Re: SIRIA

Scris de Admin 05.08.14 11:36

http://cultural.bzi.ro/fotografii-ce-dezvaluie-cum-este-viata-pentru-refugiatii-sirieni-17704

Scris de Admin 06.02.14 18:53

Cea mai lunga constructie a vremii - Podul lui Apolodor din Damasc

Scris de Admin 12.04.09 6:47

Culegătorul de perle: Siria

Totul mersese perfect, îmbarcarea uşoară, avionul companiei SyrianAir, un Airbus de ultimă generaţie, elegant şi luxos, ne primise cu zâmbetul stewardeselor şi cu salutul căpitanului, iar la ora 3 în noapte zburam deja spre Damasc, când în mintea mea au năvălit amintirile: Damasc, capitala califilor, centrul islamului pentru 100 de ani de la moartea profetului Mohamed, capitala unui imperiu ce se întindea de la Atlantic la Marele Zid Chinezesc. Astăzi însă alte semnale îmi captau atenţia: Siria este vecina Irakului, în ce măsură războiul feroce ce se desfăşoară la nici 200 de km şi-au pus amprenta asupra splendidei ţări numite odinioară: perla Mediteranei ?

Sosirea pe aeroportul din Damasc părea începutul aventurii, din care, conform pariurilor colegilor, nu aveam să ies prea uşor.

Din primul moment, cu un zâmbet şi cu o voce prietenoasă, apare cel care va fi ghidul meu în întregul periplu : Dan Oanţă, trimis de însărcinatul cu afaceri al României la Damasc, dl Dan Sandovici să îmi fie interpret, călăuză şi ghid inestimabil în lumea nouă în care intram.

Ne urcăm în Loganul ambasadei (voi afla curând că în Siria a fi la volanul oricărei maşini româneşti, dar Loganul, în special, este un simbol de statut social, ministru sau cel puţin potent om de afaceri) şi pornim într-o ceaţă demnă de Londra, nu de Orientul Mijlociu.

Primele surprize nu întârzie, Damascul este cochet, mic şi chiar luxos, nimic din forfota de la Cairo sau Karaci, cu mii de oameni îmbulzindu-se şi maşini nenumărate ce nu respectă nicio regulă. Aici se respectă totul, iar Poliţia Rutieră nu e iertătoare cu nimeni. Oraşul te cucereşte, în primul rând, datorită Muntelui Qassiun. Vizibil de oriunde, golaş, dar majestuos, nu te lasă să uiţi niciodată că Damascul este o capitală de munte. Sunt norocos, Dan Oanţă, secretarul ambasadei, mă lasă într-un apartament plăcut, unde voi putea în fiecare dimineaţă admira Qassiunul, muntele de poveste al Damascului. Dincolo de programul oficial, încărcat, al vizitei mele, organizate de Syrian Air şi de directorul general Nachaat Numir, am timp să văd SIRIA cea profundă.

De altfel, de a doua zi, cu sprijinul ambasadei ne avântăm spre Palmyra - începuturile istoriei în Siria.

La doar 120 de km de Damasc, în plin deşert, se află una dintre ţintele călătoriei mele: Palmyra. Vechi centru de negoţ şi de întâlnire a caravanelor, oaza Palmyrei nu a încetat de 4.000 de ani să atragă călători, mărfuri şi bogăţie, iar azi turişti.

Aveam în minte momentul în care Palmyra, dominată de o ambiţioasă şi frumoasă regină, Zenobia, încercase să cucerească întreaga lume, fiind înfrântă abia după patru ani de lupte grele de către Roma, porneam deci spre cetatea ce dorise să cucerească lumea. Pe drum, totul amintea de Palmyra şi Zenobia, clădirile luaseră numele reginei, toate cămilele ce te îmbiau la călărie purtau numele de Zenobia. Pe lângă antica regină la modă este şi o nouă denumire: Bagdad. Cum drumul ce merge la Palmyra merge şi la Bagdad, toate cafenelele au preluat acest titlu şi îţi servesc o cafea la nisip, berberă şi o fotografie cu Bagdadul, astfel încât să poţi să spui că ai fost la Bagdad, fără teama că vei fi şi împuşcat. Un fior de teamă te încearcă constatånd cum pe tăbliţa indicatoare vezi anunţuri de genul: Bagdad - 300 de km, Bagdad - 200 de km, Bagdad - 100 de km, şi când începi să te temi că poate Palmyra e prost aşezată pe hartă şi e în Irak, şi nu, în Siria, deodată din deşert izbucneşte oaza enormă.

Îţi tragi sufletul şi începi să inventariezi fotografiind rapid: celebrele morminte turn de trei-patru etaje de la Palmyra, sarcofagele gigant de marmură, temple dedicate lui Baal-zeul furtunilor, zonele de îmbălsămare, căci palmyrienii aduseseră din Egipt tipul de îmbălsă- mare egiptean, palate etc. Da, bun, le ştiu, le-am văzut din cărţi şi planşe, acum pot însă să le ating. Deodată te smulge din contemplare o turmă de capre rătăcite, care, inconştiente de măreţia locului unde se află, încearcă să găsească un petic de iarbă, la umbra palatelor odihnesc şopârle uriaşe care se retrag încet şi obosite în faţa bliţului camerei, iar un beduin negricios te îmbie cu o cutie cu răcoritoare şi cu un pliant furat de la muzeu. Năucit de soare şi de imensitatea Palmyrei le cumperi pe toate şi beduinul îţi transmite că te-ai făcut cu un prieten pe viaţă, are ce mânca pentru azi, şi el şi, familia.

Imensitatea Palmyrei şi viaţa ce curge mai departe, indiferentă la gloria de odinioară te impresionează.

Nu e timp de melancolie, în zare, pe o coamă de deal, se află fortăreaţa lui Salahadin El Ayyubi, sau Saladin, pentru creştini, cuceritorul Ierusalimului.

Fortăreaţa este perfect conservată, enormă, plină de coridoare şi oferind o perspectivă perfectă asupra oazei, nimeni nu a cucerit-o vreodată, stă mândră şi semeaţă de 700 de ani înfruntând deşertul, Saladin a ştiut să construiască. Chiar şi azi, în Siria, numele lui este rostit cu respect şi dragoste, de altfel aici filmul „Regatul Cerului“ cu Orlando Bloom, ce descrie viaţa lui Saladin, a figurat, timp de un an, în box office. Saladin este încă o imagine ce spune ceva sufletului sirian.

Ne întoarcem la Damasc, unde pornim spre locul unde bate inima islamului: Moscheea Omeyyadă. Cea mai mare construcţie de acest gen, începută imediat după cucerirea oraşului de către arabi, moscheea ascunde comori extraordinare.

Pe locul ei a fost un templu akkadian al zeului Hadad, apoi un templu al lui Jupiter, apoi creştinii au înălţat un locaş sfântului Ioan Botezătorul şi au adus capul sfântului aici. Moscheea a păstrat toate aceste elemente, şi exact în mijlocul ei creştinul se apropie cu emoţie şi poate vedea locul de îngropăciune al capului prorocului Ioan, înaintemergă torul Mântuitorului Nostru. De altfel, Damascul este o continuare a ţării sfinte, aici poţi vedea Biserica Episcopului Anania, cel la care Saul din Tars, prigonitorul creştinilor a venit orbit de Iisus Hristos pentru a-şi recăpăta vederea. Anania i-a redat vederea şi l-a transformat în Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor şi martir al creştinismului.

Casa lui Anania este astăzi o biserică perfect conservată şi un loc unde nu poţi să nu simţi istoria creştinismului.

Damascul înseamnă însă şi suk-ul sau bazarul, dacă preferaţi termenul turcesc.

Aici, precum odinioară, realizezi că Damascul este de 4.000 de ani centrul comerţului, în Orientul Mijlociu, covoarele sclipitoare şi multicolore ale Kurdistanului se întâlnesc cu motivele simple, bicolore, ale beduinilor şi cu complicatele motive persane, mătasea de Damasc cu cea din China, mirodeniile şi dulciurile Asiei şi Africii se întâlnesc întro piaţă a mirodeniilor ce îţi robeşte simţurile şi gusturile deopotrivă. Săbiile de Damasc, pumnalele cu coadă de os sau sidef, sunt de la cucerirea islamică mândria zonei, şi nu trebuie pierdute. Cum spune un prieten, în termeni moderni: Damascul este o splendidă destinaţie de shooping. La doar 55 de km de Damasc, creştinul se poate bucura de minunea de la Maloula, un centru creştin în inima munţilor, la 1.500 de metri altitudine, unde un şir de chilii şi mânăstiri suspendate (Sf. Tekla, Sfinţii Sergiu şi Bachus) te invită la meditaţie sau măcar la escaladă, căci drumul spre ele te duce printre stânci, înălţimi şi chei înguste, dar sus te întâmpină, bucuroşi de oaspeţ i, credincioşii. Iar dacă cumperi o icoană, cum am făcut eu, pe tot drumul vei vedea zeci de oameni necunoscuţi care te îmbrăţişează sau aplaudă, într-o comuniune mută, dar plină de iubire, a creştinilor ce se regăsesc. Ultimul popas în Siria a fost Homs, oraş cu o vechime de 1.500 de ani şi gazda unei moschei celebre în lumea islamică: Moscheea lui Ibn Walid, celebru arhitect islamic ale cărui secrete sunt ascunse în moscheee, îngropate într-un sanctuar secret, alături de un dinte al profetului, sau cel puţin aşa spune legenda. Era 10 aprilie, ziua profetului, aşa că moscheea era asaltată de credincioşi, trupe de securitate şi, deci, nu un moment prea bun pentru un european de a se afla acolo, aşa că nu am putut cerceta misterul lui Ibn Walid, mulţumindu-mă doar cu câteva poze.

Bazarul din Homs însă m-a cucerit prin parfumurile sale, de la trandafir, liliac, gheaţă (da, există şi un miros al gheţii pe care locuitorii din Homs l-au prins într-un parfum deosebit) şi săpunurile naturale din ulei de măsline care au şters rapid amintirea aglomeraţiei de la Moscheea lui Ibn Walid.

Mă apropiam rapid de sfârşitul călă- toriei mele şi puneam deoparte amintiri, printre care cea mai nimerită pentru a înţelege atmosfera pe care numele de român şi România o lasă în Siria este poate cea a directorului SyrianAir, Nachaat Numir: „Iubim România şi ştim că suntem iubiţi acolo şi asta e totul, restul e întâmplare“.

Părăsesc Siria în noapte, o scurtă escală la Alep, şi mă întorc din călătoria în lumea celor 1.001 de nopţi, ultimul lucru pe care îl sesizez este deşertul roşu, de stâncă, tipic Siriei, nimic din culoarea cafenie a Magrebului, nimic din auriul Egiptului sau din strălucirea dunelor din regatul saudit. Siria este altceva, şi deşertul, şi ţara, şi oamenii. Marhaba! Să fii binevenit!

Scris de Admin 12.04.09 6:46

Cel mai mare restaurant din lume

Scris de Admin 22.07.07 8:16

Citadela Masyaf dezvăluie secretele asasinilor

Scris de Admin 14.07.07 8:30

Scris de Continut sponsorizat