti suficient de grozav incat sa te inhati la o relatie care din start nu se arata usoara... Probabil sunt subiectiva si stiu bine si de ce sunt. Un sfat insa: ganditi-va de doua ori inainte de a va pune o dorinta si o data in plus daca nu sunteti suficient de mature ca sa intelegeti ca dorinta respectiva nu este doar un capriciu, iar implinirea ei v-ar face cu adevarat mai fericite.

Iertarea din cuvinte

=================


Stiam ca mai devreme sau mai tarziu o sa vina. Stiam ca o sa fac din el salvarea mea, stiam ca doar el o sa poata sa-mi aduca sufletul inapoi. Stiam ca doar acel amestec ciudat de consoane si vocale soptite de o voce uitata in timp o sa-mi readuca peste timp puterea de a privi cu resemnare, impacare si uitare urma de pe care, ca orice om umil si suparat pe fericire, am scrijelit-o cu sudori de suferinta si patima in lume.

Un singur cuvant si tot va fi bine
Dar inima mea nu tine cu mine
Ce sa-i spun, ce sa sper,
Cum s-o rog, cum sa-i cer...
Iarta, tu inima iarta" (Mihaela Runceanu)

Nu conteaza ca au trecut zile fara sa-mi vajaie sunetele lui pe langa urechea mea, nu conteaza ca au trecut secunde in care mi-au vorbit doar noaptea si singuratatea, nu conteaza ca au trecut saptamani care s-au prefacut in praf, minute si ore, nu conteaza ca a trecut timp fara perioade, infinituri fara inceput si sfarsit, nu conteaza ca l-am auzit de la oameni care nu au zgariat nici macar o sutime din ceea ce ai distrus tu. Daca iubirea mea nu a fost doar a mea, atunci o sa am rabdarea ta.

Stiam ca o viata intreaga o sa am timp sa astept ca simturile auditive sa fie gadilate de cea mai dulce varsare de foc si suntele de la tine incoace. Stiam ca atunci cand o sa-l aud tu nu o sa ma mai iubesti. O stiam. La fel cum am stiut ca nu o sa ma uiti niciodata. Nu ai sa poti. Poate ca din inima da, dar din minte nu... nu sunt asa de usor de desfiintat, atat de simpu de uitat.

Mi-ai jurat o data intr-o superba minciuna de sinceritate, am jurat de doua ori ca te cred. Ne-am jurat ca asa o sa fie. Doi oameni care fac asta simulan, indiferent de spatiu si mai presus de superficialitate sunt uniti si condamnati prin neuitare. Din mandrie, orgoliu, inima ranita, pentru ca vroiam sa cred, pentru ca un om ranit trebuie sa-si oblojeasca ranile doar cazand in picioare, am crezut si mai tarziu ca aducerile aminte sunt infierate in minte. Abia cu trecerea timpului, descoperi ca stigmatul nu se sterge nici din suflet.

Nu conteaza ca stand in picioare, mi-am frant genunchii si ca de atunci nu m-am mai putut inclina. Stiam ca nu o sa uit. Nu o sa pot. Dar am putut. Am putut sa uit... Au trecut ani, ani buni si rai de atunci. Am fost mandra de fiecare gram de putere pe care l-am gasit in mine. Nu am avut forta pasarii fenix. Nu am renascut. Am redevenit alta. Stiam ca nici un cuvant nu mai ma poate ucide si a doua oara.

Au trecut ani. Multi. Ani multi in care am reinvatat cum sa stai dreapta si fara sa te inclini. Incetul cu incetul am reusit. Visele pe care ti le inchinam au poposit in alta casa, intr-o locuinta mica si alba care pare imensa daca te iei dupa tropotele si chicotelile celui mai nazdravan copil din lume, intr-un dormitor cu perdele lungi si fine unde ma asteapta in fiecare seara iubirea si intelegerea celui mai drag barbat din lume, pe canapeaua cu rautati, rabufniri si vorbe de incurajare pe care o impartesc in fiecare weekend cu un pumn marunt, dar zdravan de prieteni, pe partea mea de suflet care s-a pastrat intacta.

Pentru cei care cred ca nimic nu se poate schimba, sa stiti ca toate trec. Toate... pana la un cuvant... sau cateva... venite prin telefon de la vocea puternica si groasa pe care credeai ca nu o sa o mai recunosti vreodata. Iarta-ma! Dupa imensitati de timp ??... Iarta-ma, da. Spuse unei straine. In plina zi. Dupa amar de timp... Dupa atata timp, in sfarsit apele au trecut de cimentul barajului. In sfarsit am putut sa dau drumul lacrimilor. Am putut sa plang fara sa-mi fie teama ca se mai aude.

Tacere de o parte si de alta a oceanului, de o parte si de alta a telefonului. Plangi de durerea care s-a dus, de eliberarea care exista pana acum doar in inchipuirea ta, de slabiciune, din satisfactie, de uimirea de a-l vedea pe Sfantu-asteapta mai aproape decat credeai, din mandria clonata si refacuta, din orgoliu, din rautatea de a-i vedea ingenunchiati pe cei care te-au ingenunchiat, smerit pe cel pe care l-ai iubit. Din iertare.

Iubirile care au facut pe unii sa moara vin, trec, fug, uita sa stea pe loc, se duc, parasesc, sunt parasite. Se iarta. Nu se uita.

De ce nu e bine să transformi o prietenie adevărată într-o relaţie amoroasă?
11 Noiembrie 2009, ora 22:38

Vine o vreme când oamenii singuri se întreabă dacă nu cumva ar trebui să transforme relaţia de prietenie de o viaţă într-una sentimentală. Specialiştii susţin însă că această idee este cât se poate de greşită şi că poate afecata ambele persoane implicate în acest gen de relaţie.

Iată de ce nu e bine să transformi o prietenie adevărată într-o relaţie amoroasă:

1. Vă cunoaşteţi prea bine

Cea mai frumoasă şi mai interesantă parte a unei relaţii, care te face să realizezi de fapt dacă vrei să-ţi petreci viaţa alături de o persoană, este atunci când cei doi parteneri încep să se cunoască, să se descopere şi totul este înconjurat de un aer de mister. Evident că acest lucru nu se poate întâmpla atunci când de la o prietenie adevărată treci la o relaţie iubit-iubită pentru că cei doi se cunosc deja foarte bine.

2. Nu vă mai puteţi impresiona

Când eşti la începutul unei relaţii ai face orice ca să-ţi impresionezi iubita/ iubitul. Fie că te joci pe calculator de dragul ei/ lui, fie că te îmbraci în cele mai frumoase haine pentru a impresiona sau că te prefaci că-ţi plac aceleaşi filme, aceste minciuni albe sunt primul pas esenţial într-o relaţie pe termen lung deoarece doar aşa poţi învăţa să apreciezi eforturile persoanei de lângă tine şi să fii tolerant. Dacă ajungi să transformi o prietenie într-o iubire atunci poţi să-ţi iei adio de la aceste momente atât de speciale.

3. Sexul devine foarte ciudat

Dacă până să te “iubeşti” cu cel/ cea mai bună prietenă/ prieten nu te-ai gândit niciodată să faci sex cu el/ea , atunci e clar că nu există atracţie fizică. Acest lucru poate duce foarte uşor la o viaţă sexuală ciudată şi nesatisfăcătoare.

4. Prietenia de-o viaţă nu se potriveşte cu căsnicia

Atunci când vine vorba să te stabileşti la casa ta faptul că o relaţie amoroasă provine dintr-o prietenie adevărată te face mereu să te gândeşti dacă nu cumva te-ai mulţumit cu ce aveai la îndemână şi brusc amâni momentul căsătoriei.

5. Sfârşitul prieteniei de o viaţă este garantat

De fiecare dată când ai o relaţie amoroasă cu prietenul/ prietena cel/cea mai bun/ bună atunci adevărata prietenie se termină şi nu mai poate fi recuperată. O relaţie sănătoasă, platonică cu o persoană de sex opus este un lucru rar şi se termină repede dacă duci lucrurile la un alt nivel

Povestea dintre Irina Deleanu şi Şerban Pop mai ceva ca o telenovelă

Una dintre cele mai dubioase poveşti de dragoste de pe plaiurile noastre mioritice îi are ca protagonişti pe Irina Deleanu şi Şerban Pop. Cu toate că preşedinta Federaţiei Române de Gimnastică Ritmică şi politicianul au divorţat în urmă cu mai bine de un an, cei doi se comportă ca doi îndrăgostiţi, chiar dacă rupture a fost una cu scandal şi injurii.

Fosta gimnastă l-a întâlnit pe Şerban Pop, considerat “omul” fostului ministru de Finanţe, Mihai Tănăsescu, în 2004. A fost vorba despre o dragoste pasională, iar în acelaşi an cei doi au decis să se căsătorească. Însă cu doar câteva zile înainte de nuntă, Irina avea să afle că viitorul soţ tocmai devenise tatăl unui copil dintr-o relaţie avută în paralel. Nunta a fost amânată imediat, iar femeia a rupt orice legătură cu politicianul. Într-un final cei doi aveau să se căsătorească, căsătorie ce nu a durat prea mult, căci în 2007 aveau să divoţeze.

Să urmeze o nouă nuntă?

Marea surpriză a apărut însă ulterior. După despărţire, Irina a adus pe lume o fetiţă, al cărei tată este chiar Şerban Pop. Şi asta nu este nimic! Telenovela este cu atât mai interesantă cu cât cei doi se înţeleg în continuare de minune, comportându-se ca şi cum ar fi soţ şi soţie. „Şerban este extrem de afectuos, atât cu Irina, cât şi cu cei doi copii.

Cu băieţelul pe care Irina îl are din prima căsnicie, Şerban se înţelege foarte bine şi ce mi se pare foarte interesant este că îl tratează ca pe un prieten, nu ca pe un copil”, a declarat o persoană din anturajul fostului cuplu pentru un cotidian central. Care va fi însă noul episod al acestei poveşti de amor cu iz de serial siropos?! Dacă ar să respectăm firul logic, urmează o nouă nuntă, nu?!...(

Stii cum sa faci toate capetele sa se intoarca dupa tine?

Toate femeile isi doresc acest lucru, fie in secret, fie marturisit tuturor, cu zambetul pe buze. Ca sa faci toate capetele sa se intoarca dupa tine nu e nevoie nici sa fii blonda si sa ai 1,90 inaltime si nici sa fii o miniona cu parul turcoaz. Altele sunt "secretele" care pot face privirile celor din jur sa se intoarca dupa tine. Descopera-le!


Ne dorim cu totii, barbati si femei deopotriva, sa facem o impresie buna inca din primele momente in care cunoastem pe cineva. Dar, mai mult chiar decat acea prima impresie pe care ne-o dorim favorabila noua, ne dorim o impresie memorabila. Ne dorim ca cei din jurul nostru si cei care ne intalnesc sa ramana cu o imagine pozitiva despre noi, o imagine vie si plina de nuante.


Care sunt lucrurile care ne-ar putea ajuta sa producem acea impresie favorabila si memorabila in acelasi timp? Si, mai ales, cum am putea face acest lucru cu nonsalanta si interes?

Concentreaza-te asupra privirii!

Invatam din primii ani de viata cat de importanta este privirea noastra si faptul ca trebuie sa ii privim pe oameni drept in ochi. Dar nu invatam ca este foarte important felul in care ne folosim privirea! Pentru cele mai bune rezultate, mentine privirea celuilalt/ celorlalti pentru o perioada cat mai mare de timp. Privirile scurte, furisate, nu te vor ajuta nici sa flirtezi cu cineva si nici sa faci o alta persoana sa se apropie si sa se simta conectati cu tine.

Evalueaza felul in care mergi!

Orice s-ar spune si oricat de absurde ti s-ar parea sa mergi cu o carte grea in echilibru pe cap, asa cum mergeau tinerele fete in trecut, felul in care mergi si felul in care stai spun foarte multe despre tine. O persoana care este constienta in fiecare moment de felul in care este vazuta de catre ceilalti si a carei postura este corecta este o persoana pe care ceilalti nu se pot opri sa nu o observe!

Multi dintre noi avem impresia ca o postura frumoasa inseamna sa ne arcuim excesiv spatele si sa stam intepeniti. Daca ne-am uita intr-o oglinda atunci cand facem aceste incercari de a descoperi care este postura corecta, am observa care este postura potrivita. Si, pentru ca nu toti am avut norocul de a face balet si de a a obtine astfel o postura frumoasa, ar trebui sa ne obisnuim sa mergem cu capul ridicat si uitandu-ne drept inainte, evitand sa ne lasam capul in piept sau sa ni-l bagam intre umeri. Tot pentru a merge cu o postura frumoasa este bine sa ne pastram umerii perfect aliniati cu restul corpului.

O alta modalitate prin care se poate corecta o postura defectuoasa este yoga, care poate fi practicata chiar si de catre cele sau cei care nu au facut balet!

Zambetul iti deschide usile!

Trebuie sa recunosc ca in zilele mohorate si gri ale acestui inceput de iarna folosesc mai mult ca oricand transportul in comun. Si, oricat de multe ganduri as avea, nu ma pot opri sa nu ii observ si sa nu ii retin pe cei care merg zambind sau care, pur si simplu, au un zambet pe fata. Nu conteaza ca e un zambet micut sau pe jumatate ascuns si nici nu conteaza pe fata cui il vad, pentru ca imi face oricum ziua mai senina.

Este foarte bine sa iti pastrezi un zambet pe buze -mai ales daca nu este unul fortat-, dar este foarte import sa nu exagerezi in acest sens. In cazul in care te afli intr-un loc plin de oameni, la un eveniment social sau la o intalnire de afaceri, zambetul excesiva va fi interpretat corect de catre cei din jurul tau, drept o dovada de nervozitate si nesiguranta. In plus, in ciuda intentiilor tale bune, vei parea falsa si arborand un zambet profesional, fara niciun pic de caldura.

Cu incredere in tine atragi toate privirile!

Increderea in tine este elementul care te poate diferentia de oricare alta persoana si ingredientul care te va ajuta sa pui laolalta toate aceste mici secrete pentru a face celorlalti o impresie favorabila si pentru a reusi sa faci capetele tuturor sa se intoarca!

Care este felul cel mai bun de a face capetele celor din jur sa se intoarca dupa tine? Povesteste-ne o astfel de experienta!

Te iubesc pentru ca imi alungi singuratatea
publicat pe 1 Iulie 2008In aceste circumstante, o relatie devine calea cea mai buna si sigura pentru a te vindeca de singuratate. Am pornit intr-o relatie pentru ca eram prea singura. Daca se poate numi compromis o relatie in care se investeste prietenie, disponibilitate si o mare dorinta de a iubi, atunci am facut un mare compromis in fata propriei persoane.

Niciodata nu am fost de parere ca dragostea este un sentiment care poate fi inteles si disecat pana la absolut. Sau ca dintre miile de motive pentru care oamenii iubesc, exista unul care sa explice cel mai bine de ce oamenii iubesc. Cred insa ca majoritatea oamenilor iubesc pentru a fi iubiti. Si ca cea mai mare greseala pe care oamenii o fac intr-o relatie este aceea de a cauta in persoana celuilalt cheia fericirii proprii. O greseala in care am cazut si eu
Intotdeauna am fost de parere in schimb ca iubirea adevarata nu pica din cer sau ca este data de cine stie ce forte necunoscute. Ba pica, m-au contrazis de multe ori gurile rele. Trebuie doar sa ai suficient de multa rabdare ca sa o astepti. Nu am asteptat… Oare dragostea adevarata nu vine si pe parcurs, oare ea nu se obtine si nu se construieste?, mi-am spus.

In realitate, iubirea dintre doua persoane nu este niciodata egala. "Unul intotdeauna iubeste mai tare pe altul si altul mai totdeauna se lasa mai mult iubit decat iubeste si daca la cel care iubeste mai putin n-ar aparea drept compensatie tocmai aceasta bucurie de a te uita necontenit la cel care te iubeste, atunci n-ar mai exista un echilibru intre ei si totul s-ar strica", dupa cum bine spunea Marin Preda intr-unul din romanele sale. Daca nu as fi trait pe propria piele cuvintele descrise poate ca nu le-as fi inteles sensul si profunzimea.

Mitul care s-a creat in jurul femeii de astazi oboseste. Femeia moderna, femeia independenta este o femeie puternica, capabila sa-si poarte singura de grija. Nu se lasa doborata cu una cu doua. Este fericita si se simte bine in propria piele. Nu accepta jumatati de masura si nu-si permite sa faca compromisuri. Nu-si permite sa fie slaba. Nici macar in iubire… Singuratatea nu este insa benefica pentru nimeni. Atunci cand esti impins din spate de singuratate, cand noptile ti se par mult prea lungi si apasatoare ca sa le traiesti doar de unul singur, cand traieste acut sentimentul ca viata ta este lipsita de culoare si sens, ei bine... atunci nu mai astepti deloc. Femeia puternica are si ea propriile slabiciuni. Si ea porneste pe cont propriu in cautarea fericirii, sperand ca o sa dea nas in nas cu iubirea. Si ea are dreptul sa greseasca…
Sigur ca uneori avem nevoie de singuratate pentru a ne intelege pe noi insene. Insa cand avem prea multa iubire de impartasit, singuratatea inceteaza de a mai fi un excelent prilej de autocunoastere si investigare a fondului interior. In aceste circumstante, o relatie devine calea cea mai buna si sigura pentru a te vindeca de singuratate. Am pornit intr-o relatie pentru ca eram prea singura. Daca se poate numi compromis o relatie in care se investeste prietenie, disponibilitate si o mare dorinta de a iubi, atunci am facut un mare compromis in fata propriei persoane

Stiam de asemenea ca o astfel de relatie nu poate fi decat temporara si ca sansele ca ea sa se transforme intr-o iubire adevarata sunt aproape nule. O astfel de relatie este precum o sabie cu doua taisuri. Promite alinare si multumire de sine, insa scoate la iveala emotiile cele mai primitive si neintegrate. Promite o companie placuta, dar te pune in situatia de a infrunta deosebiri aparent ireconciliabile. Promite ca te va schimba de singuratate, insa deschide usile unei singuratati si mai mari. Ca orice leac ce garanteaza alinarea, iubirea nascuta din singuratate are si efecte secundare.


Atunci cand iubesti cu adevarat, ai tendinta de a interpreta defectele celuilalt drept virtuti. Se trece mai usor peste greselile celuilalt si nu iti este frica sa gresesti. Se iarta mai repede. Divergentele si conflictele au de cele mai multe ori cale de intoarcere. Pentru toate, mai devreme sau mai tarziu, se intrezareste o solutie. In schimb, intr-o relatie nascuta din singuratate, fara sa iti dai seama, incerci sa-l modelezi pe celalalt.

Vrei sa-l faci sa corespunda tiparului de barbat la care ai visat intotdeauna si acest lucru determina suferinta, frustrari si nemultumiri de ambele parti. Ai tendinta de a te considera raspunzator pentru tristetea, frica si mania partenerului tau. Uneori ai senzatia ca este iubire ceea ce simti pentru el, alteori iti doresti din tot sufletul cu totul altceva, visezi la un alt tip de iubire. Uneori iti este dor de el si de cele mai multe ori te simti pierduta fara el. Te simti confuza pentru ca nu stii cu exactitate daca esti prinsa intr-o iubire adevarata sau intr-un simulacru al ei. Te indoiesti, ai tendinta de a te victimiza si dezvolti fantezii neintemeiate cu privire la viitor. Te zbati intre da si nu… Suferi fara sa stii cu exactitate de ce. Si nu stii daca povestea ta de viata vorbeste despre iubirea din singuratate sau despre singuratatea din iubire...

Mereu nemultumita - ti se potriveste descrierea?
Nemultumita de serviciu, insatisfactie in cuplu, speranta unui copil salvator - trei ipostaze ale unei persoane care este mereu intr-o goana.


Psihoterapia ii raspunde prin constructia unor relatii functionale in cadrul relatiei date. De afara, in ochii colegilor, vecinilor pare o viata obisnuita, de multe ori plina de succese. Cu toate acestea, atunci cand dai la o parte aceasta stare de normalitate si bine descoperi tot felul de stari de nemultumire. Uneori e vorba de persoane foarte vesele, altele care se lauda cu profesia lor, alteori doar o stare de numultumire si, frecvent, stari de anxietate sau o preocupare deosebita pentru imagine, pentru performanta sau, pur si simplu, pentru a arata mai bine. Daca reusiti sa fiti sincere cu voi insiva, vedeti cu usurinta nemultumirea. Multe din succesele obtinute parsa joace mai curand rolul de compensatie pentru o nemultumire. Succesul este ca o bomboana pe care un copil o primeste pentru ca s-a lovit sau pentru ca a suferit. Nu rezolva situatia, dar este un fel de plata indirecta pentru suferinta.

Este recomandabila aceasta sinceritate cu propria persoana in ceea ce priveste nemultumirea. Pentru ca nemultumirea nu numai ca va continua sa existe, dar ea este si impotriva momentelor de bucurie in care, de multe ori, va fi imposibil de a simti placere.

Femeia de 40 de ani: impas si implinire
publicat pe 15 Ianuarie 2009Oficial, de astazi sunt o femeie implinita (am implinit varsta de 40 de ani). Neoficial, ma simt o femeie implinita. De astazi insa, o substanta necunoscuta cu grad de toxicitate mare a fost aruncata in aerul pe care il respir. Ceva nu este tocmai in regula, m-a trasnit cea mai ciudata stare din lume. Sigur maine o sa rad de mine insami, aruncand vina in spatele crizei psihologice a femeii de 40 de ani si a menopauzei care bate la usa.

Oficial, de astazi sunt o femeie implinita (am implinit varsta de 40 de ani). Neoficial, ma simt o femeie implinita. De astazi insa, o substanta necunoscuta cu grad de toxicitate mare a fost aruncata in aerul pe care il respir. Ceva nu este tocmai in regula, m-a trasnit cea mai ciudata stare din lume. Inteleg foarte bine ceea ce sunt si ceea ce ma asteapta, dar parca nu mai inteleg atat de clar. Inteleg ca maine sau peste cateva secunde o sa-mi treaca starea de acum. Sigur maine o sa rad de mine insami, aruncand vina in spatele crizei psihologice a femeii de 40 de ani si a menopauzei care bate la usa. O sa chicotesc in sinea mea in timp ce merg spre serviciu si o sa-mi spun ca am luat-o razna. "Ce-oi fi vrand, femeie? Sa-ti transformi sufletul femeii care esti astazi in trupul tinericii care obisnuiai sa fii odata? Daca tu nu te intelegi, atunci cine sa o faca?"

Probabil am ajuns sa am prea mult timp cu mine si pentru mine. Eram obisnuita sa fac totul pentru ceilalti ca sa primesc totul de la ceilalalti. Obisnuita sa mi se ceara mult, nu ma pot obisnui sa mi se ceara putin. Acasa am doi copii adolescenti care ar putea sa jure cu mana pe inima ca au cea mai matura si responsabila mama din lume. Problema nu este ca au crescut sau ca pe zi ce trece incep sa gandeasca ca niste oameni mari. Pfiu... Problema este ca pe zi ce trece au mai putina nevoie de mine si asta chiar ma sperie.

Am uitat sa-i invat ca din cand in cand si parintii au nevoie de cate o palma de educatie din partea copiilor. Sa le spun ca uneori sunt mai puerila decat ei si ca-mi vine sa dau bir cu fugitii si sa o fac fara de ei? Sa le spun ca imi vine sa arunc in lume toate probleme din lume doar de dragul de a-mi regasi insufletirea si pasiunea de altadata? Ca sunt inciudata ca mi-am incalcat promisiunea de tinerete de a nu renunta la mine de dragul altora? Jur ca nu as putea sa o fac, nu as vrea sa o fac pentru nimic in lume... As muri daca mi-as dezamagi sangele prelungit din sangele meu si carnea intrupata din carnea mea sau daca cineva m-ar invinovati ca nu-mi iubesc suficient familia.

As muri daca i-as dezamagi pe cei pe care ii iubesc mai mult decat orice pe lume.

As muri pentru ca ar inseamna sa-mi iau viata cu mana proprie. Doar ca imi place atat de mult rolul meu de mama, sotie, angajata, colega, amanta permanenta si gospodina ocazionala (sau invers), de femeie care trebuie sa se descurce cu toate, de femeie prinsa intre indatoririle de serviciu si cele familiale si si ma regasesc atat de bine in el ca dupa cateva minute de profunda cugetare imi trece inciudarea. Imi plac toate acestea. Am atata iubire de viata incat ma intreb daca dand-o prea mult celor din jurul meu, nu am ramas eu cu prea putina. Dar si prea putina ramasa... tot ar fi multa. Daca este ceva pentru care trebuie sa multumesc cerului, atunci evrika! Am gasit obiectul si subiectul multumirii mele: iubirea de viata.

Scrisoare catre trecut
publicat pe 3 Septembrie 2009Ramas bun de tot, trecutule! Sa revii doar cand nu mai ma doare. Pentru astazi, atat am putut sa-ti spun de bine. Cu indiferenta, ti-a scris cineva care a facut parte din tine

Iubitul meu trecut, draga ceea ce ai fost

Sa nu crezi ca iti scriu tie doar pentru ca nu am cui altcuiva sa ma adresez. Sunt ceva oameni carora le-ar fi drag sa ma auda. De ce nu le scriu lor, de ce nu scriu vietii? Nu ii scriu Destinului caci uneori trage de sfori inaintea mea, nu Sufletului Pereche caci de cate ori nu l-am intalnit, nu Viitorului ca vreau sa-mi lase increderea si speranta in el, nu Iubirii ca este cea mai perfida si inselatoare entitate din univers, nu lui Fat-Frumos ca am crescut mare, prea mare si trist ca sa mai cred in povesti de minciunele, nu norocului ca am observat ca este fustangiu si ca se tine scai mai mult dupa altii, nu zeului care aduce banii, caci aduce si invidia si meschinaria si rautate, nu celui care te-a tinut la san, nu gurii care ti-a dat sa mananci cu frumosul si delicatete, nu mainilor care te-au creat omeneste din varf de degete si iubire, nu cuvintelor care te-au facut sa zaci acolo unde esti.



Iti scriu tie, draga trecut, si sa nu te astepti sa-ti scriu cuvintele frumoase cu care te obisnuisem. Iti scriu copilareste si de aceea iti poate parea absurd. Am puterea sa te aud si te-as ruga sa-ti retii comentariile tale rautacioase: “La varsta ta, mie mi-ar fi teama de ridicol”... Dar tu m-ai apropiat de varsta, tu m-ai imbatranit, tu mi-ai asezat negurea in priviri si plasa infama de pe inima, tu m-ai maturizat fals si cu toate acestea iata-ma pe mine tot aici, incercand sa-ti arat cum sunt, cum nu eram. Tanara mult, umpluta ochi de viata, plina de inocenta, de nadejde in oameni, mai decat ma stiai.

Iti port ceva pica si sa stii ca nu am uitat tot ce mi-ai promis si ai lasat sa se duca in vant, pe ape si-n pamant. Daca si tu pastrezi ceva amintiri laolalta cu regrete, in viata ta sa nu mai faci raul si altora, sa nu mai arunci cu deznadejde si amagire in stanga si in dreapta. Lasa-i sa te cinsteasca daca le-ai fost drag si bun. Lasa-i sa te blesteme daca le-ai fost urat si trist. Daca i-ai facut sa ii doara si sa-si poarte durerea si in viitor, lasa-i... lasa-i sa te lase in urma ! Sa-i crezi si sa-i crezi cand spun ca nu vor sa-ti dea drumul ca nici ei nu stiu ce spun. Sa nu cumva sa crezi ca eu stau ziua intreaga sa intorc filele tale si ca fiecare pagina se lasa cu cate o smiorcaitura. Unele fosnaie prea greu si miros tare a frunze putrede de se fac pulbere in soarele rasare. Pe astea, dragule, pastreaza-le pentru tine! Restul imi raman mie.

Asa cum pot acum, cu bine, cu pareri de rau pentru vremurile in care te confundam cu viitorul, iti scriu. Pentru ca imi lipsesti. Azi.. si tine bine minte, DOAR ASTAZI, imi lipsesti. Se apropie toamna. Vin frunzele care pica. Vin ploile care nu se mai termina si ma arunca in ganduri. Sa nu crezi ca sunt deprimata in anotimpul care ma baga in viata. Iti scriu sa-ti spun ca in sfarsit sunt fericita. Iubirea m-a luat din nou pe nepregatite. M-a gasit poate o tara prea pregatita. Si de ce sa mint? Am asteptat-o, da, cam mult, si am facut orice sa o merit. Aproape orice. Am implorat toate sufletele pereche si nu m-am suparat ca nu am primit niciun raspuns. Cam obosisem. Rau. Eram epuizata. Si imi venea sa plang. Am plans, of, am plans cum plange ploaia. Cum curge Dunarea. Dar... POT. Am. Sunt. Trebuie. Am nevoie. Au nevoie si altii. Iubire. De iubire.



Ajunsesem la capatul puterilor. Eram printre praful de pe cutia cu amintiri. Dar ma resemnasem. Ma impacasem cu mine si ma iertasem. Dar nu puteam cu tine. Nu te-am iertat. Tu m-ai pacalit. Te-am luat de bun, te stiam cuminte. Stiam ca nu inseli, nu joci feste, nu pui in cale piedici, nu farami cu usurinta zeci si zeci de visuri. Sa stai deci acolo unde esti, ca stai destul de bine. M-ai ranit si m-ai aruncat in groapa cu lei intr-un etern si fara de sfarsit prezent. Ma tineam de un fir de iarba. Ma dezgolisei si ai lasat, fara pudoare, sa ma vada o lume-ntreaga. Si imi era rusine sa fiu nefericita printre atatia fericiti, sa umblu fara de ochi printre oameni care ma vedeau bine. Unde era atunci el, viitorul meu? Unde te dusesei tu, trecut nebun, pe atunci prezent naucitor?

Cateodata mi se face frig de viata si dor de moarte si tristete amaruie de bratele tale lungi, de ochii tai ca noaptea. Mai stii tu ochii adanci pe care mi-i dadusei ca sa-i cred? Mai stii tu sufletul acela care facea sa se umple pana la refuz al meu? Mai stii tu cum iubeam odata si ma credeam iubita? Eu da si nu, insa acum, tu, trecutul meu, nu imi pari mai mult decat un vis. Esti doar o crampeie subreda de viata.

Ramas bun de tot, trecutule! Sa revii cand infierarea ta nu o sa mai ma doara. Astazi, mai mult si mai de bine nu am putut sa-ti spun.

Cu uitare,

Cineva care a facut parte intreaga din tine

Undeva, candva... o sa am iubirea mea
publicat pe 30 Ianuarie 2009Inchipuie-ti ca vrei un copil, dar ca nu i-ai gasit inca un tata. Nascoceste ca vrei dragoste pura, dar ca nu ai gasit-o inca pe cea adevarata. Presupune ca ti-ai dori o familie, insa nu ai gasit persoana alaturi de care sa intemeiezi una. Imagineaza-ti ca ideea de a fi mamica iti surade cald si gales, chiar daca nimeni nu i-ar dori copilului sau sa creasca fara tata. Considera ca cel putin cariera ta a cunoscut toate etapele deschiderii, cu toate ca la varsta pe care o ai iti ramane prea putin timp pentru tine si viata ta.

Inchipuie-ti ca vrei un copil, dar ca nu i-ai gasit inca un tata. Nascoceste ca vrei dragoste pura, dar ca nu ai gasit-o inca pe cea adevarata. Presupune ca ti-ai dori o familie, insa nu ai gasit persoana alaturi de care sa intemeiezi una. Imagineaza-ti ca ideea de a fi mamica iti surade cald si gales, chiar daca nimeni nu i-ar dori copilului sau sa creasca fara tata. Considera ca cel putin cariera ta a cunoscut toate etapele deschiderii, insa varsta plina de responsabilitati pe care o ai iti lasa prea putin timp pentru tine si viata ta.

Deschide bine ochii in jurul tau si prefa-te ca realitatea iti sare atat de brusc in ochi ca din ochii tai se aleg numai cioburi. Uita-te realist si bine la majoritatea prietenilor tai. Uita-te si mai bine si o sa vezi ca majoritatea s-au grupat de mult in cupluri. Uita-te si peste ceva timp si o sa auzi ca cele mai multe dintre aceste cupluri s-au casatorit. Peste inca putin timp, o sa vezi cum cuplurile casatorite se autoproclama fericite si o sa auzi cum isi striga fericirea pe la toate colturile si in gura mare. Uita-te tarziu si la final si o sa vezi cum cuplurile casatorite si fericite devin si mai fericite odata cu venirea pe lume a unui ingeras de copil.

Ti s-a facut vreodata mila de o persoana draga, nespus de draga, pe care ai plasat-o in mai toate circumstantele vietii mai presus de ceilalti? Ti s-a facut vreodata mila de propria persoana? Cand te-ai vazut, nu te-a incercat o senzatie de amareala si spaima, de parca te-ai cufunda cu acordul propriei persoane in niste ape in care nimeni nu a indraznit sa mai puna piciorul vreodata? Eu am ajuns sa-mi plang uneori de mila si in mare parte o fac deoarece ceilalti imi plang de mila. Si de atata compatimit, am ajuns sa nu mai ma deranjeze sa fiu compatimita. Ba chiar a inceput sa-mi placa... Ba chiar mi se pare amuzant, daca uneori nu ar fi atat de frustrant. Si este frustrant doar daca eu permit sa fie astfel... Doar cand imi permit sa am accese de vulnerabilitate si sa cad in coma temporara de sentimentalism.

Am avut intentia de a scrie ganduri frumoase despre iubire si casatorie, dar nu mi-am putut concretiza intentia. As putea sa spun ca iubirea nu trebuie sa ne fie amintita, ca ea incolteste din noi, nu din dorinta noastra de a iubi. As putea sa spun ca vad iubirea in fiecare rasarit de soare, in fiecare lucru viu sau neinsufletit. In ploaia mincinoasa de iarna-toamna sau in tastatura de calculator pe care nu se mai desting nici literele. Daca ar fi sa vad insa atat de bine, m-as imbata cu iubire in fiecare seara si nu m-as mai trezi din ea nici pana la adanci batraneti. Dar... ochii mei nu vad printre principii si prejudecati, granite si orizonturi. Ai mei sunt lipsiti de lumina. Nu vad iubirea

Stiu insa ca iubirea se poarta mai abitir ca niciodata. O gasesti la reduceri prin multe suflete din Bucuresti, umbla libera si nestavilita de nimeni prin aerul citadin. Ce poate fi mai bine si reconfortant sa ai alaturi de tine la bine si la rau, la greu si la usor, un suflet de alt sex decat al tau? Chiar daca nu e tocmai sufletul pereche, este un suflet... Si este al tau, iti apartine.Ii apartii. Va apartineti. Prin dreptul pe care il da impartirea aceluiasi pat conjugal, prin unghiul comun pe care il fac doi oameni care impartasesc o parte din griji, prin acelasi traseu pe care doi oameni au pornit in batalia de imblanzire a aprigelor si grabitelor vremuri contemporane. Da, in doi este mult mai usor. Chelnerul nu se mai uita piezis la tine daca stai mai mult de doua ore singura in aceeasi cafenea. Parintii nu te mai bat la cap cu teorii alambicate de domesticire si de asezare la casa ta. “E timpul sa-ti faci si tu un rost pe lumea asta”. De parca nu l-ai avea deja la 30 de ani... Si sunt multe care sunt mai bine in doi.

Nu imi doresc iubirea atunci cand o dicteaza ceilalti si nici macar atunci cand o doresc eu. Nu cand iubirea inseamna dor de ea, de a iubi si de a fi iubit. Stiu ca daca s-ar intampla fix in acel moment, nu as fi cu adevarat fericita. Iar la capitolul aproximatii temporale nu am reusit niciodata sa trec de examenele finale. Daca eu nu m-am saturat asteptand-o de ce i-ar supara pe altii asteptarea mea? Daca eu nu vreau sa ma marit, altii de ce vor sa ma marite? Poate vreodata, intr-un alt an, vreo alta viata, cu vreun alt barbat decat fostul, o sa iubesc asa cum se iubeste. Asa cum nu stiu. Si nu o sa fie nici pentru ceilalti, nici pentru celalalt, ci doar pentru mine. Da...

Nu iubesc si nu m-am casatorit inca. Nu aici, nu acum, ci undeva,

ce nu ma cere in casatorie?

Am observat ca nu doar eu imi pun aceasta intrebare, astfel ca mi-am permis sa discut sau, mai bine zis, sa deschid o discutie pe aceasta tema. Multe cupluri au relatii lungi, cu urcusuri si coborasuri caci nimic nu-i perfect, insa chiar si dupa cativa ani de viata “duala” partenerii intarzie cererea in casatorie. De ce aceasta?

Oare nu sunt convinsi ca ele sunt alesele? Vor inca varietate? Ce motive se ascund in spatele acestei intarzieri sau poate chiar evitari a cererii in casatorie? De cat timp are nevoie un cuplu ca sa se cunoasca?

Si eu am o relatie frumoasa (ca multe alte cupluri necasatorite inca) de doi ani si jumatate, nu foarte multi insa intens traiti. Ne-am certat atat de rar ca nici nu imi mai aduc aminte, ne iubim, abia asteptam sa ne vedem seara dupa serviciu in casuta noastra frumoasa si racoroasa, caci locuim impreuna de mai bine de un an. Avem o relatie superba, ma simt implinita langa el si de asemenea acest sentiment pare sa fie reciproc, se bucura cand petrecem un week-end impreuna, imi ofera tot soiul de mici atentii, imi gateste bunatati, are grija de mine cum nici nu mi-as fi imaginat vreodata. Fiecare dimineata este pentru noi o placere si abia reusim sa ne urnim spre munca.

Si totusi... as vrea sa ma ceara in casatorie. M-am gandit ca poate el nu stie de aceasta dorinta a mea, poate ca pentru el casatoria nu este neaparat importanta sau nu are nici un sens, astfel ca mi-am propus sa “inspectez” parerea lui in aceasta privinta.

Am inceput sa pronunt mai des cuvantul “casatorie” in diverse contexte, fie cand ne uitam la un film (“Eu cred ca se iubesc, ar trebui sa o ceara, tu ce zici?”), fie povestind de cate o colega de serviciu care tocmai a fost ceruta (in mod real sau... nu) ori admirand cate un inel sau o pereche de verighete cand mergem la cumparaturi. Culmea este ca reactiile lui erau intotdeauna pozitive, era de parere ca cei ce se iubesc ar trebui sa se casatoreasca (daca au casuta lor si o situatie financiara care sa le permita o viata de familie), alegea impreuna cu mine, in joaca, un model de verighete si isi imagina cum ar sta “inelul dragostei” pe degetelul meu, ne vedea impreuna pana la adancile batraneti, imi zambea suges cand treceam pe langa o vitrina cu rochii de mireasa etc.

Despre singuratate, cu ura. Dar mai ales cu dragoste...
publicat pe 10 Septembrie 2008Singuratatea exista doar pentru ca o eu o las sa existe. Singuratatea m-a ajutat sa descopar sensuri
Pentru ca mi-am simtit de atatea ori sufletul inversunat de singuratate, am crezut ca urasc intreaga lume si pe mine insami odata cu ea. Ea de ce este fericita si eu nu pot sa fie? Cum pot eu sa mai cred in iubire si in suflete pereche cand dintre zecile si sutele de oameni se rotesc in jurul meu pe ritm de beatitudine si indragostire se pare ca eu sunt unica care refuza sa se conformeze si sa se prinda in ritmu-i dracesc de frumos? Mi-am propus sa-mi incep aceasta dimineata scriind inversunat si puternic impotriva singuratatatii.

Obiectiv, la rece, fara urma de optimism si speranta. Pierdut, trist, in tacere, exact asa cum ma simt de foarte multe ori. Poate, aproape sigur, fara doar si poate, doar asa o sa-mi mai elimin o parte din fustrarile si chinurile carora le dau viata cu patima de fiecare data cand aud tic-tacul ceasului biologic ca imi bate la usa si imi pune cu un tupeu incredibil intrebari amenintatoare carora eu am incetat de mult timp sa le mai gasesc un raspuns. Si cu toate acestea, mana mea, fara sa tina cont de intentiile ratiunii si de dorinta de confesiune a inimii, s-a grabit sa asterna cu totul si cu totul alte randuri.

Ce poate ea sa-mi spuna? Imi spune ca am ajuns sa tin la siguratatea mea mai mult decat la ochii din cap. Ca m-am obisnuit atat de mult cu ea incat a incetat de mult sa mai fie cosmarul vietii mele. Ca nu mai ma tem de ea. Ca prietenii, familia si activitatile de care am parte din plin in timpul zilei imi sunt suficiente ca sa nu-mi doresc pe timp de intuneric si noapte sa ating apogeuri mincinoase de placere si iubire. Ca nu ma mai sufoca decat atunci cand o sa las eu si ca eu gresesc lasand-o de fiecare data sa am acapareze.

Ca nu ma resemnez, ca singuratatea nu ma trage inapoi, ca in ciuda ei reusesc sa gasesc printre nonsensurile vietii sensul existentei mele, ca am aflat cum sa fac distinctia dintre bine si rau, ca am inteles intr-un sfarsit bun si interminabil ce simt. Si ca singuratatea m-a ajutat sa descopar toate acestea.

Ca nu port pica aparentele de fericirea ale cuplurilor din jur, ca nu acuz pe nimeni de durerea si neputinta mea sau ca nu urasc crunt pe cel direct responsabil de singuratatea mea. Ca sunt suficienta de puternica ca sa nu permit sangelui sa mi se scurga din suflet, cu lacrimi multe sau fara potopuri nestavilite. Stiu insa... ca nu fac nimic din toate acestea. Ba din contra. Ma vaicaresc inutil, ma zbat, ma framant, imi fac mustrari de constiinta, iar mai apoi ma intreb de ce. Pentru ce?...

Cica singuratatea (nu-mi contrazic psihologul, inca nu si-a finalizat munca sisifica de convingere) exista doar pentru ca o eu o las sa existe. Am un suflet mult prea sfrijit ca sa pot alunga singuratatea in alte locuri. Oare mana mea ma minte? Trebuie sa o faca, caci astfel nu inteleg cum de nu poate sa imblanzeasca cel putin o cugetare. Un om. O viata. Pe mine. Nimic si pe nimeni!

Din dorinta de a scapa de prea mult timp, inca ma cramponez de stereotipuri care il modeleaza haotic. Iubirea nu mai explodeaza in mine, nu mai arunca priviri ostentative si indraznete in cautarea persoanei potrivite, ci s-a ascuns umila intr-un colt pierdut de suflet. Eu m-am cufundat de tot in taceri prelungite din care nu pot sa mai ies. Nu mai visez, dar totusi sper.

Un singur gand ma consoleaza si ma determina ca in clipele de luciditate sa-mi privesc singuratate cu iubire, iar nu cu ura: dupa ce o sa invat sa-mi port singuratatea si o sa ma obisnuiesc cu adevarat cu ea, o sa fiu pregatita sa fac fata contrariului ei. Atunci cand o sa scap de singuratate, o s-o fac pentru a-mi demonstra ca oamenii puternici stiu cum sa-i tina piept. Unui om obisnuit, unuia singur, o sa-i spun “te iubesc” nu pentru ca si-a dat tot interesul sa ma salveze de singuratate, ci pentru ca... o sa-l iubesc. Doar pentru atat si nimic mai mult...

Casnicie: Cum il educi, asa nu-l ai
publicat pe 11 Februarie 2009S-au dus timpurile cand Cenusareasa, femeia fara de splendoare devenea splendoarea personificata doar din dorinta de a placea printului iubit. Si ramanea astfel, schimbata si metamorfozata suta la suta, din iubire si numai din iubire, pana la cele mai profunde batraneti. Au trecut de mult timpurile cand el, bestia, bruta necizelata si necioplita, pentru ea si numai pentru ea, frumoasa cu un suflet frumos, se transforma in omul slefuit si manierat, dornic sa-si educe defectele si sa se schimbe. Barbatul din povestea de astazi nu vrea si nu vrea, nu vrea nici in ruptul capului sa se schimbe. Si de ce ar face-o?
Unde sunt povestile de altadata? Unde sunt cenusaresele oropsite de soarta, dar cu un noroc picat din cer, unde sunt frumoasele adormite dar trezite fix la tanc de cel mai vigilent print vazut vreodata? Unde sunt printii care iti jurau marea cu sarea si care dupa ceva timp de la juramant se apucau sa iti aduca marea cu tot cu sare chiar la usa bordeiului? Au apus vremurile cand Cenusareasa statea cuminte intr-un colt plin de cenusa si se multumea sa isi planga de mila, asteptand pe cineva sa o salveze. Cenusareasa de astazi se lupta mai dur ca zgripturoaicele pentru dragoste, pentru fericire, pentru a obtine ceea ce isi doreste cu adevarat.

S-au dus timpurile cand Cenusareasa, femeia fara de splendoare devenea splendoarea personificata doar din dorinta de a placea printului iubit. Si ramanea astfel, schimbata si metamorfozata suta la suta, din iubire si numai din iubire, pana la cele mai profunde batraneti. Au trecut de mult timpurile cand el, bestia, bruta necizelata si necioplita, pentru ea si numai pentru ea, frumoasa cu un suflet frumos, se transforma in omul slefuit si manierat, dornic sa-si educe defectele si sa se schimbe.

Barbatul din povestea de astazi nu vrea si nu vrea, nu vrea nici in ruptul capului sa se schimbe. Si de ce ar face-o? Cand l-ai luat, nu stiai cu cine ai de-a face?, ar replica orice barbat. Daca iti doresti sa-l schimbi, de ce l-ai acceptat de la inceput asa cum este si abia acum vii cu pretentii absurde, scoase dintr-un almanah vechi cu pretentii? Pentru ca asa nu se mai poate...

Cum il educi asa il ai, parca asa suna o vorba suficient de veche dar mult prea inteleapta mostenita de la batrani. Asadar, puterea femeilor de a schimba omenirea nu trebuie niciodata subestimata. Printre visele eterne ale femeii, unul singur are intaietate: acela de a schimba un barbat... in bine, cum ne place noua femeilor sa spunem. Sau sa credeam. Ne place sa ne asumam rolul personajului razvratit care daca nu poate sa schimbe lumea, cel putin sa transforme defectele persoanei iubite in calitati.

Si da... fiecare dintre noi s-a pricopsit cu ceea ce a vrut. Nu cu un barbat molau, caci s-ar fi dus pe apa sambetei toata adrenalina vietii. Nu cu un papa lapte care sa-ti stea la degetul mic, indeplinindu-ti aproape toate dorintele, caci tu, femeia scorpie, ai avut nevoie de un barbat care sa-ti exorcizeze din cand in cand dracii de femei. Nu cu un mitocan sau un tantalau incult, care nu a auzit in viata lui de arta seducerii si pastrarii unei femei, caci partea sensibila din tine are nevoie ocazional de vorbe frumoase, de gesturi tandre si de dovezi de afectiune. Te-ai pricopsit cu un barbat obisnuit, cu suficiente calitati, defecte multe si acceptabile, dar cu sanse reale de a fi schimbate.

Si uite asa te trezesti avand langa tine o mandrete de barbat care iti promite la inceput marea schimbare si pe parcurs se forteaza din rasputeri sa ti-o demonstreze, atunci cand nu mai are loc de gura ta . Uite asa din frumoasa frumoaselor ajungi cenusareasa cenusareselor. Ai intins un deget, ti s-a luat toata mana. Ai gatit prima oara din dorinta de a-l impresiona, a doua oara din dorinta de a-i demonstra dragostea si a treia oara se asteapta sa-i gatesti mereu de acum incolo. Fara sa ai nevoie de un motiv. I-ai pregatit prima oara micul dejun, a doua oara cina, a treia oara isi asteapta micul dejun, cina si ca bonus desertul.

Doar o data la 6 luni, sotia cenusareasa se transforma in frumoasa balului. Atunci cand el considera ca in sfarsit meriti o iesire in restaurantul nou deschis in cartier. De spalat, nu speli tu ca spala masina. Intinzi in schimb rufe, gatesti, calci, duci copilul si il iei de la gradinita, faci compromisuri peste compromisuri doar doar o sa le aprecieze si o sa-ti raspunda prin ale lui. Da de unde... Cu cat le repeti mai des, cu atat se asteapta o marire a lor. Si tot asa, sperand sa schimbi un "el", ajungi sa schimbi un "tu". Si nici urma de mai mult respect, mai multa apreciere sau mai multa iubire... E clar insa. Din start, ai pornit pe drumul spinos al schimbarii celuilalt printr-o educatie gresita.

Asadar, un sfat: Ia-l de la inceput “educat” sau cu ajutorul tau, lasa-l sa invete lectia autoeducatiei. Intr-un mod corect... Nu incerca sa-l schimbi daca tu la randul tau nu vrei sa te schimbi. Deschide bine ochii si nu cumva sa crezi in ochii celui care iti jura ca de dragul tau o sa mute muntii din loc. Nu o sa se poata, dar cel putin el sa-si doreasca sa poata... Si nu doar la inceputul relatiei, pe tot parcursul ei. Educa-l azi pentru a nu constata ca maine este prea tarziu... Daca asa l-ai luat, asa nu poti sa il pastrezi.