DESPRE FEMEI SI BARBATI

Rezumarea primului mesaj :

Daca toti barbatii sunt la fel, de ce femeile aleg?
=====
Dacă îi reproşezi femeii nişte kilograme, ea o să-ţi reproşeze nişte...centimetri

Diferenta dintre dragoste, pasiune si dorinta

As vrea sa spun ca stiu ce este iubirea. Am incercat sa-i dau definitii peste definitii, am incercat sa-mi confirm ca ceea ce simt este iubire, am incercat sa caut un motiv pentru care iubesc. Am vrut sa-mi dau seama de ce iubesc. Pana azi dimineata... Replica unei colege mi-a spulberat tot ce-mi cladisem cu migala in micul meu univers interior. De ce iti trebuie un motiv ca sa iubesti? Cand iubesti, nu iti mai pui atatea intrebari, nu mai cauti atatea raspunsuri. Pur si simplu iubesti... Asa sa fie? Oare nu este dragoste ceea ce simt? Sa fie doar pasiunea fiecarui inceput? Sau faptul ca am fost atat de dezamagita in iubire incat nu mai cred in basmele cu suflete pereche si dragoste intru trup si suflet?

As vrea sa spun ca stiu ce este iubirea. Am incercat sa-i dau definitii peste definitii, am incercat sa-mi confirm ca ceea ce simt este iubire, am incercat sa caut un motiv pentru care iubesc. Am vrut sa-mi dau seama de ce iubesc. Pana azi dimineata... Replica unei colege mi-a spulberat tot ce-mi cladisem cu migala in micul meu univers interior. De ce iti trebuie un motiv ca sa iubesti? Cand iubesti, nu iti mai pui atatea intrebari, nu mai cauti atatea raspunsuri. Pur si simplu iubesti... Asa sa fie? Oare nu este dragoste ceea ce simt? Sa fie doar pasiunea fiecarui inceput? Sau faptul ca am fost atat de dezamagita in iubire incat nu mai cred in basmele cu suflete pereche si dragoste intru trup si suflet?

Intrebata ce este dragostea, as putea da o definitie mai ampla decat cea din dictionar. Ma limitez la a spune ca dragostea este o stare psihica si fizica in care trupul si sufletul colaboreaza in mod armonios, fara frictiuni intre ele. Spiritul e impacat cu sine si trupul de asemeni. Amandoua isi sunt de ajuns lor insile.
Dragostea adevarata vine poate o singura data in viata si seamana cu extazul. Eu am facut de foarte multe ori confuzia intre dragoste si pasiune... Ceata inca persista in jurul meu... Avand pasiune in viata mea, mi-am dorit dragoste. Atunci cand am avut dragoste, tanjeam si dupa pasiune.. Ideal ar fi sa le avem pe amandoua pentru ca nu ne sunt suficiente una fara cealalta.

Teoretic, le poti avea pe amandoua. Practic, la fel... Dar cati, intr-o viata de om, se bucura cu adevarat de asa ceva?
Cred ca pasiunea este o sclipire de moment. Este atractia pe care o simtim fata de o persoana la un moment dat, este sinonimul sentimentului unamim denumit “dragoste la prima vedere”. Octavio Paz definea pasiunea drept “atractia involuntara catre o persoana”, iar dragostea “acceptarea voluntara a acestei atractii”. Inclin sa-i dau dreptate si nu. Relatiile ce se bazeaza doar pe atractia involuntara de cele mai multe ori esueaza pentru ca mizeaza doar pe intuitie si aparente si acestea, in unele cazuri, nu sunt tocmai cele corecte. Atunci cand descoperi ca persoana de langa tine nu este cea de la inceput, cand vezi de fapt cum este in realitate, cu defecte si calitati pe care nu credeai ca le are, lumea intreaga se rastoarna cu susul in jos. Este un risc pe care ti-l asumi. Poti fi dezamagita sau nu...

Pe de alta parte, daca vorbim de dragoste in adevaratul inteles al cuvantului, timpul constituie in acest caz proba de foc. Nu iti dai seama dupa o saptamana, dupa o luna, dupa trei luni, daca este dragoste ceea ce simti.

Abia dupa un timp, dupa ce cunosti mai bine persoana respectiva, o placi si dincolo de aspectul fizic.. Incepi sa o privesti cu alti ochi. Treci de faza iubirii-pasiune, in care asculti mai mult de instinctele sexuale, ajungi la un alt nivel al dragostei: dragostea platonica. Iti plac anumite lucruri la acea persoana, iti place felul in care gandeste, adori anumite gesturi pe care le face, incepi sa-i vezi si sufletul. Incepi sa o admiri, sa o apreciezi, sa o respecti. Incepe sa-ti fie draga. Abia atunci cand te afli in acest stadiu, iti dai seama daca a fost doar o sclipire de moment sau daca are sanse sa se imbogateasca cu nuante ale unei iubiri mai profunde

In dorinta mea de a ma lamuri cat de mult stim sa facem diferenta intre iubire si atractia sexuala, am ascultat diverse opinii. Parerile sunt impartite. Pentru unii, actul sexual in sine isi are importanta sa intr-o relatie. Aceste persoane nu concep dragostea fara erotism, cel putin nu pana la varsta a treia... Pentru altii, romantici incurabili, sexul nu este neaparat inclus intr-o relatie de dragoste. Sexul e sex, dragostea e dragoste...Pasiunea e a trupului, dragostea se refera strict la suflet si la sentimente. Pentru o alta categorie (de acesta parte a baricadei ma aflu si eu), sexul este un aspect important al iubirii, dar nu neaparat decisiv.

Atata timp cat iubesti sufletul celui de langa tine, ce este rau in a-i iubi si trupul?

Dragostea este expresia unei nobile lepadari de sine si a celui mai desavarsit altruism. Nu in sensul unei depersonalizari totale, ci in ideea renuntarii la acel sambure de egoism pe care il avem in sange. Izvoarele dragostei nu tasnesc doar din nisipurile atractiei fizice, ci tasnesc si din apa vie a sufletului. Clar: pasiunea nu e dragoste. Pasiunea fara dragoste o intalnim la tot pasul. Dragostea, in schimb, e mai mult decat pasiune. Dragostea e si pasiune... Indiferent daca am sau nu dreptate, cu totii suntem poate de acord intr-o singura privinta: fericirea absoluta in dragoste este greu de obtinut. Este o stare pe care pe care eu nu am gasit-o niciodata, pe care am incetat de mult timp de a o mai cauta si pe care voi probabil o mai puteti gasi. In fuga noastra dupa fericire intima sau fericire sufleteasca, de ce sa nu le imbinam pe amandoua?...

Un articol de Dana Negoita

Ce o face atractiva pe o femeie care nu intra in tiparele frumusetii?

Care crezi tu ca sunt principalele atu-uri ale unei femei care nu se incadreaza in tiparele frumusetii? Descopera ce te face atractiva in ochii barbatilor!

Blestemul de a iubi prea mult

[color:1161=#666]publicat pe 6 Iulie 2007
Je t’aime, moi non plus… Teoretic, o relatie presupune doi oameni. Practic, se intampla adeseori ca unul singur sa duca povara iubirii.

Il iubesti si stii ca te-a iubit… o data. Faci socoteala la cat de mult oferi si cat de putin primesti. Te gandesti la toate compromisurile pe care le-ai realizat din dorinta de a mentine relatia, te gandesti la cat de mult te-ai sacrificat si astepti macar sa ai multumirea si respectul celui de langa tine. El se obisnuieste, insa. Se obisnuieste cu totul de-a gata si incet-incet ajunge sa considere ca totul este de-a gata.

In momentul in care te opresti, tragi aer in piept, pui mana pe creionul imaginar si calculezi aportul adus de tine si de el vietii de cuplu, realizezi ca tu esti singura care face eforturi. Te simti usor frustrata si nu intelegi de ce legea echitatii nu functioneaza si in cuplu. Din momentul in care incepi sa calculezi cantitatea de iubire oferita, relatia incepe sa se prabuseasca. Din momentul in care iti ridici problema naturii relatiei, esti pe punctul de a o pierde.

De ce? O relatie sanatoasa nu se intoarce catre sine insasi. Cand lucrurile merg bine, atunci nu discutam cu celalalt despre relatia noastra, ci despre noi. Cand ne instrainam, cand comunicarea tinde sa devina schimb de informatii, se produce fisura.
Cand certurile devin inevitabile, dam vina pe comunicare. Este deja o moda a spune ca inamicul public numarul 1 este comunicarea. Cu toate acestea, astazi comunicam din ce in ce mai mult. Avem telefoane mobile pentru a ne suna sotul cand nu este langa noi, avem internet pentru a comunica prin intermediul mai multor simturi. Si totusi, ne plangem de lipsa comunicarii.

Comunicarea nu este problema, nici lipsa ei, ci modul in care o percepem. Comunicarea nu inseamna simpla transmitere de informatii. Daca dimineata la cafea, ii povestesc sotului despre notele celui mic, iar seara la culcare ii spun stirile cele mai importante, pentru ca nu a apucat sa le vada la televizor, nu inseamna ca eu comunic. Transmit informatii, dar uit sa creez acea comuniune tainica, acea relationare, necesara unei comunicari autentice.

Vorbesti, te aude, dar nu te intelege. De multe ori, ne imaginam ca partenerul nostru ar trebui sa ne ghiceasca toate gandurile. Il impovaram cu sperantele noastre si speram sa le intuiasca. Aluziile subtile nu inseamna comunicare, ci teama, teama de a nu rani sau de a nu fi ranit

Se stie ca barbatii si femeile vin din doua lumi diferite. Din acest motiv, vom avea mereu parte de un dialog al surzilor si mutilor daca il lasam pe celalalt sa ghiceasca in stele ceea ce ne dorim noi cu adevarat.

Si vom incepe sa credem ca el s-a indepartat usor-usor, pe masura ce ne-a dezamagit asteptarile. De fapt, e posibil ca noi sa il fi indepartat refuzand sa ii spunem ce dorim cu adevarat.

Nu exista a iubi prea mult. Nimeni nu are dreptul de a cantari iubirea oferita. Exista insa iluzia de a iubi prea mult. Pentru ca atunci cand traiesti aceasta drama, ai inchis demult ochii, ti-ai astupat urechile si gura, pentru a nu fi martora la schimbarea celui alaturi de care doresti sa traiesti toata viata.

Un articol de Elena

IUBIREA ESTE TOT CE A MAI RAMAS SA NE UNEASCA - PUBLICAT ACUM 5 ZILEsa vezi cu inima,in asta consta esenta dragostei Sa spui cuiva ,, te iubesc s-au tin la tine,,,,” este asa usor ,pacat ca noi oamenii il rostim ca pe un cuvant gol…ne jucam cu sentimentele, provocam suferinta, dar la sfarsit toti avem aceeasi scuza:” am facut-o in numele iubirii” nu- ”i asa ca e o porcarie???
Cind iubesti s-au cind crezi ca tii la cineva nu mai existi pt tine ,ci traiesti pt persoana ce o ai alaturi….de ce tot timpul ii facem pe cei ce ne iubesc sa sufere?…la intrebarea astatare mi-ar place sa primesc si eu un raspuns
….ura ,durere ,suferinta ,tristete, sunt lucruri ce ne fac sa uitam conditia noastra de “om”….iubirea este tot ce a mai ramas sa ne uneasca…si totusi ,noi, nu vedem asta….dar nici vantul nu il vezi,dar il simti….oare suntem asa de orbi incat am uitat ce inseamna “sa iubesti cu adevarat”???
….confundam iubirea cu un “bal mascat”…doar ca atunci cand toti isi dau mastile jos. se duce veselia…

O lasa pe ea si ma ia pe mine


Oare cate femei nu s-au amagit cu speranta asta? Ca el se va desparti de nevasta si se va casatori cu amanta? Si astfel, amanta s-a lasat sedusa, amagita, dusa cu vorba. Pana intr-un final cand si-a dat seama ca lucrul asta nu se va intampla niciodata. Ca ea va fi mereu vioara a doua. Decizia de a ramane sau de a pleca dintr-o astfel de relatie este una foarte grea. Pentru ca oricat ai pune in balanta ce ai si ce pierzi, constati in cele din urma ca, in oricare din [color:48d1=#0494e1! important]cazuri, tot pierzi.
Ce e mai greu de dus intr-o astfel de relatie sunt momentele facute pentru familie. Sarbatori, aniversari, sambete si duminici, concedii. Pe alea sigur nu are cum sa le petreaca cu tine. Trebuie sa fie acasa, cu ea si, eventual cu copiii sau restul familiei lui. Si nu ai cum sa ii reprosezi asta. Lui ii poate fi greu sa se imparta, sa te lase pe tine singura exact in momentele in care ar simti sa fie mai mult alaturi de tine. Dar nici el nu poate alege in favoarea ta. Iar tu nu ai incotro, trebuie sa accepti.

O parte din zi ne-o petrecem la birou; alta parte dormim. Restul vrem sa il petrecem alaturi de cei dragi. Fie ca alegem sa facem impreuna cate ceva prin [color:48d1=#0494e1! important]casa, fie ne distram. Dar nu suntem singuri. Si e atat de bine asta. Asta e unul din motivele pentru care multi oameni vor sa aiba o familie. Sa fuga de singuratate. Mai ales de aceea in care toti ceilalti sunt impreuna cu familia sau cu cei dragi. Dar tu fiind intr-o astfel de relatie, nu ai incotro si te multumesti doar cu clipele “pe furate”, in care da o fuga pana la tine.

Uneori e vorba de o dupamasa intreaga, alteori de o seara placuta petrecuta impreuna. Rareori se intampla sa mai ramana putine ore dupa ce se incheie ziua. La inceput nu iti dai seama. Iti e suficient asa si te bucuri de ficare ocazie in care sunteti impreuna. Dupa care constati ca nu puteti iesi nicaieri impreuna fara a da de banuit. Inca o frustrare care nu va vrea sa dispara niciodata. Din contra, se va accentua odata cu trecerea timpului. Care nu trece deloc in favoarea ta.

Cand sfarsiturile de saptamana devin prea terne si plictisitoare, cand iti dai seama ca singura solutie pentru concediu e sa pleci undeva singura, cand vin iar sarbatorile si stai cu sufletul la gura, doar doar o sa isi faca putin timp sa treaca si pe la tine, incepi sa vrei mai mult. Sa iti dai seama ca lucrurile nu pot continua asa la nesfarsit. Si atunci, nu te vei mai putea abtine si vei incepe sa faci presiuni asupra lui. Ea sau tu. Si nici unui barbat nu ii place sa fie strans cu usa.

Scenariul cel mai nefericit e atunci cand lucrati amandoi in aceeasi firma. Si cand el te anunta la un moment dat ca nu mai vrea sa continue relatia cu tine. Primul gand e ca nu ai incotro si tu esti cea care sa cedeze. Dupa care afli ca, de fapt, el se desparte de sotia lui si se casatoreste cu o alta. Eventual tot o colega de-a voastra. Si poate mai tanara. Care pe deasupra mai e si insarcinata.

Cand primesti o astfel de palma de la viata, ajungi sa te intrebi unde ai gresit. Cu ce e ea mai buna decat tine. Doar ca e mai tanara? Sau poate ca ea stie sa se faca mai placuta? Ori poate nu e atat de pretentioasa si perfectionista ca tine. Dar oare mai conteaza?

Daca gasesti puterea sa te aduni dupa o astfel de lovitura, sa o iei de la capat, mai mult ca sigur nu vei mai vrea sa fii pusa intr-o astfel de pozitie – de locul doi. Vei stii sa ai grija de sentimentele tale, de viata ta., de TINE.

Este chiar atat de usor sa gandim pozitiv?


Auzim adesea [color:5ecd=#0494e1! important]persoane care trec prin situatii dificile de viata afirmand in incheierea unei liste de plangeri, temeri si ganduri triste ca ei, desi au aceste probleme, gandesc pozitiv. Ceva nu-ti suna prea bine si te intrebi ce anume? Sa fie oare vocea moale, fara energie sau poate graba si furia mocnita pe care le simti in gesturi si voce?

De ce se tem bărbaţii de însurătoare

Impresia că libertatea lor intră sub papucul soţiei, teama de responsabilităţi şi limitarea la o singură parteneră îi determină pe bărbaţi să amâne momentul punerii pirostriilor.

Înaintea vârstei de 30 de ani, bărbaţii încă îşi găsesc confortul psihic în micile plăceri ale vieţii de burlac: o bere cu prietenii, urmărirea unui meci de fotbal, ieşirile în cluburi şi distracţiile de weekend. Femeile de aceeaşi vârstă sunt pregătite demult să se aşeze la casa lor, să se dedice unui singur bărbat, cu care să facă şi să crească cel puţin un copil. Iar dacă şi-au găsit deja potenţialul soţ, aşteaptă inelul de logodnă. Unele aşteaptă puţin, altele cu anii, iar altele renunţă şi caută un alt partener. Cele curajoase îşi iau inima-n dinţi, lasă la o parte tradiţia şi îşi cer prietenul în căsătorie pentru că, genetic şi cultural, sunt programate să-şi găsească împlinirea în sânul unei familii, oricât de glorioasă le-ar fi cariera.

Concubinajul e „călduţ”

Radu are 32 de ani. De 4 ani locuieşte cu prietena lui, Raluca. După serviciu, vine acasă şi se joacă pe calculator sau iese cu prietenii la o bere. În weekenduri merge la munte cu prietena lui. Concediile şi le petrece împreună cu ea şi cu amicii lor, colindând ţări străine. Radu şi Raluca sunt nedespărţiţi. Le lipsesc însă verighetele şi certificatul de căsătorie. Lucru cu care rudele şi prietenii nu uită să-i “înţepe” de câte ori se iveşte ocazia.

“Stilul acesta de viaţă e tare călduţ şi sunt convins că, dacă ne-am căsători s-ar complica situaţia: ar apărea un copil, garsoniera nu ne-ar mai ajunge, am face credit pentru casă şi am avea tot felul de restricţii”, îşi explică Radu alegerea. “Lumea mă acuză că fug de responsabilităţi, dar să-şi vadă de treaba ei, pentru că fiecare ştie când e momentul pentru gesturile decisive din propria viaţă”, ţine să mai spună el.

Un corset? Greşit!

Radu spune că-şi va cere prietena în căsătorie atunci când va fi convins că nu o va face de gura lumii, ci pentru că simte că a venit momentul. “Poate nu sunt suficient de matur, dar, deocamdată, simt că o căsătorie ar fi ca un corset. Iar bărbaţii nu se simt confortabil cu corset”, glumeşte el. Psihologul Jeni Chiriac este de părere că e greşit să percepem căsnicia ca pe o anulare a libertăţii. “Odată pasul căsătoriei făcut, mulţi consideră că devin proprietarul celuilalt. Fals! Noi


singuri suntem cei care ne putem îngrădi propria libertate, pentru că ea ne aparţine prin excelenţă”.

Sezonul de vânătoare s-a încheiat

Un studiu al americanilor, mai degrabă amuzant decât relevant pentru gândirea masculină, arată că bărbaţii se tem mai mult de o cerere în căsătorie decât să înoate alături de rechini. De fapt, le este teamă că îşi pierd libertatea, că li se răstoarnă priorităţile, că nu se vor mai putea orienta spre alte partenere. De asemenea, dacă situaţia lor materială este precară, îi sperie gândul că nu pot face faţă cheltuielilor pe care le cere o familie. De alt fel, o serie de factori influenţează modul în care ne raportăm la căsnicie, arată psihologul Jeni Chiriac. “Sunt importante reperele după care ne ghidăm, experienţa personală, gradul de maturitate afectiv-emoţională şi, mai ales, patternurile familiale moştenite şi ne conştientizate care pot să ne încorseteze sau să se interpună între noi şi partener”.

De ce se grăbesc femeile?

Înainte de orice, femeile care au găsit bărbatul alături de care vor să îmbătrânească văd în căsnicie probarea forţei de angajament, devotament şi iubire a partenerului. Alături de această dovadă, nevoile lor de siguranţă, de stabilitate şi ataşament le fac să-şi dorească să-şi vadă rapid verigheta pe deget. Nu în ultimul rând, pentru ele căsnicia este un pas important spre maternitate. “Presiunea instinctelor materne este resimţită conştient sau inconştient, pe măsură ce ceasul biologic bate din ce în ce mai puternic”, explică psihologul de ce îşi grăbesc femeile partenerii spre starea civilă.

Durerea - dusmanul care rapeste pofta de viata

[color:7ccc=#666]publicat pe 30 Aprilie 2007
S-a gandit oare cineva ce inseamna de fapt durerea? Poti spune ca in viata ta nu exista deloc ? Ca totul e roz?

S-a gandit oare cineva ce inseamna de fapt durerea? Poti spune ca in viata ta nu exista deloc ? Ca totul e roz? EA exista in viata fiecaruia… Mai mult sau mai putin… Pentru mine durerea este principalul motiv al distrugerii spiritului omenesc si, in acelasi timp, singura cale de a renaste, de a ne reinventa si de a ne intari. Voi vorbi in principal de cum resimte o femeie durerea! Si mai exact durerea pricinuita de o dragoste pierduta… Ma adresez tie, femeii ranite din dragoste, tie care nu intelegi ce ti se intampla acum ca EL, marea ta iubire, pleaca din viata ta fara cale de intoarcere


Ai impresia ca nu stii sa traiesti fara cel pe care il iubesti si pe care acum nu il mai poti avea. Simti ca nu vei mai putea zambi niciodata daca el nu este langa tine si ca imensa dragoste ce o pastrezi inca in suflet nu va inceta sa existe… O durere cauzata de o iubire destramata are puterea de a-ti ucide nu numai spiritul, ci si sperantele ce, de-a lungul timpului, ti le-ai facut cu privire la cel pe care il iubeai sau inca il mai iubesti… Multi te intreaba: "De ce suferi cand totul s-a terminat? De ce nu poti uita? De ce nu mergi mai departe? De ce inca il mai iubesti daca el nu merita asta?" La aceste intrebari nu ai decat un raspuns: INIMII NU-I POTI COMANDA!!! Ea are propria ei vointa, propria ei gandire! Nu poate pricepe motivele pe care creierul tau incearca sa i le impuna pentru ca asa ar fi mai bine pentru tine… Ea nu stie decat atat: IUBESC! IL VREAU CEL PE CARE IL IUBESC LANGA MINE! Iar daca tu nu ii poti oferi asta din diverse motive, intervine durerea care o macina, o face sa sangereze, sa isi doreasca din ce in ce mai mult ce nu poate avea… Prin suferinta pe care tu o resimti se intampla de fapt urmatorul lucru: inima ta te avertizeaza ca ii lipseste ce iubea ea mai mult, persoana care cu o simpla privire o facea sa bata mai tare, pesoana fara de care ea nu crede ca mai poate contiuna sa te tina pe tine in viata … Dar chiar daca pe moment simti aceasta durere infioratoare, aceasta se va diminua incetul cu incetul… Totul trece… Timpul este cel mai bun doctor!


Pana atunci nu trebuie sa uiti sa traiesti! Nu trebuie sa uiti ca exista cineva acolo care iti va reda zambetul si pofta de viata! Cineva care, cu rabdare, te va invata din nou sa iubesti poate cu mai multa ardoare! Tot ce trebuie sa faci este sa crezi! Sa crezi ca tot ce te face acum sa suferi va ramane in urma, undeva in adancul sufletului tau si nu va mai trebui sa simti asta niciodata!

Daca ajungi sa traiesti o asa mare durere inseamna ca Cel de Sus iti da o povara, iar poverile sunt date celor care sunt indeajuns se puternici cat sa le duca. Adu-ti aminte: Ce nu te darama te face mai puternica! Asa ca zambeste! Acum priveste-te in oglinda! Nu-i asa ca esti frumoasa cand zambesti? Si ceilalti te vor vedea la fel!!! Poate printre ei se afla barbatul ce iti este sortit! Doar nu vrei sa te vada trista, nu? TU ITI ALEGI DRUMUL IN VIATA! NU LASA NIMIC SA TE DARAME! VIATA MERGE INAINTE!
Un articol de Gina

Palmomantica: Cum sa citesti viitorul in semnele trupului

[color:c421=#666]publicat pe 10 Septembrie 2009
Tresaririle si zbaterile membrelor corpului sau ale anumitor parti din trup nu sunt asadar intamplatoare. Ele vorbesc despre lucruri care ni se vor intampla in viitorul apropiat sau departat. Oamenii din popor credeau cu tarie in semnificatiile lor.

Ti s-a intamplat vreodata, ca fara vreun motiv anume, sa ti se zbata ochiul stang sau drept, sa-ti tiuie o ureche, sa-ti tresara un muschi de la pulpa piciorului? Ai primit imediat si explicatia non-medicala de la vreun prieten atotcunoscator: “in curand o sa te intalnesti cu cineva drag”? Nu-i asa ca ai izbucnit sceptic in ras sau te-ai amuzat mai ceva ca un copil? Ce semne prevestitoare ar putea sa se ascunda in niste miscari musculare involuntare?

Avem insa un destin. Fiecare dintre noi. Totul in viata ni se intampla cu un scop. Exista forte peste puterea noastra de intelegere care ne patroneaza existenta. Setea omului de a patrunde dincolo de limitele cunosterii sale si de a sparge tainele viitorului este de nepotolit. Vedem semne pretutindeni in jurul nostru. Ne dorim atat de mult sa ne putem anticipa viitorul incat le vedem in tot ceea ce ni se intampla. Simple coincidente sau nu, putini sunt cei care ar indrazni sa le nege manifestarea

In Trepetnicul cel Mare (carte romaneasca populara de semne), aceste semne sunt pe indelete explicate. Tresaririle si zbaterile membrelor corpului sau ale anumitor parti din trup nu sunt asadar intamplatoare. Ele vorbesc despre lucruri care ni se vor intampla in viitorul apropiat sau departat. Oamenii din popor credeau cu tarie in semnificatiile lor. Daca tresarirea pleoapei se intampla doar o singura data, este posibil sa fie doar o coincidenta, spuneau batranii intelepti. Asadar, este bine sa astepti inainte de a trage unele concluzii. Daca fenomenul se repeta in mai multe zile si in aceeasi parte a corpului, atunci cel mai bine ar fi sa crezi in ceea ce prevesteste acesta. De regula, tresaririle care au loc pe partea dreapta a corpului sunt considerate semne de bun augur, iar cele de pe partea stanga, de rau-augur. Va prezentam asadar cateva dintre cele mai importante semnificatii si interpretari ale zvacnirilor anumitor zone ale corpului:
Buzele – Daca se zbate buza superioara, batranii intelepti interpretau acest semn ca pe o victorie asupra dusmanilor sau asupra celor care ti-au facut rau. Daca in schimb se zbate buza inferioara, se anunta intristare, ingrijorare si intamplari nefericite. Zbaterea ambelor buze prevesteste gesturi de afectiune cu persoana iubita.


Sprancenele – Daca se zbate spranceana dreapta, inseamna ca vei ramane insarcinata sau vei aduce un copil pe lume in curand. In cazul in care tresare spranceana stanga, vei avea parte de un festin gastronomic. Zbaterea portiunii care se afla intre cele doua sprancene aduce dupa sine o noutate fericita venind din partea unui prieten

Pleoapele – Daca se zbate pleoapa stanga superioara inseamna ca vei avea o neplacere si te vei certa cu cineva. Pe de alta parte, daca iti zvacneste pleoapa stanga inferioara, atunci vei fi barfita de niste persoane la care nu te-ai fi asteptat; Zbaterea pleoapei drepte superioare tradeaza o mare bucurie pe care o vei simti in curand, iar zbaterea pleoapei drepte inferioare anunta ca vei intra in datorii daca nu devii mai precauta.

Umerii – In cazul in care in ambii umeri au loc tresariri repetate, te poti astepta la mahnire si vesti triste. Daca se zbate umarul drept si esti persoana de sex feminin, esti libera sa speri si sa te astepti pe viitor la multa bucurie.

Tiuitul urechii indica aventuri placute unei persone celibatare, unei persoane necasatorite – un dar de bine, iar unei vadane alinare si sprijin.

Bratul – Conform intelepciunii altor popoare, tresarirea bratului stang indica faptul ca in curand ti se va cere ajutorul si, cel mai probabil, din partea unor rude apropiate.

Mana – Mana dreapta care se zbate (inspre interiorul incheieturii) indica cainta si remuscari viitoare din partea celor care ti-au vrut raul sau ti-au facut deja rau.
Mana dreapta care se zbate (in exteriorul incheieturii) este semn de abundenta si belsug. Anunta de asemenea un castig banesc neasteptat. Dupa talmaciri straine, zvacnirile mainii stangi prevestesc cele mai negre nenorociri.

Tampla – Zvacnirea tamplei drepte iti arata ca vei pusa in postura de a-ti da cu parerea in anumite situatii ce cer clarificarea adevarului, in timp ce zbaterea tamplei drepte tradeaza veselie si o dispozitie de zile mari.
Sanii - Daca se zbate sanul drept inseamna ca in curand vei face o calatorie neasteptata. Daca se zbate sanul stang inseamna ca vei primi indrumare si sprijin in niste circumstante dificile.


Pulpa – Tresarirea pulpei de la piciorul drept – semn ca vei trece cu bine peste anumite tulburari; Zbaterea pulpei de la piciorul stang – va trebui sa spui "adio" unui prieten sau unei cunostinte cu care nu te vei mai intalni de acum incolo.

Subrat – Zbaterea subtiorii drepte – vei auzi vorbe frumoase, vorbe de bine care iti vor merge la suflet, zvacnirea subtiorii stangi – vei avea parte de anumite cuvinte rele si urate in viitorul apropiat care iti vor produce mahnire si innegurare.

am gasit pe un sait o fraza care ma lasat fara respiratie din cauza ca era asa de reala .
fraza suna cam asa

,,AM INFATAT CA INDIFERENT CIT DE MULR FUFERI LUMEA NU SE VA OPRI IN LOC PENTRU DUREREA TA...,,

Simtire si observare in divort (Claudiu Ganciu)

Suferinta divortului e mare e imensa pentru cel parasit iar usoara pentru cel care a pus capat unui capitol din [color:8325=#0494e1! important]viata unui cuplu.Dar daca in urma divortului se incolteste in suflet ideea de a iubi si a fi iubit totul merge mai usor.
Simburele sperantei incolteste si trebuie avut grija ca aceasta speranta sa creasca incontinuu si sa nu stagneze. Golul exista, e un hau imens dar trebuie multa vointa ca sa fie umplut acest gol, acest imens hau si mai depinde si cu ce se umple acest hau.

De multe ori se umple cu lucruri negative care in loc sa scada golul il mareste. A te simti realizat sentimental! Cred ca se mai poate , asta in cazul in care nu oboseti cautind persoana potrivita."

"ESTE FOARTE ADEVARAT .DOARE FOARTE TARE ACEST LUCRU.AM FOST SI EU LA UN PAS DE DIVORT.CASNICIA MEA SE CLATINA."

Doua puncte de vedere care nu sunt foarte deosebite la prima vedere. Dar totusi mie mi se pare ca aceste comentarii formulate de postarea "Suferinta divortului" ating o tema importanta – modul in care privim un lucru care ni se intampla. In acest caz vorbim de o pierdere, de o despartire, de o separare intre doua persoane.
In a doua, Simona spune asa: "doare foarte tare, am fost si eu...", subiectul este propria persoana, este "eu".

"Simt ca am fost la un pas de divort si simt durere rememorand sau traind clipele acestea", este o participare proprie, personala, intensa. Este parcurgerea unei experiente.

In comentariul lui Dumitru, avem o alta abordare – textul este scris la persoana a treia, Dumitru vorbeste de cel parasit si de cel care a fost parasit. Mai mult, vorbeste despre un "impersonal" – "se incolteste...", de multe ori "se umple", etc. Aici Dumitru transmite experienta observatiei, vad suferinta, o observ, o remarc si vorbesc despre ea.

Acelasi text, aceleasi idei, doua moduri foarte diferite de a exprima acelasi lucru.

Sa vedem de ce aceste comentarii sunt importante – eu as spune ca ele reliefeaza doua moduri pe care le exercitam de multe ori in viata – cea de a parcurge o experienta si cea de a integra experienta parcursa.
Viata de zi cu zi ne aduce in situatia de a ne intalni cu diferite persoane si de a simti tot felul de lucruri – bucurie, durere, entuziasm, placere, dezamagire, etc. In fiecare situatie ne asteptam sa participam cu ceea ce reprezentam, cu persoana noastra.

Daca Simona simte durere, acest lucru se intampla pentru ca sotul ei este investit. Care e investitia respectiva este un aspect care tine de ea, de intimitatea ei si nu ne spune acest lucru. In virtutea acestei investiri, a simtit durere atunci cand casatoria ei se clatina.

Reactia sa este foarte fireasca. Nu-i putem cere in aceste momente sa fie un observator, sa vada ce se intampla cu ea, etc. Este doar o stare de a se lasa dusa de ceea ce simte, de ceea ce este Simona si de modul in care este ea.
Cand lucrurile se vor aseza, cand situatia reala se va calma, cand nu vor mai fi multe lucruri de facut atunci poate incepe o anumita elaborare a durerii, a investirii, a ceea ce s-a intamplat in acea perioada. Ar putea interveni partea de observare, integrare pe care Dumitru o sugereaza in linii mari.

Mecanismul vietii intr-un context social functioneaza cam asa: "traim, simtim, actionam, parcurgem diferite experiente pe care ulterior incercam sa le elaboram".

Riscurile aici sunt de doua tipuri:

Sa nu elaboram niciodata aceasta durere, acest moment. In acest caz ne situam intr-o situatie de trauma in care elaborarea este imposibila. Durerea ajunge sa fie un secret, un teren de neexplorat in care lucrurile nu sunt niciodata atinse.
De aici "secretul durerii" va fi pastrat in familie, va fi transmis prin fantasma si crearea unui mediu mai departe copiilor, cuplului.

Familia, cuplul sau persoana individuala prinsa in acest secret nu se va atinge de acest subiect iar tot ceea ce ar putea conduce in acea parte este inlaturat din start.
Practic, se produce o indepartare a lor resimtita, de multe familii ca o stare de necomunicare. Asadar durerea ramane fie ca trauma fie ca secret. Diferenta dintre cele doua nu este prea mare.

Al doilea risc vine din caracterul impersonal al divortului, al durerii, al starii de suferinta. Durerea in sine este negata iar starea de observare devine dominanta. Aici vorbim despre o intelectualizare a suferintei dandu-i un caracter impersonal – toata lumea sufera, eu sunt bine, divorturile se intampla, etc.

Aici ar fi excluderii parcurgerii suferintei, a durerii. Nu putem elabora pentru ca ne situam intr-o lume care exclude experienta directa. Evident, ca acest lucru nu este posibil intrutotul. Urme, mici reactii, vise, acte ratate, stari de singuratate, neputinta de a avea relatii cu ceilalti toate pot sa marcheze anumitesuferinte, care sa ne spuna ca in celalalt exista durere insa aceasta durere este aparent nevazuta de protagonist.

Aceste doua riscuri exclud una din partile acestui mecanism simplu, uman – de a parcurge o experienta si de a o integra. Ambele parti sunt importante si, in fapt, una nu poate exista fara cealalta

10 lucruri pe care nu ar trebui sa le stie barbatii niciodata...


Pe mine ma cunoaste iubitul meu si nu ii ascund nimic. De ce as face-o?" [color:7939=#0494e1! important]Sigur? Cate lucruri legate de look-ul tau ii impartasesti?

Ne place sa ne vada cele mai frumoase, perfecte, insa de multe ori vrem ca anumite lucruri care fac parte din procesul de infrumusetaIti enumar 10 mai jos…

1. Epilatul interfesier – Stie de cel inghinal, dar i-ai spune de cel interfesier?

2. Sutien invizibil cu push-up – Rochie cu decolteu adanc, sani perfecti, spatele gol. Cine ar fi ghicit ca defapt porti un sutien invizibil? Dar cel putin ai "adunat" cateva suspine si invidii.

3. Operatiile estetice – Toate neaga, dar sa fim seriosi, cate saloane de chirurgie estetica s-au deschis si sunt inca infloritoare, indiferent de criza, e clar! Dar cate recunosc? "Ce nas frumos ai iubito! Pe cine mostenesti? – Pe Claudia Shiffer, iubitule…"

4. Pentru ce e ceara pentru fata – "Mai exista dragule femei care au probleme cu hormonii si le creste mustata. Dar sunt foarte putine.". Da, de parca ar exista atatea sortimente si ar face companiile acestea o intrega linie doar pentru una la un milion.

5. Ca nu porti fuste pentru ca nu ai picioarele drepte sau genunchi grosi – "Nu imi plac fustele. Mie imi place sa fiu confortabila." Sigur?

6. Ca ai herpes – Tenul tau e perfect si niciodata nu vrei sa stie ca ai sau ca ai avut herpes. Mai ales ca exista atatea tratamente si modalitati de cosmetizare a "intrusului."

7. Ce porti in geanta – E un mister total pentru ei si asa vrei sa ramana.

8. Ca nu toata lenjeria ta arata extrem de sexy ca cele pe care le-a vazut – Ai petrecut cateva nopti la el si bineinteles ca ai ales de fiecare data cele mai incendiare lenjerii intime, dar mai ai strecurate pe acolo si tanga cu Mickey Mouse sau un set roz cu buline rosii.

9. Look-ul tau aparent ravasit, e defapt aranjat cu grija – Cand stii ca vine la tine sa-ti lase agenda pe care ai uitat-o din "greseala" la el acasa, iti iei capotul negru, de satin, iti ravasesti parul, putina pudra pe fata si apa termala, putin parfum si deschizi usa de parca ai si uitat ca vine. Pai cum sa nu-si doreasca sa vada o asemenea frumusete naturala in fiecare dimineata?

10. Ca folosesti autobronzant – Ii place pielea ta creola, dar nu stie ca tu folosesti un amestec de lotiune cu autobronzant ca sa ascunzi cateva imperfectiuni ale pielii si sa ai si un ton mai inchis si mai sexy.

Calitati pentru care lumea te adora si tu habar n-ai!


Stii tu ce te (poate) face iubita de cei din jur? S-ar putea sa nu iti dai intotdeauna seama ca zambetul tau din zilele grele este cel care ii face pe cei care iti stau alaturi sa se simta bine si sa te indrageasca sau sa nu realizezi ca faptul ca te arati interesat de povestile "din [color:1ef1=#0494e1! important]viata civila" ii face sa te placa si s-ar putea chiar sa nu realizezi ca prajiturile pe care le faci cu manutele tale si din care le aduci si celor de la birou sunt unul din lucrurile care te fac simpatica si chiar iubita.

Femeile fac sex de plictiseală şi de milă


De ce fac femeile sex? Cu siguranţă bărbaţii ar răspunde de plăcere. Lucrurile nu sunt însă deloc aşa.

Potrivit unei cărţi, ai cărei autori pretind că au descoperit adevăratele motive pentru care femeile fac sex, se pare că reprezentantele sexului frumos îşi petrec timpul alături de iubiţii lor în pat... din plictiseală, milă sau recunoştinţă. Chiar dacă în general se spune că atracţia este necesară între parteneri, dintre cele 200 de motive listate de autorii studiului în cartea "Why Women Have Sex" scrisă de Cindy Meston şi David Buss, atracţia se află pe unul dintre ultimele locuri.

„În urma studiului, cercetătorii au demonstrat că majoritatea bărbaţilor le găsesc pe aproape toate femeile atrăgătoare din punct de vedere sexual, în timp ce acestea sunt foarte rar atrase de un bărbat", au spus autorii cărţii, ambii profesori de psihologie în cadrul Universităţii Texas.
Surpinzător este că 84% dintre cele 1006 femei care au luat parte la realizarea studiului au declarat că întreţin raporturi sexuale cu iubiţii lor din plictiseală.

Altele au mărturisit că fac sex pentru a-şi îmbunătăţi performanţele sexuale sau pur şi simplu din milă pentru partenerii lor. Ba mai mult, o femeie din zece a răspuns că face sex şi pentru a răsplăti persoana care îi oferă un cadou scump

Sindromul inimii frante

[color:c891=#666]publicat pe 26 Septembrie 2007
Doctorii au ajuns la concluzia ca intr-adevar exista un sindrom al inimii frante sau al bolii din dragoste. Este un lucru real si este important sa fie recunoscut.
Dragostea se poate transforma intr-o durere, intr-o boala mai rea decat oricare alta. Suferi si ai sentimente pe care nu le-ai mai simtit. Nu cred ca pot fi exprimate in cuvinte senzatiile pe care le traiesti. Te ascunzi de tine si de tot ce e in jurul tau. Nu exista persoana care sa nu fi fost atinsa de suferinta data de dragoste. Intr-un fel din suferinta inveti ce inseamna dragostea adevarata, cate poti accepta din partea celuilalt. Esti supusa unui test crud al vietii si faci lucruri pe care niciodata nu ai fi crezut ca le-ai putea face.

Te scurgi si simti ca nu te mai termini... curgi prin lume fara o tinta anume.
Ce se intampla de fapt cand suferi de aceasta boala a dragostei? Din proprie experienta, iti spun ca este o durere sa iubesti, dar este o durere mult mai mare sa renunti la iubire.
Minutele trec de parca ar fi ani, simti ca nu mai poti manca, dormi si visele sunt bantuite de aceeasi imagine din trecut. Simti cum te stingi incet si nu stii cum sa faci sa te poti ridica inca o data. Stii ca trebuie sa mergi mai departe dar ceva din tine nu te lasa sa intelegi. Tot corpul este cuprins de o boala necrutatoare care iti da frisoane, senzatii de greata, tremur interior si exterior, respiratia este oprita in piept si aerul nu mai e suficient. Vrei sa dormi, sa nu te mai trezesti niciodata sau sa uiti si totul sa dispara de parca nici nu ar fi fost. Mergi pe strada fara tinta, devii un robot si nu mai realizezi ce e bine si ce nu, simti ca plutesti printre ceilalati.

Stai pe o banca in parc privesti in gol, vrei sa te gandesti la altceva, dar durerea de cap care iti apasa cu putere fruntea si pleoapele nu te mai lasa sa fii tu. Esti un altfel de tu, acelasi dar in acelasi timp diferit.
Tot ce simti nu mai are un inteles si fiecare pas al tau este plin de indoiala, ai vrea sa vezi viitorul intr-o oglinda fermecata... insa asta se intampla doar in basme, viata reala este mult prea cruda pentru a fi asemanata cu un basm.

Suferinta din dragoste te ajuta intr-un fel sa te vindeci pe tine, sa te intelegi mai bine si sa te si cunosti.

Cauti ajutor, dar nimeni nu te poate intelege, nimeni nu simte ceea ce e in sufletul tau. Toti sunt de partea ta si te aproba, dar poate nu ai nevoie de asta. Poate simti nevoia de o incurajare de a face ceva pentru iubirea ta. Este normal sa fie privita cu superficialitate, doar nu ei sunt in locul tau. Prietenii te ajuta si nu te ajuta...
Doar timpul poate vindeca, insa niciodata nu poate vindeca complet, te face sa te indepartezi de sentimente, sa le ingropi in adancul sufletului dar nu sa le uiti definitiv.

Nu-i asa ca simti undeva in piept o lovitura care te apasa mereu si la un moment dat ai impresia ca nu mai simti? De ce? Pentru ca inveti sa traiesti cu ea. Ti-e dor sa nu-ti mai fie dor, dupa cum spune o poezie. Ti-e dor de ceva ce ai avut si acum nu mai ai si s-ar putea sa nu mai apara niciodata in viata ta.
Iubirea reala este greu de atins si de cunoscut, din ce in ce mai putini oameni reusesc sa o simta la adevarata intensitate.

Femeile par suferi mai mult tind sa cred ca barbatii isi exprima mai greu sentimentele si tocmai de aceasta lasa falsa impresie ca ei nu ar suferi la fel de mult. Se retrag intr-o lume a lor, se concentreaza asupra anumitor activitati si lupta cu propriul orgoliu pentru a depasi aceasta perioada a vetii destul de grea si de neinteles pentru ei.

Doctorii au ajuns la concluzia ca intr-adevar exista un sindrom al inimii frante sau al bolii din dragoste. Este un lucru real si este important sa fie recunoscut. Se intalnesc aceleasi simptome precum cele date de infarct desi nu este vorba de o astfel de problema.
Tine la ceea ce ai si nu te mai gandi la ce ar fi putut fi daca...nu a fost sa fie si asta e...

Invata sa traiesti si fara el

[color:ad6d=#666]publicat pe 5 Octombrie 2007
Fiecare a avut parte de despartiri in viata. Despartirile sunt de mai multe feluri, ne putem referi la despartirea de familie, de vechiul loc de munca, de perioada din facultate, dar si de despartirea de o persoana pe care am iubit-o.
Fiecare a avut parte de despartiri in viata. Despartirile sunt de mai multe feluri, ne putem referi la despartirea de familie, de vechiul loc de munca, de perioada din facultate, dar si de despartirea de o persoana pe care am iubit-o, din pacate una dintre cele mai grele.

Dezorientata si intr-un fel pierduta prin viata nu gasesti niciun sens spre "iesire". Ce ar fi de facut ca sa mergi mai departe si sa lasi trecutul sa fie trecut? Sincer, nu exista o regula fixa pe care ar trebui sa o urmezi.

Prin acest articol vrem sa pornim o discutie prin care sa ne impartasim sentimentele, mai ales cum am trecut peste despartiri. Cel mai important, dupa un final de relatie este sa ai pe cineva alaturi, o persoana care sa te intelega, care sa-ti poata da sfaturi, sa te asculte, eventual care sa fi trecut prin aceeasi experienta ca si tine
Initial esti bulversata, nu stii ce sa faci, unde ai gresit si de ce s-a ajuns aici. Tot ceea ce la un moment dat era frumos s-a transformat, parca, peste noapte intr-un cosmar.

Primul sfat pe care il primesti este sa iti gasesti o activitate asupra careia sa te concentrezi. Usor de zis greu de facut. Orice ai face gandul iti este intr-un singur loc. Sa recunoastem ca daca totusi reusim ziua sa mai uitam seara devine un chin, la fel si dimineata. Adormi cu gandul la el si te trezesti la fel.

Este si nu este o metoda buna sa ne prefacem ca suntem in regula. Mai indicat este sa ne descarcam o perioada si sa invatam sa acceptam sentimentele lui dar si pe ale noastre. Daca ne izolam si ne ascundem de ceea ce simtim mai rau ne facem si prelungim suferinta.

Foarte rar mai intalnim o despartire in care partenerii sa ramana amici, de fapt, serios vorbind, cat de amic poti fi cu o persoana pe care ai iubit-o sau pe care poate inca o mai iubesti? O adevarata raritate si doar pentru norocosi, restul trebuie sa treaca prin nenumarate sentimente, regrete, lacrimi, framantari,nopti nedormite, vise spulberate, un proces de desprindere de celalalt mai greu decat ne-am fi putut vreodata imagina. Stii cum se zice, ca nu-ti dai seama cu adevarat cat tii la o persoana decat in momentul in care nu o mai ai langa tine...si din pacate acest moment poate fi prea tarziu. Prea tarziu pentru lacrimi, iertare, impacare...
u trec atat de usor, se scurg chiar si luni de zile in care ranile sunt inca vii si intrebarea obsedanta " De ce? " nu inceteaza sa-ti dispara din ganduri.
Chiar daca nu e vina ta, incepi sa te simti vinovata, te acuzi pe tine si mai rau iti faci. Suna putin ciudat dar recomandat ar fi sa gasesti ceva care sa te indeparteze, sa gasesti o scuza chiar daca ea nu exista , prin care sa te detasezi de acest sentiment de vinovatie.

Metoda cui pe cui se scoate da rezultate doar de moment. De fapt, daca nu esti sincera cu sentimentele tale si treci prea rapid dintr-o relatie in alta nu vei reusi decat sa-ti faci rau tie dar si celuilalt care practic nu are nicio vina in aceasta poveste.

Se pot scrie carti despre despartiri, insa cu greu si in timp reusesti cu adevarat sa intelegi situatia respectiva. Relatiile sunt diferite, practic nimeni nu te poate intelege cu adevarat pentru ca doar tu si el stiti ce a fost intre voi si ce sentimente v-au legat.

Din fericire, intr-un fel sau altul se poate trece peste o despartire, chiar daca pare imposibil. Timpul chiar le rezolva pe toate. Lacrimile se vor usca si ele pe obraz si zambetul va reveni pe buze. Ai incredere in tine si te vei putea bucura iar de viata.
Incet, incet nu te mai intrebi de ce s-a intamplat, accepti situatia si reusesti sa te vindeci de iubire chiar prin alta iubire.

Nu uiti niciodata, nu ai cum. El a facut parte din viata ta si firul vietii e marcat de prezenta lui. Si-a lasat o amprenta in inima, o amprenta permanenta. Continua sa crezi in sufletul tau pereche. Daca nu a fost sa fie, gandeste-te ca nu era alesul. Poate alesul tau este pe undeva aproape si asteapta sa faca parte din viata ta, poate chiar pentru totdeauna.

Un articol de Livia Dulceata

Adevarul despre barbati: parul si personalitatea

[color:3de6=#666]publicat pe 7 Septembrie 2009
Parul des, bogat este asociat cu potenta masculina. Denota pragmatism, orientarea spre lucrurile concrete, indarjire, preferinta pentru placerile fizice in locul celor spirituale.

Nu conteaza cat de lung am parul,/ Important e cat de mult gandesc” - asa e cantecul. E adevarat fiecare cuvintel din ceea ce se spune in el. Aceasta este si realitatea. Conteaza insa cat de lung ai parul, spun psihologii, daca vrei sa afli cum gandesti si cum esti. Perceperea corecta a limbajului corpului nu se reduce doar la gesturile mainilor, la ticurile faciale, la miscarile ochilor, la modul in care ne pozitionam picioarele, la semnalele pe care transmitem voluntar sau nu. Inca din timpuri stravechi, femeile au inteles insemnatatea felului in care se prezinta vizual in fata celorlalti. Femeile, mai repede decat barbatii, sunt primele care constientizeaza mesajul non-verbal pe care il au de transmis

Buzele, machiajul, felul in care iti porti tinutele, felul in care “cade” o suvita de par, maniera in care zambesti, etc toate acestea vorbesc despre tine, transmitand mesaje receptorilor despre ceea ce esti, despre felul in care esti. Tunsoarea, coafura, felul studiat sau neglijat in care ne purtam zi de zi podoaba capilara, toate acestea emit mesaje clare despre starea psihica, despre relatia noastra cu noi insine. Despre legatura dintre psihologia feminina si par au fost spuse multe. Mai putine insa despre psihologia masculina si podoaba capilara, mai putine despre felul in care femeile percep tunsorile si lungimea parului. Iata insa principalele semnificatii psihologice legate de podoaba capilara masculina


Parul aranjat – Daca parul unui barbat este tuns cu grija si atentie, daca este uscat cu grija sau modelat cu gel, fixativ sau alte produse de hairstyling inseamna ca acel barbat acorda multa importanta imaginii de sine si aspectului fizic. Parul aranjat insotit de accesorii sau de haine in pas cu moda denota vanitate si dorinta de a-i impresiona pe ceilalti. Barbatii care se preocupa excesiv de propriul look sunt egoisti, isi urmaresc interesele si plaseaza propria persoana pe un loc superior in relatiile cu ceilalti. Iubesc in schimb lucrurile planificate si se simt in siguranta atata timp cat detin controlul asupra a ceea ce li se intampla.

Barbatii chei – Exista doua tipuri de barbati care aleg in mod deliberat sa fie chei: tipul nonconformistului (cel care se vrea a fi altfel decat cei din jur, sigur pe sine, nedorind sa impresionezi ci dorind sa rupa tiparele si sa sparga regulile consacrate si respectate) si tipul barbatului care vrea sa iasa in evidenta, a celui care se crede superior si doreste sa impresioneze. Sunt femei care gasesc barbatii chei extrem de atragatori si masculini, demni de incredere, persoane stabile si echilibrate pe care te poti baza.

Nu este adevarat ca podoaba capilara nu prezinta importanta pentru un barbat. Conteaza chiar mai mult decat in cazul unei femei, mai ales ca o buna parte din barbati sunt predispusi chelirii. Felul in care un barbat se confrunta cu problema chelirii spune de asemenea multe despre felul acestuia de a fi. Cei care abordeaza atitudinea nepasatorului pretextand ca nu le pasa sunt in fapt cei mai afectati de aceasta problema. Sunt persoane modeste, probabil cu o incredere in sine scazuta, usor nesiguri, pentru care parerea celor din jur conteaza.


Cei care apeleaza la implanturile de par, dorind sa fie mai tineri si mai atractivi au o stima de sine scazuta si sunt nesiguri. Palariile, sepcile sau mesele de par intr-un context atipic indica rezistenta si neacceptarea fenomenului de imbatranire, precum si refuzul de a se maturiza

Par lung – Care este perceptia feminina asupra barbatilor cu parul lung? Sunt persoane de sex feminin care asociaza parul lung in cazul unui barbat cu particularitati precum sensibilitate, un stil de viata boem, neorganizat sau cu o atitudine neglijenta si indiferenta vizavi de propria persoana. Pentru alte persoane de sex feminin, parul lung ascunde o personalitate artistica, tipul rebelului, al razvratitului sau al nonconformistului. Barbatii cu parul lung, cu aspect sanatos, ingrijit si intretinut sunt categorisiti de unele femei drept atragatori, iar de catre altele drept efeminat.

Parul des –Parul des, bogat este asociat cu potenta masculina. Denota pragmatism, orientarea spre lucrurile concrete, indarjire, preferinta pentru placerile fizice in locul celor spirituale. Parul des apartine celor care aleg cantitatea in defavoarea calitatii.

Barbatii cu parul rar -firi echilibrate, rareori agresive, barbati exigenti cu ei insisi si critici cu celelalte persoane pentru care conteaza situatia financiara si experientele noi, inedite.

Dependenta de partener

[color:7320=#666]publicat pe 19 Octombrie 2007
Nu ai avut niciodata sentimentul acela ca el este ca un drog pentru tine, ca ai vrea intr-un fel sa te detasezi, sa nu mai depinzi total de o persoana doar ca viata ta nu ar mai avea niciun rost si nu ai mai putea trai fara acest "drog" care iti ofera dragoste?
Nu ai avut niciodata sentimentul acela ca el este ca un drog pentru tine? Ca ai vrea intr-un fel sa te detasezi, sa nu mai depinzi total de o persoana doar ca viata ta nu ar mai avea niciun rost si nu ai mai putea trai fara acest "drog" care iti ofera dragoste si protectie? Mai mult ca sigur se creeaza acea senzatie de gol in sufletul tau cand nu este langa tine, in modul in care ai nevoie.
Dependenta materiala este intr-un fel la moda. Foarte multe femei stau langa partener pentru beneficiile materiale ale acestuia. O dragoste platita. Se pare ca aproape orice se poate cumpara, dovada sunt persoanele "platite" pentru a iubi.
Se intampla sa fie si obligate de situatie sa ramana langa partener. Se poate sa ai un copil sau chiar mai multi si sa nu te poti intretine singura. Intr-un fel nu ai de ales si trebuie sa depinzi de banii pe care ii aduce in casa si desi nu mai exista armonie in familie nu poti sa renunti la relatia voastra.

Dependenta emotionala este data de sentimentul completarii. Esti dependenta pentru ca fara el viata ta nu are un rost anume. Nu poti dormi daca nu este langa tine, nu esti linistita daca nu te alinta, practic ti-ai dori ca orice miscare de-a ta sa fie vegheata de el.
Iubirea este una dintre cele mai frumoase dependente, insa din pacate poate fi si mortala in cazul unei despartiri. Realizezi ca tot ce odata te completa dispare peste noapte si viata ta brusc va fi...incompleta.

Dependenta se poate transforma in obsesie, o dorinta nebuneasca de a fi alaturi de partener si care in final il poate "sufoca". Te simti incapabila sa iei decizii fara aprobarea lui. Ce-i drept, in doi puteti realiza mai multe si puteti depasi cu usurinta orice obstacol. Nu este insa cazul sa-ti pierzi identitatea si sa distrugeti totul cu o dragoste sufocanta.

Este de inteles dificultatea de a-ti imagina viata fara el, dar gandeste-te ca exact cum ai trait pana sa-l cunosti o poti face si in continuare. Nu renunta nicio clipa la visele tale si indiferent daca este sau nu langa tine fii sigura ca te poti descurca.
Intr-o relatie conteaza sa fii tu insati, te adaptezi dar nu te poti schimba in totalitate. Nu uita ca el te iubeste pentru cum esti tu si nu pentru altceva. Dragostea nu este eterna, doar pare a fi pentru ca sentimentele se schimba in timp si fara sa realizezi tot ce era o data o mare iubire te trezezti a fi intr-o buna zi doar o simpla obisnuinta.
Lasa-l putin sa respire si:

- nu-i verfica fiecare pas doar pentru a fi langa el
- in unele situatii incearca sa iei decizii si singura
- invata sa ai activitati proprii, insa nu le neglija pe cele comune
- nu te autoinvita sa fii cu el daca nu-si doreste
- evita sentimentul: " nu pot sa traiesc fara tine"
- nu te simti vinovata cand nu e vina ta doar pentru ca el sa stea cu tine
- nu renunta la visele tale pentru el
- sa nu-ti fie frica sa spui "nu" daca tu crezi ca este necesar

Sa fie buna sau rea aceasta dependenta? Depinde de la situatie la situatie si mai ales daca relatia este de durata. In timp poti deveni vulnerabila si desi situatia din cuplu nu mai este ca pe vremuri, continui deoarece ai impresia ca nu te-ai descurca singura si drumul tau in viata nu ar mai fi atat de sigur.

Este important sa te gandesti la prezent, la cum il poti pastra cum este sau ce modificari poti face pentru un viitor favorabil.
Toate persoanele sunt dependente de ceva in viata. Nu exista independenta absoluta. Ai nevoie de putina iubire, sprijin sufletesc chiar daca nu este cum ai vrea sau din partea cuiva anume.

Tu esti dependenta de el?

Revista feminis -5.09.2009

Dragostea imbraca forme nebanuite: ceea ce poate parea la prima vedere o relatie sortita esecului se poate dovedi o relatie reusita si frumoasa, in timp ce unele relatii care ar putea parea perfecte la prima vedere pot duce la o despartire rapida. Am descoperit pentru voi patru femei implicate in povesti dedragoste care va vor surprinde!

Povestea Laviniei - s-au cunoscut acum trei luni si se casatoresc!

Dupa ce a iesit dintr-o relatie de lunga stabila ce a durat sapte ani de zile, Lavinia se casatoreste cu un barbat pe care l-a cunoscut acum trei luni de zile. Mai mult, ea ar fi trebuit sa se casatoreasca cu fostul sau partener chiar in acest an. Ce a facut-o sa ia aceasta decizie? Va povesteste chiar ea!

Lavinia: "Relatia noastra a inceput de curand, pentru ca ne cunoastem de trei luni de zile. Cred ca am descoperit foarte rapid ca suntem compatibili si ca suntem, in primul rand, prieteni si comunicam foarte bine. Pentru mine a fost foarte important acest lucru, pentru ca am avut o experienta nefericita cu o relatie de lunga durata din care lipsea total comunicarea. De aceea stiam cat de mult conteaza acest aspect."

"Trebuie sa marturisesc ca intotdeauna mi-am dorit si am visat la o astfel de poveste de dragoste ca cea pe care o traiesc acum. Am crezut intotdeauna ca nu trebuie sa astepti prea mult inainte de a te decide ca esti langa persoana potrivita. Stiti cum se spune "boala lunga, moarte sigura". Sunt convinsa ca avem o multime de lucruri noi de descoperit unul la celalalt si sunt pregatita sa o fac."

Iar in privinta hotararii de a se casatori, care ar putea sa le para unora prea grabita, cei doi indragostiti au ajuns foarte repede la ea. Lavinia spune: "El a fost, in aceasta privinta, mai hotarat decat mine. Mie mi s-a parut ca mi se potriveste. De fapt, am simtit ca el este alesul meu. "

Ce au spus rudele si prietenii? "Am reusit sa ii socam pe toti. Au ramas cu gurile deschise, si-au pierdut plombele si abia abia isi vor reveni din uimire in ziua cununiei, adica in mai putin de o saptamana. Dar nici nu ne pot banui de copilarii, pentru ca nu mai avem 20 de ani: eu am 31 si el are 38. Ne-am promis unul celuilalt ca vom avea, in continuare, grija de toate capitolele importante ale dragostei noastre.", crede ea. Nu mai ramane decat sa le dorim sa se iubeasca intotdeauna ca si acum si "casa
de piatra!".

"Am renuntat la barbatul vietii mele si sunt fericita" - povestea Amaliei

Cand am auzit prima oara aceasta poveste, am ramas putin mirata. Cum sa renunti la un barbat pe care il consideri a fi "alesul"? Si, mai important, cum sa te declari fericita dupa aceea. Amalia ne spune povestea sa!

Arta de a invinge


Să ai curajul să spui DA,
Să ai curajul să spui NU,
Şi-n fiecare clipă grea
Să fii mereu acelaşi TU.
Să ştii să crezi
când alţii te înşală.
Să te ridici
când alţii te doboară.
Să poţi păstra ce alţii
Vor s-alunge.
Să ştii să râzi
CÂND SUFLETUL ÎŢI PLÂNGE
Şi cald tu să rămâi chiar
Dacă afară ninge.

Cuvintele nu-mi apartin. Le-am gasit afisate intr-un cabinet medical.

Buna seara am descoperit o poveste care m-a impresionat foarte mult, deoarece se aseamana ca 2 picaturi de apa cu povestea miilor de femei oare de ce ?????????????????


Povestea Talidei

O cititoare Garbo ni se destainuie. Haideti sa o ascultam, sa o intelegem si sa o ajutam.


Totul e atat de complicat; as vrea sa incep si nu stiu de unde... Este asemenea unui fir incalcit caruia nu-i gasesti capatul. Sunt poate prea singura, desi traiesc intre oameni, poate sunt prea trista, nici eu nu stiu. Poate doar simt nevoia sa comunic, sa-mi descarc sufletul, poate e doar apropierea primaverii la mijloc si sufletul meu resimte asta. Cu ce sa incep? Cu inceputul... Dar care e inceputul? Am 49 de ani. Poate asta e inceputul si poate asta e sfarsitul... Sunt singura de aproape 3 ani. Singura? Asta e relativ, poti fi singur inconjurat de oameni.

OK, poate nu acesta e inceputul, insa trebuie sa incep de undeva. Dupa 23 de ani casnicia mea a luat sfarsit acum aproape 3 ani. Din ziua aia 28 iulie 2004 toate au venit ca un tavalug. Pentru mine acesti 23 de ani au fost foarte fericiti, cu bune si rele dar eu ma consideram fericita, aveam un sot bun si iubitor, 2 copii frumosi si buni si nu o spun din orgoliu de mama, o familie frumoasa si fericita si nu o spun eu, o spuneau toti cei care ne cunosteau. Dar a venit acea zi in care totul s-a rasturnat, am descoperit ca sotul ma insala. Da, poate parea o prostie dar pentru mine a fost un soc cumplit, orice puteam crede, dar ca omul care ma tinea in brate, care se purta frumos, ocrotitor cu mine ma insela, ca poate nu ma mai iubeste nu era de acceptat. Asta nu ca as fi o naiva sau poate sunt, insa nimic nu ma facuse sa prevad ca vreodata se va intampla asta, credeam ca viata noastra e pe un fagas bine conturat si nimic nu o va abate de la el. Ce o putea abate? Poate doar ceva reparabil. Aveam o fiica de 21 de ani, studenta, un fiu de 13. Eu nu lucram de 20 de ani pentru ca stabilisem de comun acord cu sotul; intrerupsesem serviciul pentru a-mi creste copiii, el avea o meserie buna care ne asigura traiul, nu dadeam pe dinafara, dar nici nu duceam lipsa. Dar a venit acea zi si totul s-a naruit asemenea unui castel de nisip si am intrat intr-un vartej de dureri si suferinte care veneau si veneau si veneau... Doamne, sunt atatea de povestit , incat o sa fac bataturi la degete sau poate nu voi fi foarte structurata si coerenta, dar asa mi se invalmasesc in cap... Am incercat - cred - tot ce a fost omeneste posibil pentru a-mi salva casnicia, insa nu s-a putut. Poate n-am incercat chiar totul, poate n-am incercat ce trebuie, nu mai stiu, insa cert este ca totul s-a indreptat spre sfarsitul ei.

A urmat anul 2005, un an cumplit pentru mine. In aprilie mi-a murit mama, in iunie fiica a avut examenul de licenta, stres dupa stres, fiul examenul de capacitate si admiterea la un liceu de arta unde n-a fost usor sa razbeasca si ca o incununare... sotul si-a facut bagajul si a plecat de acasa. Poate unii vor spune: ce e asa de grav, multe trec prin asta? Ei bine, mie mi-a fost foarte greu. Nu aveam serviciu, nu aveam un venit personal nu mai aveam pe nimeni aproape, dar e foarte mult de spus aici . Da’ imi aveam copiii, si intr-adevar fiica mea a fost alaturi de mine si m-a ajutat foarte mult. Insa... Talida - urmeaza si partea a doua