DESPRE FEMEI SI BARBATI

Rezumarea primului mesaj :

Daca toti barbatii sunt la fel, de ce femeile aleg?
=====
Dacă îi reproşezi femeii nişte kilograme, ea o să-ţi reproşeze nişte...centimetri

Promisiune incalcata
publicat pe 29 Iunie 2009Promisiune fara promisiune, nu mai ma pot tine nicio secunda de cuvant
Daca vreodata o sa se intample sa nu mai mai iubesti, am sa astept sa te razgandesti. E o promisiune!”

Mi-am spus promisiunea cu buzele, am jurat-o cu ochii, am pecetluit-o cu tacerea, am confirmat-o cu o clipire de gene, am crezut in ea ca intr-o eternitate, am soptit-o cu jumatate de adevarar, jumatate de minciuna, asa cum luna ii promite soarelui in fiecare dimineata. Am tinut-o cu drag in suflet mult timp, chiar si dupa o alta eternitate, cea care a urmat plecarii tale. Astazi insa, nu mai ma pot tine de cuvant. Astazi plec si cu fiecare secunda care picura incepand de acum, sunt sigura ca o reusesc sa trec peste niste cuvinte incalcate. Te rog din tot ceea ce mi-a mai ramas din suflet si cu toata speranta care mai exista in niste lacrimi, te rog sa ma intelegi... Nu mai pot asa. Trebuie sa gasesc ceva sau pe cineva care sa-mi aline durerea. Tu trebuie sa ma lasi. Pielea si sufletul nu mai imi sunt de ajuns ca sa-mi tina ranile. Trebuie sa-mi redai din nou linistea si rabdarea ca sa caut iubirea mea promisa, trebuie sa ma lasi sa ma fac bine. Te rog, daca tu nu vrei, da voie altora. Poate mai am farama de curaj sa ma agat si de mainile altora.

Promisiune fara promisiune, nu mai ma pot tine nicio secunda de cuvant. Nu mai am rabdare, am ramas fara aer si speranta. Nu mai am putere sa astept, nu mai imi vad valvataia mea frumoasa de viata si visuri. S-a stins in urma ta. Am timp, dar il dau cui vrea, mie nu mai imi pasa ce se intampla cu el. Cand cel care te-a facut sa crezi in promisiuni le incalca pe ale lui, mai are vreun rost ca tu sa te tii de cuvant? Nu mai cred in ce am promis...

De jumatate de an astept, ma uit in gol si nu primesc niciun semn de razgandeala. Tresar cand aud un pas cunoscut. Stiu da, ca prin viata mea, pasul tau nu o sa mai treaca niciodata. Usa mea s-a inchis definit. Ma uit prelung cand vad brate care iti seamana. Imi vine sa scot ochii care imita zambetul ochilor tai. Ma doare trupul cand isi aduce aminte de urma buzelor tale. Pana aici mi-a fost. Nu mai suport amintirile cum vin asa toate deodata, nici macar nu se respecta una pe alta. Urasc cum toate ma duc in aceeasi chircire de dor. Intr-un punct mort, de chin si agonie...

Pana acum, eu m-am tinut de cuvant. Tu ai gresit primul. Tu ai incalcat cuvantul. Tu sa fii tras la raspundere, tu sa fii cel care sufera in toata povestea asta. Tu sa-mi iei regretele si vina, tu sa le traiesti cu intensitatea si vointa mea. Tu, ca tu mi le-ai aruncat in carca si stiai cat sunt de plapanda. Eu am obosit, nu mai pot sa mai trag dupa mine oriunde ma duc. Eu nu am promis nici in joaca, nici in gluma, nici in serios. Am promis cu sufletul deschis, dar daca sufletul tu mi l-ai inchis, nu pot acum sa-mi rup promisiunea in patru si in mii sa o arunc in vant? Pot, ba da. Daca tu ai promis ca nu uiti si totusi ai facut-o, eu de ce sa mai traiesc din mila unor amintiri? Cine s-a gandit vreodata ca atunci cand promiti iubire cu anii, dai inapoi cu secundele? Cine s-a gandit ca o sa ajungi SA NU MA MAI IUBESTI? Mi-ai promis ca NICIODATA nu o sa ma parasesti. Mi-ai promis... Fara sa te gandesti la ce ramane in urma ta, m-ai facut pierduta. Nici nu mai stiu cum este sa iubesti. Ma mai intereseaza? Stiu doar cum este sa-ti fie dor si sa te doara dorul. Vreau sa-mi aduc din nou aminte ce gust are iubirea.

In asteptarea mea nu mai bate niciun vant de speranta. Totul este mort. Agatata de promisiune, nu mai ma tine nimic aici. Esti doar un strain pe care l-as fi vrut apropiat. Esti doar un strain care sopteste vorbe cunoscute in urechile unei necunoscute. Esti doar o pereche de ochi care ma privesc cu mila si compatimire si nu am nevoie de asa ceva. Te vad cum pleci si pasii tai croiesc un alt drum. Esti doar un cunoscut care m-a instrainat de mine. Esti doar un om pe care trebuie sa-l uit ca sa pot sa ma uit mai departe de tot ce a fost. Sa nu mai iti simt prezenta. Doamne, de mi-ar promite macar atat... Te-as crede pe cuvant.

Nimeni nu mi-a spus ca nimic nu e mai rau ca asteptarea asta insangerata doare mai mult decat durerea. Iubitul meu, daca tu iti vezi linistit si senin de viata ta, eu de ce nu pot? De ce ratacesc, ma intorc si nu mai am de unde sa ma intorc? Vorbeam serios cand am spus-o si credeam in fiecare cuvintel pe care buzele le-au suflat afara. Am promis mai in gluma, mai in serios si am jurat in joaca. In cuvintele mele statea insa tot adevarul pe care il stiam. Dar usor, usor, poate o sa ma desprind. Poate invat sa promit cum se promite.

Intr-o noapte de vara, un baiat s-a uitat in ochii unei fete si i-a promis. Intr-o alta noapte de vara, o fata a crezut in adevarul din ochii baiatului si i-a jurat altceva in schimb. In acelasi loc, peste ceva timp, tot intr-o vara, amandoi s-au tinut de cuvant. Nu eram noi doi si nu era noaptea noastra de vara. Noi doar ne-am amagit.

Promit si eu ca intr-o zi oarecare, cand nimeni nu o sa se astepte, o sa te las sa pleci din sufletul si iratiunea mea. Urlu pana in rarunchii sufletului ca o sa ma tin de cuvant. Imi sunteti martori. Am promis!

http://www.garbo.ro/sectiune/Familie

Mituri spulberate despre casatorie


Nunta este un eveniment foarte important in viata unui cuplu, iar casatoria prezinta anumite responsabilitati. Viata in doi nu este intotdeauna frumoasa, mai sunt momente de tensiune in relatie, cand situatiile trebuie abordate cu tact si intelegere fata de persoana iubita. Insa cum stii daca persoana cu care urmeaza sa te casatoresti este cea potrivita? Oamenii au nascocit tot felul de semne care sa dovedesca intensitatea dragostei intr-un cuplu.

Iata cateva mituri despre casatorie, a caror realitate, cel putin in vremurile noastre, este spulberata.

Trebuie sa te simti total competent si responsabil pentru a fi sot/sotie inainte de casatorie. Realitate: responsabilitatile si competenta vin cu timpul, orice relatie trece prin anumite etape.

Relatia nu va fi multumitoare pana nu veti intalni sufletul pereche. Realitate: nimic nu este perfect, nici macar "sufletul pereche".

Fiecare are jumatatea sa sufleteasca, o singura persoana cu care s-ar putea casatori si langa care ar fi cu adevarat fericita. Realitate: exista mai multe persoane cu care te-ai putea casatori si ai fi fericita.



Daca stii sa tii o relatie, poti avea o casnicie fericita cu oricine. Realiatte: oamenii nu se pot schimba in toate sensurile, exista personalitati care nu pot fi compatibile.

Cele doua jumatati trebuie sa se asemene pentru a avea obiective comune, sau sa fie opuse pentru a se completa reciproc. Realitate: un cuplu reusit trebuie sa aiba si puncte comune, si puncte opuse.

Daca te casatoresti cu persoana iubita, sigur vei fi fericita. Realitate: intr-o relatie de cuplu sentimentele sunt atat de importante doar in faza de inceput a relatiei, mai apoi intervin si alti factori relationali de care ar fi bine sa tineti cont.

Alegerea sotului se face cu inima, nu cu mintea. Realitate: sentimentele se nasc conform considerentelor. Nu poti iubi o persoana despre care ai o parere proasta. Deci mai intai rationalizezi personalitatea viitorului sot, ca apoi sa faci o alegere.

Daca locuiti impreuna inainte de casatorie, intervine rutina si nu te mai cere. Realitate: intr-un cuplu dinamic rutina nu isi are locul. Este indicat sa locuiti impreuna inainte de casatore pentru a va cunoaste mai bine.

Casnicia inseamna siguranta relatiei si fericirea vine de la sine. Realitate: exista divort, iar mentinerea ambiantei placute in cuplu se invata.

http://www.grace.ro/articol/Traditii/1818/Mituri-spulberate-despre-casatorie.html

O poti lua de la zero cu fostul?

Ne place sa visam cateodata cu ochii deschisi si sa ne intrebam: cum ar fi fost daca am fi ramas impreuna? Dar poti intr-adevar sa o iei de la capat cu un fost si sa stergi tot trecutul cu buretele, rescriindu-ti propria poveste de dragoste?


De fiecare data cand ne merge rau in relatia actuala, de fiecare data cand ne aducem aminte de unul din gesturile frumoase ale cuiva care ne-a fost drag, ne dorim calitati de clarvazator, pentru a putea vedea cum ar fi putut fi relatia dintre noi, daca nu s-ar fi terminat.

Nu e vorba nici de regrete, nici de o iubire "mai mica" pentru persoana cu care suntem (daca este cazul) in perioada de fata, e doar acea intrebare sacaitoare, "…si daca?", pentru ca ne gandim daca am fi facut copii frumosi impreuna si daca am fi cheltuit banii altfel. Pur si simplu, ne intrebam, fara sa fim nefericite, daca am fi putut fi mai implinite sau mai fericite daca ramaneam cu el, cu fostul.

Nu stiu daca e vorba de o regula sau nu, dar am observat ca oamenii tind sa isi puna intrebari in legatura cu persoanele din trecut cu care considera ca s-au potrivit foarte bine si relatia s-a incheiat fara voia lor (cealalta persoana a provocat despartirea).

Tentatia unui nou inceput

Sa presupunem ca exista o persoana din trecutul tau alaturi de care ai vrea sa mai ai sansa unui nou inceput. Crezi ca ai putea sa treci peste momentele care v-au facut sa va despartiti in primul rand? Ai impresia ca fericirea ar fi a ta inca din primul moment? Fara a gandi pesimist sau a insista sa vezi numai ceea ce a fost rau in relatie si ceea ce a dus la despartire, exista cateva lucruri asupra carora trebuie sa reflectezi, pentru a nu repeta greselile trecutului si pentru a da o sansa reala noului inceput alaturi de persoana pe care ti-o doresti alaturi de tine.

Daca, in acest timp de reflectie asupra propriei tale persoane si asupra fostei tale relatii, realizezi ca motivele pentru care iti doresti sa dai o noua sansa relatiei stau in picioare, s-ar putea ca reluarea relatiei tale cu fostul sa fie una dintre cele mai bune idei pe care le-ai putea avea!

O noua sansa sau a doua sansa?

Madalina a incercat sa se impace cu fostul sau iubit la doi ani de la despartire si dupa cateva incercari esuate de a avea o alta relatie. Ea crede ca motivul pentru care nu reusea sa fie multumita si sa se implice intr-o noua relatie erau gandurile la fostul iubit, cu care avusese si prima relatie serioasa.

"Daca experienta mea a fost negativa, asta nu inseamna ca nu cred ca poti sa dai o a doua sansa unei persoane pe care ai iubit-o. Noi nu am luat relatia de la zero, am crezut amandoi ca putem continua din locul in care o lasasem si asta n-a fost deloc bine. Eram la fel de indragostiti unul de altul, dar eram si la fel de caposi si nu se schimbase nimic in felul diferit in care priveam fiecare relatia. N-avea cum sa mearga nici de data asta, pentru ca nu se schimbase nimic…", crede ea.


Unul din cele mai importante aspecte ale reluarii unei relatii tine de constientizarea problemelor avute in relatie si de vina fiecarei persoane. In plus, trebuie sa iei in considerare faptul ca fiecare dintre voi s-a schimbat in timpul pe care l-ati petrecut despartiti. Daca acesta a fost si cazul vostru, aceasta schimbare sau maturizare ar putea fi un element-cheie, care poate sa va apropie -daca lipsa de maturitate a stat la baza despartirii- sau sa va desparta, mai ales in cazurile in care numai unul dintre voi s-a maturizat.

E bine sa fii foarte sincera cu tine si cu el si sa analizezi bine motivele pentru care il vrei inapoi. Este orgoliul tau cel care are nevoie de o impacare? Te deranjeaza pur si simplu faptul ca l-ai pierdut?

Bine de retinut

Cel mai bun lucru - consider-o ca pe o relatie noua! Nu va grabiti sa reluati legatura de unde ati lasat-o, e mult mai bine sa incercati sa o luati de la inceput!

Ia-o cu pasi usori, ca si cum ai incerca sa il cunosti. Ai cativa asi in maneca, pentru ca stii deja mai multe despre el decat o fata care l-ar vedea azi pentru prima oara.

Da-i (si) ocazia de a gresi! Nu te gandi ca totul va fi perfect acum si nu iti face mai multe sperante decat ti-ai face daca ar fi vorba de o alta persoana!

Nu penaliza greselile trecute! Chiar daca el ti se pare vinovat de faptul ca v-ati despartit sau de nereusita relatiei voastre, nu incerca sa ii platesti polite cu ocazia reluarii acestei relatii!

http://www.feminis.ro/dragoste-si-sex/cuplu/o-poti-lua-de-la-zero-cu-fostul-5532|pagina-2

Ce calitati sa aiba o sotie pentru ca sotul sa nu aiba o amanta

Una peste alta, m-am saturat. De amante si de viata lor. Toate site-urile adresate femeilor sunt pline de ele. De amante si de viata lor. Mereu tumultoasa, mereu prinsa intre bine si rau, intre trebuie si nu trebuie lor. Pe seama lor, se bate apa in piua pana nu mai iese nimic si se face valva pana in plina zi si miez de noapte. Sa-mi fie cu iertare daca ma simt prost daca atunci cand aud cuvantul “amanta”, creierul meu face imediat trimitere la nerusinare, slabiciune, lipsa de demnitate si lipsa totala de autoeducatie. Nu fac parte din niciun cult religios. Nu ma ascund nici in rochii negre pana in pamant. Nu sunt tocmai o persoana virtuoasa, dar nici nu am cazut in cealalalta extrema.

Si nu ma feresc sa afirm ca da, mi-au placut cativa barbati casatoriti la viata mea, insa cand a fost vorba de ceva mai mult, am spus nu si am sarit in sus ca “fripta”. Pana aici. Pana la vazut, placut si ramas cu ochii in soare. Mi-am vazut in continuare de viata mea, de singuratatea mea, de asteptarile si cautarile unui barbat liber sa ma iubeasca oficial si neoficial. Sa-mi fie cu iertare daca ma simt normal cand aud cuvantul sotie si in fata ochilor nu mi se deruleaza imagini cu femei abia tragandu-si sufletul alergand dupa copii si sosete prin casa sau stergandu-si sudoarea dindaratul oalelor cu mancare din care iese abur. Mult. Si fum. Gros.

Ce calitati ar trebui sa aiba o sotie pentru ca sotul sa nu aiba o amanta? Da, buna intrebare... simpla, fireasca, blocanta, atat de simpla, fireasca si blocanta ca nu as stii cum sa o cataloghez sau ce insusiri sa ma apuc sa enumar in draci. Eu nu as stii ce sa raspund. Bineinteles ca femeile sunt cele care si-o adreseaza. In general cele inselate, cele care s-au imbracat cel putin odata in pielea lui Stan Patitul. Desigur ca si barbatii uneori, si mai ales cei care care au incaput la fix in pielea fermecata a porcului. Prima oara mi-a fost adresata insa de o prietena buna, a doua oara am vazut-o dezbatuta pe un forum si apoi auzita in repetate randuri in jurul meu.

Prietena mea cea buna este sotie bineinteles. Minunata chiar. Mereu am invidiat-o caci, dintre toate cunostintele mele, este singura aproape rau de perfectiune: cate putin din toate, intr-o combinatie fericita: ceva din frumusetea Angelinei Jolie, ceva din mintea brici ca a lui Jodie Foster, ceva din stilul si elegenta lui Audrey Hepburn. Inca putin din talentul de gospodina pe care ni l-ar fi dorit si noua mamele noastre. Si cel mai cu nesat si admiratie priveam cireasa de pe tort, una proaspata si delicata alcatuita din intelegere, farmec, iubire multa, fidelitate si multe alte bla bla-uri. Insusiri absolut marunte, dar care aruncate in circumstante potrivite (sau exceptionale!), langa un barbat potrivit (de pe alta planeta!!), ar putea sa-ti aduca lejer fericirea si implinirea. Bineinteles ca minunea naturii nu a tinut mai mult de 3 ani. Dupa 3 ani, sotul a inselat-o. Oare am gresit cu ceva? m-a intrebat, speriata. Si pentru prima oara am simtit mustrarile, sentimentele si vina in sufletul ei. Pentru prima oara am auzit teama cum ii razbate din glas.

Mi se par incredibile discutiile interminabile carora tot noi le dam nastere. Oare pentru nimeni nu mai conteaza valoarea unei sotii? Din personaj principal, sotiile au ajuns un personaj neglijat, vorbite pe la spate de cate o amanta. De ce nimeni nu le ridica pe ele in slavi, de ce meritele nu le sunt luate la puricat? Nu mai sunt demult subiecte de revista, mai ales daca au o viata asezata, fara scandaluri, inconjurata de discretie si bun simt in rand cu toti oamenii.

Am tot vazut articole in care amanta este batuta cu pietre prin cuvinte, este vorbita, injurata, aplaudata, invidiata, compatimita, considerata desteapta sau cea mai mare prostanaca. In orice caz, bagata in seama. Prea mult. Cu dare de seama: ce-i lipseste, ce are in plus, cum arata, cum simte, cum gandeste, ce tehnici de seductie abordeaza, cum sta in strada si agata barbati doar clipind din gene, cum arata ca o vampa, ce stil de femeie rafinata are. Oricum ar fi, este in centrul atentiei, subiect de barfa, de prima pagina sau de bagare in seama. Saraca ea, afurisita de sotie!

Sa ma scuze amantele care fac pe indignatele si chiar in acest moment mormaie scuzele sau acum le coc si sotiile care in acest moment se umfla in pene si se bat cu pumnii in piept, asumandu-si meritele. Barbatii nu sunt un premiu pe care sa ne batem noi femeile si in cinstea careia lasam loc celei mai bune dintre noi. Vreau sa vorbim de acum incolo si despre sotii, asa cum sunt ele, asa cum valoreaza ele in ochii unui barbat sau ai celorlalti, asa cum nu renunta la ceea ce sunt de dragul de a pastra un barbat care le-au iubit exact pentru felul in care erau. Dragi sotii, nu mai va intrebati: “la ce calitati sa renunt eu pentru ca sotul sa renunte la amanta?”. Daca isi iubeste sotia, renunta de buna voie la amanta. Sau nici nu se gandesti la vreuna. Doar are sotia...

http://www.garbo.ro/sectiune/Familie

invatata cum sa te impaci cu trecutul tau

Trecutul nostru merge alaturi de noi, cu bune si cu rele, mai fidel decat orice poveste de amor si prea putin dispus sa ne lase sa uitam.




Fiecare dintre noi are momente in care se simte rusinat de un lucru pe care l-a facut in trecut si care se intoarce din cand in cand doar ca sa te rascoleasca. Fie ca e vorba de un lucru marunt, fie de unul care a insemnat ceva in viata ta, trecutul nu se lasa uitat cu una, cu doua.

De cele mai multe ori ne deranjeaza momente in care am fost tratati urat de catre cineva si nu am ripostat verbal, motiv pentru ca acum sa avem un intreg discurs in minte prin care castigam acea batalie sau momente in care noi ne-am purtat intr-un anumit fel care nu ne-a placut (fie ca am fost rai, fie ca avem impresia ca ne-am facut de rusine in acel moment).

Tu la ce te gandesti in astfel de momente in care imagini sau gesturi din trecut iti revin in minte si, oricat ai incerca, nu poti decat sa te framanti inutil, fara a schimba lucrurile?

Pe mine ma framanta momentele in care le-am gresit -voit- unor persoane fata de care nu am mai avut de atunci ocazia de a ma explica. Pe masura ce trec anii am invatat sa pastrez cat mai putine astfel de momente si sa imi exprim sentimentele, fie de regret -in cazul in care am gresit-, fie de furie sau dezamagire -in cazul in care mi se pare ca eu am fost cea nedreptatita.

Cele mai multe astfel de episoade dateaza din adolescenta sau frageda tinerete si cred ca la fel este in cazul tuturor oamenilor. Si, cu toate ca aceste episoade ne dor sau ne framanta atunci cand ni le reamintim, peste ani, avem un soi de tandrete fata de persoana stangace care putea face astfel de greseli sau care era eroina unor astfel de episoade.

Dar cel mai important pentru noi este sa putem trai cu trecutul nostru si sa fim impacati, pentru ca altfel riscam sa nu putem evolua si sa nu ne putem concentra pe viitor sau pe prezent. Ce poti face pentru ca trecutul sa nu te controleze?

Nu lasa trecutul sa te conduca, condu-l tu pe el!

Poate ca ai facut ceva cu care nu te poti mandri si care nu te lasa sa te simti bine acum! Gandeste-te ca simplul fapt ca te gandesti din cand in cand la acel moment si ca regreti este un lucru bun. Inseamna ca esti mai matur si ca iti constientizezi foarte bine actiunile. Accepta ca acel fapt s-a intamplat si incearca sa descoperi ce te-a motivat sa actionezi astfel.

Il poti indrepta!

Poate ca te macina un lucru aparent minor din trecut, ca nu ti-ai sunat matusa favorita atunci cand a trecut printr-un moment greu si de atunci nu mai vrea sa stie de tine.

Cere-ti scuze persoanei pe care ai nedreptatit-o si incearca sa descoperi daca poti face ceva pentru a te revansa. Nu e usor si, daca ranile sunt adanci, steagul tau alb ar putea fi primit nu foarte bine. Iar daca singura persoana careia ii poti cere scuze esti tu, fa-o, pentru ca te vei simti mult mai bine dupa aceea!
Invata sa ierti!

Cu totii gresim. Si tu, si eu, si cei care ne-au suparat. Iertarea este, intr-un final, unul din gesturile cele mai frumoase pe care le putem face si este alegerea noastra. Daca vei accepta sa ierti nu inseamna ca vei spune ca tot ce ai facut a fost bine sau ca cei care te-au ranit intr-un fel sau altul au procedat bine. Daca vei continua sa te framanti astfel, nu iti vei da sansa de a schimba lucrurile care au dus la acel incident din trecut.
Actioneaza!

Orice vei face, va fi bine! Acesta este gandul care te-ar putea motiva si ar trebui sa ceri sfatul prietenilor si familiei in privinta lucrurilor din trecut care nu-ti dau pace.

Una dintre cele mai importante lectii despre trecut poate fi aceasta: nu judeca pe nimeni dupa trecutul sau, la fel cum nici tu nu vrei sa fii judecata pentru al tau!
http://www.feminis.ro/feminis-cariera/dezvoltare-personala/ai-invatat-cum-sa-te-impaci-cu-trecutul-tau-5898|pagina-2

Doar spune-i...


Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat. Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate

Spune-i ca nu m-a ranit... Nimic din tot ce-a fost spus si a fost intamplat nu m-a atins. Sau daca da, mult prea putin... Nu m-a durut. Ochii astia senini pe care i-a iubit n-au varsat o lacrima. Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat... Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu s-au tras inca cortinele, ca urmeaza noi si noi reprezentatii... Spune-i ca iubesc simplu cu aceeasi inima pe care a legat-o odinioara cu noduri complicate. Aminteste-i ca pe unde a trecut o data, nu se mai trece asa usor a doua oara.

Spune-i ca usile se inchid de cele mai multe ori cu un scop si ca doar cei ca mine, cu pielea fripta si sangele tare, isi gasesc drumul pe fereastra. Spune-i, da, ca am fost tare. Spune-i ca nu a existat niciun moment in urma sa cand ochii mei vedeau doar amintiri colorate. O sa creada ca sunt fraiera si slaba. Poate ma stia de piatra... Spune-i ca am inhatat din nou iubirea si ca incerc sa gasesc in ea pe cea adevarata



Spune-i ca iubirea e orice. Incepand cu mine, trecand la tine si dand peste altii. Ca e rau cu ea si ca te arde, dar ca fara ea esti uscat, ti-e sete de moarte, iti este terifiant de dor de viata. Spune-i ca un alt el este langa mine acum chiar daca poate nu-l mai intereseaza. El este langa mine... Spune-i ca nu l-am visat niciodata. Sa nu creada ca din cauza lui mi s-au inchis portile dorintelor sau ca ceruri nemiloase imi refuza pana si minciuna viselor. Spune-i ca incerc incredibil, ca ma straduiesc mult, ca nu i-am mai dorit niciodata bratul. Inca un pic, cat sa intind mana si sa strang cenusa din amintire si reusesc imposibilul. Aminteste-i toate astea...

Spune-i ca iubirea sau lipsa ei nu m-au transformat niciodata in monstru, ca sunt calda, vie si frumoasa. Port inca intre coaste lucrul invizibil pe care toti il poreclesc intr-un mod bizar suflet. Pricajit si palid, e inca acolo si are sanse sa creasca mare din nou. Spune-i ca sufletul asta pitic o sa iubeasca din nou, sunt 99 din 100% sigura de asta. 5 degete intregi nu s-ar topi la foc mocnit din cauza asta.

Spune-i sa-si stearga ranjetul ingamfat de pe fata ca eu am invatat din povestea asta niste lectii. Niciuna din ele banala. Sunt toate grave, nu mai mi se par deloc amuzante. In cinstea lor, gura mea nu mai poate sa rada pana la urechi. Spune-i ca am uitat noptile cand imi juca prin par, zilele cand luam visele unul cate unul si le transformam in vata pe bat si serile cand imi sufla prin carne si imi soptea in urechi. Spune-i ca n-am uitat cum m-a imbratisat cand aveam si cum m-a sarutat atunci cand imi doream. Spune-i ca n-am uitat cum am plecat... Spune-i ca dupa eu m-am nascut splendida a doua oara.


Spune-i ca toate trec si ca un noroc chior si olog ne-a picat din cer: PUTEM, da da, PUTEM UITA. Spune-i ca sub haine, prin cearsafuri, in oglinda si in fata noastra nu ne putem ascunde de noi insine. Spune-i ca oamenii sunt intelegatori, mi s-a explicat de ce este necesar sa suferim din cand in cand. Spune-i ca eu acum m-am luminat. Am inteles, n-ar fi trebuie sa astept de la el lamuriri. Spune-i ca toate trec, ca nimic nu se opreste la nimeni in poarta. Ca eu pot rade de noi si de lumea mea pierduta. Spune-i ca nu mai plang asa usor sau... Mai bine spune-i ca nu am plans niciodata. Spune-i ca am invatat ca iubirea este o iluzie confuza si ca atunci cand ne trezim din ea ne vedem lucizi. Spune-i ca mintea si se insela cand credea ca nu putem trai si fara iubire. Eu am putut o perioada.


Spune-i ca sunt mii de lucruri care imi fac viata mai frumoasa si ca pe zi ce trece devin mai imbujorata. Spune-i ca greselile trecute m-au trezit la prezent si ca viitorul mi se pare fum. Spune-i ca m-am iertat, ca l-am iertat... Spune-i ca am invatat cum sa traiesc in urma sa, ca ceea ce se da nu se mai ia inapoi. Sa nu ceara ceea ce a fost. Eu nu mai am ce sa-i dau. Spune-i ca nimeni nu este de neinlocuit, o sa gaseasca mai repede ca mine niste ochi frumosi. Poate i-a si gasit...

Spune-i ca destinul ne mai pune si piedici, ca nu e nimic vulgar intr-o iubire care nu mai este. Spune-i ca nu cred in datorii neplatite, nu ma prezint zilnic cu flori la morminte. Spune-i ca nu mai mi-e frica sa fiu ranita din nou, ca nimeni nu mai poate asa cum a reusit el. Spune-i ca stiu. Ca asa cum am iubit nu va mai fi. Spune-i ca viata este reala, dar iubirile nu. Iubirile trec toate, ramane doar fumul... Spune-i ca trebuie sa ne multumim reciproc ca am uitat unul de altul. Spune-i ca iubirile trec, nici macar amintirea nu mai ramane. Spune-i tu! Mie imi lipsesc curajul si adevarul. Orice, te rog.. Numai sa-i spui...


http://www.garbo.ro/articol/Familie

Membrii unei familii se ceartă 15 minute zilnic

=================================

Un nou studiu britanic a demonstrat că părinţii şi copiii unei familii normale petrec în medie patru zile pe an, 15 minute pe zi, certându-se şi că în majoritatea cazurilor mama este cea care porneşte discuţiile aprinse.

Membrii a peste 3.ooo de familii, care au fost intervievaţi pentru studiu, au declarat că cele mai comune motive de ceartă sunt dezordinea făcută de copii, faptul că fiecare dintre parteneri consideră că orice ar face celălalt nu va pune capăt relaţiei dar şi televizorul.

De asemenea, studiul a mai arătat că cel mai des una dintre persoanele care se ceartă pleacă pentru a se calma şi trânteşte uşa în urma lui.

http://www.garbo.ro/articol/Familie

Infidelitatea, tot mai frecventa dupa casatorie

=====================================
http://www.garbo.ro/articol/Familie/2162/Femeile-nu-insala-Fac-comparatii.html
O problema majora cu care cu plurile se confrunta, alaturi de lipsa de comunicare, este increderea. Adesea, cu trecerea timpului, aceasta scade in tot mai multe cupluri. Ba chiar multe persoane casatorite s-au obisnuit cu gandul ca partenerul ar putea insela, scuzandu-l mai mult pentru propria liniste sufleteasca spunand ca... mai diversifica, din cauza rutinei.

Adesea infidelitatea este atribuita barbatilor. Ori acestia au o instabilitate emotionala mai mare, ori pur si simplu asa sunt construiti ca fiinte, insa majoritatea procentelor privind inselarea apartine barbatilor, in raport cu femeile casatorite care inseala.

Oamenii au diverse pareri despre casatorie, fidelitate si mai ales despre legatura dintre acestea doua. Pe Lumea e mica am gasit o serie de pareri interesante privind fidelitatea in casatorie.

Intrebarea cu care se deschide topicul este pusa de mirelacrinadora: "Cand ne hotaram sa ne casatorim inseamna ca ne-am ales partenerul cu care vrem sa tarim o viata, sa ii fim fideli, nu sa il inselam, voi ce ziceti?"

Natanael spune: "Tu crezi ca o persoana care a avut 10-20 de parteneri in viata si se casatoreste, crezi ca se va opri, nu cred! Pt ca acea persoana tot timpul va cauta schimbare si dupa un timp tot va insela. Asta tine de om, normal, dar eu zic ca ai sanse slabe ca tu sa fii cenusareasa sau printul... Hai sa fim seriosi, ce inseamna casatoria astazi? Prea putini sunt cei care cred in ea si o respecta in adevaratul sens al cuvantului. Parerea mea este sa nu te grabesti cand te casatoresi si sa incerci sa cunosti cat mai bine persoana de langa tine, pana la urma toti trebuie sa ne casatorim."

Copilas crede ca, cel putin teoretic, un om care raneste prin infidelitate ar merita sa treaca prin aceleasi situatii: "Daca partenerul nu e corect, normal ar fi sa-l tratezi la fel, dar eu, de exemplu, n-as putea sa insel pt a ma razbuna. In fond e vorba de mine, in primul rand. As putea doar sa-i intorc spatele si sa-mi vad de ale mele. Si bineinteles ca as cauta mai cu grija ..."

Iusti crede ca lipsa dragostei este de vina: "Intotdeauna exista un motiv pentru care unul din parteneri este infidel. In ziua de azi nu multi se mai casatoresc din dragoste, ci din interes, din plictiseala, constransi de anumite situatii... si atuncit exista si infidelitatea."

Ca infidelitatea exista nu mai este un mster. Va invit sa discutam insa despre motivele infidelitatii, ce anume credeti ca ar face ca unul din parteneri sa il insele pe celalalt?

3 motive pentru care nu iti doresti sa accepti o iubire mimata

http://www.garbo.ro/articol/Familie/2210/3-motive-pentru-care-nu-iti-doresti-sa-accepti-o-iubire-mimata.html
==========================================
publicat pe 22 Mai 2009 Garbo - Women's Only

Un cui vechi, ruginit si dureros se scoate numai cu unul nou. O singuratate, de orice fel, este intotdeauna mai usor de suportat in doi decat in unul. O iubire si o relatie ca cele pe care le-ai trait nu se uita deloc cu una, cu noua. Si nu cu sfaturi venite de la vreun prieten bun, un psiholog apreciat, o carte remarcabila de tehnici de autosugestionare.

Chiar si dupa mult timp de la patania lor, pentru multi dintre noi, despartirile lasa ceva urat in urma lor: o tristete grea, o depresie cu prelungiri interminabile, o senzatie acuta de singuratate si gol, dezapreciere, o mare si multa nevoie de afectiune, etc. Sunt multe si confuze rau starile prin care treci dupa o despartire, insa cei care au trecut prin asa ceva stiu cel mai bine la ce ma refer. Un cui vechi, ruginit si dureros se scoate numai cu unul nou. O singuratate, de orice fel, este intotdeauna mai usor de suportat in doi decat in unul.

O iubire si o relatie ca cele pe care le-ai trait nu se uita deloc cu una, cu noua. Si nu cu sfaturi venite de la vreun prieten bun, un psiholog apreciat, o carte remarcabila de tehnici de autosugestionare. Cel mai bine se uita printr-o noua relatie, prin alte senzatii, prin alte trairi, lasand sa intre un nou barbat in viata ta, chiar daca nu e barbatul dupa care inca mai sufera sau la care visezi sa-l intalnesti intr-o buna zi. In plus, barbatul respectiv nu este unul oarecare si este exact de ceea ce ai nevoie acum: noi senzatii, noi trairi, un cineva care sa-ti reaminteasca cum este sa fii tu din nou, cum sa te bucuri de viata, chiar daca nu este pregatita sa iubesti din nou.

Uite asa, esti gata sa accepti o iubire mimata si sa te prinzi intr-o relatie falsa, de alinare, de pansat rani ale sufletului. Relatia pansament este intr-adevar o solutie de trecut cu fruntea sus depresiile, insa este una de moment. Una care trece la fel de repede pe cum a venit. Una peste alta, exista 3 motive simple, mari si late, pentru care nu ti-ai dori sa accepti o pseudorelatie, oricat de greu si imposibil ti-ar fi sa-i spui pas:

Dragostea inseamna sa nu fi niciodata nevoita sa o mimezi -Un prieten barbat (cu inclinatii vizibile si necontestate spre misoginism ce-i drept) imi spunea ca femeile se pricep de minune sa mimeze orice, incepand timid cu sentimentele si continuand magistral cu orgasmul sau chiar cu o relatie in toata regula. Sarind cat colo, o alta prietena (feminista pana aproape de extreme) imi spunea ca femeile au talentul de a mima orgasmul si a crea relatii false, insa barbatii au pacatul de a accepta orgasmul mimat si relatiile neautentice ca pe ceva real. Oricat ai incerca sa fortezi dragostea si sa-ti impui sa iubesti de dragul tau si al personei in cauza, mai departe de nivelul creierului si al rationalului nu o sa ajunga. Poate da, in cazuri rare, exceptionale. Cand Galateea se indragosteste pe bune de Pygmalion, cel care a creat-o. Cand tu te indragostesti pe bune de pansament, de cel cu care ai incercat sa te vindeci, de cel alaturi de care, din egoism si de de dragul vreunei iubiri autentice, ai mimat iubirea. Se intampla insa in 1% din situatii.

Daca tu nu-ti vindeci singura ranile, “pansamentul” nici atat nu o sa reuseasca. -Niciun pansament din lume nu e medicament, iar barbatul pe care il ai alaturi e doar un barbat ca toti cei din jurul tau: unul atent, grijuliu, preocupat sa-ti fie bine, dispus sa-ti fie sprijin, sa nu-ti greseasca, sa te cucereasca. Efectul Placebo se produce doar in capul si psihicul tau. Umbra slaba a unui copac nu te va scapa de soarele torid de 40 de grade, dar sub ea, poti sa astepti comod venirea soarelui de 30 de grade. Right? Dar daca te-ai cufundat atat de mult in umbra asta incat, din cauza ei, ratezi splendida aparitie a soarelui de 30 de grade? Ce faci atunci ca sa scapi de dezamagire? Cauti un pansament si mai de soi?

Nu crezi in ea... minunea nu dureaza mai mult de trei zile - E drept ca dragostea se construieste in doi si nici nu pica din cer ca para malaiata, dar nici nu se naste intorcand-o pe toate partile si dandu-i forma care tie iti place. Daca nu esti covinsa ca relatia ta de refacere si de mimare a iubirii s-ar putea transforma intr-una autentica sau daca pe parcursul ei, niciun sentiment aducand a iubire nu misca in tine, e timpul sa-ti iei la revedere de la aceasta relatie. Inchei-o din timp pana cand nu se ajunge la reprosuri, la cuvinte care dor, la sentimente de frustrare si vina (altele noi!), la conflicte, la nesinceritate si minciuni, la alte ite in care sa te pierzi. Daca te-ai convins in cele din urma ca mai mult decat iubire mimata nu poti, nu te mai forta zadarnic. Nu vrei alte pareri de rau, mustrari de constiinta sau regrete. Mai ales cand nici macar nu este dragoste.

Inseli... dar te poti ierta vreodata?
publicat pe 10 Martie 2009Au trecut doi ani de cand ne-am despartit. Nu a putut uita. Nu m-a putut ierta. Alaturi de mine, nu ar mai fi putut sa traiasca fara sa-mi reproseze, fara sa-mi aduca aminte, fara sa ma faca sa sufar la randul meu, fara sa ma urasca. Stiu ca m-ar fi inselat doar ca sa simt si eu gustul tradarii, stiu ca s-ar fi prefacut ca nu-i pasa, dar i-ar fi pasat mai mult decat ar fi trebuit. Stiu ca nu ar mai fi putut sa ma iubeasca fara sa nu ma urasca.

As dori insa sa citeasca aceste randuri doar cei care sunt capabili sa se puna pentru o secunda in pielea celui care primeste piatra si nu a celui care o arunca. As dori sa fie citite mai ales de cei care au invatat ca doar gresind inveti sa nu mai gresesti si a doua oara. As dori sa citeasca aceste randuri in mod special cei care se gandesc ca poti sa inseli o data si sa traiesti in continuare la fel, tragand dupa tine senin si cu demnitate sentimentul vinovatiei. Sentimentul de vinovatie nu este deloc usor. Povara lui e ucigatoare.

In iubire se calca cu pasi gresiti de cand lumea pana se ajunge la acei pasi corecti si drepti. Nimic iesit din comun la prima vedere. Daca o iubire nu este frumoasa, curata, corecta atunci nu stiu daca se mai poate numi iubire. Este doar un schimb de replici sentimentale si sexuale intre doi oameni imaturi care se joaca, intr-un mod inconstient si egoist, de-a maturitatea si de-a iubirea. Eu am gresit. Rau... M-am inselat... am inselat persoana pe care o iubeam (pe care o iubesc) cu o persoana pe care nu o iubeam. Un fapt imoral, ilogic, plin de contradictii, de neinteles... atunci cand afirmi sus si tare ca iubesti cu adevarat. Cu inteles...

In lipsa de luni de zile a realului partener de viata, singuratatea poate fi cel mai prost partener de viata si unul dintre cei mai rai sfetnici. Te poate impinge sa faci lucruri pe care in mod normal nu le-ai face. Ti se face dor de viata, de iubire, de imbratisare, de prezenta calda si vie a unui alt trup intins langa al tau. Din prostie, din inertie, din dorinta de a scoate amintirile de unde le-ai ascuns de mult, pentru ca gustul sampaniei este dulce si amortitor de sentimente, pentru ca iti lipseste mult o anumita persoana, lasi sa se intample cu o alta persoana. Cu un barbat oarecare, o atractie oarecare... Nici nu mai conteaza scuzele, circumstantele... oricum sunt toate de prisos. Se intampla o data... fara sa insemne nimic pentru tine, fara sa fie mai mult decat o incercare de calmare a hormonilor de cateva minute. Suficient pentru ca apoi... nimic sa nu mai fie niciodata la fel.

Dupa... te priveste in oglinda si nu te mai vezi pe tine. Iti vezi tradarea si il vezi pe el cum iti priveste tradarea. Te simti murdara. Hainele nu pot sa ascunde faptele trupului tau. Sufletul ti se face mic si se strange atat de mult ca nu-l mai simti in piept. Vrei sa fugi departe de tine, dar in orice colt te-ai ascunde, dai numai de tine, singura persoana din lume pe care nu ti-ai mai dori sa o mai vezi vreodata. Regreti din fiecare por de suflet si trup, dar stii ca nu o sa ajute la nimic. Faptele sunt consumate deja.

El o sa-si dea seama, iar tu nu o sa reusesti sa-i ascunzi. O sa-ti semnezi de una singura tradarea si o sa astepti cu frica de moarte sentinta. Nici nu-i nevoie sa-i spui, caci el poate sa te citeasca din priviri. Iar privirea ta nu mai stie ce inseamna o traiectorie dreapta, se indreapta numai in pamant. Ii marturisesti, implorand in gand iertarea, soptind cuvinte care ar induiosa muntii sa se miste din loc, dar care pe el il innebunesc de durere. Suferinta il desfigureaza. Vrei sa o iei asupra ta, cea care a facut-o sa se rostologeasca, dar deja nu mai poti. Tu esti deja hidoasa...

Au trecut doi ani de cand s-a terminat totul. El nu a putut uita. Nu m-a putut ierta. Alaturi de mine, nu ar mai fi putut sa traiasca fara sa-mi reproseze, fara sa-mi aduca aminte, fara sa ma faca sa sufar la randul meu. Stiu ca m-ar fi inselat doar ca sa simt si eu gustul tradarii, stiu ca s-ar fi prefacut ca nu-i pasa, dar i-ar fi pasat mai mult decat ar fi trebuit. Stiu ca nu ar mai fi putut sa ma iubeasca fara sa nu ma urasca. Stiu ca acum este cu altcineva, cu o persoana care il poate face fericit, asa cum eu nu am stiut. Este singurul lucru din lume pe care i-l doresc. Fericirea... Eu... traiesc cu suferinta... m-am obisnuit atat de mult cu ea... Nu am uitat. In ceea ce ma priveste... nu-mi doresc decat sa ma poata ierta. Ca sa ma pot ierta.

Bărbaţii sunt programaţi genetic să moară mai repede

O echipă de biologi japonezi a găsit o explicaţie ştiinţifică la faptul că femeile sunt mai longevive decât bărbaţii

Un experiment realizat de o echipă de biologi japonezi a dovedit că puiul de şoarece născut din două mame trăieşte cu o treime de timp mai mult decât cel rezultat dintr-o mamă şi un tată, scrie revista franceză Le Point.

Biologii Tomohiro Kono şi Manabu Kawahara de la Universităţile din Tokyo şi Saga au reuşit să producă şoricei al căror ADN provenea de la două femele.

Gena Rasgrf1 face diferenţa

Cercetătorii au căutat să înţeleagă de ce, la majoritatea speciilor animale, femela trăieşte mai mult decât masculul. Astfel, au capturat un şoricel femelă de o zi, de la care au luat ovule imature pentru a le transforma în spermatozoizi imaturi, pe care i-au injectat în ovulele mature ale altor femele adulte. Au reuşit să obţină embrioni viabili, care s-au transformat în şoricei cu o viaţă normală. Aceştia au atins în medie 841 zile, faţă de 655 zile la o populaţie de şoareci de referinţă, cu o mamă şi un tată.

Biologii au ajuns la conculzia că longevitatea este dependentă de o genă, denumită Rasgrf1, prezentă în cromozomul masculin Y.

Semnele minciunii




Din pacate nu traim in lumea lui Pinocchio si nu ne putem da seama cand cineva ne minte in functie de cat de mult ii creste nasul. De ce apare minciuna?

Din pacate nu traim in lumea lui Pinocchio si nu ne putem da seama cand cineva ne minte in functie de cat de mult ii creste nasul. De ce apare minciuna? Din dorinta de a impresiona, de a fi mai interesanti sau pentru ca avem o imaginatie extrem de bogata? Exista cazuri cand persoana care te minte considera ca astfel te protejeaza si nu te dezamageste. Are minciuna picioare scurte? Depinde de noi daca stim cum sa-i observam pe cei din jurul nostru in functie de gesturile pe care le fac in timpul discutiei. Foarte buni mincinosi ar trebui sa fie cei care lucreaza in domeniul vanzarilor. Acestia au capacitatea de a convinge pe cineva ca un produs este de o calitate superioara, ca este unic chiar daca adevarul este altul. Ii poti " mirosi" pe mincinosi dupa limbajul nonverbal. Corpul
Cand o persoana te minte aceasta este mai agitata decat de obicei. Se simte vinovata si se agita mai mult decat ar fi cazul. Exista insa si posibilitatea sa fie constienta de aceasta si sa incerce sa-si controleze gesturile. Daca o stii pe persoana respectiva fii atenta cum si-a modificat comportamentul. Se poate sa te inseli si o persoana care este mai agitata din fire sa nu insemne ca vrea sa te minta. Mainile sunt ascunse sau se incearca ascunderea palmelor fie in buzunare si isi incruciseaza manile sau picioarele cand incearca sa explice ceva. Ca efect al minciunii, obrajii se imbujoreaza, fruntea ii transpira mai ales cand cel care minte isi da seama ca nu este destul de credibil.

Ochii Avem tendinta de a crede ca suntem mintite cand cel care vorbeste evita privirea directa sau se simte rusinat. Insa, exista adevaratii maestrii care fac exact inversul pentru a deveni cat mai credibili. Urmareste momentele in care te evita dar nu uita sa iei in considerare clipele in care te fixeaza cu privirea mai mult decat de obicei. Clipitul grabit poate fi considerat de asemenea un semnal al minciunii, precum si dilatarea si contractia pupilei. Uita-te atent la miscarile ochilor. Daca persoana se uita in stanga sus, atunci face apel la memoria vizuala. De exemplu, daca intrebi o persoana cu cine a luat masa in ziua precedenta, ea se va uita in stanga sus, incercand sa isi aduca aminte imaginea persoanei respective. Daca se va uita in dreapta sus, atunci inseamna ca ea te minte. De altfel, ne uitam in partea dreapta atunci cand… cream. Daca intrebi o persoana care este melodia sa favorita sau ce gen de muzica se asculta intr-o anumita locatie, daca acea persoana este sincera se va uita inspre urechea stanga. Cand cream un nou sunet privim de obicei inspre urechea dreapta. Asa fac si compozitorii si... mincinosii.
Cand incercam sa ne amintim atingeri, imbratisari, senzatii ne uitam in jos, inspre dreapta. Cand ne lasam imaginatia sa zburde pe teritoriul senzatiilor, ne uitam de regula in stanga-jos.


E posibil ca persoana care te minte sa se uite mai intai inspre dreapta, rememorand ceea ce s-a intamplat cu adevarat, iar apoi sa se uite in stanga si sa isi formuleze raspunsul. Fii atenta la locul inspre care se uita chiar inainte de a-ti raspunde. E posibil si sa oscileze, sa se uite cand spre dreapta, cand spre stanga. Mai mult, persoanele mai timide pot sa te induca in eroare. Zambetul Cat de mult se zambeste cand mintim? Este destul de greu sa ne dam seama daca cineva zambeste fals sau este un zambet normal, insa nu este imposibil. Mincinosul zambeste mult mai putin, incercand sa abia o atitudine serioasa si sa nu trezeasca suspiciuni din partea celui mintit. Nasul si gura Isi mascheaza minciuna acoprindu-si gura sau atingand o parte a gurii cand vorbeste.
Cand cineva este obisnuit cu minciuna ii este foarte greu sa se abtina, dar daca este constient de ceea ce face se poate abtine foarte usor din atingerea gurii indreptandu-si atentia spre nas. Se pare ca in momentul cand mintim, fluxul sanguin de la nivelul nasului creste foarte mult si creeaza nevoia de atingere a acestuia. Ii putem observa pe cei mici, acestia cand mint isi ridica incet mana la gura cand vorbesc. O persoana care minte face tot posibilul sa inlature majoritatea gesturilor, sa nu fie exagerat in nicio parte. Fii atenta la detalii, cu cat apar mai multe detalii privind intamplarea relatata cu atat exista posibilitatea mai mare sa te minta.

Un sfert dintre femei se îngraşă cu 10 kg în primul an de căsnicie

ce ţin cure drastice de slăbire pentru ziua nunţii, femeile nu mai ţin aşa mult la silueta lor odată ce se văd cu verigheta pe deget.

Potrivit unui studiu recent 27% dintre tinerele căsătorite iau în greutate chiar din primul an de după căsătorie. Acestea se îngraşă în medie cu 9, 5 kilograme.

42% la sută dintre tinerele căsătorite au declarat că pur şi simplu s-au simţit prea relaxate faţă de noul soţ, iar 22 la sută chiar că nu mai simt nevoia de a-l impresiona după ce şi-au pus verigheta.

De asemenea, aproape o treime din tinerele căsătorite au făcut mai puţine exercitţii decât obişnuiau să facă pentru a se menţine în formă, în timpul primelor luni de la căsătorie.

Peste 20% dintre tinerele căsătorite, care au luat în greutate, admite că a ajuns să se certe cu soţul pe această temă.

Fiecare femeie îşi are bărbatul pe care îl merită!


De cate ori nu te-ai simtit nepretuita, chiar umilita de catre iubitul tau? La inceput e lapte si miere, iar dupa ce te-ai indragostit ca o nebuna ai senzatia ca stai de vorba cu un strain.


De cate ori nu i-ai spus iubitului sa se duca pana la magazin ca sa cumpere o paine si te-ai ales cu un refuz? “N-am chef, du-te tu!”. Un alt exemplu este atunci cand vii de la munca si in bucatarie e un maldar de vase nespalate. El se joaca pe calculator sau butoneaza telecomanda. Te apuca crizele, faci scandal… fara nici un rezultat! Iesi tarziu de la serviciu si il rogi sa vina sa te ia si din nou esti refuzata! Ajungeti la o petrecere, iar dupa cateva pahare, barbatul tau uita ca are partenera. Danseaza cu alte femei, admira alte femei, iar proasta sta si priveste. Unul dintre aceste exemple se potriveste multor purtatoare de fusta. Te uiti in stanga si in dreapta si vezi ca exista si tipe adorate si respectate. Cum reusesc ele astea?

Depăşeşte singurătatea în cuplu!
„Ne iubim, dar mă simt singură!” Nu multe au curajul să spună însă, cu siguranţă, la un moment dat al vieţii, au simţit-o! Şi nu pentru că au dispărut fluturii din stomac, sau iubirea, ci din cauza lipsei de comunicare



Odată cu ea apare monotonia şi, inevitabil, problemele în cuplu. Toate ne dorim de la partener stabilitate, încredere, dar şi afecţiune, însă puţine le primim. Asta nu înseamnă că nu le putem obţine!



Cum? Fii deschisă! În mod normal, cuplul înseamnă două persoane care se iubesc, legate de anumite sentimente! Aşa că aminteşte-ţi cum eraţi la începutul relaţiei, ce anume v-a unit şi încearcă să readuci acele sentimente!



Nu încerca să rezolvi problema repede, ci fă-o în mod inteligent! Comunică, zâmbeşte mai des şi pregăteşte-i mici suprize! Nu uita însă lucrurile cu adevărat importante!


Ascultă-i cu atenţie problemele, oferă-i sprijinul şi încurajarea ta! Încearcă să îşi respecţi întotdeauna promisiunile, astfel el va căpăta încredere în tine! Nu promite ce nu poţi face!



Fiecărui om îi place să fie lăudat, aşa că nu ezita să-i arăţi aprecierea ta în urma unei realizări! Nu e uşor, însă cu multă răbdare şi cu mult calm tensiunea şi sentimentul de singurătate vor dispărea!

Roata care se intoarce intotdeauna... prea tarziu
publicat pe 27 Mai 2009Un singur lucru ma uimeste mai tare decat faptul ca roata e rotunda: ca este intotdeauna rotunda atunci cand este prea tarziu.
As putea scrie un roman intreg in jurul cuvintelor “prea tarziu”. Exista autentic in viata mea. Le simt de fiecare data cand simt ca am ajuns la capatul puterilor si de data asta chiar nu mai pot. Sunt doua cuvinte in fata carora destinul meu tine cu orice pret sa-mi demonstreze ca nu are nicio legatura, dar in fata carora se impiedica mereu ca prostul si ma taraste ca desteapta dupa el.

Daca e ceva ironic, caraghios sau neadevarat in cuvintele mele? Nu cred, dar jur ca as vrea sa fie. Va spun ca e doar o amareala si un ranjet trist pe un suflet prea obosit ca sa fie vesel. Nimic nu mi-a venit de-a gata in viata asta. A trebuit sa lupt cu adevarat pentru fiecare lucru pe care mi l-am dorit cu adevarat si in care am crezut mai ceva decat in Dumnezeu. Le-am obtinut pe toate intr-un final chit ca n-a mai ramas pic de putere in mine ca sa ma bucur de ele si am fost la un pas mic de a spune ca nu le mai vreau.

Cand mi-a intepenit zvacnetul tineretii si mi-a amortit dorul de iubire adevarata si mi-am obligat sufletul sa se bucure de cu totul altceva decat ceea ce credeam eu ca este, intru sfarsit a aparut si ea. Iubirea. El. Cel la care nu ma asteptam. Iarasi am avut ceva de furca. Nici macar iubirea nu mi-a fost usoara.

Daca vreau sa-mi aduc aminte cum este sa iubesti, ma retrag in ceea ce am trait. Dau aici peste multe amintiri dragi, pe care le-am vrut de mult uitate: dau peste niste oameni mature care se joaca ca doi copii in parc, dau peste niste strangeri de mana si imperecheri de degete mai tandre decat orice sarut, dau peste niste imbratisari mai pasionale decat orice “facut” de dragoste masinal, dau peste niste suflete care isi pipaie pana in sange unul altuia corzile si cred ca s-au gasit. Vad bartamai copacii care fosnaie, aud un ras care rade de rasul meu, simt rasuflarea narilor care le percepe mirosul, simt minuni care se intampla, incredere, speranta, viitor, tot, eu care exist. Eu care cred ca in sfarsit, timpul s-a transformat in momentul meu potrivit.

Daca vreau sa-mi amintesc cum este sa urasti ceea ce ai iubit, ma intorc tot de unde am pornit. Vad cum zambetul s-a pierdut in lacrima, vad cum speranta, increderea, gingasia, frumusetea unui suflet s-au pierdut intr-un alt suflet care nu le-a mai vrut. Le vad evaporate in inutilitate. Vad nepasarea, indiferenta, bataia de joc si imi vine sa urlu. Implor cu disperare roata sa se miste odata, sa se faca rotunda. Si iar ma vad luptand, incercand sa ma imbat cu apa rece, vad cum morile de vant sunt mai puternice decat bietul om care incearca sa le faca fata.

Daca vreau sa-mi amintesc singurul moment in care am implorat un patrat sa devina un cerc, un rau facut cu bunastiinta sa se intoarca la fel de rau asupra celui care l-a comis, o razbunare sa se plateasca tot prin razbunare, il vad atunci. Cand s-a rupt totul. Cand s-a interupt telefonul in urechea mea, cand plecat a fost fara sa-mi spuna de ce. Cand in glasul lui simteam sclipirea, cand in vocea mea pierirea, cand in oasele mele plutea vina, iar in ochii lui seninatatea si starea de bine. Cand aveam cea mai mare nevoie de el, cand treceam prin cele mai grele momente din viata mea, cand o fiinta care imi foarte draga zacea neputincioasa pe un pat de spital. Cand atunci el m-a injunghiat inca o data si nu i-a pasat, cand m-a parasit fara niciun regret si parasita am fost.

Cum sta treaba de fapt cu teoria conform careia nu stii niciodata incotro te duce soarta? E pur folclor popular, inventat de oameni ca mine si ca tine, reactie de consolare a unor oameni obisnuiti atunci cand constata ca au fost raniti si ca nimic, dar nimic nu seamana nici macar cu miere pe rana.

Nu stiu cum sunt rotile vietii voastre, insa roata mea, cand am vrut sa fie rotunda si sa se intoarca, a fost patrata. Cand am vrut sa fie patrata si sa ramana in stadiul in care era a inceput sa se urneasca din loc si sa-mi demonstreze ca stie totusi sa se intoarca. Dar da, dragii mei, roata este intotdeauna rotunda. Si un singur lucru ma inspaimanta pe lumea asta mai tare decat iubirea: iubirea care apare cand ai asteptat-o prea mult, intepenind si orbind de atata uitat in soare dupa ea, cand nici macar nu mai poti sa te bucuri de ea. Un singur lucru ma uimeste mai tare decat faptul ca roata e rotunda: ca este intotdeauna rotunda atunci cand este prea tarziu. Cand deja nu-ti mai pasa, cand nimic nu-ti mai umple sufletul sau cand tot ceea ce-ti aduce aminte de existenta sa este prea amar si potroaca ca sa-l mai doresti vreodata.

Astazi am fost bulversata de-a binelea. Dupa doi ani de zile, s-a intors cu tupeu sa-mi spuna ca nu-i este bine. Ma iubeste. Ma vrea inapoi. Si-a dat seama ca ma iubea cu adevarat. Vizibil suferea. Penibil. Trist. Melodramatic. Teatru pentru ultima oara, dar parea real. Si credeam ca o sa ma bucur cand o sa-l vad asa. O sa simt razbunarea in viata mea. Dar nu a fost asa. Nu mai ma doare ca il vad trist, dar inca ma doare ca nu i-a pasat cand m-a simtit trista. De ce m-a parasit? Chiar nu-mi mai pasa daca ma iubeste si ma lasa singura.

Nu-mi mai pasa ca este singur. Oricand poate sa plece si nimeni nu o sa-l mai planga. Si cat l-am asteptat... dar nu-mi mai vine sa-l sarut pe buze si sa-i spun cat sunt de fericita... ca l-am dorit cu zilele si noptile... ca o nebuna. Dar chiar nu-mi mai pasa. E prea tarziu. Imi este bine asa. Imi pare rau ca mi-am dorit vreodata ca roata sa fie rotunda. Nu-i mai vreau raul, nu-mi mai doresc razbunarea, nu-mi mai vreau nici binele suprem. Vreau doar sa merg in viata si sa dau peste mori de vant care de dragul meu, se lasa invinse. Rotii mele ii statea mult mai bine patrata.

7 trucuri zilnice care-ti dau incredere in tine!
Cine iti poate deschide toate usile si cine te ajuta in orice vrei sa faci? Increderea in sine! Dana Burghel, life-coach si director executiv la Learning About ne spune care sunt cele mai bune lucruri pe care le putem face pentru a dobandi incredere in noi!


Foarte putine persoane pe care astazi le admiram pentru dezinvoltura sau pentru increderea in sine afisate s-au nascut asa. Pentru majoritatea acestor persoane increderea in sine a fost castigata -mai greu sau mai usor- de-a lungul timpului si cu eforturi constiente.
Daca ai avea vreodata ocazia sa intrebi o persoana care iti pare plina de incredere in sine ai descoperi ca secretul este cel mai la indemana pe care ti-l puteai imagina: atunci cand nu avea incredere in ea se purta ca si cum ar fi avut incredere in sine.

Se spune ca exista cateva trasaturi ale celor carora le lipseste increderea in sine, trasaturi care dezvaluie nesiguranta acestor persoane. Astfel, o persoana lipsita de incredere:

- isi subestimeaza propriile calitati si posibilitati;

- este timida si rezervata;

- este excesiv de critica cu cine insusi sau se poate dovedi perfectionista;

- se concentreaza pe trecut si pe ce nu i-a iesit atunci;

- isi asuma vina, chiar daca nu este responsabilitatea sau greseala sa;

- are o atitudine defensiva si tematoare fata de viata;

- telul sau este sa le faca altora pe plac.

De ce ar trebui sa ne concentram mai mult asupra sigurantei de sine si asupra iesirii din tiparele nesigurantei si complexelor de orice fel? Ne raspunde Dana Burghel, explicandu-ne si cat de grea se poate dovedi lupta cu propria persoana atunci cand e vorba de nesiguranta si neincredere in sine.

"Este normal sa tindem sa ne simtim in siguranta, e "human nature", iar aici ar trebui sa intre si siguranta de sine, increderea. Nesiguranta duce catre frustrare, neimplinire, tristete, chiar depresie... Complexele ne "ciupesc" viata putin cate putin si ne-o uratesc. Si nu este deloc drept pentru noi sa le lasam sa ne copleseasca. Nu este usor sa lupti cu lipsa de incredere in tine insuti, mai ales cand vine de departe din spate, insa orice este posibil, daca vrei sa faci pasul si daca ai o motivatie puternica in spate. Si ce ar putea sa te motiveze mai mult decat maretia propriei persoane? Ar trebui sa ne amintim de fiecare data ca Dumnezeu nu a creat rebuturi...", crede specialistul Learning About.



Imbolduri zilnice!

La ce poti apela zilnic pentru a-ti creste increderea in sine si pentru a deveni persoana care iti doresti tu sa devii? Specialistul ne arata care sunt mijloacele la indemana si pe care le putem aplica pentru a face schimbarile dorite!

Ridica stacheta!

Daca ne dorim sa avem mai multa incredere in noi, deci sa facem o schimbare in viata noastra, trebuie sa ridicam un pic stacheta. Nimic nu va mai functiona ca inainte. Stim cum a fost, am trait dezamagirea, avem nevoie de altceva. Meritati mai mult si trebuie sa cereti mai mult, atat de la voi, cat si de la ceilalti!

Inspiratie de la oameni de succes!

Daca nu aveti nicio idee despre cum sa faceti asta cu viata voastra, inspirati-va din biografii de succes, spune Dana Burghel. Cu cineva va rezona pana la urma si personalitatea dvs.

Tu ai...mereu dreptate!

Urmatorul pas ar fi acela al schimbarii perceptiilor limitative, sustine specialistul. Amintiti-va ca orice ganditi, aveti dreptate, asadar, mai bine ganditi pozitiv!

Strategie noua, rezultate diferite!

Si nu in ultimul rand, schimba-ti "strategia", ne sfatuieste Dana Burghel. Einstein a spus ca e o prostie sa faci continuu acelesi lucruri si sa te astepti la rezultate diferite. Deci, ia-o pe o alta cale.

Care e Calea?

Specialist Learning About: "Si, nu uita: cu cat visul este mai mare si motivatia mai puternica cu atat mai usor iti vei gasi Calea!"

Reusitele cele mai gustate sunt...marunti!

Daca vei incerca sa faci un lucru extraordinar inca din primele zile ale "proiectului" de crestere a increderii in sine vei claca, pentru ca iti va parea o sarcina mult prea mare. Propune-ti lucruri care iti stau in putere, fara sa te feresti sa imparti un proiect la care tii in mai multe stagii. Savureaza-ti fiecare reusita!

Partea plina a paharului!

Concentreaza-te pe lucruri pozitive, mai ales daca ti se potrivesc caracteristicile de mai sus si tinzi sa vezi lucrurile mai dramatice decat sunt. Cauta solutii la orice probleme, nu te multumi sa te vaiti!

Cand ai nevoie de mai multa incredere in sine?

In momentul in care nu tu esti de vina, ci ceilalti, atunci aminteste-ti ca TU trebuie sa schimbi ceva, ne invata specialistul! Cand astepti ca lucrurile sa se intample, cand te plangi, cand nu mai cauti, cand ai incetat sa-ti mai pui intrebari. Atunci da muzica la maxim, danseaza, canta, tipa, fa orice te face sa te simti bine si cauta-ti un vis mare, un vis care te-ar ridica din pat si la 03.00 dimineata! Si pune-te pe treaba! Cu pasi mici-mici vei invata sa ai incredere din nou

Ce inseamna a fi o familie fericita?
publicat pe 2 Aprilie 2009Cine nu are o familie sa-si cumpere... Nu, nu este chiar asa. Banii ar putea sa cumpere o familie, dar nu si sa o fericeasca pentru prea mult timp. Nimic nu este mai important pe lumea aceasta decat a avea alaturi o familie care sa te sustina, o familie in care sa-ti gasesti sprijinul si relaxarea, impulsul si motivatia, o familie in sanul careia sa te gasesti asa cum esti si ii gasesti si pe toti cei dragi asa cum sunt ei.

De aceeasi parere sunt si prietenii nostri dragi de pe lumeaemica care au deschis un topic extrem de interesant in cadrul forumului. As vrea sa stiu ce inseamna o familie fericita cu adevarat, intreaba adnuta. anuza este cea care ii raspunde, considerand ca "familia trebuie sa fie ceva "cald". Nu conteaza banii sau saracia, in familie trebuie sa existe iubire, caldura sufleteasca, intelegere si comunicare. Daca ai toate acestea, eu cred ca poti sa treci peste toate impreuna cu partenerul".

"Viata de familie este frumoasa cand este bazata pe dragoste, intelegere, respect reciproc si incredere! Daca nu exista toate acestea, in casnicie este debandada! Daca acestea exista, chiar si in lipsa banilor, greutatile sunt duse mai usor de amandoi!", spune celina.

"Sunt de parere ca o familie fericita este aceea care este in primul rand unita si in cadrul careia exista iubire, intelegere si respect. Nu trebuie sa ai bani carora sa nu le stii numarul ca sa poti fi fericit. Este suficient sa nu-ti lipseasca strictul necesar. Banii ii faci, dar fericirea nu o poti cumpara cu bani", afirma manuela-mona.

"Viata de familie este un lucru minunat. Exact ca ceilalti utilizatori, pot spune ca viata este frumoasa langa cei dragi, asa cum este ea, cu bune, cu rele, cu toate pe care le patimim. Este adevarat ca banii reprezinta o problema serioasa, dar nu pentru toata lumea. Categoriile sociale sunt diferite. Viata de familie este frumoasa alaturi de cei dragi. Sa ne aducem aminte de viata de acasa, alaturi de parintii nostri dragi, o viata fara griji: scoala, distractie, chefuri, o viata fara grija zilei de maine. Mai tarziu fiecare a facut un pas maret sau mai putin maret in viata. Ne-am unit sufletele cu persoana iubita, viata de familie e diferita. Avem responsabilitati, obligatii fata de sotie, copii etc. Banii sunt sursa ideala pentru o viata linistita si fara probleme. Dragostea, fericirea pe care incercam sa le oferim celor dragi se soldeaza in viata de zi cu zi cu impliniri, cu succese, cu insuccese. Viata de familie inseamna respect reciproc, dragoste, angajament din partea ambilor soti. Sa nu uitam de parintii nostri care ne-au ajutat, ne-au sprijinit si ne-au adus in postura aceasta de oameni cu case, familii si ne-au ajutat din toate punctele de vedere. Asa ca hai sa fim o familie mare cu respect fata de Dumnezeu, de aproapele nostru si de ce nu chiar si de cei care nu doresc o viata de familie", considera petrebuzdugan1970.

delfinut este de parere ca "multumirea sufleteasca este cea care la urma urmei conteaza cel mai mult pentru fericirea unei familii. Un lucru este foarte clar: nu poti avea niciodata TOTUL, dar daca in familie ai intelegere, dragoste, o vorba buna, un zambet sincer, si dupa o zi grea te simti tot fericit si implinit".

Relatii-minciuna, relatii pansament
publicat pe 15 Mai 2008Relatii care vindeca suflete ranite si aduna franturi de inima? Relatii de compromis sau psedorelatii cum li se mai spune?

Relatii care vindeca suflete ranite si aduna franturi de inima? Relatii de compromis sau psedorelatii cum li se mai spune? Intotdeauna le-am considerat superficiale, un soi de minciuna in care te complaci temporar doar pentru ca adevarul iti lipseste sau nu mai reusesti sa ajungi la el, o copie ieftina si usuratica a unei relatii autentice, un simulacru al uneia dintre cele mai profunde trairi omenesti, iubirea. De cele mai multe ori imi judecam prietenele care se simteau neimplinite in relatiile pe care le aveau de cativa ani. Se plangeau ca in relatia lor nu mai exista pasiune, ca iubirea nu mai reprezinta o stare de a fi, ca si-ar dori altceva si ca in ciuda acestor razvratiri nu se pot rupe de aceasta relatie, intorcand spatele unui trecut intreg. Ce pacat ca va multumiti cu putin, le spuneam... Cine ar fi crezut ca as putea sa fiu unul dintre acele personaje care din comoditate sufleteasca aleg sa se puna la adapostul unei relatii lipsite de pasiune si de avantul iubirii? Si spre cine sa indrept degetul acuzator daca nu spre mine insami? Dar cel fara pata sa arunce primul piatra... Eu as putea sa gasesc suficiente motive ca sa ma disculp. O sa incep prin a spune ca am trait o iubire intensa, o iubire rupta din visele noastre cele mai fascinante, o iubire atat de frumoasa incat abia indrazneam sa soptesc “te iubesc” de teama ca nu cumva totul sa nu se destrame.

Asa cum spune Goethe traiam adevaratul anotimp al iubirii, credeam ca numai noi doi puteam iubi, ca nimeni n-ar fi putut vreodata iubi astfel inaintea noastra si ca nimeni nu va mai iubi la fel dupa noi. Traiam cu impresia ca mi s-a dat mai mult decat pot duce, ca inima mea este un spatiu mult prea ingust ca sa cuprinda o imensitate si jumatate de infinit, ca viata este numai iubire. Cate naivitati! Cum sa nu intelegi ca si pietrele curg, ca toate trec, ca iubirile se duc si ele?... Ba intelegi. Si dupa ce intelegi iti acorzi o pauza sentimentala, devii mai puternica decat inainte si abia daca mai lasi pe cineva sa se apropie de inima ta. Cunosti apoi pe cineva care nu-ti trezeste aceleasi sentimente, dar te gandesti ca este posesorul unor calitati care te-ar putea readuce fericirea si incepi o noua relatie, o relatie ce are drept scop vindecarea emotionala.

Ce presupune o relatie pansament? Aparent, o astfel de relatie se bazeaza pe sinceritate si pe egalitate. Ambele parti implicate stiu de la bun inceput cat pot sa ofere si cat pot sa primeasca, se face o prezentare a cazierului sentimental, se spun cuvinte frumoase si de incurajare, se fac confesiuni, se mai schiteaza si cate un plan de viitor, se vorbeste despre beneficiile vietii in doi, despre cum ar fi daca... Apoi, incetul cu incetul, adevarul incepe sa capete forma minciunii. Iti spui ca este un barbat care merita iubit, vrei sa il iubesti, iti impui sa faci asta si uneori chiar ajungi sa crezi ca il iubesti. Si cu toate astea... in acele clipe de intimitate ce ar trebui sa constituie deliciul unei relatii, iti dai seama ca ai alaturi trupul unuia dintre cei mai buni prieteni, si nu al barbatului iubit. Te minti pe tine, il minti pe el si va mintiti reciproc. Mai devreme sau mai tarziu are loc insa momentul revelatiei supreme, al clipei de adevar pur. Ceva nou? Da!!! Fiecare dintre cei doi porneste pe propriul drum in cautarea scanteii si a iubirii adevarate. Si cu toate ca aceasta relatie nu mai functioneaza sau nu a functionat din start, cu toate ca se constientizeaza iminentul despartirii, se evita sa se puna capat oficial acestei relatii.
O astfel de relatie este egoista pentru ca porneste din start de la premise si motive egoiste. Se porneste de la ideea ca iubirea se vindeca doar printr-o alta iubire sau ca iti poti alina suferinta cauzata de pierderea unei persoane dragi in bratele unei alte persoane. Din dorinta de a alunga singuratatea sau din prea multe tentative de relatii (majoritatea soldate nefericit), din dorinta de schimbare sau de a varia serile petrecute in fata televizorului sau a calculatorului se incepe o astfel de relatie. Si abia pe masura ce relatia avanseaza, se constata ca singuratatea in doi poate fi mai apasatoare decat singuratatea de unul singur. I se acorda acestei relatii si o durata temporala, e drept nu foarte longeviva, ajungandu-se ca ulterior aceasta sa se intinda pe durata a cativa ani. Inca va mira? Nu stiu cate dintre noi gasim curajul de a pune capat definitiv unei astfel de relatii, dar am ajuns la concluzia ca aceasta relatie care se vrea medicament pentru suflet dispune de insuficiente atribute paliative. Nu vindeca rani mai vechi, ci redeschide altele noi.

Cea mai cruda razbunare in iubire: sa-i dovedesti ca meriti sa fii iubita... de altcineva
publicat pe 5 Noiembrie 2008In niciun caz cuvintele mele nu vor sa dea glas unui blestem al iubirii. In niciun caz... Nu vor decat sa dea nastere uneia dintre cele mai curate si neprihanite forme de razbunare. O razbunare imaginara, plasmuita cu sufletul si imaginata cu mintea, mai dulce decat toate razbunarile din lume. O razbunare in care tu te intorci spasit, mut, surd, cu prea multe regrete ca sa le poti face fata, dorindu-ti mai mult decat imi doresc eu astazi sa recuperezi ceea ce tu ai pierdut, nu eu.
E un blestem sa nu poti uita pe cineva care te-a dat destul de usor uitarii. Este groznic ca nu gasesti o noua dragoste pentru ca nu poti scapa de cea din urma. Si mai absurd si dureros este sa te trezesti in fiecare dimineata adresandu-ti intrebari care ti-au facut sufletul sa tremure nelinistit odata cu inceputul noptii: dar oare astazi de ce? Oare "atunci" de ce a fost asa? Oare de ce aproape la fel... si acum? Oare eu trebuie sa platesc acum pentru cel care a gres atunci?

Sa ajungi sa faci din razbunare unul din principalele scopuri ale existentei tale? Femeie bolnava si nebuna ce esti, nu stii ca ceea ce te-a invins deja nu poate sa te faca sa te simti mai puternica? Sau nici macar sa te simti mai bine? Nu stii ca iubirea inseamna sa-ti doresti mai presus fericirea celuilalt? Ca razbunarea apartine strict si meschin doar sufletelor inguste si nedezvoltate? Daca vrei sa fii fericit o clipa, razbuna-te... daca vrei sa fii fericit o viata, iarta!, spunea cineva. Daca a vrea nefericirea altuia inseamna a porni cu pasi inceti si siguri pe drumul personal al recuperarii de liniste, ce poate fi rau in a dori raul altuia?

O razbunare totala si justa ar inseamna servirea ei la rece. La rece? Sa poti sa fii de gheata si sa te razbuni potolit (eventual sa nu o faci deloc caci asa este bine si cuminte) cand sufletul e pe cale sa ia foc? Da de unde... In niciun caz cuvintele mele nu vor sa dea glas unui blestem al iubirii. In niciun caz... Nu vor decat sa dea nastere uneia dintre cele mai curate si neprihanite forme de razbunare. O razbunare imaginara, plasmuita cu sufletul si imaginata cu mintea, o razbunare mai dulce decat toate razbunarile din lume.

O razbunare in care tu te intorci spasit, mut, surd, cu mult mai multe regrete decat ar putea vreodata constiinta ta sa traga dupa ea, dorindu-ti mai mult decat imi doresc eu astazi sa recuperezi ceea ce tu ai pierdut. Si tu sa fii cel care simte ca pierde, nu eu... Si oricat de tare te-ar durea pe el si oricat de indiferenta si nepasatoare as fi eu... sa fie prea tarziu pentru noi doi. Prea tarziu pentru tine. Nu prea tarziu si pentru mine...

Sa vezi si tu ce inseamna sa nu iubesti egoist. Sa iubesti ca mine si sa ma iubesti pe mine, uitand de tine. Sa-ti arat si eu in mod convingator si prin exemple concrete ca iubirea noastra e aberanta, sa fac si eu demonstratii subrede, simple pentru tine, de neinteles pentru mine, sa ma trezesc si eu din senin aratandu-ti clar ca nu mai esti nimic pentru mine. Si sa te simti ca un nimic. Sa te simti tradat, abandonat, dispersat si insignifiant. Pana aproape de inexistenta...

Sa vrei din tot sufletul sa intelegi ceva si sa nu intelegi nimic. Sa fii si tu un suflet ranit in cautarea linistii pierdute, un suflet care, printre toti oameni care se deranjeaza sa-l inconjoare cu iubire, e pierdut de singur. Sa traiesti si tu in temnita si, de buna voie si nesilit de nimeni, sa-ti doresti condamnarea la moarte. Sa-ti curga lacrimi de durere si sa te doara sufletul meu. Sa razi amarnic cu rasul meu, sa blestemi crunt cu cuvintele mele. Sa vezi cu ochii mei, sa simti cu sufletul meu. Sa nu respiri decat prin mine. Iar mie... sa nu-mi pese. Pentru ca eu am descoperit ca merit sa fiu iubita de catre oricine altcineva, insa mai putin de tine.

Dependentul de amante
publicat pe 8 Aprilie 2009Dependentii de amante sunt o categorie speciala de barbati. Dependentele de astfel de barbati o categorie si mai speciala. Dependentele de intoarcerea acasa a barbatului dependent de amante o categorie iesita din comun. Dependentul de amante poate sa traga o cortina ca sa astupe toate urechile sau din contra, sa traga perdeaua cat mai nonsalant, ca sa afle lumea cat mai multe despre viata sa.

Depinde de la caz la caz. Unii fac act de exhibitionism cu numarul femeilor care le-au trecut prin asternut si s-ar lauda pe apucate cu ispravile lor romantioase. Altii sunt simbolul discretiei intruchipate. Nici macar o gura mica nu ar indrazni sa arunce o vorba mare ca ar avea loc contrariul.

Dependentul de amante nu se limiteaza doar la o amanta. Are nevoie de mai multe pentru a se simti barbat. De fiecare data alta, caci nu este dispus sa se implice emotional. Si neaparat trebuie sa fie casatorit, la adapostul unei institutii nu sacre, dar legitime. Azi una, maine alta, un alt fel de gustat de ilicit, alta cantitate de adrenalina varsata in sange, alte trupuri, alte brate, alte metode de a face sex (dragoste face numai cu sotia), alte modalitati de a se revansa in fata sotiei prin atentii si dragalasenii, alte incercari reusite si nereusite de a-si sterge din vina atunci cand aceasta se infiltreaza, inca o confirmare a faptului ca nu si-ar parasi sotia nici in ruptul capului, inca o intoarcere cu drag acasa a trupului ratacitor.

Ca tata, are un comportament ireprosabil. In unele cazuri, intreg cartierul ii cunoaste infidelitatile. In alte cazuri, infidelitatile scapa chiar si celor mai vigilenti ochi. Atata timp cat sotia ii respecta si ii acorda libertatea de care are nevoie pentru a se simti implinit, este in stare sa fie cel mai minunat sot din lume. Stie sa se intoarca spasit sau ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Stie sa aduca cele mai frumoase flori, stie cum sa-si faca sotia sa se simta importanta. Nu va recunoaste niciodata ca infidelitatea a fost o greseala cu exceptia cazurilor in care chiar considera ca a fost o greseala. Destul de rar in situatia unui dependent de amante.

Oricat de desteapta, frumoasa, dedicata, amanta infocata si sotie fidela ar fi femeia care il asteapta acasa, fructul oprit capata arome din ce in ce mai puternice si incitante. Fructul oprit devine leguma la ordinea zilei. Cu toate ca acasa, pe plan erotic, ca si pe plan sentimental, nu-i lipseste nimic, simte nevoia acuta de diversitate, de alte experiente, de amorul artei in alte locuri. Nu se teme de stabilitate, doar ca nu vrea sa o transforme in ceva stabil si monoton. Femei care nu inseamna nimic pentru el ocupa timpul si locul celei careia ar trebui sa insemne totul. Si ceea ce este cu adevarat ironic in toata aceasta tragicomedie este faptul ca dependentul de amante crede cu adevarat in programarea sa genetica spre poligamie. Fara a incerca sa se convinga sau sa-i convinga pe ceilalti de contrariu.

Cine este cel mai puternic intr-o relatie?
publicat pe 30 Aprilie 2009Barbatii nu sunt mai puternici intr-o relatie, insa nu isi pun sentimentele pe tava asa cum fac nu de putine ori femeile. Barbatii sunt mai putin receptivi si deschisi. Noi strigam in cele patru zari atunci cand iubim, ne anuntam prietenele, toata lumea trebuie sa aiba habar de iubirea noastra. Nu o sa vezi un barbat facand acest lucru

Unul dintre utilizatorii de pe lumeaemica.ro a deschis un topic in cadrul forumului care noua ni s-a parut extrem de interesant: de ce barbatii sunt mai puternici intr-o relatie?

"De cand tot intreb si nimeni nu imi poate da un raspuns clar. Spre exemplu, eu sunt indiferenta la inceputul unei relatii, apoi pun suflet si ajung sa fiu ranita.Cand eu eram indiferenta, el tinea mult la mine, iar cand am incetat sa mai fiu, deja relatia noastra era pe cale sa se destrame. De ce sunt barbatii mai puternici intr-o relatie?", intreaba acesta.

mylove este de parere ca "nimeni nu este mai puternic intr-o relatie. Ambii parteneri sunt egali. Numai ca noi, femeile, credeam ca barbatii sunt mai puternici decat noi, iar barbatii cred exact contrariul. De ce sunt barbatii mai puternici intr-o relatie? Pentru ca noi ii lasam sa fie. Incearca sa te abtii, sa nu mai plangi in fata lui, sa razi cand el crede ca te face sa suferi si tot asa. Daca te iubeste cu adevarat, o sa vezi ca nu va mai fi el cel puternic si va plange in locul tau cand o sa vada ca esti indiferenta. INDIFERENTA doare cel mai tare".

"Nu sunt barbatii mai puternici decat noi femeile, ci noi femeile suntem mai sensibile si mai usor de ranit", spune cri.

andra4iubi crede ca "intr-o relatie, barbatii nu sunt mai puternici, insa nu isi pun sentimentele pe tava asa cum fac de obicei femeile. Barbatii nu sunt la fel de comunicativi si deschisi ca si femeile. Noi strigam in cele patru zari atunci cand iubim, ne anuntam prietenele, toata lumea trebuie sa aiba habar de iubirea noastra. Nu o sa vezi un barbat facand acest lucru" .

"Depinde de cate sentimente sunt investite intr-o relatie. Nimeni nu este cu adevarat puternic intr-o relatie. Atat femeile, cat si barbatii, sufera sau au suferit in sau din dragoste", afirma Mirella2

Eu cred ca depinde de fiecare persoana in parte, barbat sau femeie, dar chiar si cei care par indiferenti in realitate nu sunt. Barbatii considera ca daca isi exteriorizeaza sentimentele nu mai sunt la fel de "barbati", insa barbatul care are curaj sa iubeasca si sa spuna ce simte este un barbat adevarat. Iti trebuie un pic de curaj sa iti marturisesti iubirea si, din pacate, unii barbati au curaj mult prea tarziu", spune dragutzica.

mama54 se intreaba "Cine poate decide cine este mai puternic sau mai putin puternic intr-o relatie?... Doar cei doi actori ai acestei piese sunt cei ce pot intr-un final sa constate care a fost cel mai slab. Iar din fiecare poveste trebuie sa tragi invataminte. Asadar, cei ce au trait povestea sa traga concluziile. Din exterior nimeni nu este puternic. Nu ai cum sa judeci din exterior un lucru ce tine de interior".

"Nu sunt barbatii mai puternici decat femeile si nici nu este vorba de putere, ci doar de faptul ca atunci cand suferim traim cu falsa impresie ca suferinta noastra e mai profunda decat a lor. Chiar daca sufera, femeile au mai multa putere sa se adune. Faptul ca nu intotdeauna suntem iubite asa cum ne dorim nu inseamna ca ei nu ne iubesc in felul lor. Ne purtam suferinta in suflet si doar ne imaginam ca celalalt nu sufera. Fiecare sufera in felul sau", este de parere wish.

"Barbati nu sunt cei care sunt mai puternici intr-o relatie. Sunt mai egoisti, mai realisti si acest lucru ii face sa fie mai puternici" spune cosinus, iar hannah sustine ca, in realitate, "barbatii nu sunt mai puternici, ci doar vor sa para mai puternici".

Cat de mult esti dispusa sa tolerezi minciuna intr-o relatie?
publicat pe 5 Martie 2008Credeti ca exista sinceritate pura? Credeti ca viata noastra ar avea aceeasi consistenta daca nu am schimba din cand in cand macar putin fata adevarului? Suntem oameni, mintim cu toti si suntem mintiti la randul nostru chiar daca ne place sau nu sa recunoastem acest lucru.

Credeti ca exista sinceritate pura? Credeti ca viata noastra ar avea aceeasi consistenta daca nu am schimba din cand in cand macar putin fata adevarului? Suntem oameni, mintim cu toti si suntem mintiti la randul nostru chiar daca ne place sau nu sa recunoastem acest lucru. Nu conteaza ce imprejurari ne-au determinat sa mintim, in ce fel am mintit sau cu ce ne-am ales in urma minciunii. Mintim si atat... Intr-o relatie este la fel ca si in viata, prea mult adevar lasa uneori in urma lui foarte multa suferinta si durere. Oamenii nu pot trai fara sa minta pentru ca minciuna este stralucitorul paravan sub care se ascunde fata mai putin frumoasa a adevarului. Oricat de paradoxal suna, ne plac minciunile si suntem dispusi sa le inghitim pentru ca ... ei bine, unele dintre ele pot fi placute.

Pe de alta parte, intr-o relatie, a spune adevarul atunci cand celalalt nu este dispus sau nu-l poate suporta inseamna a rani. Suntem tentati de aceea sa cream scenarii peste scenarii, sa aducem argumente mai mult decat plauzibile pentru a ne sustine micile minciuni si sa incurcam itele mai mult decat trebuie. Cate dintre noi nu am mintit sau, intr-o varianata mai plastica, “am omis adevarul” pentru ca ne-a fost frica de acest cuvant, de consecintele lui sau de suferinta pe care am putea sa o producem partenerului? Dar, sa fim seriosi, la urma urmei, minciuna ramane tot minciuna. Oricat de frumos ar fi imbracata ea... Si in momentul in care esti prinsa cu mata in sac, ai da orice sa fi ales calea mai putin usoara, dar mai sigura a adevarului. Chiar asa sa fie?

Minciuna intr-o relatie - rau necesar sau necesara rau?

Am citit de curand rezultatele unui sondaj de opinie cu privire la proportia in care mintim intr-o relatie obisnuita. Jumatate dintre participanti au raspuns ca minciuna este necesara si nu poate fi evitata in ziua de astazi, un procent de aproximativ 10% au afirmat ca minciuna apare la fiecare al doilea cuvant rostit, 30% au fost de parere ca intr-o relatie se minte pe baza principiului universal valabil atat in dragoste cat si in afaceri - interesul, 5% au declarat ca minciuna, sub orice forma, nu-si are locul intr-o relatie, iar un procent de 5% sunt de parere ca prin omiterea adevarului sunt evitate numeroase certuri si neintelegeri intr-o relatie. Pentru ca “adevarul doare” si acest adevar banal se aplica de minune si in dragoste, putem oare sa fim in totalitate sinceri intr-o relatie? Oare cum este corect: sa jonglam cu adevarul si sa-l modelam in favoarea noastra sau a-l spune, stiind ca astfel il ranim pe celalalt? Parerile sunt bineinteles impartite:
As putea discuta la infinit despre minciuna intr-o relatie si sunt sigura ca tot nu as ajunge la o concluzie viabila. Cu totii strigam sus si tare ca suntem adeptele adevarului, dar putine dintre noi il respectam. Am iubit o persoana enorm de mult, o iubesc la fel sau poate chiar mai profund, dar intr-un moment de slabiciune pe care l-am regretat enorm ulterior, am inselat-o. O singura data si fara sa fi simtit ceva pentru acel altcineva. Dupa care am revenit la viata mea. Am mintit. Am ascuns adevarul... atat cat am putut. Nu mai putea convietui cu propria persoana, momentele in care il priveam in ochi mi se pareau desprinse din filmele de groaza. Cum sa-i suport privirea atat de sincera cand ma stiam vinovata? Nu am mai putut si i-am spus. Nici atunci nu am putut sa-l privesc in ochi. In ochii lui vedeam numai durere... Si pe a mea si pe a lui. Ne-am despartit, nu a putut sa ma ierte... Acum as da orice sa nu-i fi spus adevarul, cel putin in acel moment... Poate ca in timp ar fi putut sa ma ierte. Nu sunt un fan al minciunii, dar cand te gandesti de ea depinde fericirea ta viitoare, incepi si-ti spui semnul intrebarii... Laura

Sunt de acord cu minciunile albe, acele minciuni nevinovate care nu fac rau nimanui. Uneori mai avem nevoie si de asa ceva. Minciuna, atata timp cat nu da in mitomanie, aduce un plus de culoare si freamat vietii. Mie imi place sa-mi spuna ca ma iubeste mult, ca tine la mine ca la soarele de pe cer si ca nu exista femeie pe planeta care sa ma egaleze. Chiar daca stiu ca exagereaza putin.... si ca ma minte. Ma minte delicat, frumos, constient, stiind ca-mi face placere si ca vad si adevarul dincolo de poliloghia indrugata. Inteleg ca ma iubeste, nu pana la luna si inapoi, dar da, ma iubeste. Este maniera lui de a isi declara dragostea.
Raluca

Eu nu concep existenta minciunii intr-o relatie adevarata in care se vor doua suflete ce isi impart totul si nu au nimic de ascuns. Nici sunt cel mai mic aspect. Am fost crescuta in acest spirit al cinstei si al corectitudinii si orice minciuna, cat de mica ar fi, imi face foarte mult rau. Stiu ca sunt exagerat de sensibila, dar as prefera sa stiu intotdeauna adevarul. Cred cu ardoare in el. Stiu de asemenea ca a gresi e omenesc si ca ne plecam in fata acestei legi nescrise pentru ca suntem oameni, dar minciunile pot strica pana si cele mai frumoase relatii. Si oricat de greu mi-ar pica adevarul, imi face enorm de bine sa-l aud si sa-l spun, imi produce un sentiment de usurare pe care nu-l pot descrie in cuvinte. Desi uneori sufar si ma incovoi sub greutatea lui...

Ziua in care a murit iubirea, ziua in care m-am nascut eu
publicat pe 19 Ianuarie 2009Mi-au soptit ca niciun barbat nu are cum sa fie ultimul de pe pamant. Apoi... am fost salvata, m-au aruncat de unde nu plecasem de fapt niciodata. Din nou imi este cald si bine. Culorile imi sar in ochi mai vii si mai provocatoare ca niciodata, sperantele sunt atat de multe si dese ca aproape ma inec cu ele, viata e atat de frumoasa ca m-am facut frumoasa simultan cu ea. Da... astazi este ziua in care m-am reintors la mine. Este ziua in care am renascut eu. Este ziua in care cred din nou in iubire.
18 august 2008. E ziua in care a murit iubirea, ziua in care am plecat din zodia indragostitilor. E ziua lui azi care nu mai seamana deloc cu ziua lui ieri, ziua lui “altfel”. Este ziua in care am plecat fara sa vreau sa plec, ziua in care am vrut fara sa plec. Astazi am plecat din zodia celor care au gresit, a celor care au regretat, au iubit, au cazut, au gresit si au iubit odata si dintotdeauna. In aceasta zi am vazut cum arata iadul pictat in culorile iubirii. Unde am ajuns, unde ma aflu?.. Nu in locul in care am vrut, ci in locul in care m-a trimis cel mai iubit iubit al meu. Visez?... Pare atat de real incat trebuie sa fie real. Nu este real?... Inseamna ca visez.

Este frig si intuneric, e singuratate, deloc iubire. Si nu esti tu deloc. Si e nimic si totul pare atat de pustiu ca ma intreb daca o sa mai vad vreodata lumina si iubire. Daca o sa mai fii vreodata tu...

Sunt noi imagini din iadul iubirii, vechi senzatii din raiul fericirii. Putin mai incolo vad pete de culori. Nu-ti vad chipul, dar pana si aici simt prezenta ta. Negru intens amestecat cu alb murdar, verde pal presarat cu verde negru, albastru spalacit aruncat peste un albastru intens? De ce tu? De ce noi? De ce aceste culori, de ce noi, de ce tu? De ce eu? Am inteles fara sa mi se explice, mi s-a explicat fara sa inteleg.

Negrul intens este culoarea durerii mele si a visurilor facute praf si aruncate in nimic, albul murdar este visul de iubire care nu o sa mai fie niciodata pur, verdele pal imi aduce aminte cat de dor imi e de verdele crud, de trairile de pasiune, de clipe de intensitate, de daruire pana la uitare de sine. Verdele negru ma acuza de prostie si de sfidare a destinului, de uitare a iubirii si de dor de aducere aminte.

Albastrul intens oglindeste culoarea ochilor tai, albastrul spalacit imaginea marii pe care nu am vazut-o niciodata impreuna. Stiti cat de urat imi tipa ca nu mai cred in iubire? Stii de ce nu esti fericita in iubirea ta? Pentru ca nu mai cred in ea, i-as raspunde daca nu mi-ar fi atat de frica de raspunsul meu.

Apoi in campul meu vizual apare culoarea ta, culoarea iubirii tale. Apoi ma simt ca un mort viu, ma sperii ca de moarte ca tot omul viu si imi doresc din nou viata ca tot omul mort. Apoi renunt la tine ca sa devin eu, apoi clipele nu se mai transforma in drama, apoi urma trecutului nu se mai confunda cu a prezentului, lacrimile sunt visuri, visurile sunt culori si culorile sunt ascunse in ochii mei. Iar in ochii mei vorbeste viata. Iar acum... nu tip eu dupa iubire, iubirea striga dupa mine. Acum e timpul sa ma reintorc la viata. La mine... Sunt pregatita pentru uitare...

CE E FALS SI CE E ADEVARAT


In materie de sex, placere si dorinta, s-au spus multe, mai ales de catre oameni neavizati. E drept, in acest domeniu, fiecare are dreptul la propria parere. Cliseul prin excelenta este: „femeile trebuie sa iubeasca pentru a face dragoste, in timp ce barbatii au nevoie de sex pentru a se indragosti”. Daca te intereseaza adevarul, citeste in continuare!

1. Barbatii nu simuleaza placerea

Fals. Ei bine, doamnelor, linistiti-va! Nu sunteti singurele care mimati orgasmul! Si barbatii o fac uneori, cand sunt obositi sau stresati, si vor sa doarma odata.

2. Femeile clitoridiene sunt mai numeroase decat femeile vaginale

Adevarat. 80% dintre femei au nevoie de stimulare clitoridiana pentru a atinge orgasmul, deci femeile clitoridiene au o majoritate larga. Nu trebuie sa te rusinezi daca faci parte din aceasta categorie, oricum se stie astazi ca orgasmul clitoridian este initiatorul celui vaginal.

3. Cu cat un penis e mai mare, cu atat iti poate oferi mai multa placere

Fals. Nu e nevoie sa iesi cu actori de filme porno pentru a avea o viata sexuala satisfacatoare. Un penis de talie medie te va satisface pe deplin. Media mondiala este de 14 cm in erectie (7-11 cm in stare flasca). Evident, unii barbati se mandesc cu barbatia lor de 20 cm, dar iubitele acestora nu sunt foarte fericite de cele mai multe ori, caci actul sexual poate fi dureros.

4. Prezervativul strica placerea

Adevarat. Prezervativul este indispensabil pentru a te scapa de bolile transmise pe cale sexuala, dar are si un inconvenient: diminueaza placerea. Cu toate acestea, daca cumperi si un lubrifiant si alegi game mai recente de prezervative, care sa fie mai subtiri, disconfortul ar trebui sa fie minim.

5. Cu cat actul sexual este mai lung, cu atat placerea e mai mare

Fals. Bineinteles, daca domnul nu se poate abtine mai mult de 2 minute, atunci e si normal ca nu atingi extazul. Insa si daca se lungeste cat o zi de post, nu e bine! Atunci cand raportul sexual pare sa dureze o eternitate, excitatia femeii scade si raportul devine dureros. Atat ejacularea precoce cat si cea tardiva sunt piedici in calea placerii feminine.