DESPRE FEMEI SI BARBATI

Rezumarea primului mesaj :

Daca toti barbatii sunt la fel, de ce femeile aleg?
=====
Dacă îi reproşezi femeii nişte kilograme, ea o să-ţi reproşeze nişte...centimetri

8 lucruri despre casatorie – pe care nu ti le spune nimeni dinainte
PRIMA PARTE
==========

Iata adevarurile surprinzatoare, relevante si uneori cam dure cu care ne confruntam cu totii dupa casatorie, si cum putem invata din ele ce inseamna dragostea cu adevarat. Le afli de la Supereva.ro:
„... Si au trait fericiti pana la adanci batraneti“.

Ca femei inteligente ce suntem, stim ca viata nu este o poveste cu zane. Dar trebuie sa recunoastem: undeva in subconstientul fiecareia se ascund viziuni romantice cu Cenusareasa, sau poate cu Julia Roberts. Imaginile pot fi vagi si putin cam depasite, dar printre ele putem distinge silueta miresei si a lui Fat-Frumos indepartandu-se impreuna pe calul alb catre apus.
In viata reala, se poate intampla ca povestea ta desprinsa din filmele lui Disney sa aiba un final mai degraba desprins din filmele de groaza ale lui Wes Craven – in care tu sa fii tanara care cade si tipa sa-i fie crutata viata.

Am trecut cu totii prin asa ceva. Sa recunoastem, casatoria nu este pentru cei slabi de inger. Ne place sa credem ca dragostea curata pe care o impartasim ne va face sa mergem inainte. Da, este adevarat ca ne impinge inainte. Dar nu toate lucrurile cu care ne confruntam in casnicie sunt asa placute.

Asta poate suna cumplit. Dar iata care este secretul: uneori partile cele mai putin romantice ale casniciei sunt cele care te pot invata cele mai multe lucruri despre tine, despre partenerul tau si despre natura iubirii dintre voi. Iata niste adevaruri simple care iti deschid calea catre comorile si placerile surprinzatoare ale adevaratei vieti amoroase pe care o ai: imperfecta si diferita de povestile cu zane

va urma.......

One-night stand cu fostul sau cum stiu eu sa spun adio

[color:33c4=#666]publicat pe 9 Septembrie 2009
Am vrut intentionat sa fiu slaba, sa am remuscari, sa fiu slaba, sa imi para rau, sa nu am demnitate, sa imi pierd capul la 32 de ani mai ceva ca la 18. Am fost fericita si amintirea clipelor inca ma face fericita. Imi era sete de tipul asta de fericire si mi-a fost dor sa o potolesc astfel.

racoare tare, asa cum se intampla doar in noptile intarziate de toamna, asa ca strang puloverul si mai rau in jurul meu. Aproape ca mi-e frig. E un scurt moment in care sunt singura si ma simt singura. Nu o sa fie pentru prea mult timp. Fumez tigara dupa tigara si incerc sa ma lupt cu secunde, cu ani de amintiri, cu gandurile astea imbibate pana la lacrimi de prezenta ta. Ah, cum nu stim deloc sa ne despartim unii de altii... Cum nu stim sa spunem niciodata “NU” amintirilor mai ales cand acestea ti-au fost dragi. Eu, eu... nu stiu sa spun nu, nici dupa atata timp... Ah, cat de nebun si frumos si tandru am facut dragoste cu ele si cu vechea mea iubire, ultima pe care am sa o uit... Am putut sa spun in sfarsit «adio», nu apucasem, nu asa cum vroiam eu...


Imi amintesc cum aveam 16 ani si trageam cu o placere voluptoasa din tigari, insa le aruncam cat colo cand simteam ca se apropie mama. Imi era rusine si jena si frica, insa cum mijlocul i se rasucea spre usa apucam cu o satisfactie nemaipomenita chistocurile pitite. Dar nu-mi amintesc sa fi existat vreo bucurie mai mare pe suprafata pamantului decat aceea cu care dadeam pe gat parfumul din chistocurile aruncate ghici pe unde.

Lumea in care ne miscam trupurile si ne crestem sufletele e facuta din reguli. Incalci una, se intampla doua: te joci cu trupul tau dupa cum iti canta sufletul sau iti canti sufletul dupa ritmurile inimii. Niciodata nu scapi de a treia: se spune ca, mai devreme sau mai tarziu, te incearca suferinta si te taie durerea. Tocmai mi-am incalcat prima regula personala, una la care tineam, ziceam eu, mai mult decat la ochii din cap si nu m-a traversat nimic. Nu din intamplare, ci voit, premediat, pentru ca am vrut sa-mi amintesc, sa traiesc, sa ma simt vie din nou, sa vad ce gust de rai si iad, pacat si naivitate are trecutul.

De ce ne punem in calea libertatii atatea bariere, atatea oprelisti cand e de simplu sa faci ceea ce simti? De ce suntem indulgenti cu altii s atat de intoleranti atunci cand vine vorba de propria persoana? Nu stiam cum sa o fie daca o incalc. Dar uneori e atat de confortabil si cald si bine sa-ti permiti sa pierzi in batalia cu tine... De ce e atat de minunat cand nu stii ce se intampla cu tine si de ceea ce ti se va intampla maine?

As vrea sa spun ca am fost slaba, usuratica, ca am remuscari, ca imi pare rau, ca nu am avut pic de demnitate, ca mi-am pierdut capul asa usor ca o tinerica de 18 ani acum la 50 de ani, ca am comis o greseala mai neagra decat pacatul, ca am cedat cu usuritate, ca in fapt suntem doi oameni pe care nu-i mai leaga nimic, dar care sunt legati separat si individual de responsabilitati, de o familie. Am fost si asta suntem.

Atunci ce am vrut unul de la altul?... Dar am vrut intentionat sa fiu slaba, sa am remuscari, sa fiu slaba, sa imi para rau, sa nu am demnitate, sa imi pierd capul la 50 de ani mai ceva ca la 18. Am fost fericita si amintirea clipelor inca ma face fericita. Imi era sete de tipul asta de fericire si mi-a fost dor sa o potolesc astfel.

Ti-am zambit iar gales printre cearsafuri de data asta cu patosul celui care stie ca are de recuperat ultima oara, cu priviri care au cersit fericirea, cu buze care au regasit paradisul, cu maini care s-au plimbat in tacere si au explorat ceva de stiau la perfectie in urma cu ceva ani. Maine o sa fim din nou straini, o sa ingropam atingerile si soaptele haotice, o sa ne facem uitata amintirea sufletelor O sa uitam intamplarea, o sa ne amintim numai si numai adevarul: tu m-ai iubit. Si eu la fel.

Maine o sa ne intoarcem, nu stiu daca la fel ca inainte la vietile, familiile si iubirile de acum.

Irina

Taur ros


Sunt momente in viata in care iti pierzi capul si... te transformi intr-o persoana plina de ura si resentimente. Am lasat sa mi se intample asta si nu stiu de ce m-am coborat la nivelul asta... Poate ca Biblia nu a fost scrisa de niste oameni care chiar nu aveau habar... Poate chiar e mai bine sa intorci celalalt obraz. Nu conteaza de cate ori primesti cate o palma. De asta e mai bine ca atunci cand realizezi ca nu esti iubit sa parasesti relatia fara prea multa agitatie. Trebuie sa spui adevarului pe nume, sa iti dai seama ca nu ai reusit sa te faci iubit si sa iti vezi de drumul tau. Poate peste un timp vei gasi pe cineva mai bun, poate nu... Dar esti dator sa lupti pentru sansa ta de a fi iubit de cineva. M-am comportat urat, am reactionat violent desi nu trebuia, nu se merita si am devenit o persoana al carei comportamen eu insami nu l-as fi aprobat. Aici am incheiat definitiv subiectul.

Pana la urma, cui ii pasa? Daca vreodata cuiva nu i-a pasat deloc de ce a facut... acu pe mine nu ma mai incalzeste cu nimic.
"Dragostea" e un mare rahat... De fapt, nu exista dragoste. Totul e doar un joc jegos bazat pe multe prostii si minciuni. Tocmai am terminat o relatie in care am fost nevoita sa trec peste faptul ca am fost inselata si mintita la greu. Cu toate astea, am fost dispusa, din nu stiu ce motiv prostesc, sa iert si sa incerc sa trec mai departe. Dar nu se merita... Niciodata nu ar trebui sa lasi de la tine intr-o relatie, pentru ca esti luat de fraier si ti se infinge cutitul in spate. Cum am patit si eu. Dupa ce am fost inselata, tot eu trebuia sa vorbesc frumos si sa ma port cu manusi, pentru ca altfel eram imediat amenintata cu despartirea si primeam tot felul de ultimatum-uri. Rahat! Mi se pare imposibil ca in momentul in care zici ca iubesti pe cineva sa mai cauti cu disperare persoane cu care ai fost in trecut. Nu se merita, dar eu am fost prea egoista si poate increzuta ca sa imi dau seama de asta. In noaptea asta am realizat insa ca orice as face si oricat de mult m-as implica, niciodata nu o sa fie de ajuns. Trebuie sa fii de-a dreptul idiot sa faci rahaturi dintr-astea unei persoane la care se presupune ca tii. Dar, din momentul asta nu-mi mai pasa. O sa ma concentrez doar asupra viitorului meu si gata. Promit (nu fac asta des, deci acum chiar inseamna ceva) ca de azi inainte nu o sa mai dau nimanui o a doua sansa.

Iubirea nu mai locuieste aici

Negam. Plangem. Atat de multe dezamagiri isi croiesc locul in sufletul nostru incat nu putem sa nu ne intrebam unde a disparut iubirea. Pe ce drumuri intunecate a cotit si unde s-a pierdut? Am plecat in cautarea dragostei si am facut tot posibilul sa-i gasim urma. Iata ce am aflat.



Iubirea mi-a fost chiriasa Iubirea nu mai locuieste aici. Probabil ca a fost candva chiriasa, dar oferta mult mai tentanta a pseudorelatiilor, a sexului fara obligatii au lasat-o fara acoperis.
Ca femeie, am nevoie de mai mult decat sex, dar ca barbat oare as avea nevoie si de altceva cand ma pot perinda linistit din relatie in relatie, din asternut in asternut?

Mai avem nevoie de iubire intr-o lume in care impulsul primeaza? Mai putem vorbi despre iubire acolo unde ratiunea si mercantilismul cunosc a doua mare epoca infloritoare?

Toate cuplurile trainice pe care le stiu s-au cunoscut in perioada adolescentei (uneori prelungita pana in studentie). Daca am pierdut trenul din acea perioada, mai avem sansa ca el sa se opreasca vreodata in gara noastra unde poposesc doar navetisti? Poate ca da, dar pana atunci, pielea ni se va ingrosa pentru a nu mai raspunde la atingeri tandre, obisnuita fiind cu salbaticia unor acte unde natura (animala) dicteaza.

Inima nu va mai reactiona la vorbe dulci, obisnuita fiind cu imperative. Ochiul se va incetosa intr-atat incat celalalt sa nu se mai poata reflecta in el.

Cand am plecat pentru a mia oara i-am zis ca am nevoie de mai mult. M-a intrebat daca iubirea e ceea ce caut si am dat din cap afirmativ. Mi-a zis ca ea nu exista si m-a facut si pe mine sa cred asta. I-am raspuns insa ca ea poate sa se fi ascuns pe vecie, eu tot imi voi petrece viata cautand-o.

Andra

Iubirea locuieste unde are loc
Eu nu cred in iubire. Dar nu cred nici in Dumnezeu. Am spus “te iubesc” multor barbati dar am facut-o fiindca stiam ca aceste cuvinte ii vor face fericiti. Si ca simteam ceva ce ei ar fi considerat... iubire. Poate cei mai multi dintre voi ati spune la fel... ca am iubit. Eu sper ca nu.
Fiindca astazi inca respir, inca rad, inca sper si nu-mi este pic de dor de oamenii pe care “i-am iubit”. Deci... nu asta e iubirea. Nu este asta iubirea mea. Dar, cum eu nu cred in iubire, si nici in Dumnezeu...

Cred insa in viata. Si in bunatate. In generozitate. Vreau sa le invat pe acestea si sa le traiesc din plin pe fiecare. Sa invat sa le cuprind, sa invat sa fiu un om mai bun, mai responsabil, mai aproape de vise si povesti, mai putin agitat, mai putin rigid, cu mai putine prejudecati, frustrari si complexe. Si abia apoi voi invata sa-l cuprind pe Dumnezeu. Si poate voi avea curajul sa iubesc. Sau iubirea va avea curajul sa ma intalneasca. Nu, iubirea nu mai locuieste aici. Iubirea locuieste unde are loc. Aaaa...si nu are loc langa alte multe foste iubiri, si nici dupa alte prioritati.

ANDREI
------
In urma cu un an as fi jurat cu mana pe inima ca iubirea locuieste pe Calea Mosilor. Ca adora ciocolata cu lapte si clatitele cu branza, samantana si stafide. Si mirosul de cozonac cu nuci si cacao. Si baia cu multa spuma si lumanari colorate. Ca iubirea rade zgomotos la desenele animate cu familia Flinstone. Si adora muzica veche.

Adevarul este insa ca dragostea nu a locuit niciodata pe Calea Mosilor. Ea a fost intotdeauna in sufletul meu, pregatita sa evadeze si sa se cuibareasca in inima unui barbat care adora mirosul de coji de portocala. Insa el nu a primit-o niciodata cu bratele deschise. A lasat usa intredeschisa, suficient cat sa se poata vedea ca el este acolo si asteapta, insa nu destul cat sa permita iubirii sa paseasca si sa se instaleze comod.

Iubirea exista insa nu, nu a locuit niciodata la el. Eu stiu exact unde se afla. Iubirea este inca la mine. Asteptand sa ii sara in piept aceluia ce stie sa o primeasca cu usa si inima larg deschisa.

Te-a inselat. Il ierti?

[color:1e5e=#666]publicat pe 8 August 2007
O concluzie si o intrebare la fel de grea. De cele mai multe ori raspunsul este: "Depinde"

Tu il cunosti cel mai bine pe partenerul tau si stii de ce s-a ajuns intr-o astfel de situatie.

Poate fi doar ceva trecator pentru care sa nu merite sa strici o relatie sau, dimpotriva ceva mult mai serios care ar putea sa se transforme intr-o viitoare relatie.

Il iert…
Alegi sa-l ierti? Barbatii mereu au justificari. Ce-i drept, daca tu l-ai insela s-ar putea ca el sa nu gandeasca la fel. De ce? Orgoliul lui barbatesc este mult prea ranit si femeile NU trebuie sa insele. Insa barbatii cu cine insala? Tot cu femei, poate cu unele care deja sunt implicate intr-o relatie si insala la randul lor pe alt barbat.

Are remuscari, face tot posibilul sa treceti peste acel "eveniment" si pare ca intr-adevar regreta. Nu poti fi sigura, dar daca dragostea este chiar atat de puternica ar merita sa incerci. Pana la urma cu totii gresim.

Daca se ajunge la a acorda o a treia sansa pentru el va deveni o obisnuinta si nu va face altceva decat sa se "culce pe o ureche", doar tu mereu il ierti.

Are sanse mai mari sa fie iertat daca a fost o singura intamplare decat daca afli ca are o aventura de 2 ani. E deja prea de tot si sigur nu va putea renunta la cealalta atat de usor.
Este de apreciat si daca recunoaste si spune adevarul. Nu poti ierta ceva real, dar care este negat de partenerul tau
Nu-l iert…

Orgoliul este mult prea ranit si preferi sa fii singura decat cu un asemenea barbat. Esti sigura ca totul a fost perfect si nu ai gresit cu nimic. Mereu am crezut ca intr-o relatie sunt doua persoane, asadar ambele poarta o vina intr-o astfel de situatie, poate nu la fel impartita, dar fiecare are vina lui.

Daca faci pasul spre iertare cum reusesti sa ai incredere iar in el? Tot timpul te vei gandi ce face, oare cu cine e, sa-l suni sa vezi daca este in regula. Este important sa depasesti aceste intrebari care, chiar daca vrei sau nu, vor exista undeva ascunse in sufletul tau ranit.

Exista o diferenta mare intre a afla ca esti inselata si a vedea cu ochii tai. Nimic nu poate fi mai zguduitor din punct de vedere sentimental. In functie si de modul cum afli o sa iei si o decizie.
Sa fie adevarat ca daca insala o data e vina lui si daca insala a doua oara e vina ta?

DE CE?

Prima intrebare care iti vine in minte este:" De ce? De ce tocmai mie mi se intampla asta?"
Doar el iti poate spune dar din pacate se intampla des sa evite adevarul. Barbatii vor sa dovedeasca faptul ca sunt atragatori si unii, in functie de varsta, ca pot fi cu o persoana mult mai tanara si ca inca pot "agata" femei.

Se poate sa intervina rutina, sentimentele sa nu mai fie atat de puternice sau chiar motive de genul" s-a intamplat pur si simplu" din dorinta de a cunoaste ceva nou, de a simti altfel o atingere, un sarut, din nevoia unei schimbari.

Intelege motivul si doar asa te poti linisti. Daca traiesti fara sa stii de ce te-a inselat mereu vei avea impresia ca exista o problema cu tine si relatiile viitoare pot fi afectate
Descarca-te. Plangi, ajuta mai mult decat crezi. Vorbeste cu prietenele tale, vor fi alaturi de tine si te vor sprijini.

Nu te razbuna, nu te vei simti mai bine. Si daca renunti la relatie, invata ceva din ceea ce s-a intamplat.

Cine nu tanjeste dupa momentele de la inceputul unei relatii? Acesta ar putea fi si motivul pentru care el te-a inselat.
Conteaza mai mult faptul in sine sau distrugerea increderii?

Tu ce faci? Il ierti? Daca da…poti uita?

Un articol de Livia

Adevaruri despre barbati si femei


Relatii:
Cand o relatie se termina, o femeie va plange, se va destainui prietenelor ei si va scrie o poezie. Va spune cel putin odata: Toti barbatii sunt niste idioti. Apoi isi va duce viata mai departe.

Unui barbat ii este mai greu sa treaca mai departe. La sase luni de la despartire, la ora 3, duminica dimineata ii va da fostei prietene telefon si ii va spune: Am vrut doar sa stii ca mi-ai stricat viata, nu o sa te iert niciodata, te urasc si esti o proasta. Dar mai vreau sa stii ca intotdeauna va fi o posibilitate sa ne impacam. Acesta se numeste telefonul "Te iubesc / te urasc" pe care 99% dintre barbati l-au dat cel putin o data. Exista cursuri speciale pentru a-i ajuta pe barbati sa isi depaseasca aceasta nevoie; din nefericire foarte rar sunt eficiente.

Palarii:
Femeile arata bine cu palarii.

Barbatii arata ca niste prosti cu aere de intelectuali ratati.

Baile:
Numarul mediu de obiecte din baia unei femei este de 437. Un barbat nu ar putea identifica majoritatea dintre aceste obiecte.

Un barbat are in general 6 articole in baie: periuta si pasta de dinti, crema si lama de ras, un sapun si un prosop luat de la vreun hotel.

Reviste:
Revistele pentru barbati de multe ori contin poze cu femei dezbracate. Revistele pentru barbati aduleaza femeile. In paginile lor regasesti retete de a cuceri femeile. In revistele barbatilor femeile nu sint una si aceeasi cu nevestele. Redactorii revistelor pentru barbati sint in general barbati casatoriti.

Revistele pentru femei de asemenea au poze cu femei dezbracate. Asta din cauza ca, fizicul femeii este o opera de arta ce trebuie admirata, in timp ce corpul barbatului este paros si denivelat si nu ar trebui vazut la lumina zilei. Revistele pentru femei aduleaza tot femeile, mai ales cele care nu accepta compromisuri si ii prostesc pe barbati. In paginile acestora gasesti retete de a cuceri barbatii, dar in nici un caz de a da curs victoriilor astfel obtinute. In revistele femeilor acestea se pling ca sint singure, dar sfatuiesc cititoarele sa nu cedeze nici unui pretendent. Redactorii revistelor pentru femei sunt in general femei divortate.

Iesitul in oras:
Cind un barbat spune ca este gata de iesit in oras inseamna ca este gata de iesit in oras.

Cand o femeie spune ca este gata de iesit in oras inseamna ca VA FI gata de iesit in oras, dupa ce isi va gasi si celalalt cercel, se va imbraca, se va machia...
Telefonul:
Barbatii vad telefonul ca pe o unealta cu ajutorul careia pot comunica mesaje scurte si importante. Barbatii stiu ca telefonul costa.

O femeie poate sa vina acasa din vizita de doua saptamini de la o prietena, sa o sune la telefon si sa discute alte 3 ore. Si femeile stiu ca telefonul costa, dar mai stiu ca nu il platesc ele.

Jucarii:
Fetitelor le place sa aiba jucarii. Apoi, pe la 11-12 ani le dispare interesul.

Barbatii nu isi depasesc niciodata obsesia pentru jucarii. Pe masura ce inainteaza in virsta, jucariile devin din ce in ce mai scumpe si mai nepractice. Exemple: televizoare miniaturale, telefoane de masina, storcatoare de fructe sofisticate, egalizatoare grafice, jocuri video, si orice clipeste, bipaie si are nevoie de cel putin sase baterii pentru a functiona

cite dintre voi se va gasit in acest articol??????


Tocmai trec printr-o perioada naspa... M-am certat cu toata lumea si am dezamagit tocmai persoanele pe care m-am ferit sa le ranesc. Dar probabil trebuia sa se intample asta ca sa imi dau seama ce inseamna sa ai prieteni adevarati sau oameni care sa te asculte si nu sa te ironizeze dupa ce faci o greseala...

Totusi, partea cea mai nasoala dintre toate este ca abia acum realizez ca eu nu sunt genul de persoana care sa aiba parte de "happily ever after"... si singura vinovata de faptul asta sunt eu. Pentru ca probabil nu reusesc sa ma comport destul de bine cu cei din jur sau... nu ma complac (sau cel putin odata, mai demult, nu eram asa) in situatii in care sa nu primesc totul de la o persoana. Si poate asta oboseste sau... stiu eu?? ...plictiseste.
Ideea e ca mi s-a intamplat de prea multe ori sa nimeresc in niste relatii cu persoane agatate de trecut si m-am saturat.

E destul de greu, chiar umilitor pe alocuri sa vezi ca tii la cineva care nu are nici un fel de sentiment pentru tine, ba chiar mai rau, este indragostit de altcineva. Iar in momentul in care esti atat de egoist (asa ca mine) si incerci sa tii cu dintii de ceva ce nu merita ajungi sa faci crize de nervi din aproape orice. Singurul lucru de facut in cazul asta este sa renunti inainte sa iti consumi si ultimul nerv... inainte sa cedezi si sa faci sau sa spui lucruri pe care sa le regreti.
Eu una m-am saturat sa vad ca nu reusesc sa trezesc nici un fel de sentiment in persoanele cu care am avut vreodata o relatie. Sper doar ca fiecare om are dreptul la povestea lui de dragoste pentru ca eu am avut parte doar de cosmaruri.
A fost odata o fetita cu inima de plastic, pe care nu o iubea nimeni. In principal pentru ca era prea rasfatata si nu asculta niciodata sfaturile celorlalti. Dar intro zi, fetita cunoscu pe cineva si se indragosti... sau cel putin asa i se paru... Ea nu stia de fapt ca urma sa fie pedepsita pentru tot ceea ce a facut gresit pana atunci. Pentru ca oricat ne-am stradui, exista un echilibru in viata iar atunci cand faci ceva gresit ti se vor intampla multe lucruri rele.
Iar fetita gresise mult. Niciodata nu a apreciat ce a avut, s-a purtat urat cu prietenii si mai ales cu familia. Si cel mai important, nu a stiut niciodata sa ierte cu adevarat. Deci, trebuia sa fie cumva pedepsita. Asa ca a trecut prin multe situatii care au facut-o sa sufere si care i-au distrus incetul cu incetul inima ei de plastic...

Si abia atunci cand a pierdut totul si-a dat seama de ce a facut. Dar era prea tarziu... Nu mai putea face nimic si nici nu era sigura ca isi mai doreste sa schimbe ceva... Tot ce putea face era sa inchida ochii si sa spere ca totul a fost un vis urat si ca se va trezi... Dar, din pacate pentru ea, totul era adevarat. Asa ca trebui sa se supuna regulilor celorlalti si sa se lase condusa de cei din preajma...

Mici "secrete" despre barbati si femei !

Daca un barbat a venit pentru prima oara in casa ta fara sa iti aduca o floare, nu te speria, i-ati gindul, nu o va face data viitoare, nu o va face niciodata, a instaurat un obicei de la care ii este greu sa se abata (stiti, obisnuita e a doua natura!)

Daca inviti o femeie la cina la un restaurant si ea e obisnuita sa ia masa la local in mod curent, nu te astepta sa o dai gata, nu te va aprecia, e un lucru prea banal pentru ea si nu il va pretui, dar daca inviti o femeie modesta care iese foarte rar in oras la o pizza, vei fi coplesit de recunostinta, iar bucuria si surpriza din ochii ei te vor polei!(incearca si ai sa-ti dai seama ce simplu e sa faci un om fericit)

Daca oferi un cadou ieftin dar foarte dragut, de exemplu un sirag de margele modern si de efect si ea e incarcata de aur ca pomul de Craciun de beteala, nu te astepta sa il poarte, nici macar din politete; il va arunca intr-un sertar si acolo va zace pina ce il va descoperi fiica femeii care ii face curatenie in casa si care atunci cind il va cere pentru ea, i se va spune "da, sigur, ia-l draga, ce sa fac cu el, nici nu stiu de pe unde-l am, eu port asa ceva?" (deci, ai grija nu te mai deranja daca nu poti sa ii oferi un inel cu diamant - fie el si sintetic!)

Daca o femeie refuza sa mearga cu tine in oras si iti propune sa ramineti la ea acasa sau la tine acasa, nu fi dezamagit si te gindi ca dispretuieste invitatia ta, asa ii cere sufletul ei, ea nu vrea sa te imparta cu nimen, vrea sa fie cu tine si numai cu tine, sa se infrupte total din bucuria rara si unica de a fi doar voi doi.

Ofera-i aceasta placere si fericirea si linistea si pacea din sufletul ei, din casa ei sau a ta te vor coplesi si iti vor inunda sufletul.

Daca un barbat te intreaba insistent si aproape poruncitor ce placeri sa iti faca tie si in urmatoarele doua saptamini nu iti implineste nici o placere din acelea pe care tu cu sfiiala i le-ai enumerat si fisticita nu stiai ce sa ceri pentru ca nu esti invatata sa primesti ci mai degraba sa daruiesti, nici nu o sa-si mai aduca aminte de ele; nu mai spera, eventual fa-i tu o surpriza!

Daca un barbat sau o femeie iti face o curte asidua si te copleseste cu atentii si telefoane si invitatii peste tot, si la un moment dat te anunta ca l-a cautat fosta nevasta, fostul sot sau ex- prietena, prietenul de care tocmai s-a despartit cu o luna inainte de a te cunoaste pe tine, sa stii ca te va parasi si in scurt timp te va anunta ca "mai incearca sa-si refaca viata cu fosta

Readu satisfactia in viata ta personala

Iata cateva metode prin care poti sa obtii o afectiune mai profunda din partea sotului tau:

1. Pastreaza scanteia aprinsa in inima sotului tau prin aplicarea ideilor de mai jos si vei observa cum afectiunea lui va creste in mod treptat:

- planifica activitati care il fac sa se simta deosebit;
- ia initiativa in relatiile sexuale si foloseste-ti imaginatia pentru ca atat tu, cat si dormitorul vostru sa aiba un aspect cat mai incitant;
- invata sa fii flexibila, renunta la programul obisnuit pentru o conversatie calda cu partenerul tau;
- mentine-te intr-o stare fizica buna, ai [color:8843=#0494e1! important]grija sa dormi suficient si sa te alimentezi sanatos; exercitiile fizice iti vor elimina starile de oboseala si iritabilitate.

2. Fii mai receptiva fata de sotul tau: increderea in sine a unui barbat este direct legata de modul in care ii raspund ceilalti.

Acum foarte multi ani am citit ceva de Peter Brooke, care spunea ca la un spectacol de teatru nu trebuie niciodata sa vii cu idei preconcepute pentru ca nu te vei putea bucura de spectacol. Ca trebuie sa-ti golesti mintea de orice ai auzit pana atunci despre aceea piesa, acel autor, actorii care interpreteaza sau regizor, si sa te concentrezi pe impresia pe care o va lasa acea montare. E o viziune ideala, desigur.

La fel de ideala ca si aceea despre dragoste, ca e minunata, exceptionala, ca te duce pe alte culmi, despre sex ca e un afrodisiac si un sport in acelasi timp, sau ca slabeste si despre casnicie ca e o inchisoare.

Ca s-o iau in ordinea expunerii, dragostea doare. E singurul lucru care ramane vivid despre dragoste. Ultima impresie pe care o ai dupa dragoste. Pe cat e de minunata cand e, pe atat de tare doare cand pleaca. Si asta e ultima impresie.

Sexul nu e un sport si nimeni nu are spirit de echipa. Ca altfel as vrea sa stiu si eu cati barbati de pe site-ul asta s-ar culca cu mama Omida si cate femei cu Quasimodo?

Casnicie nu e inchisoare, ca n-ai un gardian pe coaste toata ziua si nu tine altcineva cheila de la usa pentru tine. E un angajament pe care ti-l iei in anumite conditii (dragoste, bani, etc), si care se poate termina daca nu functioneaza.

Prin urmare, de aceste idei preconcepute despre cele trei, ca sa ma rezum numai la ele. Cred ca mintea omului e cel mai puternic dusman al lui. Acolo se nasc cele mai absurde sperante si cele cretine suspiciuni.

Poate ca e timpul ca toti sa incercam sa privim lucrurile prin mintea noastra, nu a promotiilor de sf valentin si nici a celor de dragobete. Nu credeti?

Ce este optimismul? Invata-l!


Optimismul reprezinta o atitudine mentala - a fi increzator in viitor - insotita de atitudini active si comportamente concrete in fata dificultatilor vietii : credem ca putem rezolva o problema, ne documentam in privinta posibilitatilor de rezolvare si actionam concret in directia rezolvarii ei.

Adevărul despre femei şi bărbaţi


Ai zice că noi, oamenii suntem făcuţi unul pentru altul, “îngeri cu o singură aripă care doar împreună pot să zboare”. Ai zice că unicul nostru scop pe lume e să ne căutăm jumătatea, geamănul de suflet, cel cu care ne armonizăm şi reuşim să trăim într-un echilibru perfect până la adânci bătrâneţi. Ai zice că dacă vrem cu adevărat reuşim să găsim limba comună, aceea în care înţelegem, chiar şi pe nerostite, tot ce e de înţeles.

Ce bine-ar fi…
Câte cărări nu am străbate, câte ierni nu am aştepta dacă ni s-ar putea garanta că într-adevăr, la capătul aşteptării vom găsi pacea şi liniştea după care tânjim sau dimpotrivă, muzica din care ne putem trage seva pentru fiecare zi.

Adevărul este însă altul. Dincolo de zilele îndrăgostirii, când ne închipuim că am ajuns la liman, când ne trezim goi între zidurile pe care singuri ni le-am ridicat, când nu ne mai recunoaştem în refrenele de la radio, când nu ne mai emoţionează ci ne calcă pe nervi toate micile amănunte care ne făceau unici… De-abia de-acolo începem greul, un nou război, o altă călătorie, dinspre noi – ca jumătatea de inimă ce bate la unison cu a celuilalt, înapoi spre eu-l pe care l-am rătăcit, care s-a dizolvat în umorile de cuplu, fie ele lacrimi de bucurie sau de furie, transpiraţia disconfortului sau dimpotrivă, cea a plăcerii la îndemână, transformată în drept conjugal sau chiar datorie impusă.
Cum supravieţuim?

Iubirea în sine nu reprezintă o relaţie ci doar suportul psihic pentru ce se poate construi. Sunt iubiri năvalnice, care te consumă, care îţi înghit resursele dinspre interior în afară, empatii atât de fine încât ajungi să crezi că tu eşti celălalt şi celălalt e, în adevăr, jumătatea ta. Dar ce te faci când jumătatea ta, în perfecţiunea ei, îşi dezvăluie imperfecţiunile. La început look-ul uşor neglijent al celuilalt, detaşarea de norme, aerul distrat, ţigara veşnic aprinsă într-un colţ al buzelor, Cum trăieşti cu ideea că Dragostea Vieţii Tale sforăie sau nu-şi taie unghiile destul de des… Amănunte!

Cui îi pasă, putem crea ritualuri noi… Dormim separat ca să ne putem odihni? Trăim împreună dar desenăm în spaţiul comun mici oaze intime: biroul-meu-în-care-mă-ascund-de-tine-dar-ţie-îţi-spun-ca-am-de-lucru, camera-ta-în-care-nu-se-fumează-niciodată, balconul-unde-nu-cresc-decât-plantele-mele, biblioteca-ta-de-la-mama, cutia-mea-cu-fotografii-vechi-care-pe-tine-nu-te-privesc, raftul-meu-din-şifonier-unde-nu-vreau-să-văd-nimic-cu-gaică, baia-ta-unde-cărţile-zac-pe-jos, garajul-la-care-eu-nu-am-acces.

Cat de mult esti dispusa sa tolerezi minciuna intr-o relatie?

[color:1077=#666]publicat pe 5 Martie 2008
Credeti ca exista sinceritate pura? Credeti ca viata noastra ar avea aceeasi consistenta daca nu am schimba din cand in cand macar putin fata adevarului? Suntem oameni, mintim cu toti si suntem mintiti la randul nostru chiar daca ne place sau nu sa recunoastem acest lucru.Oricat de paradoxal suna, ne plac minciunile si suntem dispusi sa le inghitim pentru ca ... ei bine, unele dintre ele pot fi placute.


Pe de alta parte, intr-o relatie, a spune adevarul atunci cand celalalt nu este dispus sau nu-l poate suporta inseamna a rani. Suntem tentati de aceea sa cream scenarii peste scenarii, sa aducem argumente mai mult decat plauzibile pentru a ne sustine micile minciuni si sa incurcam itele mai mult decat trebuie. Cate dintre noi nu am mintit sau, intr-o varianata mai plastica, “am omis adevarul” pentru ca ne-a fost frica de acest cuvant, de consecintele lui sau de suferinta pe care am putea sa o producem partenerului? Dar, sa fim seriosi, la urma urmei, minciuna ramane tot minciuna. Oricat de frumos ar fi imbracata ea... Si in momentul in care esti prinsa cu mata in sac, ai da orice sa fi ales calea mai putin usoara, dar mai sigura a adevarului. Chiar asa sa fie?

Minciuna intr-o relatie - rau necesar sau necesara rau?

Am citit de curand rezultatele unui sondaj de opinie cu privire la proportia in care mintim intr-o relatie obisnuita. Jumatate dintre participanti au raspuns ca minciuna este necesara si nu poate fi evitata in ziua de astazi, un procent de aproximativ 10% au afirmat ca minciuna apare la fiecare al doilea cuvant rostit, 30% au fost de parere ca intr-o relatie se minte pe baza principiului universal valabil atat in dragoste cat si in afaceri - interesul, 5% au declarat ca minciuna, sub orice forma, nu-si are locul intr-o relatie, iar un procent de 5% sunt de parere ca prin omiterea adevarului sunt evitate numeroase certuri si neintelegeri intr-o relatie. Pentru ca “adevarul doare” si acest adevar banal se aplica de minune si in dragoste, putem oare sa fim in totalitate sinceri intr-o relatie? Oare cum este corect: sa jonglam cu adevarul si sa-l modelam in favoarea noastra sau a-l spune, stiind ca astfel il ranim pe celalalt? Parerile sunt bineinteles impartite:


As putea discuta la infinit despre minciuna intr-o relatie si sunt sigura ca tot nu as ajunge la o concluzie viabila. Cu totii strigam sus si tare ca suntem adeptele adevarului, dar putine dintre noi il respectam. Am iubit o persoana enorm de mult, o iubesc la fel sau poate chiar mai profund, dar intr-un moment de slabiciune pe care l-am regretat enorm ulterior, am inselat-o. O singura data si fara sa fi simtit ceva pentru acel altcineva. Dupa care am revenit la viata mea. Am mintit. Am ascuns adevarul... atat cat am putut. Nu mai putea convietui cu propria persoana, momentele in care il priveam in ochi mi se pareau desprinse din filmele de groaza. Cum sa-i suport privirea atat de sincera cand ma stiam vinovata? Nu am mai putut si i-am spus. Nici atunci nu am putut sa-l privesc in ochi. In ochii lui vedeam numai durere... Si pe a mea si pe a lui. Ne-am despartit, nu a putut sa ma ierte... Acum as da orice sa nu-i fi spus adevarul, cel putin in acel moment... Poate ca in timp ar fi putut sa ma ierte. Nu sunt un fan al minciunii, dar cand te gandesti de ea depinde fericirea ta viitoare, incepi si-ti spui semnul intrebarii... Laura

Sunt de acord cu minciunile albe, acele minciuni nevinovate care nu fac rau nimanui. Uneori mai avem nevoie si de asa ceva. Minciuna, atata timp cat nu da in mitomanie, aduce un plus de culoare si freamat vietii. Mie imi place sa-mi spuna ca ma iubeste mult, ca tine la mine ca la soarele de pe cer si ca nu exista femeie pe planeta care sa ma egaleze. Chiar daca stiu ca exagereaza putin.... si ca ma minte. Ma minte delicat, frumos, constient, stiind ca-mi face placere si ca vad si adevarul dincolo de poliloghia indrugata. Inteleg ca ma iubeste, nu pana la luna si inapoi, dar da, ma iubeste. Este maniera lui de a isi declara dragostea.
Raluca

Eu nu concep existenta minciunii intr-o relatie adevarata in care se vor doua suflete ce isi impart totul si nu au nimic de ascuns. Nici sunt cel mai mic aspect. Am fost crescuta in acest spirit al cinstei si al corectitudinii si orice minciuna, cat de mica ar fi, imi face foarte mult rau. Stiu ca sunt exagerat de sensibila, dar as prefera sa stiu intotdeauna adevarul. Cred cu ardoare in el. Stiu de asemenea ca a gresi e omenesc si ca ne plecam in fata acestei legi nescrise pentru ca suntem oameni, dar minciunile pot strica pana si cele mai frumoase relatii. Si oricat de greu mi-ar pica adevarul, imi face enorm de bine sa-l aud si sa-l spun, imi produce un sentiment de usurare pe care nu-l pot descrie in cuvinte. Desi uneori sufar si ma incovoi sub greutatea lui...

Cand nu avem chef sa iesim in oras, gasim scuze precum “sunt obosita”, in loc sa spunem ca am prefera sa facem altceva. Nu-i spui adevarul deoarece stii ca pentru el iesirile in oras reprezinta oaza lui de relaxare. Eu de exemplu, sunt o fire mai pragmatica, lucrurile mai romantice nu ma sensibilizeaza in mod deosebit. Cum sa-i spun de exemplu in momentul in care seara, dupa o zi lunga de munca, m-a asteptat cu o cina romantica insotita de lumanari, flori si tot tacamul, ca as fi preferat o cina la restaurant? Asa ca am fost...placut surprinsa... cel putin de bunele lui intentii. Sunt minciuni nevinovate care menajeaza, nu produc tristete si nu fac rau nimanui.
Mihaela

Asa cum nu cred in dragoste absoluta, nu cred ca exista nici relatie in care sa nu minti. Dragostea e un lucru minunat la inceput, te face sa te simti liber si independent chiar daca esti dependent de celalalt. Odata cu trecerea anilor, obisnuinta incepe si-si spune cuvantul. Avem nevoie de mai mult aer, ne simtim mai putin liberi ca la inceput si incepem sa cautam acea farama de libertate prin prisma minciunilor nevinovate. Incepem si mintim. Putin, nu mult! Atat cat sa nu jignim pe celalalt si sa pastram acel mic sentiment de libertate care duce la multumirea de sine...
Ioana

Spune-mi ce zodie esti... ca sa iti spun ce cauti la un barbat

Berbec: admiri barbatii puternici, care pun in aplicare ceea ce spun si niciodata nu le este teama sa spuna ceea ce gandesc.

Taur: umorul este o calitate pe care o apreciezi, de aceea barbatul ce va reusi sa iti puna zambetul pe buze chiar si in zilele ploioase va fi cel care isi va gasi locul in inima ta.

Gemeni: vrei alaturi un barbat care sa iti ofere siguranta, sa poti sa stai linistita si sa ai incredere in el fara sa simti nevoia sa il controlezi.
Rac: un barbat cu picioarele pe pamant, care nu ia viata ca un joc de noroc si care lupta pentru a-si face o situatie, pentru care este important sa paraseasca cuibul mamei si sa fie pe cont propriu.

Leu: cauti un barbat care sa aduca piperul si sarea in viata ta, sa fie plin de viata si impreuna sa faceti tot ce iti poti tu imagina, care se trezeste dimineata si te anunta ca in weekend trebuie sa iti eliberezi agenda deoarece plecati la munte intr-o mica escapada.

Fecioara: sa nu ii fie frica sa spuna ceea ce simte pentru tine, un barbat caruia nu ii trebuie timp sa mediteze la un compliment.

Balanta: vrei echilibru in viata, el trebuie sa fie stalpul tau de sprijin, iar in bratele lui sa gasesti liniste si protectie, insa in primul rand cauti ca atunci cand il privesti in ochi sa stii ca vrei ca mereu sa te poti oglindi in ei.

Scorpion: un barbat sincer, in care poti avea incredere, nu iti plac jocurile si cu atat mai putin riscurile inutile, nu te intereseaza aventurierii si nici barbatii ce sunt atat de mandri de crezi ca vor exploda de la atata orgoliu.
Sagetator: cauti un barbat pasional, care sa stie sa te iubesca, care sa stie cand sa iti spuna nu si cand sa spuna da fara sa te raneasca.
Capricorn: tot ce vrei este ca barbatul de langa tine sa iti fie fidel, asa cum si tu ii vei fi lui, mai putin de atat nu este acceptabil.

Varsator: cauti un barbat care sa aduca energia in viata ta, care sa vrea sa faca alpinism, sa calatoreasca, un barbat atletic si plin de vitalitate in toate.

Pesti: vrei un barbat sociabil, care sa stie sa vorbeasca, sa se comporte, cu care sa te poti mandri atunci cand iesiti, un barbat ce te transforma intr-o leoaica care isi apara prada cu coltii bine ascutiti de hienele lacome

Exista persoana potrivita pentru fiecare dintre noi?

[color:26a8=#666]publicat pe 21 Aprilie 2008
Psihologii au dat mai multe explicatii si motive pentru care consideram ca o anumita persoana este cea potrivita, chiar daca avem cele mai mari sanse sa ne inselam.



In mod sigur te-ai intrebat cum se face ca te-ai indragostit sau iubesti tocmai o anumita persoana din milioanele de persoane care exista in lume. Nu conteaza ce spun cei din jur, nu conteaza ca parintii nu te aproba sau ca prietenele tale iti spun ca nu este pentru tine. Nu mai conteaza nici macar faptul ca tu insati ti-ai impus sa-l dai uitarii. Te atrage si iti place asa cum nu ti-a placut nimeni pana acum. Si cu toate acestea simti ca nu este el cel potrivit, simti ca nu este sufletul pereche la care visai in copilarie. Imaginea sablon a sufletului pereche pe care ai proiectat-o in subconstient nu corespunde calitatilor reale pe care le poseda partenerul tau. Calitatile sale nu vin in completarea trasaturilor tale, simpla sa prezenta nu iti da sentimentul de implinire dupa care tanjesti atat, vocea sa nu te face sa vibrezi din tot corpul, fiinta sa nu o lasa pe a ta sa se manifeste, etc. Si motivele pentru care l-ai categorisit drept “nepotrivit” pentru tine pot continua la infinit...

Psihologii au dat mai multe explicatii si motive pentru care consideram ca o anumita persoana este cea potrivita, chiar daca avem cele mai mari sanse sa ne inselam. Se pare ca dorinta de a forma un cuplu ideal alaturi de un partener potrivit apare inca din copilarie. In mod inconstinent, la maturitate cautam ca partenerul ales sa fie copia fidela a tatalui. Fetita ajunsa femeie incerca sa completeze si sa intregeasca modelul patern, cautand in calitatile viitorului partener pe cele ale tatalui. Chiar daca de multe ori aceste trasaturi nu ar fi tocmai cele potrivite nevoilor noastre... Pe de alta parte, atunci cand traieste intr-un cuplu, pe langa nevoia de iubire, o femeie isi doreste si siguranta si libertate. Si cu toate acestea de ce ne simtim atrase tocmai de barbatii care nu ne indeplinesc aceste nevoi? Cate dintre noi nu simt nevoia de iubire si cu toate acestea se indragostesc tocmai de barbatii care nu stiu sa ofere iubire? Cate dintre noi nu isi doresc sa ne simta in siguranta alaturi de partenerul de viata si cu toate acestea sunt atrase tocmai de barbatii nestatornici? Cate dintre noi nu isi doresc sa ne simta libere langa partener si cu toate acestea simt o atractie irezistibila tocmai pentru barbatii posesivi?

Daca undeva in lume exista o singura persoana care ti s-ar potrivi, gasirea acesteia poate dura foarte mult timp si se prea poate intampla sa nu o gasesti in aceasta viata. Daca in schimb, plecam de la convingerea ca nu exista un “partener unic” pentru fiecare, din start se inmultesc posibilitatile de alegere. Apar instantaneu mai multi potentiali parteneri pentru o singura persoana”, afirma acesta intr-un articol publicat pe neilclarkwarren.com.
Numeroase cupluri, ferm convinse ca s-au casatorit cu persoana nepotrivita, au parte de o relatie armonioasa si fericita. In schimb, alte cupluri aflate la inceputul casnicie, absolut sigure ca si-au gasit sufletul pereche, dupa cateva luni sau ani, constata ca s-au inselat si divorteaza. Intr-un studiu efectuat sub supravegherea psihologului Neil Clark Warren, se arata de ce unele relatii reusesc acolo unde altele dau gres. Studiul porneste de la experienta personala a 5000 de persoane casatorite si in special a 200 de cupluri ce se bucurau de o casnicie “fericita”. Rezultatul studiului arata ca asa-zisul “coeficient de compatibilitate” este determinat in special de existenta a 29 de trasaturi, printre acestea numarandu-se valorile religioase, ambitia si nivelul energiei. Si cu cat partenerii sunt mai compatibili din aceste puncte de vedere considerate “critice”, cu atat cresc sansele unei casnicii reusite. Daca partenerii se potrivesc din aproape toate punctele de vedere, atunci sansele unei casnicii excelente sunt maxime. Asadar, in loc sa irositi timp pretios asteptandu-l pe Mr. Right, incercati sa priviti lucrurile dintr-un alta perspectiva. Acordati sanse barbatilor din jurul vostru! Se prea poate sa fi trecut pe langa dragostea vietii voastre si din lipsa de atentie sau visand la Fat-Frumos sa nu o fi sesizat...

Barbatii mor din dragoste mai des decat femeile

[color:cdc6=#666]publicat pe 7 Aprilie 2008
Se prea poate ca multi dintre noi sa fi experimentat gustul amar al despartirii. Cati nu au simtit in acel moment ca a inceput sfarsitul, ca viata nu mai are niciun rost fara persoana iubita si ca universul intreg s-a prabusit odata cu noi?

Cand iubim prea mult, dragostea doare. Cand punem punct unei relatii, dragostea nu dispare odata cu sfarsitul acesteia, ci continua sa traiasca. Se hraneste din amintiri, lasandu-ne ancorati in umbra trecutului, tanjind dupa dragostea pe care am trait-o. Se prea poate ca multi dintre noi sa fi experimentat gustul amar al despartirii. Cati nu au simtit in acel moment ca a inceput sfarsitul, ca viata nu mai are niciun rost fara persoana iubita si ca universul intreg s-a prabusit odata cu noi? Si cu toate acestea, cati dintre noi nu au realizat ca lumea intreaga nu se opreste doar pentru noi si ca ea merge mai departe. La fel si noi... Am invatat sa mergem mai departe chiar si atunci cand nu ne mai dadeam seama ce inseamna acest “mai departe”. Poate insa dragostea sa fie atat de puternica incat sa ne ucida? Chiar se poate intampla sa mori din dragoste ranita? Eu am fost dintotdeauna de parere acest lucru se intampla doar in dramele lui Shakespeare, in legendele medievale sau in poemele si cantecele de dragoste. Cercetarile recente insa contrazic cu tarie acest lucru. S-a demonstrat stiintific ca dragostea chiar poate ucide... si mai ales in cazul barbatilor.

Pana si medicilor le-a luat mult timp sa inteleaga de ce sanatatea este atat de serios afectata atunci cand suferim din dragoste. Intr-un alt studiu publicat recent, s-a aratat cat de fragila poate fi o inima ranita. Cercetatorii din Marea Britanie au demonstrat ca oamenii care iubesc intens si sunt brusc privati de aceasta dragoste din cauza decesului partenerului de primul an de cand a avut loc despartirea. Studiul condus de doctorul Jaap Spreeuw de la Cass Business School din Londra confirma aparitia dupa despartirea de cel iubit a unui asa-zis “sindrom al inimii frante”. Si, conform cercetarilor, barbatii sunt de sase ori mai predispusi decat femeile sa moara de “inima rea,,

“Stim cu totii ca moartea celui iubit are un puternic impact asupra sotului sau a sotiei care ramane in urma, dar acest studiu ne arata ca impactul este despartirii este devastator in ceea ce priveste sansele de a trai ale partenerului ramas in viata. Statisticele ne demonstreaza ca oamenii sunt susceptibili “sa moara de inima rea” in primele momente care urmeaza doliului. Efectul este mai puternic asupra oamenilor mai in varsta care au fost casatoriti pentru o perioada de timp mai indelungata. Din cauza afectiunii si a obisnuinte, aceste persoane sufera cel mai mult. Totusi, dupa primii cinci ani de doliu, riscul de a muri “de inima rea” scade, timpul avand rolul sau in a vindeca inimile suferinde”, este de parere Jaap Spreeuw .

Concluziile acestui studiu se bazeaza pe analiza a 11.454 polite de asigurari de viata anuale efectuate de o companie canadiana. Datele furnizate de aceasta companie arata ca in 195 de cazuri, partenerii au decedat simultan, in alte 1048 de cazuri, a murit sotul si a supravietuit sotia, iar in alte 255 de cupluri, sotia a decedat, sotul supravietuind. Cel mai mare risc de a “muri de inima rea” s-a inregistrat in primele 12 luni de la decesul partenerului, barbatii suferind de sase ori mai mult decat femeile la disparitia partenerului de viata. Andrew Papadopoulos, psiholog la Institutul pentru Sanatate Mintala Solihull, este de parere ca in primele clipe de vaduvie foarte multe persoane sunt atrase de gandul sinuciderii si chiar comit acest act. “Pierderea sotiei preaiubite este devastatoare pentru barbati. Ea impinge la gesturi necugetate precum sinuciderea in cazul barbatilor mai tineri, iar in cazul barbatilor mai in varsta ea duce la o suferinta acuta. La barbatii mai in varsta nu este vorba doar de absenta fizica, ci de faptul ca se produc schimbari in ceea ce priveste rolul sau in familie. Pentru oamenii mai in varsta, simplul fapt de a stii ca nu mai trebuie sa gateasca sau sa efectueze treburile zilnice este nimicitor”, mai adauga acesta.

In opinia cercetatorilor, dupa despartirea de cel iubit, stresul este atat de intens, incat imunitatea intregului organism este afectata. Cei care au sentimentul ca dupa despartirea de cel drag, viata lor nu mai are sens si este lipsita de speranta sunt foarte susceptibili depresiilor si imbolnavirilor diferite. Alte cercetari efectuate tot in Marea Britanie releva faptul ca atunci cand ne aflam sub un nivel maxim de stres si suferinta, anumite zone ale creierului uman declanseaza semnale daunatoare care determina ritmuri cardiace neregulate. Acestea la randul lor pot duce la o moarte subita a persoanei in cauza.

Un articol de Dana Negoita

Intr-o scurta conversatie, un barbat intreaba o femeie:

- Ce tip de barbat cauti?

Ea ramase un moment tacuta, il privi in ochi si ii zise:

- Vrei sa stii intr-adevar?


El raspuse: Da!


Atunci incepu sa zica:


Fiind femeie sunt in pozitia de a-i cere barbatului ceea ce eu nu pot face pentru mine. Platesc facturile, ma ocup de casa, merg la supermarket, fac cumparaturi si totul fara ajutorul unui barbat…


Imi pun intrebarea:

- Ce poti tu sa aduci in viata mea?


Barbatul ramase privind. Gandea cu siguranta ca este vorba de BANI


Ea, stiind ce gandeste el, spuse:



- Nu ma refer la bani. Am nevoie de mai mult. Am nevoie de un om care sa lupte pentru perfectiune in toate aspectele vietii.


El isi incrucisa bratele, se aseza in fotoliu si privind-o ii ceru sa explice mai in detaliu.
Ea zise:
- Caut pe cineva care sa lupte pentru perfectiune mentala, pentru ca am nevoie de cineva cu care sa conversez si care sa ma stimuleze din punct de vedere intelectual. Eu nu am nevoie de cineva simplu din punct de vedere mental. Am nevoie de cineva suficient de sensibil ca sa inteleg prin ce trec eu ca femeie, dar suficient de puternic ca sa ma incurajeze si sa nu ma lase sa cad. Caut pe cineva pe care sa il respect ca sa pot sa fiu “ascultatoare”. Nu pot sa fiu asa cu cineva care nu poate sa isi rezolve singur problemele. Eu caut un barbat care se poate ajuta pe sine insusi pentru a ne ajuta reciproc. Cand termina se uita la el si il vedea foarte derutat si intrebator

El ii zise: Ceri mult

Ea Raspunde : Valorez mult

Minighid de uitare a unui barbat

[color:a910=#666]publicat pe 21 Aprilie 2009
Ce atatea plansete, ce atatea scumpeturi de lacrimi prelinse printre gene, ce atatea sarbatori frumoase si pline in care te simti goala, de ce atatea nopti fade si nopti de singuratate pentru un singur barbat cand in lume care abia asteapta o femeie care sa sufere pentru ei sau si mai rau, sa va faca fericite? Dragele mele, de ce va place sa va chinuiti de unele singure?



Ce atatea plansete, ce atatea scumpeturi de lacrimi prelinse printre gene, ce atatea sarbatori frumoase si pline in care te simti goala, de ce atatea nopti fade si nopti de singuratate pentru un singur barbat cand in lume care abia asteapta o femeie care sa sufere pentru ei sau si mai rau, sa va faca fericite? Dragele mele, de ce va place sa va chinuiti de unele singure? Dragii nostri, de ce suntem un popor de oameni tristi si autocompatimitori, de victime, de miei si oi si niciodata de lupi? De ce ne place sa ne afisam suferinta si sa ne batem cu pumnii in piept ca nimeni nu mai sufera ca noi si sa ne intristam si mai tare ca nimeni nu incearca sa ne spulbere tristetea?

De ce va faceti rau cu ambele maini tinandu-va sufletul in palme la vederea tuturor? De ce va faceti vulnerabili? Nu sunt destul de multe persoane care se pricep sa faca asta de minune? De ce va chinuiti atat de mult sa uitati si intrebati in stanga si in dreapta cum sa faceti asta? De ce ne adresam atat de multe intrebari in loc sa ne straduim mai mult sa gasim anumite raspunsuri? Poate ca asa am fost invatati sa fim, poate ca aerul romanesc e plin de “poate/ dar daca nu se poate”, de jale si durere, poate ca oamenii de aici sunt mai altfel decat cei de prin alte meleaguri, conditiile meteo, financiare, de iubire mai vitrege decat prin alta parte. Oare asa sa fie? Oare cine ar avea suficienta minte ca sa ne creada? Dragii mei, daca nu o facem noi, nu o va face nimeni. In primul rand trebuie sa-ti doresti asta suficient de mult, iar mai devreme sau mai tarziu, ceva se va intampla in acest sens. Da, e chestia aceea cu universul pe care nu am spus-o eu, dar care mi s-a intamplat si mie.

Orice pe lumea asta se uita. Absolut orice! Fa din asta o chestiune de orgoliu. Daca cineva care sustine ca te-a iubit, iubeste si este fericit si acum cu altcineva, o poti face si tu. Tot cu altcineva. Incetul cu incetul sau cu graba, dupa cum te tine... Nu te-au plicstisit de moarte atatea iubiri imposibile, drama si tragedia din ele? Chiar nu iti este dor sa fii fericita? Fii orgolioasa! Poti sa uiti un barbat fara sa te anihilezi ca persoana, fara sa te dai de trei ori peste cap si sa te tranformi in stafia celei care ai fost, fara sa te uiti pierduta la apa verde si murdara a Dambovitei si sa-ti vina nu stiu ce idei bizare, poti sa uiti fara sa se mai citeasca suferinta si amintirea in ochii tai, fara sa te buseasca o nostalgie crunta la auzul unei melodii familiare

Si daca cer prea mult…

[color:520b=#666]publicat pe 17 August 2009
Cer sa nu vii daca eu iti implor venirea doar din plictis, din teroarea singuratatii, din nevoia gesturilor de tandreturii, din dorinta de a evada din greul lumii si al zilelor de una dupa alta, din necesitatea de a imparti o viata, niste responsabilitati, o suma de obligatii.


Sunt un simplu om caruia nu-i este rusine de pretentiile sale. Pretentiile mele sunt absurde, prea firesti, prea umile, prea la indemana oricui si prea departe de oricine, dar sunt ale mele. Imi apartin de fapt si de drept, mi-au crescut in carne pe masura ce am inceput sa am un suflet, s-au schimbat pe masura ce m-au schimbat oamenii si s-au transformat in durere pe masura ce inteleg ca sunt poate mai mult decat am dreptul sa cer. In bucati din ele m-am regasit si in intreguri din ele mi-am gasit dorintele mele tesute cu ochii altcuiva.
Sunt ale mele si nu m-au deranjat cu nimic, ba chiar mi-au fost fidele si daca m-as lepada de ele ca si cum fiinta ar fi traversata de un cutremur in urma caruia ar ramane doar moloz de suflet, scanduri de oase si visuri de om de ingropat. Dar mi-au si adus in clipe dragi… momente aprige de singuratate. Mai mult rau decat bine, mai multa dorinta decat realitate, mai multe grame de nefericire decat fericire, mai multa inselaciune, amagire si apropiere de realitate decat adevar, adevar si ceea ce ar trebui sa semene a adevar

Cer prea mult, probabil… Sa mi se spuna din nou 3 cuvinte si sa faca cat o mie. Cer sa ma intorc zbuciumata si nelinistita din lumea intreaga la oaza mea de rai. Cer ca oaza mea de rai sa ma imbratiseze puternic si eu sa uit de slabiciunea mea umana si de calvarul pe care o zi proasta de tot il poate aduce pe pamant. Cer sa ne privim in timp ce ne uitam unul la altul. Cer sa ma faca sa uit de timp, de spatiu, de ieri, de zi, de tine si de mine cand ma aflu langa tine. Cer doar sa ma bucur de prezent si sa uit cum as arata pe timpul asta maine.

Cer ca atunci cand totusi o sa apari sa nu ma apuc sa-ti reprosez si demonstratia mea de iubire sa inceapa cu «oare unde ai fost pana acum?» Cer sa nu vii acum cand eu nu mai am rabdare. Cer sa nu vii doar din cauza asta. Cer sa nu chiar ACUM. Asteapta-ma putin cum si eu te-am asteptat mult. Cu speranta si increderea ca esti cel potrivit. Nu din dezamagirea de a nu fi iubit.
Cer si nu cer prea mult. Stiu ca e greu sa supravietuiesti doar cu desarte de pretentii cand sufletul, cu mai mult tupeu decat trupul sau stomacul, iti cere sa le elimini odata, sa scapi de ele cum oi stii si sa mananci orice… ORICE. Orice de care ai nevoie. Orice te hraneste, orice iti este bun, multumitor, fauritor de bine, daca umple o senzatie de gol, o promisiune, o resemnare… este ceea ce iti trebuie ACUM. Dar cu mai tarziul cum ramane?...

Multumesc insa celui caruia m-a facut sa cred si sa nu renunt la cerintele mele absurde. Si daca cer prea mult in acest moment, e pentru ca am primit odata mai mult decat atat. Cu riscul de a fi judecata, pusa la zid, nefericita si trasa la raspundere pentru propria nefericire, nu pot sa ma intorc la mai putin. Raman in continuare eu cu mine. Eu cu pretentiile mele.

Respinge-ma ca eu insist

[color:2936=#666]publicat pe 16 Septembrie 2009
De ce totusi ne sar lacrimile cand tocmai cel care te face sa-ti pierzi demnitatea iti spune in fata ca nu ai avut-o niciodata? De ce ne facem pres in fata cuiva si apoi ne batem cu pumnii in piept ca ne doare? De ce nu ne lecuim niciodata de dorul iubirilor apuse?


Incerc sa-mi explic mie insami ca, in ciuda faptului ca iubesti sau ca ai iubit odata, nu ai dreptul sa renunti la demnitate sau sa cersesti un sfarsit frumos in cazul in care totul s-a terminat urat. Nu si nu si nu... Nu trebuie sa-l suni, sa vrei sa-l auzi, sa te interesezi prieteneste sau in orice alt chip de existenta unei persoane la care ai tinut, sa trebuie sa arati ca inca iti pasa, ca te preocupa persoana sa, ca vrei sa afli daca este fericita langa o alta persoana, ca ai ramas ca proasta prinsa de trecut si ca altii merg frumos in viitor... daca lui, acelui, nu-i mai pasa nici cat negru sub unghie. M-am luat zdravan la cearta cu mine, dar nu am avut cu cine sa ma inteleg...

Am vrut cu orice pret sa vad cat de mult pot sa ma calc de una singura in picioare, daca mai ma doare cand se trece cu buldozerul peste sufletul meu. La naiba? Ce atata demnitate? Daca eu nu pot sa iubesc decat zgomotos, furtunos, prost, gresit, ce ai tu cu mine? Nu-l lasa sa plece de tot, m-au prins intr-un colt vulnerabil amintirile. Insista! Nu poti. Adu-l macar putin inapoi. Si asa a cedat hotararea din mine. Mai incercasem eu si altadata si nu a mers deloc bine. Sfarsitul tot nu era frumos, ci scandalos, plin de reprosuri, implorari, ura, certuri, resentimente, convingeri gresite, promisiuni desarte. Dar si cu iubire... multa, mai bine sau mai prost inteleasa. Dar doare, da, cand se trece cu buldozerul peste sufletul tau. Nicio alta constructie nu ti-l vindeca.

Recunosc ca nu stiu ce inseamna demnitatea, dar speram sa o invat. De doi ani de zile, mi-am pierdut complet capul. De doi ani de zile... iubesc, sunt respinsa, sunt ceruta inapoi, accept, iert, uit, o iau de la capat, am orgoliu si mandrie, le fac pierdute si le regasesc haotic. Le vreau cu orice pret, le refuz, mi le impun. Pentru o perioada de timp reusesc... pana cand imi dau seama ca imi e dor sa iubesc. Apoi... ma prind de buna voie in cercul propriu de minciuni. De fiecare data uit durerea anterioara de dragul uneia noi, care sa sangereze de mii de ori mai rau decat cealalta.

Dau mesaj: “Ce faci”? “Sunt ok, sanatos.” Data viitoare, sun... Niciun raspuns... S-o fi intamplat ceva? Sun din nou. Preocupata. Ingrijorata de moarte. Insist. Pentru unii oameni cu care ai impartit un crampei de viata si niste sentimente, ai fi dispusa sa mergi pana la capatul pamantului. Instantaneu uiti de tine in clipa in care te gandesti ca ar avea nevoie de tine. De data aceasta primesc si un raspuns: “te rog frumos, nu mai ma cauta”. Un raspuns definitiv. La fel ca primul sfarsit si intaia despartire. De ce ne place circul? De ce totusi ne sar lacrimile cand tocmai cel care te face sa-ti pierzi demnitatea iti spune ca nu ai avut-o niciodata? De ce ne facem pres in fata cuiva si apoi ne batem cu pumnii in piept ca ne doare? Vreau sa ma lecuiesc de dor si de iubiri apuse. Data viitoare cand o sa ma apuce dorul, o sa musc din carne vie si din perna, dar refuz sa-i mai dau ascultare. In iubire, trebuie sa existe respect reiproc. In iubire trebuie sa ai cel putin o bruma de mandrie.

Obiceiuri care te pot face nesuferita si de care habar n-aveai

Vorbeste prea mult sau prea tare, iti povesteste cate-n [color:ba95=#0494e1! important]luna si in stele, e prea agresiv sau prea rece; pe scurt: colegul "ideal"! Fiecare dintre noi a intalnit cel putin o [color:ba95=#0494e1! important]persoana ale carei obiceiuri ne irita si care ne impiedica sa ne vedem "de ale noastre" cat mai productiv si mai profesional. Dar cum ne dam seama ca ne transformam noi in colegul cel nesuferit? Life-coach-ul si directorul executiv al Companiei Learning About, Dana Burghel, este alaturi de noi pentru a ne ajuta!

Iubiri pierdute, iubiri regasite

Fiecare dintre noi a avut mici si mari iubiri, povesti uitate si povesti care inca bantuie prezentul. Cum ar fi daca am reintalni iubirea pierduta in urma cu multi-multi ani sau poate decenii?

Prima mare iubire nu se uita niciodata, se spune. Ne ravaseste, ne schimba pe vecie si ne ramane permanent in suflet chiar daca amintirea ei este stearsa incet incet de fiecare noua mica iubire. Unii dintre noi raman permanent cu regretul a ceea ce ar fi putut sa fie. Rememoreaza la nesfarsit motivele stupide pentru care acea relatie nu a putut sa continue si in prezent si isi doresc sa aiba din nou sansa de a retrai ceea ce au simtit atunci. Altii trec peste moment, realizeaza ca pur si simplu nu a fost sa fie, dar se gandesc ca au gresit evitand sa tina legatura cu acea persoana care le-a marcat atat de puternic existenta

Dr. Nancy Kalish, psiholog american de renume, a studiat fenomenul iubirilor pierdute si regasite. A condus un amplu studiu inca din anii '90 pentru a observa care este efectul reintalnirii a doua suflete ce se considerau in tinerete suflete pereche. Primul studiu s-a derulat in 1993. Proiectul iubirii pierdute s-a bazat pe raspunsurile si povestile a 1000 de oameni. Doua treimi dintre acestia si-au contactat vechile iubiri si peste 70% dintre ei au pastrat apoi legatura cu acestea. Doar 30% dintre cei intervievati erau casatoriti.
Desi “subiectii” nu isi doreau neaparat sa reia si vechea iubire se pare ca momentul reintalnirii este aproape magic. Vechile sentimente par a reveni, bulversand si coplesind prin amploarea lor. Marile iubiri le traim cand suntem tineri si usor de impresionat, iar amprenta pe care o lasa o dragoste mistuitoare este imposibil de sters. In momentul reintalnirii, toate acele momente frumoase, toate acele amintiri pe care le credeai de mult uitate, vor reveni mai navalnic decat niciodata. Si... odata cu ele si sentimenele de altadata. Cei mai multi vor pierde controlul si chiar daca nu isi propusesera decat sa se reintalneasca cu un prieten vechi, in final relatia se poate transforma din nou intr-una de iubire.

Acest lucru este devastator pentru casnicii. Chiar daca cei intervievati nu aveau intentia de a isi insela partenerul/partenera, unele lucruri scapa de sub controlul nostru.

Aproape fiecare dintre noi s-a gandit la un moment dat sa puna mana pe telefon si sa isi sune o veche iubire. Acum ca avem internetul al dispozitie chiar este mult mai usor sa dai de cineva cu care nu ai mai tinut legatura. Trebuie sa ne gandim insa de mai multe ori, chiar daca suntem sau nu intr-o alta relatie, chiar daca suntem sau nu convinse ca acela este un capitol incheiat. Este dificil sa ne controlam emotiile si este posibil sa devenim oarbe, sa ne indragostim de o persoana pe care credem ca o cunoastem. Anii nu trec in van, ei ne schimba, ne slefuiesc, asa ca este posibil sa intalnesti un strain.

Gandeste-te de doua ori inainte de a hotari daca este cazul sa deschizi un vechi capitol

Drogul tuturor femeilor se numeste iubire

[color:101e=#666]publicat pe 29 Martie 2008
Atunci cand femeile iubesc au un comportament similar persoanelor dependente de droguri. Se pare ca noi, femeile suntem dependente de iubire si ne este greu sa renuntam la ea.

Exista femei care iubesc, femei care iubesc mult si femei care iubesc exagerat de mult. A iubi inseamna a te bucura de ceea ce-ti ofera persoana de alaturi fara a fi nevoita sa renunti la identitatea si la propriile valori. A iubi inseamna a te darui celuilalt, a iubi inseamna ca celalalt sa-ti ofere in schimbul daruirii tale tot... daruire. A iubi insemna nu numai bucurii, sentimente profunde, vise, aspiratii, a iubi inseamna si teama, anxietate si suferinta. A iubi mult inseamna sa vrei sa te daruiesti pe tine, in mod voluntar, chiar si cand celalalt nu iti cere acest lucru sau nu asteapta asta de la tine. A iubi mult insemna sa primesti gesturi de iubire si tandrete, sa le oferi inzecit la randul tau si sa pretinzi ca nu iti mai trebuie nimic. A iubi mult inseamna a primi exact cat ti se ofera, fara sa ceri nici mai mult nici mai putin. A iubi mult inseamna sa simti recunostinta pentru orice gest minuscul ce aduce a iubire. A iubi mult inseamna a rasplati iubirea prin iubire, iar iubind pe celalalt sa iti demonstrezi tie insati cat de minunat poate fi sa uiti de tine. Caci da... a iubi o alta fiinta umana ne arata ca suntem oameni si cat de mare este capacitatea noastra de a iubi.

Nu stiu cat poate elucida stiinta misterele iubirii sau motivele pentru care iubim o anumita persoana si nu pe alta, dar conform unor studii efectuate de cercetatorii din New York, atunci cand femeile iubesc au un comportament similar persoanelor dependente de droguri. Cercetatorii au studiat modul in care functioneaza creierul persoanelor care iubesc folosindu-se de un aparat de imagistica prin rezonanata magnetica. Indragostitii au privit poze cu persoana iubita si cu persoane care le erau indiferente. In momentul in care priveau pozele partenerului, centrii creierului raspunzatori de starile emotionale si de placere erau puternic stimulati.

Se pare ca noi femeile suntem dependente de iubire si avem nevoie de ea. Si atunci cand iubim trecem prin toate starile prin care trece un dependent de droguri: la inceput testam drogul, din diverse motive si poate fara sa ne placa in mod deosebit, incepem si-l folosim cu regularitate. Urmeaza pasul urmator cand drogul devine o necesitate si simtim ca nu mai putem trai fara el. Devenim dependente de drog si ne este imposibil sa renuntam la el. In cazurile fericite, are loc ulterior o revelatie si constatam cat de mult rau ne face acest drog. Apare dorinta de a ne vindeca. Incercam sa ne debarasam de acest viciu, folosindu-ne de tratamente, de ajutorul celor din jur, de vointa si puterea proprie.
A fi dependenta de iubire inseamna a iubi exagerat de mult. Iubim exagerat de mult atunci cand iubirea ofera numai suferinta si durere. Iubim excesiv cand El devine lumea noastra, cand universul nostru interior nu mai este al nostru pentru ca devine tot al lui. Daca tot ceea ce simtim, ce gandim sau ce spunem se leaga numai de El si de persoana lui, iubim prea mult. Daca nu ne mai pasa de ceea ce suntem, daca traim si respiram numai si numai pentru a-i face lui pe plac, inseamna ca vorbim de prea multa iubire. Daca ii acceptam mofturile, starile de indispozitie, atitudinea indiferenta sperand ca la un moment dat se va schimba gratie noua, desi suntem constiente ca acest lucru nu se va intampla niciodata, iubim exagerat de mult.
Calea spre recuperare

Iubind prea mult si incercand sa schimbam ceea ce nu poate fi schimbat, ajungem sa obosim. Obosim si fizic si psihic, ajungem la starea de saturatie, avem impresia ca mai mult de atat nu se poate. Constientizam ca iubirea are efecte nocive asupra noastra, am vrea sa facem ceva in aceasta privinta, dar nu putem sa ne retragem atat de usor din aceasta iubire. De ce nu putem sa spunem “nu” unei iubiri distructive si sa o lasam in urma? Pentru ca nu ne lasa sufletul... Ce ar trebui sa facem? Trebuie sa infruntam realitatea, trebuie sa vedem care sunt realele probleme, trebuie sa intelegem ca ajutorul cel mai pretios vine din interiorul nostru. Mai trebuie sa intelegem ca uneori, in ciuda eforturilor nostre, nu putem renunta singure la acest drog. Avem nevoie de sfatul prietenilor sau al unui specialist, avem nevoie de o terapie a sufletului. Trebuie sa intelegem ca dragostea nu trebuie sa distruga oameni, ea trebuie sa fie constructiva. Ea trebuie sa vindece, nu sa imbolnaveasca. Dragostea adevarata nu inseamna sa te simti singura alaturi de partenerul tau. Dragostea adevarata nu este egoista, ea presupune sa traiesti viata in doi...

Un articol de Dana Negoita

EPILOG

Va duceti aminte? Daca inca va mai puneti intrebari as vrea sa raspund intrebarilor voastre.
Belami ne-a trimis mai demult povestea sa, pe care am si publicat-o. A dorit sa ne ofere clarificari suplimentare si sa ne spuna mai multe despre ce s-a intamplat ulterior. Povestea sa poate fi citita aici.
Va duceti aminte? Daca inca va mai puneti intrebari as vrea sa raspund intrebarilor voastre. Tot timpul m-a avertizat ca nu va fi viitor pentru noi! M-am inselat crezand ca vorbele mele vor avea ecou... M-am inselat crezand in vorbele lui spuse cand era “inghesuit”... M-am inselat timp de 5 ani si el nu are nicio vina ca eu am crezut ca este un barbat normal cu suflet si vrea sa uite trecutul...

Nu el a fost de vina ci eu .. De ce .. pentru ca “poleindu-l” cu ceea ce as fi vrut sa gasesc la barbatul pe care-l iubesc am gresit fatal! De ce? Pentru ca nu el era cel “sortit”, pentru ca el a incercat dar n-a reusit sa se sincronizeze cu bioritmul meu sufletesc! Cine sa-l condamne si de ce? A facut tot ce i-a stat in putinta sa raspunda sentimentelor mele, dar s-a trezit el insusi secatuit de iubire si incapabil sa mai ofere... ci numai sa primeasca! Ghinionul meu, caci am sperat la reciprocitate dar nu am stiut ca este imposibil in cazul lui... Ce sa speri de la un om care se zbate pe uscat....?
E greu sa recunosti ca ai gresit, dar trebuie sa admitem asta! Daca vrem sa fim sinceri cu noi insine trebuie sa ne asumam si esecurile sau mai ales esecurile!
Mi-e greu sa cred ca barbatul pe care pana mai ieri il simteam aproape a devenit un strain... Mi-e greu sa cred ca nu a inteles nimic din sacrificiile mele facute special pentru el... Mi-e greu sa-mi revin in urma umilintelor la care m-a supus fara explicatie si carora le-am raspuns ca si cum as fi fost inconstienta(in incercarea de-a ignora evidenta...)!
Mi-e greu sa recunosc faptul ca m-am lasat “manipulata” in numele iubirii pe care i-am purtat-o... Ufff ce greu imi este sa recunosc faptul ca n-am primit nici un sfert din cat am dat... Si totusi, nu-mi pare rau! Poate ca multi ma vor judeca, dar eu cred ca nimic nu este intamplator! Eu nu am renuntat inca la iubirea ce exista in sufletul meu ci numai am “sanctionat” pe cel iubit pentru ca nu a inteles nimic... Pacat!
Inca il iubesc!

Unde sunt vremurile de altadata?

[color:e854=#666]publicat pe 30 Aprilie 2007
La inceput a fost iubire pura si nevinovata ca intre adolescenti, apoi pasiune, dupa care s-a instalat o perioada de instrainare unul fata de celalalt. Cand zile buna, cand zile rele, nu mai intelegi nimic, nu-i asa?

De-a lungul unei relatii sunt multe zile de miere si de fericire, dar sunt si unele zile cu neintelgeri si certuri. Oare asa patesc toate cuplurile care au o relatie de un anumit timp sau sunteti doar voi doi cei care traiti o poveste de dragoste cu nabadai? Relatiile amoroase tin de mai multe aspecte printre care enumeram: nu trebuie uitat faptul ca fiecare dintre noi este o individualitate cu nevoile, energia si echilibrul sau, peste acestea apar nenumaratele conjuncturi prin care treceti, pe care nu le puteti controla. In afara de acestea nu trebuie sa uitam de schimbarile atmosferei si de anotimpurile de peste an caci si ele ne infruenteaza in momentul respectiv.

Cand exista o perioada de ambianta placuta, intelegere si fericire in cuplu parca totul pare mai roz ca oricand, orice scop e mai usor de atins. Insa, cand se instaleaza o perioada mai proasta parca nimic nu mai merge ca alta data si esti nemultumita, dai vina pe altii pe relatia vostra. De fapt in tot acest scenariu de vina sunt ritmurile fiecaruia dintre voi. Lipsa de comunicare sau comunicarea insuficienta in cuplu duce la un blocaj, care se concluzioneaza clar cu o perioada nefasta. Si ce urmeaza? Sa te gandesti la o decizie hotaratoare pentru urmatoarea perioada a relatiei. Nu-i asa ca ti se pare cunoscuta aceasta propozitie? Poate ca ti se intampla uneori daca urmaresti un timp filme romantice, de dragoste si mai mult decat atat te intalnesti tot mai des cu cea mai buna prietena a ta indragostita pana peste urechi, sa-ti doresti o relatie mai romantica. Pregateste terenul acasa: o cina romantica cu lumanari si mancaruri afrodisiace. Apoi te gandesti la el, pui mana pe telefon si il suni cu o voce mieroasa pregatita sa-i spui ca-l astepti acasa la cina. Iar el? Iti raspunde, te intreaba daca mai trebuie sa ia ceva, gen paine, suc si te anunta ca maine pleaca in delegatie si trebuie sa se odihneasca. De obicei asta e unul dintre evenimentele care se intampla cand sunteti in ritmuri diferite.

Asadar, de la primele intalniri care sunt de neuitat si pana la situatia actuala, uite prin ce trece relatia voastra. Nu stie nimeni de la inceput cum va decurge o relatie de-a lungul timpului. Intr-o relatie e nevoie de doi oameni, numai ca atunci cand intervine monotonia, oboseala, stresul, nimic nu ai e asa armonios ca la inceput.
Cand va distantati?

Indepartarea dintre voi intervine atunci cand iti dai seama ca nu il mai recunosti pe acest personaj. Te indoiesti de cuvintele si afirmatiile lui, te indoiesti ca mai vrea aceleasi lucruri de la viata ca si tine, aceleasi enuntate la inceputul relatiei voastre.

Un articol de Larisa