Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Howard[v=]
Pagina 1 din 1
Re: Howard[v=]
Interviu cu actorul Terrence Howard. A fost martor la o crimă comisă de tatăl său, s-a vindecat singur de paralizie facială şi crede că a revoluţionat matematica
Re: Howard[v=]
Aaron Howard este un câștigător Addy producator de muzica, înregistrarea / mix inginer, muzician, și directorul Studio Hummingbird Productions.
Re: Howard[v=]
John Winston Howard este un politician australian și fost prim-ministru a Australiei din 1996 până în 2007. Howard face parte din Partidul Liberal, care este în coaliție cu Partidul Național. Wikipedia
Născut: 26 iulie 1939 (vârsta 75), Earlwood, New South Wales, Sydney, Australia
Soție: Janette Howard (căs. 1971)
Părinţi: Lyall Howard
Copii: Melanie Howard, Tim Howard, Richard Howard
Frați/surori: Bob Howard
Premii: Medalia Prezidențială a Libertății
Născut: 26 iulie 1939 (vârsta 75), Earlwood, New South Wales, Sydney, Australia
Soție: Janette Howard (căs. 1971)
Părinţi: Lyall Howard
Copii: Melanie Howard, Tim Howard, Richard Howard
Frați/surori: Bob Howard
Premii: Medalia Prezidențială a Libertății
Re: Howard[v=]
http://www.gandul.info/magazin/o-noua-ecranizare-a-cartii-junglei-va-fi-realizata-de-regizorul-ron-howard-12108097
Re: Howard[v=]
http://cultural.bzi.ro/drama-in-lumea-literara-o-apreciata-scriitoare-s-a-stins-din-viata-8807
Rivalul roman al lui Tony Blair se destainuie
Rivalul roman al lui Tony Blair se destainuie
Michael Howard, candidatul la functia de presedinte al Partidului Conservator din Marea Britanie, a povestit cum familia sa a fugit, in anii 1930, de antisemitismul din Romania.
"Pentru parintii mei, Marea Britanie a fost o raza de lumina intr-o lume intunecata si periculoasa", a declarat Howard, joi, atunci cind si-a anuntat candidatura pentru presedintia Partidului Conservator. Tatal lui Howard, Bernat Hecht, s-a nascut si a crescut la Ruscova, in Transilvania, un sat cu o singura strada, o singura fintina si case mici. In Ruscova traiau 320 de familii de evrei. Familia Hecht era destul de instarita fata de restul satului. Tatal lui Howard era cantor la sinagoga din sat. In anii 1930, viata era destul de grea pentru evreii din Romania, din cauza gruparii fasciste Garda de Fier. Evreii nu aveau dreptul sa mearga la scoala, la universitati sau sa lucreze in administratia publica.
Stigmatizat de religia mozaica
Tatal lui Michael Howard a plecat din Romania in anul 1939, cu ajutorul financiar al lui Harold Landy, un om de afaceri evreu care se stabilise in Tara Galilor fugind de pogromurile din Rusia. Neavind nici un ban si fara a sti limba engleza, Hecht s-a stabilit in Tara Galilor la virsta de 23 de ani, unde a intilnit-o pe verisoara lui Landy, Hilda Kershion, cu care s-a casatorit. Hilda, care avea 28 de ani cind s-a casatorit cu Hecht, a lucrat la un atelier de croitorie al familiei. Familia locuia pe strada James, din localitatea Llanelli, unde era stabilita o comunitate evreiasca mica. "Comunitatea era deosebita. Toata lumea se putea integra. Era o comunitate de dimensiuni mici, dar foarte apropiata si muncitoare", isi aminteste Renee Woolf, verisoara lui Michael Howard.
Renee Woolf povesteste ca noii veniti invatau limba engleza foarte repede. "Parintii lui Michael Howard au invatat sa vorbeasca foarte bine limba engleza. Comunitatea era foarte primitoare, te facea sa te simti in siguranta si ne intelegeam bine si cu celelalte comunitati", a continuat verisoara lui Michael Howard. Unchii lui Michael, un frate si o sora de-ai tatalui sau, au ajuns in lagare de concentrare, dar au supravietuit si au emigrat in Marea Britanie dupa razboi. Mama lui Howard s-a nascut in Tara Galilor, dar si familia ei fugise de antisemitismul din estul Europei.
Michael Howard s-a nascut in anul 1941, a absolvit scoala primara din localitate, unde a fost marcat de impartirea pe clase sociale si de religia pe care o are. Dai Smith, fost profesor la scoala primara din localitatea Llanelli, isi aminteste: "Michael parea foarte integrat in comunitate, cu toate ca era diferit. Parintii lui erau oameni de afaceri, in timp ce restul copiilor erau din familii de muncitori. In acelasi timp, ceilalti copii proveneau din familii de localnici, in timp ce Michael venise din strainatate". "Faptul ca Michael era evreu crea un fel de diferentiere, dar si-a facut multi prieteni si nimeni nu l-a dat deoparte niciodata", a spus fostul sau profesor. Devenind cetatean britanic in anul 1947, tatal lui Michael si-a schimbat numele din Bernat Hecht in Bernard Howard. Mama lui Howard, care in prezent are virsta de 91 de ani, locuieste la Londra. "Sint foarte mindra de Michael. Nu am platit niciodata nici un ban pentru educatia lui si el totusi are atit succes", spune mama lui. Tatal lui Michael a murit in anul 1966, fara a mai reveni deloc in Romania.
Michael Howard, candidatul la functia de presedinte al Partidului Conservator din Marea Britanie, a povestit cum familia sa a fugit, in anii 1930, de antisemitismul din Romania.
"Pentru parintii mei, Marea Britanie a fost o raza de lumina intr-o lume intunecata si periculoasa", a declarat Howard, joi, atunci cind si-a anuntat candidatura pentru presedintia Partidului Conservator. Tatal lui Howard, Bernat Hecht, s-a nascut si a crescut la Ruscova, in Transilvania, un sat cu o singura strada, o singura fintina si case mici. In Ruscova traiau 320 de familii de evrei. Familia Hecht era destul de instarita fata de restul satului. Tatal lui Howard era cantor la sinagoga din sat. In anii 1930, viata era destul de grea pentru evreii din Romania, din cauza gruparii fasciste Garda de Fier. Evreii nu aveau dreptul sa mearga la scoala, la universitati sau sa lucreze in administratia publica.
Stigmatizat de religia mozaica
Tatal lui Michael Howard a plecat din Romania in anul 1939, cu ajutorul financiar al lui Harold Landy, un om de afaceri evreu care se stabilise in Tara Galilor fugind de pogromurile din Rusia. Neavind nici un ban si fara a sti limba engleza, Hecht s-a stabilit in Tara Galilor la virsta de 23 de ani, unde a intilnit-o pe verisoara lui Landy, Hilda Kershion, cu care s-a casatorit. Hilda, care avea 28 de ani cind s-a casatorit cu Hecht, a lucrat la un atelier de croitorie al familiei. Familia locuia pe strada James, din localitatea Llanelli, unde era stabilita o comunitate evreiasca mica. "Comunitatea era deosebita. Toata lumea se putea integra. Era o comunitate de dimensiuni mici, dar foarte apropiata si muncitoare", isi aminteste Renee Woolf, verisoara lui Michael Howard.
Renee Woolf povesteste ca noii veniti invatau limba engleza foarte repede. "Parintii lui Michael Howard au invatat sa vorbeasca foarte bine limba engleza. Comunitatea era foarte primitoare, te facea sa te simti in siguranta si ne intelegeam bine si cu celelalte comunitati", a continuat verisoara lui Michael Howard. Unchii lui Michael, un frate si o sora de-ai tatalui sau, au ajuns in lagare de concentrare, dar au supravietuit si au emigrat in Marea Britanie dupa razboi. Mama lui Howard s-a nascut in Tara Galilor, dar si familia ei fugise de antisemitismul din estul Europei.
Michael Howard s-a nascut in anul 1941, a absolvit scoala primara din localitate, unde a fost marcat de impartirea pe clase sociale si de religia pe care o are. Dai Smith, fost profesor la scoala primara din localitatea Llanelli, isi aminteste: "Michael parea foarte integrat in comunitate, cu toate ca era diferit. Parintii lui erau oameni de afaceri, in timp ce restul copiilor erau din familii de muncitori. In acelasi timp, ceilalti copii proveneau din familii de localnici, in timp ce Michael venise din strainatate". "Faptul ca Michael era evreu crea un fel de diferentiere, dar si-a facut multi prieteni si nimeni nu l-a dat deoparte niciodata", a spus fostul sau profesor. Devenind cetatean britanic in anul 1947, tatal lui Michael si-a schimbat numele din Bernat Hecht in Bernard Howard. Mama lui Howard, care in prezent are virsta de 91 de ani, locuieste la Londra. "Sint foarte mindra de Michael. Nu am platit niciodata nici un ban pentru educatia lui si el totusi are atit succes", spune mama lui. Tatal lui Michael a murit in anul 1966, fara a mai reveni deloc in Romania.
"Umbra" lui Michael Howard in Maramures
"Umbra" lui Michael Howard in Maramures
Seful conservatorilor britanici i-a dezamagit pe locuitorii din
Ruscova, care insista: "Daca el nu ne vrea, noi il vrem!"
Dezamagire este cel mai potrivit termen pentru a caracteriza starea
de spirit a celor 6.500 de locuitori din satul maramuresean Ruscova.
Acest sentiment s-a instalat la doi ani dupa ce localnicii au aflat
ca Michael Howard, liderul Partidului Conservator britanic, isi trage
obirsia din satul maramuresean. Doi ani in care toata lumea, de la
opinca pina la vladica, si-a facut fel de fel de sperante, mai toate
oarecum mercantile: lire sterline, investitii, de ce nu infratire cu
Londra, potop de bunastare picat pe neasteptate dinspre malul estic
al Atlanticului.
Dar in loc de hirtiile fosnitoare cu chipul uneia dintre reginele
Angliei, ruscovenii au primit, deocamdata, doar una semnata de
Michael Howard, trimisa "Par Avion", prin care acesta refuza
politicos invitatia de a vizita Ruscova (ocazie cu care ar fi primit
si titlul de Cetatean de Onoare), motivind ca nu are timp "in
viitorul apropiat".
"Taica-sau o fost ca noi"
Satul care a dat Angliei un lider al Partidului Conservator
(paradoxal, partizan inversunat al unei politici de imigratie cit mai
restrictive) este situat la 50 de kilometri distanta de Sighetul
Marmatiei. Peisajul idilic aduce cu Alpii Elvetieni, insa soseaua
plina de gropi iti aminteste ca te afli in Romania. Sintem la o
aruncatura de bat de granita cu Ucraina, iar 90a din localnici sint
etnici ucraineni. Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, ei
convietuiau alaturi de 320 de familii de evrei: "Oameni corecti, de
cuvint. Daca ziceau o vorba, era vorba!", isi aminteste batrinul
padurar Ivan Bombar (73 de ani). Era copil cind Bernard Hecht, tatal
lui Michael Howard, a fugit in Anglia: "El o fugit, dar pe ailalti i-
o scos de-aici si i-o dus la Auschwitz", ne-a mai spus nea Ivan.
Si el, si vecinul sau, Vasile Pop, sint dezamagiti ca Howard nici
macar nu a vizitat comuna, unde ii sint inmormintati bunicii din
partea tatalui: "E un om mare, ocupat, dar nu e bine sa uite de unde
se trage. Taica-sau o fost ca noi". Ce ar dori de la Howard, daca ar
ajunge premier? "Sa dea drumul la vize pentru romani, sa munceasca in
Anglia", spera Vasile Pop.
Casa memoriala, dar pe bani
Fosta sinagoga, unde cindva cinta la slujbe si tatal lui Howard, este
acum bacanie si scoala de soferi auto. Cladirea, modificata
structural si ca stil arhitectonic, a devenit proprietatea
viceprimarului Pop in 1991, cind a cumparat-o de la comunitatea
evreiasca. Principalul "fan" al lui Howard este dispus sa renunte la
afacere in scopul nobil al transformarii cladirii intr-o casa
memoriala inchinata familiei politicianului britanic. Dar nu pe
gratis: "Eu ii fac ce vrea el acolo. Muzeu pentru comunitatea
evreiasca sau casa memoriala pentru familia lui, dar trebuie sa ma
despagubeasca pentru investitia pe care am facut-o".
Vina tabloidelor britanice
Actualul viceprimar Vasile Pop, in virsta de 48 de ani, era primar in
2003, cind o echipa de jurnalisti britanici au aparut la Ruscova ca
niste extraterestri, cu anuntul ca numarul doi in politica britanica
este, cumva, de-al lor: "Faptul ca domnul Howard are radacini in
Ruscova mi-a parvenit de la ziaristi englezi, dupa ce a fost ales sef
al opozitiei." "Reactia a fost de surpriza si mindrie, in acelasi
timp. Sigur ca prima data ne-am gindit la posibilitatea de a fi
ajutati, la infrastructura, la investitii si la innodarea unor
relatii pe baze sentimentale." Pop nu isi ascunde dezamagirea pentru
faptul ca Howard l-a cam ignorat, insa da vina pe tabloidele
britanice: "I-am trimis si invitatii, si multe mesaje prin
intermediul presei britanice. Insa unele ziare au scris urit de
dinsul si nu au scris ce am zis eu si probabil ca dinsul a crezut ca
noi am vorbit urit despre el", considera Pop.
"Este de-al nostru"
"Mi-a trimis o scrisoare, in care spune ca nu poate veni la Ruscova
in viitorul apropiat, deoarece este foarte ocupat." Primaria i-a
pastrat locul in care a fost casa parinteasca unde au crescut bunicii
si tatal sau. Acum, acolo sint depozitate materiale de constructie,
dar edilii sint dispusi sa ii returneze toata averea parinteasca,
insumind terenuri, un fost magazin si o bucata de padure. Michael
Howard are un alt mare sustinator in persoana profesorului de istorie
Vasile Horvat: "Trebuie sa vina aici, cindva, ca este de-al nostru.
Daca el nu ne vrea, noi il vrem! Sa vina si el la mormintul bunicilor
sai de la Ruscova!". Cimitirul evreiesc este in paragina. Maria
Bileac (42 de ani), care ne-a condus la cimitir, are cele mai modeste
pretentii de la Howard: un manual de engleza pentru fetele ei.Evenimentul Zilei Online.
Seful conservatorilor britanici i-a dezamagit pe locuitorii din
Ruscova, care insista: "Daca el nu ne vrea, noi il vrem!"
Dezamagire este cel mai potrivit termen pentru a caracteriza starea
de spirit a celor 6.500 de locuitori din satul maramuresean Ruscova.
Acest sentiment s-a instalat la doi ani dupa ce localnicii au aflat
ca Michael Howard, liderul Partidului Conservator britanic, isi trage
obirsia din satul maramuresean. Doi ani in care toata lumea, de la
opinca pina la vladica, si-a facut fel de fel de sperante, mai toate
oarecum mercantile: lire sterline, investitii, de ce nu infratire cu
Londra, potop de bunastare picat pe neasteptate dinspre malul estic
al Atlanticului.
Dar in loc de hirtiile fosnitoare cu chipul uneia dintre reginele
Angliei, ruscovenii au primit, deocamdata, doar una semnata de
Michael Howard, trimisa "Par Avion", prin care acesta refuza
politicos invitatia de a vizita Ruscova (ocazie cu care ar fi primit
si titlul de Cetatean de Onoare), motivind ca nu are timp "in
viitorul apropiat".
"Taica-sau o fost ca noi"
Satul care a dat Angliei un lider al Partidului Conservator
(paradoxal, partizan inversunat al unei politici de imigratie cit mai
restrictive) este situat la 50 de kilometri distanta de Sighetul
Marmatiei. Peisajul idilic aduce cu Alpii Elvetieni, insa soseaua
plina de gropi iti aminteste ca te afli in Romania. Sintem la o
aruncatura de bat de granita cu Ucraina, iar 90a din localnici sint
etnici ucraineni. Inainte de cel de-al doilea razboi mondial, ei
convietuiau alaturi de 320 de familii de evrei: "Oameni corecti, de
cuvint. Daca ziceau o vorba, era vorba!", isi aminteste batrinul
padurar Ivan Bombar (73 de ani). Era copil cind Bernard Hecht, tatal
lui Michael Howard, a fugit in Anglia: "El o fugit, dar pe ailalti i-
o scos de-aici si i-o dus la Auschwitz", ne-a mai spus nea Ivan.
Si el, si vecinul sau, Vasile Pop, sint dezamagiti ca Howard nici
macar nu a vizitat comuna, unde ii sint inmormintati bunicii din
partea tatalui: "E un om mare, ocupat, dar nu e bine sa uite de unde
se trage. Taica-sau o fost ca noi". Ce ar dori de la Howard, daca ar
ajunge premier? "Sa dea drumul la vize pentru romani, sa munceasca in
Anglia", spera Vasile Pop.
Casa memoriala, dar pe bani
Fosta sinagoga, unde cindva cinta la slujbe si tatal lui Howard, este
acum bacanie si scoala de soferi auto. Cladirea, modificata
structural si ca stil arhitectonic, a devenit proprietatea
viceprimarului Pop in 1991, cind a cumparat-o de la comunitatea
evreiasca. Principalul "fan" al lui Howard este dispus sa renunte la
afacere in scopul nobil al transformarii cladirii intr-o casa
memoriala inchinata familiei politicianului britanic. Dar nu pe
gratis: "Eu ii fac ce vrea el acolo. Muzeu pentru comunitatea
evreiasca sau casa memoriala pentru familia lui, dar trebuie sa ma
despagubeasca pentru investitia pe care am facut-o".
Vina tabloidelor britanice
Actualul viceprimar Vasile Pop, in virsta de 48 de ani, era primar in
2003, cind o echipa de jurnalisti britanici au aparut la Ruscova ca
niste extraterestri, cu anuntul ca numarul doi in politica britanica
este, cumva, de-al lor: "Faptul ca domnul Howard are radacini in
Ruscova mi-a parvenit de la ziaristi englezi, dupa ce a fost ales sef
al opozitiei." "Reactia a fost de surpriza si mindrie, in acelasi
timp. Sigur ca prima data ne-am gindit la posibilitatea de a fi
ajutati, la infrastructura, la investitii si la innodarea unor
relatii pe baze sentimentale." Pop nu isi ascunde dezamagirea pentru
faptul ca Howard l-a cam ignorat, insa da vina pe tabloidele
britanice: "I-am trimis si invitatii, si multe mesaje prin
intermediul presei britanice. Insa unele ziare au scris urit de
dinsul si nu au scris ce am zis eu si probabil ca dinsul a crezut ca
noi am vorbit urit despre el", considera Pop.
"Este de-al nostru"
"Mi-a trimis o scrisoare, in care spune ca nu poate veni la Ruscova
in viitorul apropiat, deoarece este foarte ocupat." Primaria i-a
pastrat locul in care a fost casa parinteasca unde au crescut bunicii
si tatal sau. Acum, acolo sint depozitate materiale de constructie,
dar edilii sint dispusi sa ii returneze toata averea parinteasca,
insumind terenuri, un fost magazin si o bucata de padure. Michael
Howard are un alt mare sustinator in persoana profesorului de istorie
Vasile Horvat: "Trebuie sa vina aici, cindva, ca este de-al nostru.
Daca el nu ne vrea, noi il vrem! Sa vina si el la mormintul bunicilor
sai de la Ruscova!". Cimitirul evreiesc este in paragina. Maria
Bileac (42 de ani), care ne-a condus la cimitir, are cele mai modeste
pretentii de la Howard: un manual de engleza pentru fetele ei.Evenimentul Zilei Online.
PREMIER ENGLEZ CU SANGE MOROSAN?
PREMIER ENGLEZ CU SANGE MOROSAN?
http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=671
Vineri 31 octombrie, pe o ploaie mocaneasco-britanica, echipa GAZETEI a purces la drum pentru a depista originile lui Michael Howard, noul lider al Partidului Conservator din Marea Britanie. Radacinile lui Howard se afla in comuna ucraineana Ruscova, din fundul Tarii Maramuresului.
Ora 5,30. Am plecat cu noaptea-n cap. Baia Mare-Ruscova, via Sighetu Marmatiei (pentru completarea echipei care urma sa dea de urma stramosilor noului lider al Partidului Conservator din Marea Britanie si posibilul succesor al premierului Tony Blair).
Frig de final de octombrie. La sosirea in Ruscova ne indreptam spre primarie. Surpriza, animatie ca niciodata. Ne uitam in stanga si-n dreapta, dar nu zarim nici carul de reportaj al televiziunii nationale si nici pe Andreea Marin. Pe ultima, recunoastem ca am fi vrut s-o vedem. Nu va ganditi decat la faptul ca ar mai fi dat culoare peisajului mohorat. Aoleo, abia acum, treziti din vis de frigulul patrunzator (si de absenta Andreei) am observat ca avem picioarele infipte in noroiul ulitei.
La primarie am aflat ca biraul Vasile Pop este ocupat cu ziaristii! Si inca straini. Pentru ca britanicii s-au miscat mai repede decat romanii nostri si au fost curiosi sa afle satul originar al liderului Partidului Conservator.
Timp de cateva ore am batut ulitele noroioase ale satului, vorbind cu cei mai varstnici dintre cei a caror memorie a ramas intacta. Pe Alexa Bumbar (93 de ani) l-am trezit din somn ca sa-i dam vestea cea mare: un urmas al evreilor din Ruscova a devenit mare lider politic, cu reale sanse de a deveni prim-ministru al Marii Britanii. Intr-o ora, tot satul fierbea, desi afara erau doar 5-6 grade Celsius. Crasmele au inceput sa se umple incet, la fel si tolba noastra cu informatii.
Istorie evreiasca
Comuna Ruscova, azi cu populatia preponderent ucraineana, a fost locuita, pana in 1944, de o multime de evrei. De la pensionarul Vasile Horvat (profesor de istorie) si de la Liuba Horvat (fiica sa, cercetator la Muzeul Judetean Satu Mare) am aflat ca primul evreu a sosit din Galitia in comuna maramureseana, in jurul anului 1780. Acesta a fost urmat curand de altii, astfel ca la recensamantul din anul 1900 existau deja 494 de israeliti, dintr-o populatie totala de 2.100 de locuitori.
In 1930, censul arata urmatoarea structura, pe confesiuni, a Ruscovei: 2.025 de greco-catolici ruteni, 1.032 de mozaici, 30 de greco catolici romani, 7 ortodocsi, 18 adventisti si 20 nedeclarati. Adica, dintr-un total de 3.158 de cetateni, o treime o reprezentau evreii.
Israelitii aveau doua sinagogi (ambele in centrul satului), una amplasata pe locul unde azi se afla o casa contemporana, cealalta stand si azi in picioare in fata primariei si functionand ca magazin, cu transformarile de rigoare. Comunitatea evreiasca ruscovana mai avea si un cimitir, hahami si un rabin. Notabilitatile etniei erau reprezentate de cei doi medici, de notar, dar si de alti intelectuali.
In anul 1944, evreii care se aflau atunci in comuna plasata sub sfera de influenta a Ungariei horthiste, au fost stransi cu totii si dusi in ghetoul de la Viseu de Sus, de unde au fost expediati cu vagoanele de vite in lagarele de exterminare de la Auschwitz si Buchenwald. Inapoi s-au intors, in 1945, doar 50 de supravietuitori: membrii familiilor Askiberz, Meyle, Azdril. Acestia s-au stins incet ori au emigrat, ulterior, in Israel (ultimul, pe nume Hamhil, abia in anul 1988).
Hecht, tatal
Evreii Ruscovei sunt acum celebri. Fiul fostului lor consatean Bernat Hecht este nou lider al Partidului Conservator din Marea Britanie. Povestea lui Michael Howard e la fel de spectaculoasa ca si scenariul unui film captivant.
Bernat Hecht era un evreu nascut in satul Ruscova (Maramures) care, pe cand avea 23 de ani, a emigrat in Tara Galilor in momentul in care Hitler a inceput sa-si manifeste tot mai accentuat pornirile antisemite.
Ajuns in anul 1939 in provincia galeza Swansea, si-a deschis un magazin de imbracaminte si s-a casatorit cu Helene (evreica emigranta inca din copilarie in Tara Galilor). In 1941, in Gorseinon (Tara Galilor), s-a nascut fiul lor. A fost botezat Michael. Pe cand acesta avea doar sase ani, tatal sau a decis sa-si schimbe numele din Bernat Hecht in Bernard Howard.
Urmasul lui
Margaret Tatcher
Michael Howard si-a inceput studiile la scoala Llanelli Grammar si la Colegiul Peterhouse al Universitatii Cambridge. Apoi, a debutat in cariera de avocat in 1964, la Tribunalul din Inner, iar in 1982 a fost numit consilier al Coroanei. Peste doar un an, devenea membru al Camerei Comunelor. Cariera diplomatica a lui Michael Howard a inceput in 1987, cand era in Ministerul pentru Apa si Planificare si a continuat cu numirea sa (in 1990) ca secretar de Stat pentru forta de munca. Fiul emigrantului maramuresean este cel care a negociat excluderea Marii Britanii de la Capitolul Social de la Maastricht. In 1992, devine secretar in Ministerul Mediului, iar un an mai tarziu devine ministru de Interne. In cei patru ani in care a detinut aceasta functie a reusit sa reduca rata criminalitatii la 18% (procent considerat de britanici ca un veritabil record).
Dupa ce a fost promulgat actul restrictionar al imigratiei ilegale (promovat in special de Howard), gazetarii timpului au declarat ca este atat de dur, incat nici parintii lui Michael n-ar fi putut emigra respectand riguros litera legii.
Luat la intrebari despre schimbarea numelui, mister Howard a declarat ca acest fapt nu l-a afectat emotional si ca nu se simte un outsider.
Familia Hecht
Am gasit familia Hecht in bazele de date israeliene privind genealogia marilor familii, dar si in listele mortilor in Holocaust. Astfel, in âCartea memoriala a martirilor din Ruscovaâ (editata in 1969, de Y.Z. Moskovits, la Tel Aviv) se afla o lista cu 50 de nume de familii care au murit la Auschwitz. Alaturi de membri ai familiilor Moskowitz, Goldstein, Rosenberg, Singer, Solomovits, Fried, Adler, Taubman sau Kahana, am gasit si numele de Hecht. Mai mult ca sigur, rudenii de-ale liderului conservator (probabil unchi, matusi si verisori, care n-au fost suficient de inspirati ca sa emigreze in Anglia).
Pe pomelnicul mortilor din Transnistria (1941) am identificat un alt Hecht. Fejka Hecht, nascuta in 1885 si decedata in 1941, care a locuit in actuala Moldova.
Tatal âavea barba si peislyâ
Astazi, in comuna ucraineana, doar cativa octogenari isi mai amintesc de tatal lui Michael Howard, ca despre unul dintre multii evrei vorbitori de idis cu care conlucrau pe vremuri. Amintiri cetoase, fara a mai pastra in imaginatie fizionomia sa, decat la modul generic âavea barba si peisly (perciuni - n.red.), ca toti evreii de atunciâ.
Dupa ce s-a dovedit ca tatal lui Gerhard Schroeder a fost ucis in timpul celui de-al doilea razboi mondial langa Cluj (constituindu-se astfel o punte de legatura spirituala intre Transilvania de Nord si cancelarul Germaniei), acum, posibilul viitor prim-ministru britanic se dovedeste a fi originar din Maramures. Ambele cazuri sunt legate indisolubil de razboiul declansat de Hitler, acum 60 de ani.
Maramuresul poate fi mandru. Este tara parintilor lui Michael Howard, presedintele Partidului Conservator din Marea Britanie. Ramane de vazut daca va contribui Howard la iesirea din situatia grea in care se afla comuna Ruscova, localitate saraca si greu incercata de recesiunea economica pe care o traieste acum Romania.
Orasul natal al lui Howard
Michael Howard, liderul Partidului Conservator, s-a nascut in anul 1941 in orasul galez Goreinon. Numele orasului vine, potrivit unei legende locale, de la un eveniment din anul 991. Atunci, oastea printului Ithol (al galezilor din sud) a purtat o sangeroasa batalie in Garnoch Common cu armata printului Meredith (din Glamorgan). Ithol, cunoscut pentru cruzimea sa, a fost infrant. Legenda spune ca printre ostenii lui Meredith era si un anume Einon Hywell. Dupa batalie, Hywell si-a asezat oamenii pe Gorse, langa Penllergaer. Ulterior, numele asezarii a derivat in Gorseynon si apoi in Gorseinon.
In 1840, populatia din Gorseinon era formata doar din 250 de persoane. Prima biserica a fost construita in 1882. A fost prima biserica electrificata din Tara Galilor.
Mai mult âmuc si sfarcâ
Alaturi de reporterii GAZETEI, la Ruscova s-au aflat si doi jurnalisti britanici, de la publicatia âThe Mailâ din Londra (preferati de primarul Vasile Pop, in detrimentul nostru â normal, nu-i asa? Ha, ha, ha) . Baietii, cu tracul specific nordicilor. Mai mult âmuc si sfarcâ. Am incercat sa intram in dialog cu ei, dar nu s-au aratat incantati. Unul, pe nume David Pull, ne-a spus cate ceva despre politica lor, dar celalalt ne-a atras atentia sa nu-i citam si sa nu le facem poze. Am remarcat o oarecare teama de a nu le fura subiectul si a-l raspandi prin mass-media europeana, in timp ce noi speram la o colaborare profesionala. Din fericire pentru noi, care am discutat cu toti octogenarii gasiti, englezii au fost indrumati de primar spre un batran de 70 de ani, care le-a spus ca Bernar Hecht a fost morar. Nu excludem posibilitatea ca o ruda a familiei sa fi fost morar, nici ca batranul âghidâ sa fi fost amnezic, dar toti ceilalti cu care am vorbit, ne-au confirmat raspicat ca Bernar fusese negustor. âThank youâ, domâ primar.
Misterul din cimitir
Desi ultimul evreu a parasit Ruscova in 1988, spiritul evreilor se resimte in tot satul. Elocvente in acest sens sunt casele (din lemn si piatra - cei instariti) si cimitirul (singurul loc unde se mai gasesc urme scrise ale vechii populatii).
Cimitirul este amplasat pe coasta unui deal si reprezinta o adunatura de cateva zeci de morminte mai vechi, amestecate cu unele mai noi. Pe lespezile de veci se regasesc inscriptii in ebraica, âsteaua lui Davidâ, policandrul cu sapte brate, ciorchini de struguri. Ultimul evreu plecat, pe nume Hamhil, a strans in 1988 toate cartile evreiesti din localitate si le-a ingropat in cimitir, intr-un loc numai de el stiut. Azi, cimitirul este singura punte de legatura a numerosilor vizitatori evrei, care vin din toata lumea pentru a rascoli trecutul. Pe lespezile vizitate, evreii care trec prin cimitirul din Ruscova, lasa cate o pietricica, in semn de aducere aminte. âNu are cine sa se atinga de ele, aici nu intra nimeniâ, ne spune, tainic, paznicul cimitirului, peste care pluteste un aer de mister.
Ud la⌠fund
Primarul comunei Ruscova este Vasile Pop. Un nume pe care nu suntem siguri ca l-am fi amintit, daca alaturi de acesta nu am fi trait o experienta enervanta. Vineri dimineata, pe la ora 9, echipa redactiei a ajuns la sediul Primariei, unde a dat nas in nas cu Pop. âCe bine!â, ne-am gandit. Numai ca primarele era deja ocupat cu echipa de jurnalisti englezi. âImi pare rau, cu voi lucrez, nu cu strainii, dar ei au venit primii, aveti putina rabdareâ, ne-a luat primarul. Am fost destul de rabdatori. Dupa cateva ore, Pop i-a luat pe englezi la un mic protocol, la o casa din localitate. Am decis ca nu mai e cazul s-o lungim si sa-i cerem cateva informatii, dintre miile cu care i-a umplut pe musafiri. Dupa ce a decis sa avem un dialog civilizat in strada, s-a asezat pe o bordura, taman intr-o balta. La intrebarea âaveti registre agricole vechi?â, Pop a cedat. âDaca asa ma luati la rost, am terminat!â, a declamat martial Pop, realizand, in sfarsit, ca era ud la⌠fund.
Prietenul din copilarie al tatalui
Despre familia Hecht, doar cei mai batrani din sat isi aduc aminte. Memoria le joaca feste. Petru Bilici, in varsta de 82 de ani, este unul dintre cei care l-a cunoscut personal pe Bernat Hecht. âEram prieteni din copilarie. Ne jucam impreuna cu copiii din celelalte familii. Mai erau din familia Hersleb, Fried, Taubman, Rosenberg, Zaida. Familia Hecht, la fel ca multe altele din sat, avea un magazin, in care se vindeau de toate. In razboi, eu am luptat in armata maghiara si nu am fost acasa cand evreii au fost deportati de Hitlerâ, povesteste Bilici. Pe parcursul discutiilor, batranul ne studiaza cu atentie si ne intreaba cum se face ca Bernat Hecht are urmasi tocmai in Anglia. Ii spunem ca asta incercam sa aflam si noi. Bilici vorbeste curent sase limbi: ucraineana, rusa, idis, maghiara, romana si germana. Zice ceva in idis, iar Teofil ii raspunde tot in idis. Mosul da din mana si rade. âDaca scrieti acolo, sigur isi aduce aminte Hecht de mineâ, ne spune la plecare.
Cuvintele durului Howard
l 6 octombrie 1993: âSistemul inchisorii functioneaza. Se asigura o protectie impotriva criminalilor, jefuitorilor si violatorilor si face ca multi din cei care sunt tentati de a comite un delict sa se gandeasca de doua ori inainte. Asta poate insemna ca mai multi oameni vor ajunge in inchisori. Nu ma eschivez de la asta. Succesul sistemului nostru de justitie nu va mai fi evaluat dupa cat de putini oameni sunt in inchisori.â
l octombrie 1995: âDaca nu vrei sentinta, nu comite delictul. Un nu hotarat impotriva sentintelor cu jumatate de norma pentru delicte cu norma intreaga.â
l 10 ianuarie 2003: âO crestere a numarului de delicventi in inchisori conduce la o scadere dramatica a criminalitatii.â
Cum e descris
de ceilalti
Michael White (ziarist la Guardian): âDovada regulii ca uleiul pluteste la suprafata apei.â
Ann Widdecombe (15 mai 1997): âIntentionez sa il ranesc politic si sa-i sabotez sansele la conducerea partidului. Are in el o latura intunecata.â
Derek Lewis (director de penitenciar): âPrea mult din ceea ce face el e orientat spre propria sa cariera politica, prea putin spre politica in general si interesul public. Cred ca e un defect serios pentru cineva care aspira sa devina un lider politic.â
John Carvel (ziarist, Guardian): âE ca un ratoi, miscandu-se cu seninatate in lacul politicii intr-un triumf aparent al miscarilor lipsite de efort; sub nivelul apei, de fapt, el vasleste cu furie.â
Previziuni adeverite
Aveti, din nou, dovada ca suntem niste rafinati. Nu ne vom permite sa radem de cei care au scapat un asemenea subiect, asa cum au scapat si âCazul Michâ. E sambata dimineata, ora 534 si nimeni din presa locala nu a dat nici o informatie despre legatura dintre Michael Howard si Maramures. Aparand duminica dimineata, probabil vom fi un âizvorâ pentru âmateriale de revenireâ. Acum ne vom retrage pentru a-i lasa pe colegii din presa sa lucreze...
Prietenilor de la âGlasul Maramuresuluiâ le uram la cat mai multe numere si-i asteptam cu o sampanie. Campionii ca si noi beau sampanie!
Teofil IVANCIUC
Ciprian DRAGOS
Ora 5,30. Am plecat cu noaptea-n cap. Baia Mare-Ruscova, via Sighetu Marmatiei (pentru completarea echipei care urma sa dea de urma stramosilor noului lider al Partidului Conservator din Marea Britanie si posibilul succesor al premierului Tony Blair).
Frig de final de octombrie. La sosirea in Ruscova ne indreptam spre primarie. Surpriza, animatie ca niciodata. Ne uitam in stanga si-n dreapta, dar nu zarim nici carul de reportaj al televiziunii nationale si nici pe Andreea Marin. Pe ultima, recunoastem ca am fi vrut s-o vedem. Nu va ganditi decat la faptul ca ar mai fi dat culoare peisajului mohorat. Aoleo, abia acum, treziti din vis de frigulul patrunzator (si de absenta Andreei) am observat ca avem picioarele infipte in noroiul ulitei.
La primarie am aflat ca biraul Vasile Pop este ocupat cu ziaristii! Si inca straini. Pentru ca britanicii s-au miscat mai repede decat romanii nostri si au fost curiosi sa afle satul originar al liderului Partidului Conservator.
Timp de cateva ore am batut ulitele noroioase ale satului, vorbind cu cei mai varstnici dintre cei a caror memorie a ramas intacta. Pe Alexa Bumbar (93 de ani) l-am trezit din somn ca sa-i dam vestea cea mare: un urmas al evreilor din Ruscova a devenit mare lider politic, cu reale sanse de a deveni prim-ministru al Marii Britanii. Intr-o ora, tot satul fierbea, desi afara erau doar 5-6 grade Celsius. Crasmele au inceput sa se umple incet, la fel si tolba noastra cu informatii.
Istorie evreiasca
Comuna Ruscova, azi cu populatia preponderent ucraineana, a fost locuita, pana in 1944, de o multime de evrei. De la pensionarul Vasile Horvat (profesor de istorie) si de la Liuba Horvat (fiica sa, cercetator la Muzeul Judetean Satu Mare) am aflat ca primul evreu a sosit din Galitia in comuna maramureseana, in jurul anului 1780. Acesta a fost urmat curand de altii, astfel ca la recensamantul din anul 1900 existau deja 494 de israeliti, dintr-o populatie totala de 2.100 de locuitori.
In 1930, censul arata urmatoarea structura, pe confesiuni, a Ruscovei: 2.025 de greco-catolici ruteni, 1.032 de mozaici, 30 de greco catolici romani, 7 ortodocsi, 18 adventisti si 20 nedeclarati. Adica, dintr-un total de 3.158 de cetateni, o treime o reprezentau evreii.
Israelitii aveau doua sinagogi (ambele in centrul satului), una amplasata pe locul unde azi se afla o casa contemporana, cealalta stand si azi in picioare in fata primariei si functionand ca magazin, cu transformarile de rigoare. Comunitatea evreiasca ruscovana mai avea si un cimitir, hahami si un rabin. Notabilitatile etniei erau reprezentate de cei doi medici, de notar, dar si de alti intelectuali.
In anul 1944, evreii care se aflau atunci in comuna plasata sub sfera de influenta a Ungariei horthiste, au fost stransi cu totii si dusi in ghetoul de la Viseu de Sus, de unde au fost expediati cu vagoanele de vite in lagarele de exterminare de la Auschwitz si Buchenwald. Inapoi s-au intors, in 1945, doar 50 de supravietuitori: membrii familiilor Askiberz, Meyle, Azdril. Acestia s-au stins incet ori au emigrat, ulterior, in Israel (ultimul, pe nume Hamhil, abia in anul 1988).
Hecht, tatal
Evreii Ruscovei sunt acum celebri. Fiul fostului lor consatean Bernat Hecht este nou lider al Partidului Conservator din Marea Britanie. Povestea lui Michael Howard e la fel de spectaculoasa ca si scenariul unui film captivant.
Bernat Hecht era un evreu nascut in satul Ruscova (Maramures) care, pe cand avea 23 de ani, a emigrat in Tara Galilor in momentul in care Hitler a inceput sa-si manifeste tot mai accentuat pornirile antisemite.
Ajuns in anul 1939 in provincia galeza Swansea, si-a deschis un magazin de imbracaminte si s-a casatorit cu Helene (evreica emigranta inca din copilarie in Tara Galilor). In 1941, in Gorseinon (Tara Galilor), s-a nascut fiul lor. A fost botezat Michael. Pe cand acesta avea doar sase ani, tatal sau a decis sa-si schimbe numele din Bernat Hecht in Bernard Howard.
Urmasul lui
Margaret Tatcher
Michael Howard si-a inceput studiile la scoala Llanelli Grammar si la Colegiul Peterhouse al Universitatii Cambridge. Apoi, a debutat in cariera de avocat in 1964, la Tribunalul din Inner, iar in 1982 a fost numit consilier al Coroanei. Peste doar un an, devenea membru al Camerei Comunelor. Cariera diplomatica a lui Michael Howard a inceput in 1987, cand era in Ministerul pentru Apa si Planificare si a continuat cu numirea sa (in 1990) ca secretar de Stat pentru forta de munca. Fiul emigrantului maramuresean este cel care a negociat excluderea Marii Britanii de la Capitolul Social de la Maastricht. In 1992, devine secretar in Ministerul Mediului, iar un an mai tarziu devine ministru de Interne. In cei patru ani in care a detinut aceasta functie a reusit sa reduca rata criminalitatii la 18% (procent considerat de britanici ca un veritabil record).
Dupa ce a fost promulgat actul restrictionar al imigratiei ilegale (promovat in special de Howard), gazetarii timpului au declarat ca este atat de dur, incat nici parintii lui Michael n-ar fi putut emigra respectand riguros litera legii.
Luat la intrebari despre schimbarea numelui, mister Howard a declarat ca acest fapt nu l-a afectat emotional si ca nu se simte un outsider.
Familia Hecht
Am gasit familia Hecht in bazele de date israeliene privind genealogia marilor familii, dar si in listele mortilor in Holocaust. Astfel, in âCartea memoriala a martirilor din Ruscovaâ (editata in 1969, de Y.Z. Moskovits, la Tel Aviv) se afla o lista cu 50 de nume de familii care au murit la Auschwitz. Alaturi de membri ai familiilor Moskowitz, Goldstein, Rosenberg, Singer, Solomovits, Fried, Adler, Taubman sau Kahana, am gasit si numele de Hecht. Mai mult ca sigur, rudenii de-ale liderului conservator (probabil unchi, matusi si verisori, care n-au fost suficient de inspirati ca sa emigreze in Anglia).
Pe pomelnicul mortilor din Transnistria (1941) am identificat un alt Hecht. Fejka Hecht, nascuta in 1885 si decedata in 1941, care a locuit in actuala Moldova.
Tatal âavea barba si peislyâ
Astazi, in comuna ucraineana, doar cativa octogenari isi mai amintesc de tatal lui Michael Howard, ca despre unul dintre multii evrei vorbitori de idis cu care conlucrau pe vremuri. Amintiri cetoase, fara a mai pastra in imaginatie fizionomia sa, decat la modul generic âavea barba si peisly (perciuni - n.red.), ca toti evreii de atunciâ.
Dupa ce s-a dovedit ca tatal lui Gerhard Schroeder a fost ucis in timpul celui de-al doilea razboi mondial langa Cluj (constituindu-se astfel o punte de legatura spirituala intre Transilvania de Nord si cancelarul Germaniei), acum, posibilul viitor prim-ministru britanic se dovedeste a fi originar din Maramures. Ambele cazuri sunt legate indisolubil de razboiul declansat de Hitler, acum 60 de ani.
Maramuresul poate fi mandru. Este tara parintilor lui Michael Howard, presedintele Partidului Conservator din Marea Britanie. Ramane de vazut daca va contribui Howard la iesirea din situatia grea in care se afla comuna Ruscova, localitate saraca si greu incercata de recesiunea economica pe care o traieste acum Romania.
Orasul natal al lui Howard
Michael Howard, liderul Partidului Conservator, s-a nascut in anul 1941 in orasul galez Goreinon. Numele orasului vine, potrivit unei legende locale, de la un eveniment din anul 991. Atunci, oastea printului Ithol (al galezilor din sud) a purtat o sangeroasa batalie in Garnoch Common cu armata printului Meredith (din Glamorgan). Ithol, cunoscut pentru cruzimea sa, a fost infrant. Legenda spune ca printre ostenii lui Meredith era si un anume Einon Hywell. Dupa batalie, Hywell si-a asezat oamenii pe Gorse, langa Penllergaer. Ulterior, numele asezarii a derivat in Gorseynon si apoi in Gorseinon.
In 1840, populatia din Gorseinon era formata doar din 250 de persoane. Prima biserica a fost construita in 1882. A fost prima biserica electrificata din Tara Galilor.
Mai mult âmuc si sfarcâ
Alaturi de reporterii GAZETEI, la Ruscova s-au aflat si doi jurnalisti britanici, de la publicatia âThe Mailâ din Londra (preferati de primarul Vasile Pop, in detrimentul nostru â normal, nu-i asa? Ha, ha, ha) . Baietii, cu tracul specific nordicilor. Mai mult âmuc si sfarcâ. Am incercat sa intram in dialog cu ei, dar nu s-au aratat incantati. Unul, pe nume David Pull, ne-a spus cate ceva despre politica lor, dar celalalt ne-a atras atentia sa nu-i citam si sa nu le facem poze. Am remarcat o oarecare teama de a nu le fura subiectul si a-l raspandi prin mass-media europeana, in timp ce noi speram la o colaborare profesionala. Din fericire pentru noi, care am discutat cu toti octogenarii gasiti, englezii au fost indrumati de primar spre un batran de 70 de ani, care le-a spus ca Bernar Hecht a fost morar. Nu excludem posibilitatea ca o ruda a familiei sa fi fost morar, nici ca batranul âghidâ sa fi fost amnezic, dar toti ceilalti cu care am vorbit, ne-au confirmat raspicat ca Bernar fusese negustor. âThank youâ, domâ primar.
Misterul din cimitir
Desi ultimul evreu a parasit Ruscova in 1988, spiritul evreilor se resimte in tot satul. Elocvente in acest sens sunt casele (din lemn si piatra - cei instariti) si cimitirul (singurul loc unde se mai gasesc urme scrise ale vechii populatii).
Cimitirul este amplasat pe coasta unui deal si reprezinta o adunatura de cateva zeci de morminte mai vechi, amestecate cu unele mai noi. Pe lespezile de veci se regasesc inscriptii in ebraica, âsteaua lui Davidâ, policandrul cu sapte brate, ciorchini de struguri. Ultimul evreu plecat, pe nume Hamhil, a strans in 1988 toate cartile evreiesti din localitate si le-a ingropat in cimitir, intr-un loc numai de el stiut. Azi, cimitirul este singura punte de legatura a numerosilor vizitatori evrei, care vin din toata lumea pentru a rascoli trecutul. Pe lespezile vizitate, evreii care trec prin cimitirul din Ruscova, lasa cate o pietricica, in semn de aducere aminte. âNu are cine sa se atinga de ele, aici nu intra nimeniâ, ne spune, tainic, paznicul cimitirului, peste care pluteste un aer de mister.
Ud la⌠fund
Primarul comunei Ruscova este Vasile Pop. Un nume pe care nu suntem siguri ca l-am fi amintit, daca alaturi de acesta nu am fi trait o experienta enervanta. Vineri dimineata, pe la ora 9, echipa redactiei a ajuns la sediul Primariei, unde a dat nas in nas cu Pop. âCe bine!â, ne-am gandit. Numai ca primarele era deja ocupat cu echipa de jurnalisti englezi. âImi pare rau, cu voi lucrez, nu cu strainii, dar ei au venit primii, aveti putina rabdareâ, ne-a luat primarul. Am fost destul de rabdatori. Dupa cateva ore, Pop i-a luat pe englezi la un mic protocol, la o casa din localitate. Am decis ca nu mai e cazul s-o lungim si sa-i cerem cateva informatii, dintre miile cu care i-a umplut pe musafiri. Dupa ce a decis sa avem un dialog civilizat in strada, s-a asezat pe o bordura, taman intr-o balta. La intrebarea âaveti registre agricole vechi?â, Pop a cedat. âDaca asa ma luati la rost, am terminat!â, a declamat martial Pop, realizand, in sfarsit, ca era ud la⌠fund.
Prietenul din copilarie al tatalui
Despre familia Hecht, doar cei mai batrani din sat isi aduc aminte. Memoria le joaca feste. Petru Bilici, in varsta de 82 de ani, este unul dintre cei care l-a cunoscut personal pe Bernat Hecht. âEram prieteni din copilarie. Ne jucam impreuna cu copiii din celelalte familii. Mai erau din familia Hersleb, Fried, Taubman, Rosenberg, Zaida. Familia Hecht, la fel ca multe altele din sat, avea un magazin, in care se vindeau de toate. In razboi, eu am luptat in armata maghiara si nu am fost acasa cand evreii au fost deportati de Hitlerâ, povesteste Bilici. Pe parcursul discutiilor, batranul ne studiaza cu atentie si ne intreaba cum se face ca Bernat Hecht are urmasi tocmai in Anglia. Ii spunem ca asta incercam sa aflam si noi. Bilici vorbeste curent sase limbi: ucraineana, rusa, idis, maghiara, romana si germana. Zice ceva in idis, iar Teofil ii raspunde tot in idis. Mosul da din mana si rade. âDaca scrieti acolo, sigur isi aduce aminte Hecht de mineâ, ne spune la plecare.
Cuvintele durului Howard
l 6 octombrie 1993: âSistemul inchisorii functioneaza. Se asigura o protectie impotriva criminalilor, jefuitorilor si violatorilor si face ca multi din cei care sunt tentati de a comite un delict sa se gandeasca de doua ori inainte. Asta poate insemna ca mai multi oameni vor ajunge in inchisori. Nu ma eschivez de la asta. Succesul sistemului nostru de justitie nu va mai fi evaluat dupa cat de putini oameni sunt in inchisori.â
l octombrie 1995: âDaca nu vrei sentinta, nu comite delictul. Un nu hotarat impotriva sentintelor cu jumatate de norma pentru delicte cu norma intreaga.â
l 10 ianuarie 2003: âO crestere a numarului de delicventi in inchisori conduce la o scadere dramatica a criminalitatii.â
Cum e descris
de ceilalti
Michael White (ziarist la Guardian): âDovada regulii ca uleiul pluteste la suprafata apei.â
Ann Widdecombe (15 mai 1997): âIntentionez sa il ranesc politic si sa-i sabotez sansele la conducerea partidului. Are in el o latura intunecata.â
Derek Lewis (director de penitenciar): âPrea mult din ceea ce face el e orientat spre propria sa cariera politica, prea putin spre politica in general si interesul public. Cred ca e un defect serios pentru cineva care aspira sa devina un lider politic.â
John Carvel (ziarist, Guardian): âE ca un ratoi, miscandu-se cu seninatate in lacul politicii intr-un triumf aparent al miscarilor lipsite de efort; sub nivelul apei, de fapt, el vasleste cu furie.â
Previziuni adeverite
Aveti, din nou, dovada ca suntem niste rafinati. Nu ne vom permite sa radem de cei care au scapat un asemenea subiect, asa cum au scapat si âCazul Michâ. E sambata dimineata, ora 534 si nimeni din presa locala nu a dat nici o informatie despre legatura dintre Michael Howard si Maramures. Aparand duminica dimineata, probabil vom fi un âizvorâ pentru âmateriale de revenireâ. Acum ne vom retrage pentru a-i lasa pe colegii din presa sa lucreze...
Prietenilor de la âGlasul Maramuresuluiâ le uram la cat mai multe numere si-i asteptam cu o sampanie. Campionii ca si noi beau sampanie!
Teofil IVANCIUC
Ciprian DRAGOS
http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=671
Re: Howard[v=]
Terrence Howard divorţează
Starul în vârstă de 41 de ani a fost părăsit de soţia sa la numai un an de la căsătorie. Terrence... citeşte mai mult
Starul în vârstă de 41 de ani a fost părăsit de soţia sa la numai un an de la căsătorie. Terrence... citeşte mai mult
Re: Howard[v=]
Catherine HowardRegina Caterina de născută Angliei Catherine Howard (născuţi între 1520 şi 1525; au murit 13 februarie 1542) a fost soţia regelui Henric al VIII-al cincilea al Angliei (1540-1542), cunoscut şi, uneori, prin referirea la ei ca "a crescut fără o spini. " data ei de naştere şi locul naşterii este necunoscută, (ocazional citat ca 1521, probabil în Londra). Ea a fost fiica a Domnului Edmund Howard, un fiu mai tânăr sărac de Thomas Howard, două Duce de Norfolk. Catherine căsătorit Henry VIII la 28 iulie 1540, la Palatul Oatlands în Surrey, aproape imediat după divorţul său de la Anne de Cleves a fost aranjat. Cu toate acestea, comportamentul marital Catherine şi istoria, trecutul sexual au fost cunoscute a fi desfrânat, şi ea a fost decapitat, după mai puţin de doi ani de căsătorie, pe motiv de trădare.
Re: Howard[v=]
Bart HowardBart Howard (născut Joseph Howard Gustafson) (iunie 11915, Burlington, Iowa-douăzeci şi unu februarie 2004, Carmel, NY) a fost compozitor şi scriitor de standard în jazz, celebrul "Fly Me to the Moon", care a fost efectuată de (printre altele ) Frank Sinatra, Ella Fitzgerald, Nancy Wilson, Della Reese, şi Astrud Gilberto.
Barbara Howard is an American actress, who remains best know
Barbara Howard este o actrita americana, care rămâne cel mai bine cunoscut pentru ea
roluri în filmul de vineri 13: Final
Capitol şi în serialul de televiziune Falcon Crest ca Melissa Agretti vărul lui Robin
Agretti. Ea este în prezent lucrează ca un psihoterapeut.
roluri în filmul de vineri 13: Final
Capitol şi în serialul de televiziune Falcon Crest ca Melissa Agretti vărul lui Robin
Agretti. Ea este în prezent lucrează ca un psihoterapeut.
Ultima editare efectuata de catre Admin in 16.07.11 0:43, editata de 1 ori
Re: Howard[v=]
Elizabeth Jane Howard, CBE este un romancier englez. Ea a fost o actriţă şi un model inainte de a deveni romancier. În 1951, ea a castigat John Llewellyn Rhys Premiul pentru primul ei roman, Visit Beautiful. Şase romane în continuare au urmat, înainte de a îmbarcat pe ea funcţionează cel mai bine cunoscut, cu patru saga de familie roman stabilit în timp de război Anglia.Ani lumină, Timp de marcare, confuzie, şi turnătorie Off au fost serializat de Cinema Verity de televiziune BBC ca Cazalets (ani-lumină, timp de marcare, confuzie şi turnătorie Dezactivat). Ea a scris, de asemenea, o carte de povestiri scurte, domnul Wrong, şi a editat două antologii.
Ultima editare efectuata de catre Admin in 16.07.11 0:42, editata de 1 ori
Ron Howard
Ron HowardCunoscut in special pentru realizarea peliculelor de succes "Apollo 13" (1995) sau "Codul lui Da Vinci" (2006), Ron Howard are in palmares nenumarate alte realizari, printre care "Cocoon" (1985), "O minte sclipitoare" (2001), "ED TV" (1999), "Numai tata sa nu fii" (1989), "Departe, departe" (1992). Howard se situeaza in topul celor mai buni regizori de film de astazi si a castigat dreptul de membru in "DGA", clubul exclusivist al castigatorilor premiului pentru regie. Howard este cunoscut si ca actor, urcandu-se pe scena de la sase ani in serialul de comedie, devenit "clasic", "The Andy Griffith Show".
– Spre deosebire de alti oameni din aceasta industrie, ati crescut in cinematografie...
R.H.: Cred ca am fost extrem de norocos fiind expus industriei divertismentului din copilarie si fiind invatat despre productiile sale intr-o maniera temeinica. Multi copii sunt urcati pe scena si arata ca niste animalute dresate. Sunt dragalasi, iar producatorii incearca sa primeasca de la ei o anumita reactie, asa ca ii stimuleaza cu diverse atentii, dar copiii de fapt nu invata sa interpreteze. Tatal meu are in mod natural o inclinatie spre pedagogie. El mi-a pus cu adevarat bazele actoriei. Iar mediul in "The Andy Griffith Show" a fost special: actorii puteau sa contribuie cu adevarat. si chiar mie, copil, mi se permitea sa ridic mana si sa-mi exprim punctul de vedere asupra scenei sau sa schimb un rand din dialog. Mi se ingaduia sa particip. si imaginati-va cata incredere in mine primeam fiind acceptat de un grup de adulti. Era extraordinar! Constient sau nu, am adus acelasi spirit in munca mea de regizor. Incerc sa recreez experienta de atunci, in care toti colaboreaza - scriitori, regizori, actori.
– Cum ati devenit interesat de regie?
R.H.: Era foarte distractiv printre actori, erau aparte, foarte inteligenti si nostimi. Faceau glume, dar in secunda urmatoare se puteau concentra si-si jucau rolul minunat. Am fost impresionat de acesti oameni. Dar imi placea sa-mi petrec timpul si cu echipa. Ma ajutau sa lucrez cu camera de filmat si sa invat cate ceva despre sunet, despre felul in care merge microfonul, despre lumini. Dupa un timp am realizat ca regizorul este cel care clipa de clipa, zi de zi, trebuie sa interactioneze cu toti. Am fost atras de ceea ce facea el. Am inceput sa ma gandesc tot mai serios ca pot comunica cu audienta prin emisiuni de televiziune sau filme. si am inceput sa fac mai mult decat sa indeplinesc o functie doar pentru ca mi-a dat un scenariu cineva. A devenit o sansa de a ma provoca pe mine insumi.
– Ce fel de educatie ati primit?
R.H.: Formala. Jumatate din educatie o primeam pe platou de la o profesoara speciala. De altfel, emisiunea avea o atmosfera educativa. Cand a trebuit sa merg la o scoala obisnuita, am fost intotdeauna ultimul care termina. Iar colegii mei nu ma tratau ca pe o persoana ci ca pe un fel de imagine de la televizor pe care acum o aveau la dispozitie si puteau cand sa-i ceara autografe, cand sa se distreze pe seama ei.
– Ce fel de lucruri va fac sa perseverati?
R.H.: Asta face parte din meseria mea, pentru ca orice proiect este un potential dezastru. Presupune o investitie uriasa, si oamenii se tem. Ca tanar, incercand sa trec de la actorie la regie, a trebuit sa indur frustratiile din partea adultilor, care spuneau "poate ca in 10-15 ani cineva iti va da sansa sa regizezi". Nu asta vroiam sa aud. Nimeni nu vrea sa lase un regizor sa lucreze pentru prima data. Asa ca am facut singur filme studentesti, am scris si mi-am castigat o pozitie fiind actorul principal in serialul "Happy Days".
"Nu am fost un fan al astronomiei"
– Cum ati primit criticile?
R.H.: Bine. Cred ca este una dintre fortele mele. Fie ca sunt de la specialisti sau de la spectatori, e intotdeauna dureros sa auzi critici. Chiar daca vin si complimente, tii minte intotdeauna observatiile negative. Sunt foarte sensibil la asta, dar cred ca e mai bine sa le accepti decat sa te minti ca tuturor le-a placut. Sa nu ai o aroganta care te orbeste. Sa mentii un grad de umilinta ca sa-i asculti pe cei care vorbesc. si mai trebuie sa ai incredere in tine ca sa continui. Ca in orice intreprindere creativa, nu-i poti multumi niciodata pe toti.
– Sunteti foarte loial grupului de oameni cu care colaborati.
R.H.: Cand faci ceva riscant din punct de vedere emotional, financiar, asa cum este lucrul in televiziune sau intr-un film, te expui pericolului de a fi umilit in mod public. Asa ca intr-o comunitate de creatie exista o incredere instantanee. Oamenii cauta intotdeauna aliati in afacerea lor. Exista si cativa lupi singuratici, dar cu siguranta nu sunt unul dintre ei. Gasesc ca este interesant sa lucrez intr-un proiect creativ si sa fiu in centrul acestei colaborari intense. Am lucrat cu producatorul Brian Grazer din 1981. Ne bazam unul pe altul pentru ca este o afacere periculoasa: poti esua oricand. Am facut patru filme cu Tom Hanks. De multe ori lucrez cu aceeasi scenaristi. Dar nu intotdeauna, ca sa nu cad in niste tipare stricte. Nimeni nu vrea un film identic cu cel dinainte.
– Care va sunt prioritatile atunci cand alegeti un scenariu?
R.H.: Povestea este regina! Cea mai mare realizare in "Apollo 13" nu a fost partea tehnologica, ci dezvoltarea unui curs al povestii prin care sa fim capabili sa amestecam cele trei locatii - casa, centrul de control si capsula spatiala - intr-un mod care sa ne permita sa comunicam despre pericolul, sacrificiul, curajul, emotiile pe care acesti oameni le-au simtit, pastrand proportiile reale.
– Cum ati devenit interesat de programe spatiale?
R.H.: Initial, cand mi-a venit ideea cu "Apollo 13", nu mi-am amintit foarte bine misiunea. Am crezut intotdeauna in programe spatiale si in spiritul de explorare, dar nu am fost vreun fan al astronomiei. Initial m-am gandit ca ar fi o foarte mare provocare: sa incerci sa recreezi pentru audienta experienta mersului in spatiu. In plus, e o poveste foarte dramatica si de aceea e si interesanta. Dar eu m-am uitat la ea ca la un fel de exercitiu cinematografic, ca la o experienta din care sa invat. Oricum, pe masura ce aflam mai multe despre misiune, am realizat ca a fost si mai dramatic decat crezusem. Iar cand i-am cunoscut pe cei implicati, nu numai pe astronauti, dar si pe cei care controlau misiunea, am inceput sa vad ca era intr-adevar o mare istorie despre o victorie a oamenilor. Una foarte emotionanta. si reprezenta o oportunitate reala de a glorifica lucrurile de care oamenii sunt capabili. Asa ca punctul meu de vedere asupra filmului s-a schimbat dramatic de la inceput.
– Si ati continuat cu o serie de proiecte legate de cosmos…
R.H.: Da. Compania noastra, "Imagine Films", in asociatie cu Tom Hanks si compania lui, facem o serie de programe pentru HBO numite "De la Pamant la Luna" . Tom este de fapt vizionarul in aceste proiecte. Brian Grazer si cu mine oferim putin suport moral si de structura. Episoadele au iesit extraodinar.
– De ce refuzati sa mai jucati?
R.H.: Ar fi distractiv sa fac asta din nou, dar odata ce am devenit regizor a fost o adevarata revolutie in viata mea si in receptarea mea de catre public, incat nu vreau sa amestec problemele. Apoi mi-am facut o companie, am si patru copii, asa ca vreau sa fiu devotat si responsabil ca tata. Nu imi mai permite timpul sa si joc. Din fericire, eu am reusit sa am viata de adult la care am visat. Daca doresc ceva pentru viitor, este sa ma extind ca regizor si sa inteleg mai mult despre aventurile din cinematografie. Unul dintre lucrurile grozave privind aceasta meserie este acela ca nu o poti niciodata cunoaste pe deplin. Fiecare noua poveste este un alt fel de expeditie, cu setul sau de provocari.
– Spre deosebire de alti oameni din aceasta industrie, ati crescut in cinematografie...
R.H.: Cred ca am fost extrem de norocos fiind expus industriei divertismentului din copilarie si fiind invatat despre productiile sale intr-o maniera temeinica. Multi copii sunt urcati pe scena si arata ca niste animalute dresate. Sunt dragalasi, iar producatorii incearca sa primeasca de la ei o anumita reactie, asa ca ii stimuleaza cu diverse atentii, dar copiii de fapt nu invata sa interpreteze. Tatal meu are in mod natural o inclinatie spre pedagogie. El mi-a pus cu adevarat bazele actoriei. Iar mediul in "The Andy Griffith Show" a fost special: actorii puteau sa contribuie cu adevarat. si chiar mie, copil, mi se permitea sa ridic mana si sa-mi exprim punctul de vedere asupra scenei sau sa schimb un rand din dialog. Mi se ingaduia sa particip. si imaginati-va cata incredere in mine primeam fiind acceptat de un grup de adulti. Era extraordinar! Constient sau nu, am adus acelasi spirit in munca mea de regizor. Incerc sa recreez experienta de atunci, in care toti colaboreaza - scriitori, regizori, actori.
– Cum ati devenit interesat de regie?
R.H.: Era foarte distractiv printre actori, erau aparte, foarte inteligenti si nostimi. Faceau glume, dar in secunda urmatoare se puteau concentra si-si jucau rolul minunat. Am fost impresionat de acesti oameni. Dar imi placea sa-mi petrec timpul si cu echipa. Ma ajutau sa lucrez cu camera de filmat si sa invat cate ceva despre sunet, despre felul in care merge microfonul, despre lumini. Dupa un timp am realizat ca regizorul este cel care clipa de clipa, zi de zi, trebuie sa interactioneze cu toti. Am fost atras de ceea ce facea el. Am inceput sa ma gandesc tot mai serios ca pot comunica cu audienta prin emisiuni de televiziune sau filme. si am inceput sa fac mai mult decat sa indeplinesc o functie doar pentru ca mi-a dat un scenariu cineva. A devenit o sansa de a ma provoca pe mine insumi.
– Ce fel de educatie ati primit?
R.H.: Formala. Jumatate din educatie o primeam pe platou de la o profesoara speciala. De altfel, emisiunea avea o atmosfera educativa. Cand a trebuit sa merg la o scoala obisnuita, am fost intotdeauna ultimul care termina. Iar colegii mei nu ma tratau ca pe o persoana ci ca pe un fel de imagine de la televizor pe care acum o aveau la dispozitie si puteau cand sa-i ceara autografe, cand sa se distreze pe seama ei.
– Ce fel de lucruri va fac sa perseverati?
R.H.: Asta face parte din meseria mea, pentru ca orice proiect este un potential dezastru. Presupune o investitie uriasa, si oamenii se tem. Ca tanar, incercand sa trec de la actorie la regie, a trebuit sa indur frustratiile din partea adultilor, care spuneau "poate ca in 10-15 ani cineva iti va da sansa sa regizezi". Nu asta vroiam sa aud. Nimeni nu vrea sa lase un regizor sa lucreze pentru prima data. Asa ca am facut singur filme studentesti, am scris si mi-am castigat o pozitie fiind actorul principal in serialul "Happy Days".
"Nu am fost un fan al astronomiei"
– Cum ati primit criticile?
R.H.: Bine. Cred ca este una dintre fortele mele. Fie ca sunt de la specialisti sau de la spectatori, e intotdeauna dureros sa auzi critici. Chiar daca vin si complimente, tii minte intotdeauna observatiile negative. Sunt foarte sensibil la asta, dar cred ca e mai bine sa le accepti decat sa te minti ca tuturor le-a placut. Sa nu ai o aroganta care te orbeste. Sa mentii un grad de umilinta ca sa-i asculti pe cei care vorbesc. si mai trebuie sa ai incredere in tine ca sa continui. Ca in orice intreprindere creativa, nu-i poti multumi niciodata pe toti.
– Sunteti foarte loial grupului de oameni cu care colaborati.
R.H.: Cand faci ceva riscant din punct de vedere emotional, financiar, asa cum este lucrul in televiziune sau intr-un film, te expui pericolului de a fi umilit in mod public. Asa ca intr-o comunitate de creatie exista o incredere instantanee. Oamenii cauta intotdeauna aliati in afacerea lor. Exista si cativa lupi singuratici, dar cu siguranta nu sunt unul dintre ei. Gasesc ca este interesant sa lucrez intr-un proiect creativ si sa fiu in centrul acestei colaborari intense. Am lucrat cu producatorul Brian Grazer din 1981. Ne bazam unul pe altul pentru ca este o afacere periculoasa: poti esua oricand. Am facut patru filme cu Tom Hanks. De multe ori lucrez cu aceeasi scenaristi. Dar nu intotdeauna, ca sa nu cad in niste tipare stricte. Nimeni nu vrea un film identic cu cel dinainte.
– Care va sunt prioritatile atunci cand alegeti un scenariu?
R.H.: Povestea este regina! Cea mai mare realizare in "Apollo 13" nu a fost partea tehnologica, ci dezvoltarea unui curs al povestii prin care sa fim capabili sa amestecam cele trei locatii - casa, centrul de control si capsula spatiala - intr-un mod care sa ne permita sa comunicam despre pericolul, sacrificiul, curajul, emotiile pe care acesti oameni le-au simtit, pastrand proportiile reale.
– Cum ati devenit interesat de programe spatiale?
R.H.: Initial, cand mi-a venit ideea cu "Apollo 13", nu mi-am amintit foarte bine misiunea. Am crezut intotdeauna in programe spatiale si in spiritul de explorare, dar nu am fost vreun fan al astronomiei. Initial m-am gandit ca ar fi o foarte mare provocare: sa incerci sa recreezi pentru audienta experienta mersului in spatiu. In plus, e o poveste foarte dramatica si de aceea e si interesanta. Dar eu m-am uitat la ea ca la un fel de exercitiu cinematografic, ca la o experienta din care sa invat. Oricum, pe masura ce aflam mai multe despre misiune, am realizat ca a fost si mai dramatic decat crezusem. Iar cand i-am cunoscut pe cei implicati, nu numai pe astronauti, dar si pe cei care controlau misiunea, am inceput sa vad ca era intr-adevar o mare istorie despre o victorie a oamenilor. Una foarte emotionanta. si reprezenta o oportunitate reala de a glorifica lucrurile de care oamenii sunt capabili. Asa ca punctul meu de vedere asupra filmului s-a schimbat dramatic de la inceput.
– Si ati continuat cu o serie de proiecte legate de cosmos…
R.H.: Da. Compania noastra, "Imagine Films", in asociatie cu Tom Hanks si compania lui, facem o serie de programe pentru HBO numite "De la Pamant la Luna" . Tom este de fapt vizionarul in aceste proiecte. Brian Grazer si cu mine oferim putin suport moral si de structura. Episoadele au iesit extraodinar.
– De ce refuzati sa mai jucati?
R.H.: Ar fi distractiv sa fac asta din nou, dar odata ce am devenit regizor a fost o adevarata revolutie in viata mea si in receptarea mea de catre public, incat nu vreau sa amestec problemele. Apoi mi-am facut o companie, am si patru copii, asa ca vreau sa fiu devotat si responsabil ca tata. Nu imi mai permite timpul sa si joc. Din fericire, eu am reusit sa am viata de adult la care am visat. Daca doresc ceva pentru viitor, este sa ma extind ca regizor si sa inteleg mai mult despre aventurile din cinematografie. Unul dintre lucrurile grozave privind aceasta meserie este acela ca nu o poti niciodata cunoaste pe deplin. Fiecare noua poveste este un alt fel de expeditie, cu setul sau de provocari.
Re: Howard[v=]
Ronald William Howard (născut la unu martie 1954) este un premiu al Academiei castigatoare regizor şi producător, precum şi ca actor. Howard sa remarcat în 1960 în timp ce joacă fiul lui Andy Griffith lui TV, Opie Taylor, pe Griffith Andy Show (creditat ca Ronny Howard), iar mai târziu, în anii 1970 ca fiu Howard Cunningham şi cel mai bun prieten Arthur Fonzarelli lui, Richie Cunningham, la Happy Days (un rol jucat de el 1974 - 1980). De la retragerea de la care acţionează, el a regizat numeroase filme, inclusiv Apollo 13, A Beautiful Mind, Frost / Nixon, şi continuarea viitoare la The Da Vinci Code, Angels and Demons.
Ultima editare efectuata de catre Admin in 16.07.11 0:41, editata de 1 ori
Re: Howard[v=]
TERRENCE HOWARD, incoronat ca noul "Rege al Filmului Independent" de catre Entertainment Weekly, a aparut pe scena Hollywoodului in 2005, dupa ce lucrase uluitor de bine intr-un numar de filme si de productii TV. Numai in acest an a primit o nominalizare la Oscar si una la Globurile de Aur la categoria "Cel mai bun actor", la National Board of Review Award la categoria "Cea mai buna interpretare a unui actor nou" si a fost nominalizat atat la Premiile Gotham, cat si la Movieline Awards, dar si la Festivalul International de Film Palm Springs, la Premiile Rising Star. A mai primit si un premiu Renaissance Artist din partea Diversity Awards si un premiu pentru intreaga cariera din partea Festivalului International de Film de la Chicago. Numit "cel mai nou barbat de succes" de New York Magazine, dupa un an de succes la Festivalul de Film Sundance 2005, Terrance a fost membru al juriului la editia din anul 2006 a festivalului.
Terrence a inceput anul cu o interpretare dinamica in productia lui John Singleton "Hustle & Flow" ("Pe urmele unui idol"), care a ramas in istorie cu incasari de 16 milioane pentru Paramount / MTV si a cules multe laude pentru interpretarea lui. Pentru performanta sa, Terrence a castigat un premiu Satellite si a fost nominalizat la Oscar, la Globurile de Aur, la Image Award si la Independent Spirit Award la categoria "Cel mai bun actor". Distributia, care il include pe Taryn Manning, a fost nominalizata la Premiile SAG la categoria "Cea mai buna distributie".
Terrence a continuat "Hustle & Flow" cu drama lui John Singleton "Four Brothers" ("Patru frati") si cu "Crash" al lui Paul Haggis, care a castigat premiul pentru "Cel mai bun film" la Premiile Oscar, in care a jucat alaturi de Sandra Bullock, Don Cheadle, Thandie Newton si Matt Dillon. Distributia filmului "Crash" a plecat acasa cu premiul SAG pentru "Cea mai buna distributie". Terrence a fost vazut de curand in filmul lui Jim Sheridan "Get Rich or Die Tryin'" ("Totul pentru bani"), bazata pe viata rapperului 50 Cent.
Mentinandu-se in top si pe micile ecrane, Howard a fost vazut in filmul foarte apreciat, produs de HBO, "Lackawanna Blues", bazat pe piesa autobiografica a lui Ruben Santiago Hudson, castigatoare a premiului Tony, si regizat de George C. Wolfe. Terrence poate fi in continuare vazut in proiectul HBO / Outkast "Idlewild" si in "August Rush" cu Robin Williams si Freddie Highmore. In prezent e in New York, filmand la "The Brave One", alaturi de Jodie Foster.
Dragostea lui Howard pentru actorie a venit firesc, datorita verilor petrecute cu bunica lui, actrita Minnie Gentrey. Mai tarziu si-a inceput cariera ca actor la "The Cosby Show", dupa ce a fost descoperit pe o strada a New Yorkului de un director de casting. Asta l-a ajutat pe Howard sa patrunda in lumea filmelor artistice si curand avea sa fie distribuit intr-un asemenea film precum "Mr. Holland's Opus".
Unele dintre interpretarile memorabile ale lui Howard sunt cele ale unor personaje precum "Cowboy" in filmul fratilor Hughes, "Dead President" si "Quentin", in filmul lui Malcolm D.Lee, "The Best Man" ("Cavalerul de onoare"). Ultimul i-a adus un premiu NAACP Image, o nominalizare la Independent Image Award si o nominalizare la Premiile Criticilor de Film de la Chicago.
Un muzician autodidact, Howard canta la pian si la chitara si poate fi vazut etalandu-si aceste talente alaturi de Jamie Foxx, in anul 2004, in "Ray", pentru care au castigat amandoi cate o nominalizare la SAG. Compozitor promitator, versurile si muzica lui Howard o sa fie in curand folosite de unii dintre cei mai mari artisti din prezent.
Sursa: MediaPro Distribution
Terrence a inceput anul cu o interpretare dinamica in productia lui John Singleton "Hustle & Flow" ("Pe urmele unui idol"), care a ramas in istorie cu incasari de 16 milioane pentru Paramount / MTV si a cules multe laude pentru interpretarea lui. Pentru performanta sa, Terrence a castigat un premiu Satellite si a fost nominalizat la Oscar, la Globurile de Aur, la Image Award si la Independent Spirit Award la categoria "Cel mai bun actor". Distributia, care il include pe Taryn Manning, a fost nominalizata la Premiile SAG la categoria "Cea mai buna distributie".
Terrence a continuat "Hustle & Flow" cu drama lui John Singleton "Four Brothers" ("Patru frati") si cu "Crash" al lui Paul Haggis, care a castigat premiul pentru "Cel mai bun film" la Premiile Oscar, in care a jucat alaturi de Sandra Bullock, Don Cheadle, Thandie Newton si Matt Dillon. Distributia filmului "Crash" a plecat acasa cu premiul SAG pentru "Cea mai buna distributie". Terrence a fost vazut de curand in filmul lui Jim Sheridan "Get Rich or Die Tryin'" ("Totul pentru bani"), bazata pe viata rapperului 50 Cent.
Mentinandu-se in top si pe micile ecrane, Howard a fost vazut in filmul foarte apreciat, produs de HBO, "Lackawanna Blues", bazat pe piesa autobiografica a lui Ruben Santiago Hudson, castigatoare a premiului Tony, si regizat de George C. Wolfe. Terrence poate fi in continuare vazut in proiectul HBO / Outkast "Idlewild" si in "August Rush" cu Robin Williams si Freddie Highmore. In prezent e in New York, filmand la "The Brave One", alaturi de Jodie Foster.
Dragostea lui Howard pentru actorie a venit firesc, datorita verilor petrecute cu bunica lui, actrita Minnie Gentrey. Mai tarziu si-a inceput cariera ca actor la "The Cosby Show", dupa ce a fost descoperit pe o strada a New Yorkului de un director de casting. Asta l-a ajutat pe Howard sa patrunda in lumea filmelor artistice si curand avea sa fie distribuit intr-un asemenea film precum "Mr. Holland's Opus".
Unele dintre interpretarile memorabile ale lui Howard sunt cele ale unor personaje precum "Cowboy" in filmul fratilor Hughes, "Dead President" si "Quentin", in filmul lui Malcolm D.Lee, "The Best Man" ("Cavalerul de onoare"). Ultimul i-a adus un premiu NAACP Image, o nominalizare la Independent Image Award si o nominalizare la Premiile Criticilor de Film de la Chicago.
Un muzician autodidact, Howard canta la pian si la chitara si poate fi vazut etalandu-si aceste talente alaturi de Jamie Foxx, in anul 2004, in "Ray", pentru care au castigat amandoi cate o nominalizare la SAG. Compozitor promitator, versurile si muzica lui Howard o sa fie in curand folosite de unii dintre cei mai mari artisti din prezent.
Sursa: MediaPro Distribution
Howard[v=]
JOHN HOWARD-
Bicicleta este un vehicul ciudat. Pasagerul este motorul.
=====
BARBARA HOWARD-
Nu există nimic mai bun pentru trup sau pentru suflet decît o aventură amoroasă. Înalţă spiritul şi aplatizează stomacul.
=====
AARON HOWARD-
Arta este un semn de întrebare în minţile celor care vor să ştie ce se întâmplă.
=====
Terence
Bart
Leslie
Michael
Ron
Jane
Chaterine
Linda
Randy
Bicicleta este un vehicul ciudat. Pasagerul este motorul.
=====
BARBARA HOWARD-
Nu există nimic mai bun pentru trup sau pentru suflet decît o aventură amoroasă. Înalţă spiritul şi aplatizează stomacul.
=====
AARON HOWARD-
Arta este un semn de întrebare în minţile celor care vor să ştie ce se întâmplă.
=====
Terence
Bart
Leslie
Michael
Ron
Jane
Chaterine
Linda
Randy
Ultima editare efectuata de catre Admin in 14.06.15 15:47, editata de 26 ori
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum