FBI/CIA

CIA a eliminat anumite pasaje din memoriile unui fost agent FBI care acuză Agenţia că a ratat şansa de a preveni atacul terorist de pe 11 septembrie 2001

CIA a cerut unei edituri din Statele Unite ale Americii să scoată pasaje întregi dintr-un volum de memorii ale unui fost agent FBI ce urmează să fie publicat luna viitoare. În paginile cărţii, autorul a criticat rolul agenţiei federale înainte şi după atentatele de la 11 septembrie 2001, precizează AFP.

În cartea intitulată, "The Black Banners: The Inside Story of 9/11 and the War Against Al Qaeda"/ "Bannerele negre: în interiorul evenimentelor din 9/11 şi faţa nevăzută a războiului împotriva Al Qaeda", un fost angajat al FBI - Ali Soufan - povesteşte experienţa sa în miezul luptei antiteroriste din SUA. Acesta acuză îndeosebi CIA că a sabotat o ocazie importantă de a împiedica atentatele din toamna lui 2001, omiţând să transmită FBI informaţiile pe care agenţia le adunase referitoare la doi dintre viitorii terorişti kamikaze de la 11 septembrie, aflaţi la acea dată în localitatea San Diego din California.

De asemenea, Soufan acuză şi publicitatea pe care agenţia şi-a făcut-o odată cu arestarea lui Abu Zubaydah, un important membru Al-Qaida, precum şi tehnicile brutale de interogatoriu întrebuinţate de agenţi.

În plus, autorul acuză CIA că a cerut eliminarea a numeroase pasaje semnificative din manuscrisul său pentru a compromite, în opinia sa, un raport deloc favorabil la adresa agenţiei. Un purtător de cuvânt al CIA a respins aceste afirmaţii şi a subliniat că solicitarea a fost făcută din motive de securitate naţională. Editorul cărţii, WW Norton and Company, a declarat că volumul va fi publicat cu schimbările cerute de CIA.

Cum a recrutat CIA legionari româniServiciile secrete americane au vrut să se folosească de membrii Gărzii de Fier pentru a face legătura cu grupurile de rezistenţă din munţi.


Datorăm universitarilor gorjeni Gheorghe şi Hadrian Gorun un studiu de mare valoare (Anuarul de Istorie Orală - vol.VIII) pentru cunoaşterea unor aspecte mai puţin sau de loc ştiute legate de lupta anticomunistă din România, la care, iată, s-au alăturat voluntari recrutaţi dintre legionarii români aflaţi în lagărele de refugiaţi din Isny, Biberach, Lindfau - din Germania - şi în altele din Franţa. Cum s-a ajuns aici?! Autorii ne dau o informaţie colosală: Tribunalul Internaţional de la Nürnberg a scos de sub acuzaţia de fascism-nazism „Garda de Fier".

Ceea ce a dus apoi la constatarea că în Vest sunt peste 70.000 de români gata să lupte pentru răsturnarea regimului comunist, mulţi dintre ei foşti legionari. O decizie a C.I.A. a dus la înfiinţarea Oficiului de Coordonare Politică (O.P.C.), care, sub conducerea lui Frank Wisner, avea misiunea de a recruta refugiaţi români aflaţi în Germania, Austria şi Iugoslavia şi crearea unor reţele de agenţi ai serviciilor secrete britanice şi americane în ţările din blocul sovietic. Aceasta, cu aprobarea preşedintelui SUA, Harry Truman, şi cel al Franţei, Vincent Auriol.

Ofertă primită cu bucurie

Aşa s-a ajuns şi la legionarii grupaţi în jurul lui Horia Sima. Oferta franco-americană - scriu autorii studiului amintit - a fost primită cu entuziasm de liderii legionari, consideraţi de serviciile secrete occidentale drept „total anticomunişti". Totul, corelat cu informaţiile potrivit cărora lupta anticomunistă din România, din anul 1949, s-a înteţit.

Au fost recrutaţi 100 de voluntari, 50 pentru paraşutare în România şi 50 pentru susţinerea lor din afara graniţelor ţării. Ei fiind instruiţi referitor la tot ce depindea de buna desfăşurare a activităţii lor: mânuirea aparaturii, alfabetul Morse, salturi cu patraşuta etc. Iar în sfera obiectivelor lor au intrat: cunoaşterea mişcării de rezistenţă, furnizarea de informaţii despre armata română şi despre cea sovietică, încurajarea luptătorilor din munţi şi multe altele. Legionarii voluntari au fost pregătiţi în Italia şi Grecia. Şeful operaţiunilor secrete al CIA, Gratien Yatsevich, declara că operaţiunile desfăşurate în România s-au aflat pe locul doi, după Albania, ca număr de agenţi şi resurse alocate.

Paraşutările au început în 1952

Prima paraşutare a avut loc în noaptea de 1 spre 2 octombrie 1952. A fost lansat Mircea Popovici, într-o zonă de lângă Calafat unde tatăl său era subofiţer de jandarmi. Participase, ca student la Drept, la rebeliunea legionară. A făcut parte din echipa paraşutată „Robert", împreună cu Alexandru Tănase din Băbenui - Vâlcea. Apoi au mai fost paraşutate alte trei echipe: „Pascal", formată din Gheorghe Gheorghiu, Constantin Gigi şi Făt Savu, paraşutaţi la 1 iulie 1953, în Munţii Apuseni; echipa „Jaques", formată din Ion Samoilă, Ion Golea, Ion Tolan, paraşutaţi lângă Agnita în noiembrie 1951, şi „Fii Patriei": Sabin Mare, Ilie Rada şi Gavril Pop, paraşutaţi în iulie 1953, în zona împădurită dintre judeţele Satu Mare, Sălaj şi Bihor. Iar din Grecia a fost paraşutat Toma Bebi, care, imediat ce a ajuns la sol, s-a predat Securităţii şi a colaborat cu ea până la prinderea celorlalţi 12 legionari paraşutaţi. Informaţiile acestuia s-au corelat cu cele oferite de englezii trădători care, după ce au spionat pentru URSS, au fugit acolo şi au ajuns, cu grade mari, în KGB.

Prinşi, legionarii au fost judecaţi într-un proces popularizat, pentru spioni, cu toate invectivele specifice regimului comunist, apoi, condamnaţi fiind la moarte, au fost executaţi. Astfel, au fost împuşcaţi la Jilava: doi ingineri, trei studenţi, doi ţărani, trei muncitori, un medic, un jurist şi un elev. Cel mai în vârstă avea 38 de ani; cel mai tânăr, 20 de ani. Dumnezeu să-i odihnească în pace!

O organizaţie totalitaristă

Sunt dator însă să spun că textul de faţă este doar un palid rezumat al studiului amplu al celor doi universitari gorjeni, care dezvoltă această delicată temă cu trimitere la tot ceea ce s-a întâmplat cu legionarii paraşutaţi, la contactele lor cu rudele, cu populaţia din zonele respective, aşa încât, în proces au fost antrenaţi zeci de oameni ce au avut legături cu ei şi care au avut de suferit cumplit... Este un studiu de mare valoare pentru trecutul de luptă anticomunist a poporului nostru, sub toate aspectele. Dar nu putem să nu spunem şi noi, cei care am trăit vremurile acelea, ceea ce istoricul Florin Constantiniu, în a sa „Istorie sinceră a poporului român", afirmă: „«Garda de fier» a fost, în cele din urmă, o organizaţie totalitaristă şi chiar teroristă, dacă ne gândim la seria de asasinate comise: Armand Călinescu, Duca, Nicolae Iorga, Madgearu şi alţii. Plus că această «Gardă de Fier» era, de asemenea, profund antisemită. În istoria Oradiei, de exemplu, se reţine şi congresul studenţilor legionari din România. Aici au venit, în vara lui 1927, peste 5.000 de tineri din toate colţurile ţării. Iar după ce au ascultat cuvântul plin de ură, de patimă politică revendicativă, al lui Corneliu Zelea Codreanu, participanţii isterizaţi au trecut la devastarea a tot ceea ce le aparţinea evreilor din acest oraş considerat de ei cel mai populat de această etnie. De altfel, acesta a fost motivul adevărat al alegerii Oradiei ca loc de desfăşurare a congresului amintit... Pagini de istorie tristă...".

Muzeul spionilor

Nu-mi imaginam că încă de la prima mea descălecare în Lumea Nouă voi ajunge să vizitez un muzeu al spionilor din specia lui James Bond. La fel ca mulţi alţii, fie ei americani sau nu, habar nu aveam că există aşa ceva, adică un loc în care „uneltele” folosite de-a lungul timpului de spionii americani să fie expuse şi explicate pentru toată lumea. Muzeul Naţional de Criptologie din statul Maryland de pe coasta de est a Statelor Unite nu este nici pe departe o mostră de tupeu american, ci, dimpotrivă, el se încadrează firesc în peisajul atât de pestriţ al libertăţii şi transparenţei din Lumea Nouă.

După o plimbare prin cele câteva săli ale Muzeului Naţional de Criptologie ai senzaţia că ţi se spune franc în faţă: Da, domnule, noi am folosit dintotdeauna tehnologia pe care o aveam sau pe care am creat-o anume pentru a culege de la adversar orice fel de informaţii aveam nevoie. Poate mai mult decât orice altă naţie, americanii nu au făcut deloc economie de maşini pentru a-şi rezolva treburile grele, periculoase, murdare şi a-şi proteja astfel viaţa şi siguranţa personală.

Tehnologie versus uman

Pragmatic şi inventiv, lipsit de orice inhibiţie sau prejudecată, Unchiul Sam s-a distins întotdeauna prin exploatarea intensă a tehnologiei pentru a-şi atinge scopurile, îndeosebi cele militare, dar şi pentru a-şi face viaţa mai uşoară sau mai performantă. Astfel, pentru un american, maşina în sine nu înseamnă nimic altceva decât un mijloc de îmbunătăţire a calităţii vieţii, un instrument de lucru, o utilitate necesară şi nu o valoare în sine. Pe de altă parte, viaţa şi confortul cetăţeanului american, la fel ca şi libertatea acestuia, sunt considerate drept valori supreme. În consecinţă, un elicopter sau un avion, nemaivorbind de un amărât de tanc, jeep sau calculator vor fi întotdeauna sacrificate pentru a salva sau proteja viaţa unui soldat american, fie acesta în uniformă ca soldat, sau în civil, ca spion. Această atitudine faţă de individ şi confortul acestuia, specifică civilizaţiei euro-atlantice, şi-a pus o amprentă extrem de puternică asupra modului de a purta războaie sau de a face spionaj în străinătate a ţărilor din Europa Occidentală şi Statele Unite de-a lungul secolului XX. Viziunea umanistă a occidentalilor a contrastat puternic cu mentalitatea predominant materialistă est-europeană şi dispreţul faţă de suferinţa individului, de sorginte rusă.

Mentalitatea ţaristă, care a fost preluată sub ambalaj roşu imprimat cu seceră şi ciocan de ideologia sovietică, s-a făcut simţită prin dezinteresul pentru viaţa individului, sănătatea sau bunăstarea acestuia, şi prin grija obsesivă pentru prezervarea valorilor materiale. Spre exemplu, în cel de-al Doilea Război Mondial, în apărarea Stalingradului, o puşcă era mai valoroasă decât viaţa unui soldat al Armatei Roşii; acesta putea fi sacrificat fără ezitare în luptă, dat fiind că o armă era distribuită la doi militari, cel de-al doilea urmând să o folosească după ce primul era secerat de rafalele armelor automate germane. Cam la fel au stat lucrurile şi pe frontul din umbră al spionilor, centrala din Moscova stalinistă trimiţând un foarte mare număr de agenţi în teritoriul inamic pentru a dezvolta vaste reţele de spionaj. Toţi aceştia s-au aflat permanent într-un pericol de moarte şi mulţi au sfârşit dramatic în faţa plutoanelor de execuţie sau în camerele de tortură ale Gestapoului. Dacă spionajul anglo-american a dat marile sale lovituri prin exploaterea unor tehnologii superioare de culegere a informaţiilor, majoritatea succeselor obţinute de sovietici au provenit din activitatea riscantă a agenţilor din teren.

Acest trend s-a perpetuat în ambele tabere şi pe timpul Războiului Rece: americanii au excelat în culegerea de informaţii cu avioane spion şi sateliţi, iar sovieticii prin agenţi infiltraţi în structurile euro-atlantice. Au rezultat astfel două şcoli de spionaj, cea americană – caracterizată printr-o supertehnologie de culegere şi prelucrare a informaţiilor – şi cea sovietică definită prin rafinarea tehnicilor şi subtilităţilor umane de infiltrare, obţinere şi analiză a datelor. Una dintre consecinţele acestei polarizări, tehnologic versus uman, s-a făcut simţită abia odată cu războiul mondial antiterorist: americanii şi-au dat seama că sofisticatele lor sisteme informatice de urmărire şi investigaţie nu sunt nici suficiente şi nici corespunzătoare pentru complexul univers al lumii musulmane şi că nici nu dispun de oameni infiltraţi în punctele sensibile de interes strategic.

Povestea spionajului geo-spaţial american

Deşi francezii Jacques Etienne şi Joseph Michel Montgolfier lansaseră cu succes încă din 1783 primul balon cu trei animale în nacelă, yankeii au fost primii care au folosit balonul ca mijloc de observare şi spionaj din aer a forţelor confederate inamice în timpul Războiului civil american între 1861 şi 1863. Preşedintele Abraham Lincoln şi generalul George Custer au fost printre susţinătorii acestei noi tehnologii de spionaj, ce a fost utilizată cu şi mai mult succes în războiul americano-spaniol din 1898, pentru identificarea poziţiei trupelor inamice sau descoperirea celor mai bune căi de acces.

Tot americanii au fost cei care, în 1917, atunci când au intrat în Primul Război Mondial, au folosit porumbei dotaţi cu camere foto pentru a fotografia liniile inamice, iar imediat apoi au dezvoltat sisteme din ce în ce mai perfecţionate de fotografiere din avion. Aceste noi tehnologii s-au dovedit extrem de utile în cel de-al Doilea Război Mondial pentru identificarea de către aliaţi a rampelor de lansare a rachetelor germane V1 şi V2, precum şi a altor locaţii strategice naziste. După declanşarea Războiului Rece, arhiva fotografică a Wehrmacht-ului nazist capturată de americani a constituit aproape singura sursă de informaţii imagistice disponibilă pentru analiştii CIA privind teritoriile din Europa de Est intrate deja sub control exclusiv sovietic şi deci interzise avioanelor americane de spionaj.

În aceste condiţii de tensiune politică şi suspiciune agresivă reciprocă a izbucnit la 1 mai 1960 uriaşul scandal al avionului de spionaj american U2 pilotat de Francis Gary Power doborât de sovietici în timpul unei misiuni de fotografiere deasupra teritoriului URSS, eveniment intens exploatat propagandistic şi politic în epocă. Cu toate acestea, tot prin fotografiere aeriană cu acelaşi tip de avion U2, americanii au aflat la 14 octombrie 1962 de rampele de lansare amplasate în Cuba a unor rachete sovietice capabile să transporte focoase nucleare asupra teritoriului SUA. Preşedintele J. F. Kennedy a făcut publice dovezile fotografice ale prezenţei rachetelor sovietice în Cuba ca argument forte în lupta sa politică cu liderul sovietic Nichita Hruşciov, luptă desfăşurată pe muchie de cuţit faţă de un conflict nuclear. Două dintre cele mai mari scandaluri politice internaţionale ale Războiului Rece au fost, aşadar, legate de spionajul geospaţial.

Hărţile şi datele furnizate de spionajul geospaţial american planificatorilor şi comandanţilor militari din Golful Persic au fost esenţiale nu numai pentru obţinerea eficacităţii şi eficienţei nemaiîntâlnite a bombardamentelor americane asupra obiectivelor strategice vitale ale regimului Saddam Hussein în cele două războaie din Golful Persic din 1991 şi 2003, dar şi pentru configurarea unui nou mod de ducere a războiului modern. Aceste noi şi uriaşe posibilităţi de obţinere a datelor şi informaţiilor din teren au servit nu numai în război, ci şi pentru obţinerea păcii. Celebrul Acord de la Dayton mediat de preşedintele Bill Clinton în decembrie 1995, care a pus capăt sângerosului război civil ce dura de trei ani în Bosnia-Herţegovina, a fost posibil în mare măsură datorită presiunii create de puternicele şi irefutabilele argumente fotografice puse pe masă de delegaţia americană în faţa liderilor Slobodan Miloşevici, Radovan Karadjici, Franjo Tuchman şi Alia Izedbegovici care se luptau pentru fiecare palmă de pământ bosniac. Aceeaşi bază tehnologică americană a servit şi în scopuri umanitare în cazul dezastrului umanitar creat de tsunami-ul indonezian în decembrie 2004.

Muzeul Criptologic Naţional

Iniţial, clădirea cu un singur nivel a servit drept motel în imediata vecinătate a cartierului general al foarte secretei Agenţii Naţionale de Securitate – National Security Agency, NSA, poreclită „No Such Agency“ – din statul Maryland, nu departe de oraşul Baltimore şi de complexul militar al Fort George G. Meade. În 1990, NSA a cumpărat motelul pentru a deschide acolo un muzeu destinat a fi nu doar o expunere a unor artefacte nesecrete din istoria criptologiei americane, ci şi un centru de educaţie şi de reflexie asupra provocărilor viitorului în materie de spionaj. Amenajările au durat peste doi ani şi s-au făcut fără alocarea unui buget special, doar din fondurile NSA şi din sponsorizările Institutului Smithsonian şi ale altor binevoitori.

Deşi toate exponatele erau declasificate, muzeul s-a deschis iniţial pe 15 iulie 1993 doar pentru angajaţii NSA, familiile acestora şi câţiva membri ai comunităţii agenţilor de informaţii americani. Abia câteva luni mai târziu Muzeul Naţional de Criptologie şi-a deschis porţile pentru publicul larg, dar fără a i se face o publicitate adecvată. Un articol publicat de The Washington Post, pe 24 ianuarie 1994, a declanşat interesul oamenilor pentru acest muzeu cu totul special, fără echivalent în lume. În prezent, circa 50.000 de vizitatori, nu numai americani, se dovedesc interesaţi de lumea criptologilor şi spărgătorilor de cifru.

Ca o ironie a istoriei, unul dintre primii vizitatori ai muzeului ce expunea la loc de cinste tehnica folosită de americani în spionajul lor împotriva URSS, a fost şi ultimul director al temutului KGB, generalul Viktor Ivanenkov, devenit un prosper om de afaceri şi patron al unei firme internaţionale de securitate cu sediul la Moscova.

În cele câteva săli destul de intim şi cochet aranjate ale muzeului sunt expuse o mare varietate de obiecte, documente, fotografii, începând cu o carte de criptologie – Polygrafia – publicată în 1518, până la telefonul criptat special folosit de preşedintele George W. Bush în momentul atentatelor de la 11 septembrie. Desigur, nu lipseşte nici celebra telegramă Zimmermann interceptată şi decodificată de britanici şi care deconspira un plan german de atragere a Mexicului în război împotriva Americii şi care a determinat intrarea Statelor Unite în Primul Război Mondial. Un sector aparte este dedicat poveştii celor opt maşini germane de cifrat Enigma din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar altele se referă la războiul din Coreea (1950-1953) şi la cel din Vietnam (1965-1973). Inevitabil, la ieşirea din muzeu un Gift shop oferă tot soiul de şepcuţe şi tricouri, pixuri şi pahare sau căni cu însemnele Agenţiei Naţionale de Securitate, NSA, iar pe un prezentoar sunt oferite gratuit tuturor celor interesaţi o mulţime de broşuri despre istoria spionajului geospaţial sau a criptologiei americane (dintre care unele sunt valorificate contra cost pe e-bay, pentru cine nu le cunoaşte provenienţa).

Ieşind din acest muzeu cu un aer atât de „paşnic şi inocent“ nu am putut să nu mă întreb oare când ale noastre mioritice agenţii secrete contemporane vor deschide şi ele un lăcaş public în care să vedem şi noi cum arătau, spre exemplu, celebrele scrumiere-microfon Philips prin care „drăgălaşa“ şi defuncta Securitate ne intercepta omeneştile noastre of-uri.

FBI a anunţat că a dat de urma unui pirat ...
Autorităţile americane au afirmat că este posibil să-l fi găsit pe cel mai căutat pirat al aerului din SUA, care în urmă cu 40 de ani a scăpat după ce a sărit cu paraşuta din avionul pe care l-a deturnat.

Cunoscut sub numele de DB Cooper, americanul a urcat, în anul 1971, la bordul unui avion care a plecat din Portland cu destinaţia Seattle. Acesta a deturnat însă avionul precizând că are dinamită asupra lui, iar dacă nu primeşte 200.000 de dolari şi patru paraşute va detona muniţia.

Ajuns la Seattle, teroristul a primit ceea ce a cerut, dar a precizat că vrea să fie trimis în Mexic cu acelaşi avion. Autorităţile americane s-au conformat, dar în timpul zborului Cooper a sărit din avion cu două paraşute.

FBI l-a căutat pe terorist timp de 20 de ani, având un cerc de suspecţi de peste 1.000 de persoane, iar acum autorităţile au anunţat că o sursă credibilă le-a indicat cine este„piratul aerului“. Majoritatea suspecţilor care s-au aflat în atenţia FBI au murit deja, dar autorităţile americane au refuzat să spună dacă persoana pe care o suspectează acum mai trăieşte sau nu.

Serviciile secrete ale SUA: Rusia a bombardat Ambasada americană din TbilisiServiciile americane de informaţii au conchis într-un raport clasificat, la sfârşitul anului trecut, că Serviciul militar de informaţii al Rusiei este responsabil pentru explozia unei bombe în exteriorul ambasadei SUA din Tbilisi, în septembrie 2010, relatează Washington Times, în ediţia electronică, citat de Mediafax.


Doi oficiali americani au declarat că raportul clasificat referitor la incidentul de la 22 septembrie susţine rezultatele Ministerului georgian de Interne, potrivit cărora un oficial din Serviciul militar de informaţii rus este responsabil pentru explozie.

Washington Times a relatat săptămâna trecută că Şota Utiaşvili, director de informaţii şi analize în Ministerul georgian de Interne, a declarat că explozia de la ambasadă şi altele din ţara sa sunt opera unui ofiţer din Serviciul militar de informaţii rus, maiorul Ievgheni Borisov. Un purtător de cuvânt al ambasadei ruse la Washington, Ievgheni Horişko, a respins acuzaţiile georgiene.

Un oficial american declară acum, că raportul serviciilor americane de informaţii confirmă versiunea georgiană: „Este scris negru pe alb: Serviciul militar de informaţii rus (GRU) a coordonat exploziile”. Un alt oficial care a citit sumarul de trei pagini al raportului a afirmat că acesta îl menţionează pe maiorul Borisov şi că face o legătură între el şi deflagraţii.

Raportul a fost redactat de CIA, cu sprijinul întregii comunităţi americane de informaţii, şi a examinat explozia de la ambasadă şi pe celelalte care au afectat Georgia începând de vara trecută. Raportul a fost finalizat în decembrie, iar membri ai Casei Albe şi ai Comisiei de informaţii din Senat au fost informaţi în ianuarie. Departamentul de Stat a abordat acest subiect la cel mai înalt nivel cu Ministerul rus de Externe, au subliniat doi oficiali din administraţia Barack Obama.

Un tribunal georgian deja l-a condamnat pe maiorul Borisov, în contumacie, pentru rolul său în explozii. Oficiali americani şi georgieni au declarat că acesta se află în provincia separatistă georgiană Abhazia.

Iranul sustine ca a doborat o drona a CIA
Fortele antiaeriene ale Gar­di­e­nilor Revolutiei au doborat un avion fara pilot american, intr-o zona a Ira­nu­lui unde se afla o instalatie de im­bogatire a uraniului, sustine, in pagina sa electronica, postul de te­leviziune iranian Press TV, atribu­ind CIA aparatul doborat.
Potrivit televiziunii iraniene, citate de agentia rusa de presa RIA Novosti, informatia despre dobo­ra­rea dronei americane a aparut marti pe portalul Javanoline.ir.
Acesta, citandu-l pe Ali Aqa­za­deh Dafsari, membru al Comisiei pen­tru securitate nationala politica si politica externa din Parlamentul iranian, transmite ca fortele antiae­ri­ene ale Iranului au doborat o dro­na americana in zona instalatiei nucleare din orasul Qom, situat la 100 km sud de Teheran.
Aparatul de zbor fara pilot efectua zboruri deasupra zonei unde se afla instalatia nucleara, in scopul co­lectarii de informatii cu privire la amplasamentul obiectivului si alte de­talii, a spus parlamentarul iranian.
Nu se precizeaza ziua cand a fost doborata drona si nici daca ser­viciile secrete iraniene au reusit sa recupereze fragmente ale apa­ra­tului distrus, de mare interes pentru autoritatile de la Teheran, re­mar­ca RIA Novosti.
In acelasi timp, agentia rusa de presa observa ca informatia intervine in contextul in care Iranul a anuntat marti, printr-un purtator de cuvant al Ministerului de Externe (Ramin Mehmanparast) demararea instalarii unor noi centrifuge, mai ra­pide, la centralele sale de im­bo­ga­tire a uraniului.
Intre altele, diplomatul a indicat ca Agentia Internationala pentru Ener­gie Atomica (AIEA) ar fi fost informata in legatura cu aceste activitati ale Teheranului.

Operaţiune de amploare a FBI împotriva grupului Anonymous. 16 persoane arestate în SUA, alte cinci în Marea Britanie şi Olanda
FBI a anunţat marţi arestarea a 16 persoane în Statele Unite şi a altor cinci în Marea Britanie şi Olanda, în cadrul unei anchete asupra grupului de hackeri Anonymous, relatează AFP.
"FBI a reţinut astăzi (marţi - n.red.) 14 persoane, sub acuzaţii legate de presupusa lor implicare într-un atac informatic asupra site-ului PayPal, o operaţiune revendicată de grupul Anonymous, se arată într-un comunicat al FBI şi Departamentului Justiţiei.
Alte două persoane au fsot reţinute marţi, tot în Statele Unite, sub acuzaţii similare.
Potrivit Departamentului Justiţiei, poliţia britanică a arestat o persoană, iar poliţia olandeză a reţinut alţi patru suspecţi, bănuiţi de implicare în infracţiuni informatice care au legătură cu acelaşi caz.
Paisprezece dintre suspecţii identificaţi în Statele Unite au fost reţinuţi în zece state şi teritorii, iar forţele de ordine au executat mai mult de 35 de mandate de percheziţie.
Persoanele reţinute sunt bărbaţi cu vârste cuprinse între 20 şi 42 de ani, bănuiţi că au participat la atacuri de tip "denial of service" asupra site-ului de plăţi online PayPal, în perioada 6 - 10 decembrie 2010. Atacurile informatice au fost declanşate după ce PayPal a decis să închidă contul pentru donaţii al site-ului WikiLeaks, care a publicat, la sfârşitul lunii noiembrie, un prim set de documente diplomatice americane confidenţiale.
Un tânăr în vârstă de 21 de ani este bănuit că a accesat ilegal, la 21 iunie, un site a InfraGuard, companie care colaborează cu FBI, şi a compărut deja în faţa unui tribunal din Florida.
Un alt suspect, tot în vârstă de 21 de ani, a fost reţinut la Las Cruces (New Mexico), fiind acuzat de publicarea unor informaţii confidenţiale ale operatorului de telefonie AT&T. Operaţiunea a fost revendicată de grupul LulzSec, care a afirmat că a organizat şi atacuri asupra site-urilor Internet ale grupului media News Corp.
Autorităţile americane au anunţat că hackerii riscă pedepse de până la zece ani de închisoare şi amenzi de 250.000 de dolari.
Mai multe site-uri de plăţi online suferit atacuri informatice, la sfârşitul anului trecut, după ce au suspendat tranzacţiile în beneficiul WikiLeaks.

Memoriul FBI despre OZN-uri prabusite
Dupa 10 aprilie 2011, s-au facut in mass media multe comentarii eronate si contradictorii privind un memoriu FBI, din 1950, privind trei OZN-uri discoidale pretins prabusite in New Mexico (SUA). Desi intre timp lucrurile s-au mai limpezit, cred ca sunt inca binevenite cateva precizari. FBI (Federal Bureau of Investigation) este politia federala a SUA. Sarcina ei este sa investigheze si sa sanctioneze orice incalcare a legislatiei federale americane ori prabusirea unei aeronave, probabil straine, care a incalcat spatiul aerian national. Memoriul, datat 22 martie 1950 si adresat directorului FBI, nu era un fals – asa cum au afirmat unii in graba – ci un document autentic. El dovedeste nu doar faptul ca oficialitatile acceptau fenomenul OZN ca real si manifest, ci si faptul ca starnea preocupari si chiar patimi la nivelurile cele mai inalte din armata si administratia SUA.

Se ingroasa gluma: FBI declanseaza o ancheta la News Corp.
FBI a declansat o ancheta in legatura cu posibile interceptari telefonice ilegale in Statele Unite, efectuate de grupul de presa al magnatului Rupert Murdoch, a declarat, joi, un purtator de cuvant al politiei federale americane, citat de AFP.
Mai multi congresmeni americani au cerut, in ultimele zile, o ancheta federala pentru a stabili daca ziaristii din grupul News Corp., implicat intr-un amplu scandal in Marea Britanie, au incercat sa obtina informatii si despre convorbirile victimelor atentatelor din 11 septembrie 2001.

"Suntem la curent cu acuzatiile (privind posibile interceptari telefonice ilegale) si le analizam", a declarat un purtator de cuvant al FBI, citat de MEDIAFAX.

Politia federala americana si Departamentul Justitiei au refuzat sa ofere detalii suplimentare in legatura cu ancheta.

• Scandalul NOTW continua: Un redactor-sef a fost arestat
  

News Corp. se afla in centrul unui scandal de proportii in Marea Britanie, dupa dezvaluirile privind faptul ca ziaristii de la News of the World au interceptat ilegal convorbiri ale unor personalitati britanice. Rupert Murdoch si fiul sau, James, au acceptat joi sa raspunda unei convocari a deputatilor britanici, care organizeaza o audiere pe aceasta tema.

In Statele Unite, presedintele Comisiei pentru Comert din Senat, Jay Rockefeller, a cerut inca de marti declansarea unei anchete asupra practicilor grupului in SUA, apreciind ca aceasta ar putea dezvalui afaceri ilegale.

News Corp. detine in Statele Unite canalul de televiziune Fox, tabloidul New York Post si cotidianul Wall Street Journal

Revista The Nation: CIA are o bază secretă în Somalia
CIA are o bază proprie şi agenţi detaşaţi în Somalia care se ocupă de instruirea agenţilor somalezi, precum şi de capturarea şi interogarea suspecţilor de terorism din Africa, într-un buncăr, se arată într-o anchetă a revistei americane The Nation.
În cursul unei investigaţii jurnalistice de lungă durată, reporterul The Nation a vorbit cu membri ai serviciilor de securitate somaleze, cu membri ai poliţiei, oficiali americani şi deţinuţi care ar fi fost încarceraţi în buncărul din capitala Mogadishu.
Baza CIA ar fi amplasată în apropierea aeroportului din Mogadishu, constând în opt clădiri şi un hangar în care ar fi ţinut un avion al agenţiei. Potrivit thenation.com, avionul ar fi folosit pentru transportul suspecţilor de terorism din ţările învecinate către Somalia.
Buncărul în care prizonierii ar fi ţinuţi se află la subsolul Agenţiei Naţionale de Securitate a Somaliei. Deşi oficial prizonierii sunt în custodia autorităţilor somaleze, salariile agenţilor care se ocupă de prizonieri sunt plătite de CIA (200 de dolari pe lună), iar agenţii americani din Somalia pot participa la interogatorii.
"Este un lucru firesc să avem un parteneriat în ceea ce priveşte operaţiunile de contraterorism cu partenerii noştri somalezi", a declarat un oficial american pentru thenation.com.
Potrivit declaraţiilor unor persoane care susţin că sunt foşti prizonieri încarceraţi în buncărul Agenţiei Naţionale de Securitate, închisoarea ar consta într-un coridor lung cu celule în ambele părţi, evident fără ferestre, pline de ploşniţe şi ţânţari.
Aerul ar fi greu respirabil, iar prizonierii nu ar avea voie să părăsească celulele. Mulţi dintre ei ar suferi de iritaţii şi s-ar fi îmbolnăvit de nervi. Potrivit descrierilor foştilor prizonieri, cei încarceraţi de mai mult timp îşi petrec timpul mergând în jurul pereţilor sau legănându-se compulsiv.
Mulţi dintre prizonieri ar face parte din gruparea Al-Shabaab (Mişcarea Tinerilor Energici), o grupare insurgentă aflată în conflict direct cu liderii susţinuţi de SUA din Somalia.

El este "creierul" din spatele uciderii lui bin Laden. Care sunt pasiunile lui "John" şi cine e pe urmele sale
După ce forţele speciale americane l-au omorât pe Osama bin Laden şi i-au aruncat cadavrul în mare, Casa Albă a dat publicităţii o fotografie care a devenit între timp foarte faimoasă, scrie AP. Imaginea îl prezintă pe preşedintele Barack Obama, alături de alţi demnitari, în timp ce urmăreşte raidul din vila din Pakistan unde se ascundea liderul talibanilor.
În aceeaşi încăpere cu Obama, dar ieşit din cadrul fotografiei, se afla şi autorul moral al morţii lui bin Laden, un analist CIA care, timp de zece ani, a avut misiunea de a-l găsi pe liderul al-Qaida.
Acum, AP a făcut profilul bărbatului, pe care l-au numit simplu John, după unul dintre prenume. "El a pus cap la cap toate indiciile care au dus la descoperirea ascunzătorii lui bin Laden şi a urmărit, alături de Obama, raidul din Pakistan", notează sursa.
"Vine la birou la şase dimineaţa"
Agenţia a cercetat trecutul lui John şi a aflat că a fost jucător de baschet. "Mereu a fost perseverent. În liceu, a jucat baschet şi şi-a făcut loc într-o echipă plină de jucători mai valoroşi. Când CIA a decis să-l promoveze, el a ales să se ocupe de dosarul lui bin Laden", notează AP.
Şi publicaţia New York Observer susţine că a aflat identitatea urmăritorului lui bin Laden, "în urma câtorva căutări pe internet". "A jucat baschet, nu a fost un jucător de geniu, dar agresivitatea lui şi modul cum arunca la coş i-au atras atenţia antrenorului", scrie Observer.
Sursa notează că angajaţii CIA care au lucrat cu John îl descriu drept "un om extraordinar de modest, blând, care nu vrea să fie în centrul atenţiei" şi un angajat "care vine la birou la şase dimineaţa". Colegii spun că pasiunile lui John sunt "să-şi înveţe copiii sporturi de echipă şi să joace baschet cu prietenii". Totuşi, John nu a apucat până acum să-l înfrunte pe Barack Obama, un alt împătimit al baschetului.
"al-Qaida îi caută pe oficialii americani antiterorism"
Apropiaţii bărbatului spun că John este un "manager eficient" şi uneori "şmecher". În plus, John oferă aceeaşi lecţie de viaţă atât copiilor săi, cât şi subalternilor de la CIA: "Nu există cuvântul 'eu' într-o echipă".
AP a fost de acord cu cerinţa CIA de a nu publica numele întreg al analistului, pentru ca acesta să nu sufere. Totuşi, presa a făcut deja publice suficient de multe detalii încât John să poată fi identificat.
Spre exemplu, Observer a publicat o poză din camera de comandă, făcută din alt unghi, în care ar apărea John, în spatele secretarului de stat Hillary Clinton şi al şefului CIA, Leon Panetta.
Faptul că a captat atenţia presei nu este o veste prea bună pentru omul care a orchestrat capturarea lui bin Laden. Washington Post scrie că John a fost trecut deja de CIA sub protecţie sporită. Decizia a fost luată după ce au apărut informaţii că al-Qaida ar putea să se răzbune pentru uciderea liderului lor. "Informaţii foarte recente arată că al-Qaida este interesată să îi găsească pe oficialii americani antiterorism", a declarat un oficial american, pentru Washington Post.

1.000 de persoane, vizate de FBI şi US Secret Service pentru fraude IT
Aproape 120 de percheziţii au loc la această oră în Bucureşti şi în alte 7 judeţe. Sunt vizate 1.000 de persoane suspectate că fac parte dintr-o grupare care se ocupa de fraude informatice. Acţiunile sunt organizate împreună cu FBI şi US Secret Service.
Procurorii DIICOT - Structura Centrală, Serviciul Teritorial Craiova şi Biroul Teritorial Gorj au destructurat trei grupuri infracţional organizate, specializate în comiterea de fraude informatice pe site-urile de comerţ electronic, informează Mediafax.
Percheziţii domiciliare au loc pe raza municipiilor Bucureşti, Craiova, Târgu. Jiu, Timişoara, Râmnicu-Vâlcea, Zimnicea, Alexandria, Reşiţa şi Piteşti, în scopul reţinerii membrilor grupurilor infracţionale şi a ridicării mijloacelor materiale de probă.
Astfel, s-a stabilit că în perioada 2009-2011, suspecţii au postat anunţuri fictive de vânzare a unor bunuri inexistente în realitate (autoturisme, motociclete, ambarcaţiuni uşoare, produse electronice).
Aceştia au indus şi menţinut în eroare mai mulţi cumpărători on-line, în cadrul platformelor de comerţ electronic Ebay şi Craigslist cărora le-au fost transmise informaţii false cu privire la realitatea anunţurilor, modalitatea de achiziţie, plata preţului, identitatea vânzătorului.

Guardian: Campanie de vaccinare CIA la Abbottabad, pentru a obţine mostre ADN ale familiei bin Laden
CIA a organizat o falsă campanie de vaccinare a copiilor în oraşul pakistanez Abbottabad înaintea raidului împotriva lui Osama ben Laden, în încercarea de a obţine mostre ADN ale membrilor familiei acestuia, relatează The Guardian, în ediţia online de marţi.
În cadrul pregătirilor pentru raidul soldat cu uciderea liderului terorist, agenţii CIA au recrutat un medic pakistanez, care a organizat un program de vaccinare în Abbottabad, început în cea mai săracă parte a oraşului, pentru a avea mai multă credibilitate, au declarat surse pakistaneze şi americane.
Medicul Shakil Afridi a fost ulterior arestat de serviciile de informaţii pakistaneze (ISI) pentru cooperare cu agenţii americani, acesta fiind probabil unul dintre motivele deteriorării relaţiilor dintre Statele Unite şi Pakistan.
Campania de vaccinare a fost planificată după ce serviciile secrete americane localizaseră un curier al-Qaida în Abbottabad în vara anului trecut. CIA a monitorizat ulterior clădirea, însă voia să obţină confirmarea prezenţei lui ben Laden înaintea lansării operaţiunii de eliminare.
Mostrele ADN obţinute de la oricare dintre copiii lui ben Laden aflaţi în clădire urmau să fie comparate cu mostrele prelevate de la sora acestuia, care a murit la Boston în 2010.
Afridi a plecat la Abbottabad în martie, afirmând că a obţinut fonduri pentru vaccinarea gratuită împotriva hepatitei B. El a plătit sume generoase personalului sanitar din regiune, care a luat parte la program fără să aibă cunoştinţă de legăturile cu ben Laden.
Primele vaccinări au fost făcute într-un cartier sărac din Abbottabad, însă cea de-a doua etapă a avut loc în cartierul Bilal Town, unde se afla clădirea supravegheată de agenţii americani.
Guardian precizează că nu este clar cum spera medicul să obţină mostrele ADN, însă este posibil ca asistentele medicale să fi fost instruite să extragă câteva picături de sânge înainte de a administra medicamentul.
Asistenta Mukhtar Bibi a reuşit să obţină acces în clădirea lui ben Laden pentru a administra vaccinul şi, conform mai multor surse, medicul, care aştepta în faţa reşedinţei, a instruit-o să poarte o geantă în care se aflau echipamente electronice.
Una dintre sursele citate de investigaţia realizată de The Guardian a declarat că operaţiunea nu a avut succes, iar CIA a refuzat să facă vreun comentariu în legătură cu informaţiile publicate de cotidianul britanic.
Autorităţile pakistaneze au aflat despre activitatea lui Afridi în timpul investigaţiei asupra raidului american, însă au refuzat să comenteze oficial arestarea medicului.

CIA a învăţat metodele de tortură de la israelieni
CIA a învăţat metodele de tortură de la israelieni
Această investigaţie este un proiect al Center for Public Integrity (www.publicintegrity.org), organizaţie cu sediul în Washington DC, care coordonează investigaţii asupra unor teme globale.
Podul Regele Hussein este calea cea mai directă pentru a ajunge de la Amman la Ierusalim, dar Marwan Ibrahim Mahmoud Jabour nu călătorea de plăcere ­ el nu avea de ales. Era în septembrie 2006 când Jabour declara că petrecuse ultimii doi ani ca prizonier al americanilor – probabil în Afganistan – dar, de fapt, nu era sigur unde, pentru ca nu îi fusese comunicată locaţia în care se găsea.
Jabour este un inginer iordanian, în vârstă de 30 de ani, care făcuse greşeala de a se duce în Afganistan, făcând o încercare nereuşită de a se alătura războiului sfânt jihad. Potrivit unei mărturii luate sub stare de jurământ, de către armata israeliană, Jabour a petrecut mare parte a celor doi ani complet dezbrăcat, într-o celulă mică, în care îşi făcea nevoile în găleată. Era supus fie muzicii date la maximum, fie la temperaturi de îngheţ sau foarte ridicate, probabil cu scopul de a-l "înmuia" înaintea interogatoriilor care durau câte 14 ore, fără întrerupere.

Dar se pare că acum americanii terminaseră cu Jabour. L-au drogat şi l-au trimis cu avionul înapoi, în Orientul Mijlociu. Călătoria a făcut parte din ceea ce Statele Unite numesc "predare extraordinară", în cadrul războuiului pe care acestea îl duc împotriva terorismului. Activiştii pentru drepturile omului acuză că acest transfer executat pe teritoriul unei alte ţări are scopul interogării – şi, uneori, torturării prizonierilor – în afara unui proces legal. Jabour afirmă că nu s-a aflat niciodată în faţa unui judecător, procuror sau curte cu juraţi.
Atunci când CIA a fost rugată să comenteze asupra mărturiei lui Jabour, luate sub jurământ, CIA a replicat citând poziţia sa constantă, anume aceea de a nu comenta asupra afirmaţiilor referitoare la "predările extraordinare."

Jabour s-a trezit pe bancheta din spate a unei maşini conduse de agenţii de informaţii iordanieni. La celălalt capăt al podului Regele Hussein, în Gaza ocupată de Israel, aceştia l-au predat agenţilor de informaţii israelieni. Jabour spune în mărturia luată sub jurământ că unul dintre israelieni l-a întâmpinat, în glumă, cu cuvintele: "Bine ai venit, Osama bin Laden. De unde vii?"

Jabour este primul caz dovedit cu documente, al unui suspect de terorism ce nu are legătură cu mişcarea Hezbollah sau cu grupurile teroriste palestiniene, care trece din mâinile americanilor în cele ale israelienilor.

Nu ar trebui să surprindă faptul că se întâmplă astfel de lucruri, având în vedere strânsa colaborare dintre Statele Unite şi Israel în probleme de securitate. Tehnicile controversate, despre care Jabour povesteşte că le-au folosit americanii, nu au apărut din nimic: multe au fost perfecţionate şi aplicate în mod regulat de către Israel. Acesta a devenit după 11 septembrie 2001 unul dintre statele exportatoare de metode de interogare şi luptă antitero, descrise de către grupurile pentru drepturile omului drept acte de tortură şi violare a celor mai elementare drepturi ale omului.

Consorţiul internaţional al ziariştilor de investigaţie ICIJ a aflat ca unul dintre cei mai buni "elevi" ai Israelului, în această privinţă, au fost Statele Unite.
La rândul său, Statele Unite au răspuns prin continuarea ajutorului militar masiv şi asistenţei acordate Israelului, datorate în măsură considerabilă lobby-ului israelian pe lângă Congresul SUA.

Baza de date a ICIJ arată că autorităţile guvernamentale israeliene au cheltuit peste 30 de milioane de dolari, în cei trei ani care au urmat datei de 11 septembrie 2001, pentru articole prevăzute de Legea de înregistrare a agenţilor străini, inclusiv prin activitatea de lobby pe lângă Congresul şi Executivul SUA.

De la sfârşitul anilor ’40 şi până în prezent, Statele Unite au oferit asistenţă militară Israelului în valoare de aproape 50 de miliarde de dolari. Acest ajutor financiar şi accesul oferit la armament a ajutat forţele militare israeliene să devină una dintre cele mai puternice şi sofisticate armate, din punct de vedere tehnologic. După 11 septembrie 2001, Israelul a rămas primul pe listă, în ce priveşte primirea de ajutor militar din partea Statelor Unite, atrăgând ajutoare de peste 9 miliarde de dolari în cei trei ani care au urmat atacurilor teroriste.

În vreme ce alte ţări au fost influenţate de ajutorul american, în cazul Israelului, acesta şi-a influenţat la rândul său donatorul. În lumea de după 11 septembrie, Statele Unite au apelat la Israel pentru consultanţă şi pregătire a combatanţilor în regim de guerilla urbană, pentru a lupta împotriva insurgenţilor din Irak. De asemenea, a împrumutat tacticile controversate pe care forţele israeliene le-au folosit împotirva palestinienilor. Atât în Irak, cât şi în alte regiuni, Statele Unite au imitat Israelul în ce priveşte abordarea cu superioriate a terorismului, inclusiv presupusa utilizare a torturii în timpul interogatoriilor.
Apropierea tot mai mare între serviciile de informaţii ale celor două ţări a ridicat şi întrebarea: cât de departe va merge Washington-ul în a continua să aplice şi în viitor cea mai controversată tehnică israeliană în lupta antiteroristă: asasinarea ţintelor umane, presupuşi agenţi terorişti.

Să înveţi de la cei mai buni în branşăPotrivit unor surse diplomatice şi din comunitatea de informaţii, care au făcut declaraţii ICIJ sub rezerva protejării identităţii lor, de la atacurile asupra World Trade Center şi Pentagon-ului, oficialii din serviciile de informaţii americane au vizitat Tel Aviv-ul pentru a se întâlni cu omologii lor din Mossad – varianta israeliană a CIA Shabak (sau Shin Bet) – adică serviciul israelian de contrainformaţii şi agenţia antiterorism ca şi cu Aman – adică serviciul de spionaj militar israelian. În afara schimbului de informaţii asupra organizaţiilor teroriste, se afirmă că gazdele israeliene le-au prezentat oaspeţilor tehnicile unităţilor speciale ale forţelor armate israeliene şi ale poliţiei naţionale israeliene, descriindu-le metodele şi tehnicile folosite de israelieni în operaţunile antiteroriste.

Potrivit aceloraşi surse, şi alte ţări şi-au trimis oficialii din domeniul informaţiilor pentru a învăţa din experienţa israeliană şi pentru a fi informaţi şi instruiţi de către omologii lor israelieni. Aproape în fiecare săptămână, spun sursele, sediile din Tel Aviv ale Mossad, Shabak şi Aman au oaspeţi din America de Sud, Africa, Europa de Est şi de Vest, şi Asia de Sud, inclusiv din ţări ca Indonezia, cu care Israelul nici măcar nu are stabilite relaţii diplomatice.

Vizitatorii vorbesc şi despre mijloacele prin care se poate bloca finanţarea militanţilor palestinieni cu fonduri provenite din Statele Unite, Europa şi America Latină.
"Sub acoperirea donaţiilor către organizaţiile de binefacere palestiniene, contribuţiile financiare sunt direcţionate către grupurile teroriste din Gaza şi Cisiordania", spune un oficial israelian superior, care se ocupă cu problemele terorismului în cadrul Consiliului Israelian pentru Securitate Naţională.
"Înainte de 11 septembrie, era greu să convingem guvernele că banii strânşi în moscheile din ţările lor se regăseau în fonduri folosite pentru a cumpăra arme şi explozivi în teritoriile palestiniene, care apoi erau folosite împotriva israelienilor nevinovaţi. În ultimii doi sau trei ani observăm că se dă mai multă atenţie afirmaţiilor noastre şi că există o disponibilitate mai mare de cooperare. Am furnizat în câteva ocazii numele organizaţiilor caritabile şi numărul conturilor bancare din Marea Britanie, Italia, Paraguay, Argentina şi câteva alte ţări, iar serviciile de securitate din ţările respective au urmat informaţiile noastre şi au acţionat în consecinţă. Au fost percheziţionate birouri, confiscate documente şi, în unele cazuri rare, au fost îngheţate conturi bancare."

În plus, cel puţin de două ori pe an, delegaţi din diversele ramuri ale comunităţii israeliene de informaţii vizitează Statele Unite pentru a schimba informaţii şi a se angaja în şedinţe de brainstorming cu omologii lor americani. Aceste discuţii sunt "sincere, deschise şi apropiate", potrivit unei surse din comunitatea de informaţii israeliană.

Datorită, în parte, acestor schimburi de idei, Statele Unite au fost capabile să copieze şi să înveţe metodele de luptă antiteroristă israeliene. Chiar dacă Israelul, cu siguranţă, nu a inventat tehnici cum ar fi răpirile clandestine sau folosirea poziţiilor chinuitoare în timpul interogatoriilor, a fost una dintre primele ţări care au folosit aceste tehnici ca parte a unei campanii antiteroriste mai largi.

Tehnici similare

Când Statele Unite au invadat Irakul şi au răsturnat regimul lui Saddam Hussein, în 2003, apropierea dintre SUA şi Israel a devenit şi mai accentuată.

Forţele americane s-au aflat într-o luptă sângeroasă şi îndelungată împotriva insurgenţilor irakieni din oraşe şi sate, un conflict care semăna în mod straniu cu cel pe care Israelul îl poartă cu palestinienii din Cisiordania şi Gaza.
Americanii au ştiut la cine să apeleze pentru consiliere.

Potrivit ziarelor americane şi britanice, soldaţii americani au călătorit în Israel pentru a se antrena într-o locaţie care reproducea un oraş arab, pe care armata israeliană o folosise pentru a se antrena în războiul de gherilă urbană din teritoriile ocupate. Iar forţele de apărare israeliene au trimis specialişti în războiul urban la Fort Braggm, în North Carolina, ca să ajute forţele speciale americane în operaţiunile îndreptate împotriva insurgenţilor.

Deloc surprinzător, forţele americane din Irak au început să folosească o serie de tactici întrebuinţate anterior de israelieni în teritoriile ocupate. Atunci când puşcaşii marini au executat scotociri, casă-cu-casă, pentru a găsi insurgenţii, ei au folosit baterii de atac portabile, cu care au găurit zidurile, pentru a evita intrarea în case prin uşile ce puteau fi minate – aceasta este una dintre tehnicile clasice de luptă în condiţii de gherilă urbană, împrumutate de la israelieni.

Forţele americane au început şi să demoleze casele şi clădirile folosite de insurgenţi, imitând astfel controversata practică israeliană de a folosi buldozerele pentru distrugerea caselor militanţilor palestinieni şi ale familiilor acestora.
La fel ca israelienii, şi americanii au încercuit satele şi cartierele suspectate că ar proteja insurgenţi şi au înfiinţat puncte de control pentru populaţia irakiană din zonă.

"Nu văd nici o diferenţă între noi şi palestinieni", declara un irakian pe nume Tariq, cotidianului The New York Times, în 2003. "Nu ne-am aşteptat deloc la aşa ceva, după ce Saddam a căzut."

Ofiţerul american însărcinat cu deja faimoasa închisoare de la Abu Ghraib, Col. Janis Karpinski, a declarat postului de radio BBC, în 2004, că în timpul unei vizite la un centru de informaţii american din Bagdad s-a întâlnnit cu un israelian care se ocupase de interogarea prizonierilor irakieni.

"L-am întrebat ce făcea acolo, era interpret? Era clar că provenea din Orientul Mijlociu", a spus Karpinski, care a fost retrogradată de la gradul de general de brigadă după dezvăluirile publice ale abuzurilor comise la Abu Ghraib. "El a răspuns: Ei bine, mă ocup cu unele dintre interogatoriile de aici. Vorbesc araba, dar nu sunt arab. Sunt israelian." Guvernul israelian a negat cu vehemenţă faptul că experţii săi în interogatorii lucrau cu americanii în Irak, aşa cum a făcut CACI, marea firmă cu sediul în Virginia, furnizoare de servicii pentru armata americană, care a executat interogatorii la Abu Ghraib.

Oricum, câteva dintre tehnicile folosite de anchetatorii americani – cum ar fi plasarea de cagule pe capul prizonierilor şi expunerea lor la muzică dată la maximum, ca şi forţarea lor în poziţii dureroase – seamănă îngrijorător de mult cu tehnicile controversate, folosite timp de decenii de serviciile de informaţii israeliene.

Începând cu ocuparea Cisiordaniei şi Gazei, în 1967, serviciile de informaţii israeliene – şi în special Shabak — au interogat suspecţii de terorism, arabi şi palestinieni.
Ani întregi, anchetatorii Shabak au folosit metode brutale, inclusiv privarea de somn, atârnarea subiecţilor de pereţi şi ameninţarea cu violul. Tratamentul dur al subiecţilor interogaţi era, în fapt, legală. Chiar şi după ce, în 1987, o comisie specială de investigaţie, condusă de fostul judecător la Curtea Supremă Moshe Landau, a descoperit că anchetatorii israelieni au folosit nu numai tortura, pentru a obţine declaraţii, dar au primit chiar şi ordine de la superiorii lor să mintă asupra acestui fapt în instanţe, aceasta a recomandat ca anchetatorii să aibă permisiunea să continue "presiunile psihice moderate" asupra suspecţilor care ar putea avea informaţii asupra unui atac terorist iminent.

Într-o decizie din 1999, Curtea Supremă a Israelului a descris în detaliu unele dintre metodele folosite de anchetatorii israelieni. O practică deosebit de violentă era "să scuturi puternic partea superioară a toracelui suspectului, înainte şi înapoi, într-un mod care provoacă scuturarea rapidă a gâtului şi capului."
Curtea a notat faptul că "metoda scuturării poate provoca serioase deteriorări ale creierului, măduvei spinării, pierderea cunoştinţei, vomă şi pierderea controlului urinării, ca şi puternice dureri de cap."
O altă tehnică era poziţia "shabach", care însemna că prizonierul era aşezat în intervalul dintre interogatorii pe un scaun mic, cu braţele legate în poziţii care "provoacă dureri musculare mari în braţe, cât şi dureri de cap."
Anchetatorii acopereau capul celor interogaţi cu un sac şi difuzau în cameră muzică "la intensitate foarte mare."

Curtea Supremă a Israelului a decis că astfel de practici erau ilegale. Dar activiştii israelieni pentru drepturile omului susţin că interdicţia folosirii acestor metode nu a fost niciodată aplicată pe deplin, şi că anchetatorii israelieni continuă să abuzeze şi azi, uneori, de prizonierii interogaţi.

De exemplu, un oficial guvernametal palestianian, care a fost arestat şi deţinut de israelieni timp de şase săptămâni în vara anului 2005, a afirmat ulterior că achetatorii l-au ţinut legat câte şase sau şapte ore la rând, legat în poziţia "shabach". "Mi-a provocat dureri mari în zona gâtului", a declarat ministrul palestianian al muncii, Mohammed Barghouthi, pentru The Christian Science Monitor. "Dar suferinţa psihică a fost mult mai rea."



Întoarcerea acasă

Marwan Ibrahim Mahmoud Jabour afirmă în declaraţia luată sub jurământ că a fost supus aceloraşi abuzuri din partea anchetatorilor americani – numai că mult mai grave – înainte de fi predat israelienilor.

În declaraţia sa, Jabour se prezintă ca fiind ceva mai mult decât un viitor membru al "jihad"-ului.
În interviuri ulterioare cu reprezentanţi ai grupurilor pentru protecţia drepturilor omului şi cu The Washington Post, el recunoaşte că a ajutat la transportul luptătorilor al Qaeda, care fugeau din Afganistan în Pakistan, după invazia americană din 2001.
Un oficial american din domeniul antiterorismului l-a descris drept "un tip rău, de sus până jos", care avusese contacte cu oficiali de rang înalt din al Qaeda.

Copilul unor refugiaţi palestinieni, Jabour, şi-a petrecut tinereţea în Iordania şi Arabia Saudită, înainte de a se muta în Pakistan, în anii ’90, ca să studieze ingineria computerelor. În timp ce se afla în Pakistan a descoperit religia, iar câţiva ani mai târziu a încercat să răspundă apelului făcut de liderii religioşi din Arabia Saudită, care îi rugau pe credincioşi să pornească ""jihad"-ul împotriva ruşilor din Cecenia.
Jabour a reuşit să ajungă la Kabul, unde a făcut câteva luni de instrucţie în mânuirea armelor rudimentare, într-o tabără condusă de talibani, înainte de a i se spune că, defapt, cecenii nu mai voiau luptători arabi.
S-a întors în Pakistan şi s-a căsătorit.

Câţiva ani mai târziu, după ce atacurile de la 11 septembrie au provocat invazia americană din Afganistan, a simţit din nou chemarea – de data aceasta nu de a lupta pentru al Qaeda, ci "de a proteja Afganistanul ca ţară musulmană." Jabour a mers în Afganistan şi a încercat să se alăture unui grup de luptători arabi, dar când talibanii i-au părăsit pe linia frontului, a decis ca şi de această dată să se întoarcă acasă fără să fi tras un foc.

Jabour a făcut greşeala să se împrietenească cu o serie de foşti camarazi răniţi şi lipsiţi de mijloace, care rătăceau prin Pakistan, după încheirea conflictului – scrie el în declaraţie.
În 2004, spune Jabour, agenţii de informaţie pakistanezi l-au luat cu forţa, pe el şi pe un prieten, într-o maşină, le-au pus cagule pe cap şi i-au dus la o locaţie din Lahore, unde Jabour a fost bătut şi torturat câteva zile, înainte ca răpitorii săi să îl predea americanilor.

Apoi, Jabour spune îşi aminteşte ca prin ceaţă că i s-au făcut sedative şi că a călătorit cu avionul. Jabour s-a trezit într-o locaţie pe care nu o poate identifica, în care spune că oameni în uniforme negre şi purtând măşti l-au dezbrăcat de haine, l-au legat şi l-au pus într-o celulă mică, unde avea drept toaletă o găleată. A stat gol şi legat timp de trei luni, cu o cameră video suspendată din tavan, care îi urmărea fiecare mişcare.
Afară, portavoce de mari dimensiuni difuzau zgomotul unor motoare cu reacţie.

Potrivit declaraţiei lui Jabour, un anchetator american i-a spus că "de fiecare dată când vei auzi acest sunet vei şti de ce eşti aici" — cu trimitere la avioanele care se prăbuşiseră în World Trade Center şi Pentagon.

După ce anchetatorii îi puneau întrebări, spune Jabour, îl aruncau înapoi în celulă, îl legau în diverse poziţii incomode şi îl supuneau sunetelor sau muzicii de intensitate mare, uneori ore la rând. "Ţipam la ei să înceteze… şi le spuneam că eram gata să vorbesc", spune el.
În alte dăţi, anchetatorii legau o frânghie de cătuşe şi îl ridicau în aer timp de câteva minute sau îl înghesuiau într-un dulap, care avea găuri pentru respirat (mai târziu, va declara activiştilor pentru drepturile omului şi ziariştilor că a fost doar ameninţat că va fi pus în acel dulap).

După un an, scrie Jabour în declaraţie, tratamentele au încetat să fie atât de dure.
Era în continuare supus interogatoriilor, dar era acum într-o celulă mai mare şi, din când în când, avea voie să vadă filme documentare pe DVD sau să împrumute cărţi de la biblioteca foarte bine dotată, cu mii de volume în limba arabă şi alte limbi.
Până la urmă i-au dat şi o tablă de desenat şi o tablă electronică pentru jucat şah.

Se pare că, la acel moment, americanii hotărâseră fie că Jabour nu mai putea avea informaţii folositoare, fie că era un peşte prea mic pentru a se obosi să îl ţină prizonier.
În iule 2006, un funcţionar de la acea locaţie unde era ţinut prizonier i-a spus brusc lui Jabour că urma să fie transferat. Americanul a spus că nu ştia unde, scrie Jabour. Ziua următoare, gardienii au venit la celula lui Jabour, l-au legat cu lanţuri, i-au acoperit ochii cu o banderolă de bumbac şi i-au pus dopuri în urechi. El spune că a fost dus la un aeroport, urcat într-un avion şi sedat, astfel că şi-a pierdut cunoştinţa.

După ce avionul a aterizat, câteva ore mai târziu, Jabour spune că a fost dus într-o clădire. Când i-au eliberat ochii a văzut că se afla într-o cameră cu portretele Regilor Hussein şi Abdullah pe pereţi.
Jabour se afla înapoi în Iordania, ţara în care se născuse.
Agenţii iordanieni au început să îl interogheze, dar mai puţin brutal.
"Anchetatorii mi-au spus că ştiu tot prin ce am trecut", declară Jabour.
Pentru prima dată i s-a permis să întâlnească un reprezentant al Crucii Roşii.
I s-a permis să îşi vadă şi părinţii şi alte rude.

Dar, în loc să îl elibereze, iordanienii l-au predat israelienilor, pe fostul prizonier al americanilor.
În vreme ce anchetatorii americani ameninţau prizonierii că îi vor preda israelienilor, pentru a-i convinge să vorbească, Jabour spune că aceştia nu l-au tratat atât de rău pe cât o făcuseră americanii, cu excepţia faptului că l-au percheziţonat, l-au dezbrăcat şi l-au pus să stea pe vine de câteva ori.

Jabour povesteşte că a fost interogat de un anchetator al Shabak, pe nume Levi, în circa 12 şedinţe de câte trei, patru ore. Levi l-a pus pe Jabour să îi povestească viaţa, în timp ce nota într-un computer. Nici una dintre întrebări nu se referea la Israel sau la problemele de securitate naţională ale acestuia, scrie Jabour în declaraţie.

Chiar şi aşa, Jabour a fost ţinut prizonier de israelieni timp de o lună, fără să fie acuzat oficial de ceva sau să i se fi dat voie să vadă un avocat.
Apoi, la sfârşitul lui septembrie 2006, Jabour a avut în sfârşit ocazia să vorbească cu Nizar Mahajna, un avocat din Comitetul Public împotriva Torturii în Israel, o organizaţie israeliană pentru apărarea drepturilor omului, care s-a întâmplat să îl întâlnească pe Jabour la închisoarea Kishon, unde avea loc audierea lui Jabour, la o instanţă militară.

"Nu sunt unul dintre ei", îşi aminteşte Mahajna că i-a spus Jabour, care voia să spună că nu era un palestinian din Cisiordania sau Gaza. "Aveţi timp pentru mine?"
"Părea foarte speriat", îşi aminteşte avocatul.

În octombrie 2006, surse israeliene din comunitatea de informaţii au declarat ICIJ că era cel mai probabil ca Jabour să fie acuzat de apartenenţă la o organizaţie teroristă, antrenament militar neautorizat şi exercitarea unei ameninţări la adresa securităţii statului.

Dar, se pare că în cele câteva săptămâni care au urmat, oficialii israelieni şi-au schimbat părerea şi au hotărât că, la urma urmei, fostul prizonier al americanilor nu reprezenta cine ştie ce ameninţare.
În noiembrie 2006, cu o zi înainte ca un tribunal militar să decidă asupra extinderii detenţiei, autorităţile pur şi simplu l-au eliberat, redându-l rudelor din Gaza.

Agentul CIA care l-a vânat pe Osama bin Laden
Un articol al jurnaliştilor americani Adam Goldman şi Matt Apuzzo, de la agenţia de ştiri Associated Press, îl pune în lumină pe analistul CIA care s-a aflat în spatele operaţiunii soldate cu uciderea celui mai căutat om din lume, Osama bin Laden. Însă numele analistului va rămâne, probabil, cunoscut pentru totdeauna numai câtorva persoane.
Primele ştiri despre moartea lui Bin Laden, care au făcut înconjurul lumii în ziua de 1 mai, erau de obicei însoţite de o fotografie făcută în Situation Room - sala de conferinţe şi, totodată, centrul de comandă al Casei Albe. În aceasta, preşedintele Barack Obama, cabinetul său şi mai mulţi reprezentanţi ai forţelor armate şi ai serviciilor secrete aşteaptă noi informaţii despre cursul operaţiunii Neptune Spear, care avea loc în Abbotta-bad, Pakistan, la mii de kilometri distanţă, şi în care un comando format din soldaţi americani de elită încercau să îl captureze - sau să-l elimine - pe şeful reţelei teroriste Al Qaida.
O persoană aflată în încăpere nu apare în poză, stând puţin în afara razei obiectivului: „John", după cum îl numesc jurnaliştii de la Associated Press în articolul lor - care este, totodată, cea mai importantă persoană din cameră. Fără el, este puţin pro-babil ca operaţiunea să fi avut loc, şi fără acribia cu care acesta a disecat absolut toate infor-maţiile primite de la agenţii operativi ai serviciilor secrete, urmărind fiecare detaliu, Osama bin Laden s-ar putea bucura în continuare de viaţă, în reşedinţa sa din apropierea Islamabadului.
De la Putin la Osama
Până în 2001, John a făcut parte din echipa de analişti care urmărea evenimentele din Rusia şi din Balcani. O dată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin, John s-a făcut remarcat printr-o analiză a acestuia, care conţinea multe detalii cunos-cute, dar trecute cu vederea până atunci; considerată de mulţi colegi drept „profilul definitiv" al fostului preşedinte şi actual premier al Rusiei, analiza lui John a schimbat anumite puncte ale percepţiei CIA despre trecutul KGB-ist al lui Putin, oferind un portret mult mai variat al acestuia.
După atacurile din 11 sep-tem-brie, John a făcut parte dintre sutele de analişti care s-au transferat la departamentul de contraterorism din cadrul CIA. Abilitatea sa de a vedea impor-tanţa unor detalii aparent ne-sem-nificative şi de a forma din mai multe informaţii disparate o poveste clară şi coerentă l-a făcut să devină deosebit de interesat de vânătoarea de terorişti; „John putea mereu să îţi facă o schiţă a implicaţiilor generale ale tuturor detaliilor pe care le adunam la un loc", l-a lăudat John McLaughlin, director-adjunct al CIA la acea vreme, şi care era informat de către John în fiecare dimineaţă despre cele mai recente informaţii şi evenimente de interes pentru departamentul său.
Din 2003 până în 2005, John a fost unul dintre pionii principali ai unei campanii antitero încununată de succes: Abu Zubaydah, Abd al-Nashiri, Khalid Sheik Moha-mmed, Ramzi bin Alshib, Hambali şi Faraj al-Libi sunt numai câteva dintre teroriştii capturaţi sau ucişi cu ajutorul informaţiilor şi analizelor sale; însă duşmanul principal, Osama bin Laden, nu era de găsit - deşi CIA investise bani şi resurse aproape nemărginite în căutarea sa. Conducerea agenţiei era de părere că tre-buiesc aduşi oameni noi, proas-peţi, iar mulţi dintre analişti au înaintat în ierarhie sau au trecut la alte departamente - ceea ce i s-a oferit şi lui John.
Acesta a cerut însă să se ocupe în continuare de dosarul lui Osama bin Laden, examinând şi reexaminând toate aspectele cunoscute ale vieţii teroristului - de la perioada petrecută în Sudan, unde s-a ascuns pentru o vreme, până la oamenii cu care s-a înconjurat în regiunea Kandahar din Afghanistan. John revenea periodic la toate aceste detalii şi întrebări, încercând să îşi dea seama cum ar fi putut arăta ascunzişul lui Bin Laden şi care ar fi locul ideal pentru ampla-sarea acestuia. Echipa condusă de el avea o listă cu posibile urme - tovarăşi de arme şi rude ale lui Bin Laden care ar putea fi în contact cu acesta, iar John şi-a îndemnat oamenii să le ana-lizeze cu cea mai mare băgare de seamă: „lucraţi la această listă bucată cu bucată", a cerut el; „Osama este undeva, şi în cele din urmă îl vom găsi".
În timp, John a urcat în ierar-hia departamentului de contra-terorism - însă influenţa sa era, nu în ultimul rând datorită experienţei sale în domeniu, mult mai mare decât titlul de pe cartea sa de vizită. Un fost şef al său a spus că nu ştia exact care era poziţia lui John în cadrul CIA, însă că el era „acel tip dintr-o cameră pe care îl ascultam întotdeauna cu atenţie când vorbea". La recomandarea lui John, Statele Unite şi-au înteţit atacurile cu drone în Pakistan - în ciuda riscului mare de a îşi enerva un aliat. În cursul anilor s-a dovedit că John avea dreptate - numai în ulti-mele luni au fost ucişi astfel Mustafa Abu al-Yazid, numărul trei al Al Qaida, şi liderul tali-banilor pakistanezi, Baitullah Mehsud.
Bin Laden, în vizor
În 2007, o fostă jurnalistă care intrase în echipa condusă de John a identificat o potenţială urmă „fierbinte": Abu Ahmed al-Kuwaiti, socotit de mai mulţi terorişti prinşi de americani drept unul dintre curierii cei mai importanţi ai conducerii Al Qaida; analista era de părere că odată găsit acesta, el ar fi putut pune CIA pe urmele lui Bin Laden.
Trei ani mai târziu, în 2010, vocea lui al-Kuwaiti a apărut pe o înregistrare a CIA, iar John a fost de acord cu concluzia subalternei sale: curierul era cel care avea să îi ducă la Bin Laden. Deşi unii analişti din depar-tament nu erau de aceeaşi părere, John, devenit între timp adjunctul şefului depar-tamentului Afganistan-Pakistan a trecut peste obiecţiile lor, iar în septembrie 2010 a trimis unui grup restrâns de persoane din cadrul agenţiei un memo-randum intitulat „Anatomia unei urme", în care afirma că, în cele din urmă, vânătoarea se apropia de sfârşit.
Leon Panetta, şeful CIA, l-a chemat pe John în biroul său, iar acesta i-a confirmat că el era de părere că au descoperit ceea ce căutau. CIA l-a urmărit pe al-Kuwaiti până la o vilă fortificată din Abbottabad - iar dacă Bin Laden s-ar fi aflat înăuntru, multe din ceea ce agenţia presupunea despre ascunzişul teroristului s-ar fi dovedit fals. John i-a atras atenţia şefului său că, pe de altă parte, n-ar fi fost chiar imposibil ca şeful Al Qaida să se ascundă acolo: se ştia deja că acesta nu obişnuieşte să se înconjoare decât cu un cerc restrâns de persoane, printre care şi curierii săi de încredere, că prefera să nu folosească telefoane şi internetul; de asemenea, nu ar fi fost pentru prima dată când cineva de la conducerea organizaţiei teroriste s-ar fi ascuns într-o zonă urbană.
Panetta i-a transmis informaţiile lui Barack Obama, după care încercările de a afla cine se ascunde în spatele zidurilor înalte s-au înteţit. O echipă de agenţi a fost postată într-o casă din apropiere, iar mai mulţi sateliţi au survolat zona; informaţiile însă nu erau concluzive, faţa lui Bin Laden nu apărea în pozele transmise de sateliţi. John şi echipa sa au parcurs mai multe scenarii posibile, întrebându-se cine ar fi putut locui în casa cu pricina - însă dintre toate alternativele, Bin Laden era mereu cea mai bună explicaţie posibilă. John a apreciat că şansa ca cel căutat să se afle în vilă era de 80% - iar alte informaţii mai bune nu păreau să poată fi obţinute. „Aceasta este cea mai bună oportunitate de a îl prinde pe Bin Laden, şi nu va dura la infinit", i-a spus John lui Panetta, iar acesta a reprodus cuvintele sale preşedintelui Barack Obama.
Riscurile operaţiunii erau mari: existaseră în precedent eşecuri soldate cu pierderea vieţilor unor agenţi CIA, şi era evident pentru toată lumea că în cazul unei operaţiuni cu un sfârşit prost, cineva ar fi trebuit să suporte consecinţele. John era însă convins că în Abbottabad aveau să dea de Bin Laden, şi, în aprilie Barack Obama a luat decizia finală: un comando de Navy SEALS avea să ia cu asalt vila fortificată. John şi-a anunţat echipa, spunându-le membrilor acesteia că dacă aveau vreun dubiu întemeiat, bazat pe informaţii noi, puteau opri totul în orice moment. Nimeni nu a spus nimic. În dimineaţa zilei de 1 mai, soldaţii americani de elită aterizau în curtea vilei din Abbottabad. 40 de minute mai târziu, Casa Albă primea informaţia mult-aşteptată: Osama Bin Laden era mort.
John şi echipa sa ghiciseră corect, în ciuda informaţiilor incomplete. Riscul asumat pusese capăt unei căutări care durase zece ani. Câteva ore mai târziu, în departamentul de contraterorism al CIA pocneau dopurile sticlelor de şampanie.
Riscurile operaţiunii erau mari: existaseră anterior eşecuri soldate cu pierderea vieţilor unor agenţi CIA, şi era evident că dacă operaţiunea se sfârşea prost, cineva ar fi trebuit să suporte consecinţele. John era însă convins că în Abbottabad aveau să dea de Bin Laden.

SERVICIILE SECRETE AMERICANE FOLOSITE POLITIC
Preşedinţii care s-au perindat la Casa Albă au folosit,nu o dată,serviciile secrete pentru justificarea unor decizii politice adoptate fără consultarea comunităţii de informaţii. Sper să nu greşesc afirmând că Administraţia Bush jr. le-a utilizat într-un mod abuziv.În primăvara lui 2006,Paul Pillar a lansat cele mai grave acuzaţii în acest sens:”În perioada premergătoare războiului din Irak a devenit limpede că analizele serviciilor secrete nu erau luate în consideraţie la adoptarea celor mai semnificative decizii de siguranţă naţională,că informaţiile erau prezentate public în mod denaturat pentru a justifica decizii deja luate,că între decidenţii politici şi ofiţerii de informaţii s-a dezvoltat un climat de ostilitate şi că însăşi activitatea comunităţii de informaţii a fost politizată.Am fost martor la toate aceste evenimente,fiind ofiţerul de informaţii responsabil de Orientul Mijlociu,între 2000-2005”.
Ofiţerii de informaţii sunt cei care decid asupra căror evenimente de pe plan internaţional să se concentreze pentru a culege informaţii,a le evalua credibilitatea,după care întocmesc o analiză asupra celor care ar putea afecta interesele Statelor Unite.Alegerea evenimentelor este făcută şi în funcţie de preocupările politicienilor,a Administraţiei de la Casa Albă.Se poate spune că aceştia influenţează temele alese de ofiţerii de informaţii,dar nu pot influenţa asupra concluziilor la care aceştia ajung.La rândul lor,ofiţerii de informaţii nu pot să avanseze judecăţi politice cu privire la ceea ce Administraţia americană ar trebui să întreprindă.Aceasta ar
fi situaţie ideală.Paul Pillar,fost înalt responsabil al CIA,actualmente profesor de studii strategice la Universitatea Georgetown din Wshington,este de părere că ceea ce s-a petrecut în perioada premergătoare războiului din Irak este lipsit de precedent.
Contrar părerii multora serviciile de informaţii din Statele Unite,în special CIA au evaluat corect situaţia din Irak,înaintea declanşării războiului.Alături de omologii lor din Marea Britanie,deşi la început au crezut,în mod eronat,că Saddam Hussein dispunea de arme de distrugere în masă,părerea acestora era că situaţia se află „sub control”.Că Irakul nu reprezintă un pericol „iminent” la adresa securităţii regionale,cu atât mai puţin la adresa Statelor Unite,iar sancţiunile internaţionale dădeau rezultate.
Din proprie iniţiativă,serviciile de informaţii au analizat toate riscurile care decurgeau din eliminarea guvernului de la Bagdad prin forţă,iar previziunile nu erau deloc optimiste.Anticipau „o tranziţie lungă,dificilă şi plină de turbulenţe”,avertizând că primele luni ale invaziei aveau să fie decisive.Priorităţile urgente în aceste câteva luni trebuiau să fie stabilitatea ţării,instaurarea unui climat de securitate şi îmbunătăţire sensibilă a condiţiilor de trai pentru populaţie.Pentru a câştiga încrederea populaţiei,comunitatea de informaţii a luat în considerare chiar ideea unui „Plan Marshall” pentru Irak.Ei prevedeau că în absenţa acestora,va izbucni insurgenţa şi violente tulburări inter-confesionale,capabile să genereze într-un război civil.Experţii comunităţii de informaţii nu erau convinşi nici de teoria unui „Irak democratic”devenit un model pentru vecinii săi.Pau Pillar precizează:”Războiul şi ocupaţia aveau să dea apă la moară islamismului şi să atragă simpatie pentru obiectivele teoriştilor,iar Irakul avea să devină un magnet pentru extremiştii din întregul Orient Mijlociu”.
Toate acestea previziuni nu au fost luate în calcul de responsabilii de la Casa Albă şi Pentagon.Din contra,i-a nemulţumit,şi au început să-şi selecteze singuri datele care serveau intereselor lor.Un lucru inadmisibil.Cel mai cunoscut exemplu în acest sens este „uraniul nigerian” pe care Saddam Hussein l-ar fi cumpărat din Nigeria.
Reacapitulând,numitorul comun al tuturor rapoartelor şi analizelor furnizate de comunitatea americană de informaţii,poate fi rezumată astfel:„Evitaţi războiul,şi,dacă războiul va fi lansat,pregătiţi-vă pentru consecinţe neplăcute”.Deci,o recomandare şi un avertisment.

De ce tot scade rata criminalităţii în SUA
http://www.adevarul.ro/international/foreign_policy/web_exclusive/scade-rata-criminalitatii-SUA_0_505149964.html

Rata criminalităţii din Statele Unite a scăzut brusc începând cu 1991, dar FBI-ul constată o accentuare a acestei scăderi în ultimii doi, în ciuda recensiunii şi a aşteptărilor generale. Cazurile de crimă ori furt aproape s-au înjumătăţit din 1991. Întrebarea comună este: ce s-a petrecut neobişnuit după 2009?
Motivele sunt dintre cele mai diverse şi încă nu s-a ajuns la un numitor comun. BBCNews online ne prezintă câteva dintre ele.

1. „Efectul Obama”. Alegerea unui preşedinte de culoare a influenţat pozitiv comportamentul negrilor, care erau implicaţi în jafuri şi crime. Aceştia sunt motivaţi de schimbarea mentalităţii şi a prejudecăţilor despre negri şi, în consecinţă, se străduiesc să devină cetăţeni mai buni. Este doar unul dintre diverşi factori, dacă luăm în considerare faptul că unul dintre oraşele cu o scădere foarte puternică a crimei este Phoenix, din Arizona, care nu are un număr semnificativ de negri.

2. Scăderea crimelor violente poate fi explicată prin scăderea cererii pentru droguri, spune profesorul Blumstein, co-autor al cărţii “Scăderea criminalităţii în America”. Lumea a realizat pericolul pe care-l implică consumul de droguri şi, ajutată şi de operaţiuni poliţieneşti agresive, violenţa înarmată ca urmare a acestui consum s-a redus substanţial. Punctul de cotitură a fost în 1985, când încarcerarea unor dealeri a dus la o spirală a violenţei, deoarece tineri mai duri le-au luat locul.

3. Un mod mai deştept de „a face poliţie” a ajutat oraşul de frontieră Laredo din Texas să reducă anul trecut furtul de maşini cu 40%. Şoferii pot să-şi înregistreze numerele de înmatriculare ale automobilelor într-o bază de date a poliţiei, ceea ce permite patrulelor să le oprească chiar dacă sunt reperate noaptea, pentru a verifica proprietarii. Mai mult decât atât, poliţiştii au descoperit reţele de hoţi de maşini, au educat comunitatea cu privire la prevenire şi au promovat dispozitive anti-furt.

4. Calculele matematice au ajutat, de asemenea, în Laredo, unde crima general a scăzut cu 16% anul trecut. CompStat este o hartă a criminalităţii care arată vârfurile crimei în diferite părţi ale oraşului. Şeful poliţiei trimite o echipă de ofiţeri pentru a rezolva problema. Astfel, ţin delictele sub control. Metoda a fost folosită pentru prima dată în New York.

5. O teorie controversată, susţinută de economistul Steven Levitt, susţine că accesibilitatea ridicată a avorturilor legale după hotărârea Curţii Supreme din 1973 a însemnat mai puţine mame sărace, tinere sau singure. Mai puţini copiii nedoriţi s-au transformat în adolescenţi criminali în deceniile care au urmat.

6. Sociologul John Conklin spune că motivul scăderii criminalităţii a fost că mulţi criminali sunt după gratii. Ca o consecinţă a creşterii criminalităţii în anii `60-`70 au fost construite mai multe închisori şi un număr mare de delicvenţi au fost încarceraţi.

7. Între 1957 şi 1961, natalitatea a atins cote maxime în SUA. Astfel, propoţia bărbaţilor americani cu vârsta în jurul celei de 20 de ani a fost foarte mare la sfârşitul anilor `70 şi începutul anilor `80. Timpul a trecut, iar proporţia populaţiei la o potenţială “vârstă criminală” s-a micşorat.

8. Economista Jessica Wolpaw Reyes de la Amherst College leagă scăderea violenţei de scăderea expunerii copiilor la plumbul din benzină. Ea spune că până şi expuneri moderate sau mici pot duce la probleme comportamentale, reducerea IQ-ului, hiperactivitate şi delicvenţă juvenilă. Putem lega micşorarea cantităţii de plumb folosite între 1975 şi 1985 de scăderea criminalităţii 20 de ani mai târziu.

9. Un studiu făcut luna trecută arată că jocurile video fac ca populaţia tânără să petreacă foarte mult timp în casă, departe de străzi şi, în consecinţă, departe de crimă.

10. Unii oameni i-au sugerat profesorului Blumstein că un motiv ar fi de ordin tehnologic, şi anume înmulţirea camerelor de filmat, care îi fac pe criminali să se gândească de două ori înainte de a se risca.

VIDEO Liderul Hezbollah: Trei spioni CIA au fost descoperiţi în gruparea islamică

FBI MOST WANTED - Cine a rămas pe lista celor mai căutaţi criminali din lume după lichidarea lui bin Laden şi prinderea mafiotului James "Whitey" Bulger. Vezi recompensele

Gangsterul care a inspirat filmul "Cârtiţa", al lui Martin Scorsese, a fost prins de FBI după mai bine de 16 ani de căutări

PROIECTUL DJAKARTA”
Să revenim.În 1976,Ted Shakley şi Thomas Clines-acesta era o cunoştinţă mai veche,cu ajutorul căruia Ted a organizat traficul de droguri şi arme din zona „Triunghiului de Aur”-au pus la punct „Proiectul Djakarta”,un plan de asasinate politice în Chile care a anticipat lovitura de stat a generalului Pnochet.
Trebuie să specific că,în februarie 1971,conducerea CIA şi-a dat acordul ca teroristul chilian Michael Townley,în acel moment „lucra” pentru escadronul morţii „Patria y Libertad” condus de Julio Duran,să fie folosit în operaţiunile din Chile.În cadrul „Proiectului Djakarta” el a primit misiunea să-l asasineze pe ministrul Apărării şi Afacerilor Externe chilian,Orlando Letellier. După asasinarea lui Allende,acesta s-a refugiat la Washington!!! Acolo a şi fost ucis.Era perioada în care CIA îl avea ca director pe George H.W.Bush-viitorul locatar al Casei Albe-,de la care Ted Shackley primea toate aprobările pentru operaţiuni.
În 1976,comisia senatorială condusă de Frank Church a scos la iveală cele relatate mai sus.Edwin Wilson,fost agent CIA implicat în traficul de arme şi droguri a Băncii Hugon-Hond,care a sponsorizat unitatea specială „Forţa 157” din Vietnam,cel care apoi a vândut armament lui Gaddafi,a fost judecat şi condamnat la ani buni de puşcărie.Administraţia Carter,şi amiralul Stansfield Turner, numit directorul CIA,au luat măsuri dure împotriva agenţiei.Mii de agenţi,colaboratori şi informatori CIA din lumea întreagă aufost înlăturaţi.Fără mulţumiri.Printre aceştia s-a numărat şi Shackley. După destituire acesta,împreună cu Thomas Cline,fosta „mână dreaptă” când conducea Secţia „America Latină”,şi generalul Richard Secord au înfiinţat compania API Distributions,specializată în import-export de armament şi instalaţii petroliere.Ne vom mai întâlni cu ei.

UN SCANDAL IMINENT ?
La 16 octombrie 1998,pe timpul unei vizite private pe care generalul Augustino Pinochet o efectua la Londra a fost arestat. Această arestare a luat prin surprindere Washingtonul şi CIA,care au protestat în termeni vehemenţi.Pinochet este considerat drept un „Franco” chilian şi i se pun în seamă toate atrocităţile şi crimele comise de escadronul morţii „Patria y Libertad”.
Nu insist asupra chichiţelor procesului său care ameninţă să arunce în aer CIA.Pe lângă faptul că Augusto Pinochet a fost victima războiului dintre masoneria roşie şi cea albastră,la mijloc sunt 30 de ani de războaie şi acţiuni acoperite duse de CIA în America Latină şi de Sud.Realitatea este că între cele două aripi ale Francmasoneriei există o oarecare rivalitate care stă la baza multor evenimente-cheie ale istoriei contemporane,care sunt sistematic ocultate de istorici şi ziarişti.Din perspectiva dezvăluirilor, pentru CIA cea mai periculoasă ar fi deschiderea uneia dintre cele mai secrete dosare din istoria agenţiei-„Operaţiunea Djakarta”, dar şi faptul că acest serviciu secret şi poliţia anti-drog,organism federal american,au minţit naţiunea americană „aruncând” pe piaţă cantităţi nebănuite de droguri. Generalul Pinochet a fost doar paravanul în spatele căruia,aşa cum am prezentat,preşedintele Nixon,în complicitate cu directorul filialei chiliene Pepsi-Cola,Augustino-Edwards au hotărât înlăturarea guvernului Allende.

POSESOR AL “LICENŢEI DE A UCIDE”
Doamne,dar multe “afaceri murdare” au mai organizat şi susţinut serviciile secrete americane!Toate în slujba Puterii de la Washington.Voi mai prezenta încă un secret absolut al agenţiei.
La 5 ianuarie 1975,New York Times dezvăluia opiniei publice americane programul special al CIA,codificat Operaţiunea „40”. Este vorba despre o echipă de ucigaşi profesionişti,majoritatea originari din Cuba,care formau un escadron special al morţii.Avea două misiuni care se băteau cap în cap-de unde rezultă şi faptul că Puterea de la Washington îşi trădează aliaţii.Pe de o parte, asasinarea celor mai fideli susţinători ai lui Fidel Castro,pe de altă parte…a unor opozanţi anti-castrişti din comunitatea din Miami,de orientare liberală.Echipa de asasini avea nevoie de fonduri serioase,fapt pentru care Operaţiunea „40”s-a implicat în cea mai rapi- dă şi eficientă sursă de venituri-traficul de droguri.Chiar poliţia antidrog-BNDD (Biroul de narcotice şi droguri periculoase) -, organism federal american s-a implicat,printr-o echipă specială care acţiona clandestin.
La acea vreme,echipa specială îl avea la conducere pe locotenent-colonelul Lucien „Lou” Conein,provenit din OSS-ul francez (Organizaţia Armata Secretă) care a atentat la viaţa preşedintelui Charles de Gaulle.Acest ofiţer superior l-a asasinat pe liderul sudvietnamez Hgo Dinh Diem.Racolat de CIA,a fost repartizat în BNDD,devenit repede celebru prin metodele sale „neortodoxe”.A recunoscut deschis că,faţă de reţelele de traficanţi,are toate drepturile,inclusiv „licenţă de a ucide”.
În 1973,BNDD a fost dizolvat,în locul ei apărând Drug Enforcement Agency (DEA).Imediat,în rândurile sale au fost introduşi peste o sută de agenţi CIA şi cei din „echipa specială” condusă de Conein.Unii se vor întreba,probabil:ce să caute agenţi CIA în DEA ? Pentru că în lupta sa antidrog,DEA s-a substituit,şi nu o dată CIA.Când,în 1974,Congresul american a închis taberele CIA de antrenament pentru poliţiştii străini ,mulţi dintre aceştia devenind dictatori ori terorişti ,DEA le-a preluat imediat.Pretextul : antrenarea poliţiştilor străini în lupta antidrog.

„NICARAGUA TRĂDATĂ”
Minciuna cu franjuri sau bucăţi mici de adevăr e mult mai perfidă şi mai periculoasă decât minciuna totală.Un exemplu tipic de minciună totală este Nicaragua,al cărui preşedinte a fost între1967-1979 Anastasio Somoza. Fiul preşedintelui nicaraguan asasinat de comuniştii sandinişti în 1956,tânărul Somoza a fost educat în Statele Unite la St.Leo în Florida,la Salle Academy în NewYork şi la Academia Militară de la West Point.Se poate spune că a fost cel mai loial aliat al Statelor Unite,pentru ca din motive care îmi scapă,preşedintele Jimmy Carter împreună cu Henry Kissinger şi Cyrus Vance să îl înlăture de la putere şi să instaureze un regim comunist.În cartea „Nicaragua Betrayed”-„Nicaragua trădată”-,Anastasio Somoza povesteşte adevărata faţă a lucrurilor.Corelate cu sutele de mărturii ale martorilor oculari-atât din Statele Unite cât şi din Nicaragua - cu documentele vremi,parte dintre ele declasificate,ne putem face o imaginea modului în care Statele Unite îşi tratează adevăraţii prieteni,a modului în care serviciile secrete execută cele mai oribile crime ordonate de Putere.
Prima dată a fost tăiat creditul pe care Fondul Monetar Internaţional îl acorda pentru Nicaragua,după care s-a blocat exportul produsului care aducea cele mai mari venituri-cafeaua.Pentru ca populaţia să fie înfometată şi să-şi manifesta nemulţumirea faţă de conducerea ţării.Washingtonul a tăiat toate sursele de unde guvernul legitim al Nicaraguei îşi cumpăra arme.În ţară au fost pregătite şi antrenate „grupuri teroriste” de către CIA,înarmate cu armament şi muniţii transportate prin contrabandă,prin Canalul Pa- nama.Paralel,mass-media americană şi din „lumea liberă” a orchestrat o campanie de denigrarea preşedintelui Somoza.Acesta a încercat să se adreseze prin televiziune populaţiei,dar situaţia din ţară era dezastruoasă.Înarmate şi instruite de către CIA,”grupurile teroriste au însângerat ţara:au fost omorâţi 80 de judecători,masacraţi peste 3.000 de civili nevinovaţi,alţi 8.000 fiind întemniţaţi în lagărele de deţinuţi politici.Pixul refuză să prezinte ororile.Voi aminti doar că maiorul Domingo Gotierrez şi şase din soldaţii săi au fost arşi de vii într-o groapă cu petrol;membrii Gărzii naţionale care se predaseră au fost ucişi;dr. Cornelio Hueck,fostul preşedinteal Congresului a fost rănit uşor în piaţă,după care pus pe o masă şi trupul i-a fost despicat.Cei care au condus săvârşirea acestor atrocităţi au fost oameni. Unul dintre ei senumeşte Clifford Scott,cetăţean al Statelor Unite,ale cărui fapte sunt consemnate în Congressional Record din 26.02.1980.Altul a fost pe atunci agent guvernamental şi răspunde la numele de Lon Horiuchi.A împuşcat-o în cap pe Vicki Weaver,care se afla în pragul casei ei cu copilul la sân.Fapta sa a fost aprobată de procuroarea americană Janet Reno.Ce fel de agenţi guvernamentali pregăteşte guvernul american?
La câteva luni după ce i-a fost publicată cartea,Anastasio Somoza a fost ucis în Paraguay. În 1977,Wshingtonul a acordat un ajutor substanţial guvernului sandinist din Nicaragua pe motiv că „nu violează drepturile omului”şi ”sunt prietenii SUA”.Chiar dacă 150.000 de persoane au luat calea pribegiei.La 5.09.1978,Hodding Carter,purtătorul de cuvânt al Departamentului de Stat american zicea :”Politica noastră continuă să fie de neintervenţie în treburile altei ţări”.La 13.08.1979,Secretarul de StatHenri Kissinger zicea .”Administraţia lui Jimmy Carter a participat activ la răsturnarea guvernului Somoza”.Cine minte ?...

AMBASADORUL TERORII
Prin CIA,Statele Unite au promovat o adevărată politică a terorii în Honduras.Gustavo Alvarez Martinez,comandantul Forţelor Armate conducea şi activitatea „echipelor morţii” din această ţară şi a „Batalionului 316”,instaurând un adevărat „regim de frică” în ţară.Răpirile de persoane , reţinerile ilegale,torturarea şi asasinarea liderilor de sindicat,ziarişti,studenţi bănuiţi de simpatii de stânga deveniseră frecvente.Generalul Gustavo a planificat şi escaladarea războiului dus de forţele „contras” din Nicaragua.Honduras era folosit drept bază de antrenament pentru aceste forţe, dar şi bază de refacere.
În 1981,Washingtonul îl trimite ca ambasadore în Honduras pe John D.Negroponte care a lărgit sfera de activităţi ale agenţilor CIA.Toate atrocităţile generalului Gustavo se desfăşurau sub conducerea agenţilor CIA şi coordonate direct de ambasadorul Negroponte,”ambasadorul terorii” cum a fost numit..Acesta a refuzat orice tratative cu „sandiniştii” lui Daniel Ortega,pentru a nu „torpila definitiv proiectul nostru special”-adică finanţarea şi utilizarea de către CIA a forţelor „contras”.Acest punct de vedere coincidea cu cel al preşedinţilor Ronald Reagan şi George H.W.Bush.La sugestia lui Negroponte preşedintele Roanld Reagan a suplimentat masiv ajutoarele pentru forţele „Contras”.
În 1983,Congresul american a votat Amendamentul „Boland”-interdicţia parţială de a furniza armament forţelor în conflict din Nicaragua.A fost o decizie politică şi nu una pentru a pune capăt terorii,deoarece democraţii din Congres,unde erau în majorita- te,doreau să i pună „tălpi” preşedintelui republican Reagan.La mijlocul anului 1984,aceeaşi democraţi au hotărât un „embargo total american la livrările de armament,ceea ce a speriat Guvernul din Honduras.
Drept urmare,pentru grupările „Contras” finanţarea particulară a devenit principala sursă pentru a-şi procura armament.Aceasta însemna contrabandă,contrabandă pe care a condus-o colonelul Oliver North.Aşa a început afacerea „Contra-gate”.Ambasadorul Negroponte a anunţat Departamentul de Stat despre acest aranjament.Deşi în iulie 1985,Congresul a aprobat un ajutor umanitar de 27 de milioane de dolari pentru grupările „Contras” (excluzând orice echipament militar),a refuzat categoric cerinţele repetate ale preşedintelui pentru sprijinirea cu armament a mişcării „Contras”.Colonelul North a antrenat alte personalităţi ale administraţiei de la Casa Albă în activitatea de contrabandă cu armament. În decembrie 1986,Comisia Senatorială pentru Informaţii,care investiga cumpărarea de armament pentru „Contras”,a stabilit
că Norh avea o reţea particulară pentru contrabanda cu armament.”Armamente învechite şi suplimentare ale Statelor Unite au fost vândute în 1983 unor companii,apoi revândute în Israel şi Iran,în ciuda embargoului american.Se spune că sute de milioane de dolari au fost plătite de Iran pentru aceste arme”(2).
North îşi reţinea un profit substanţial din acest trafic.Cu ajutorul generalului-maior Richard Secord,fost adjunct al Secretarului Apărării,retras în 1983,trimitea materialele militare către „Contras”.Acesta era preşedintele Grupului Internaţional Stanford Technology Trading. A fost cooptat şi Albert Hakim,un comerciant de arme de origine iraniană.Totul se derula cu ştiinţa CIA, prin intermediul unei firme din Geneva.Era o metodă care nu implica guvernul Statelor Unite şi care evita interdicţia guvernului.
La 6 februarie 1985,ambasadorul Negroponte a trimis o telegramă secretă la Washington,în care avertiza că Guvernul din Honduras va înceta orice colaborare cu „contras” şi chiar nu va mai tolera ca elemente anti-sandiniste „să se afle pe teritoriul său”.
În ziua următoare primirii telegramei,preşedintele Ronald Reagan a promulgat în secret sporirea ajutorului economic şi militar Guvernului de la Honduras pentru ca acesta să sprijine în continuare forţele „contras”.Tot la ordinul preşedintelui,colonelul Oliver North a demarat operaţiunea Demavand: a început să vândă în cantităţi industriale armament din arsenalele NATO regimului fundamentalist de la Teheran.Cu milioanele de dolari cu care iranienii au plătit acest armament a achiziţionat arme pentru forţele „contras”,inclusiv din România.
Acest „ambasador al terorii” va fi numit,în vara anului 2005,de către preşedintele George W.Bush şef al Direcţiei Naţionale de Informaţii (DNI).
În anii ’80,tandemul Reagan-Bush au explicat opiniei publice americane,care a rămas oripilată de dezvăluirile cu privire la atrocităţile din America Latină şi de Sud,că acestea urmăreau să împiedice „revoltele populare de tip comunist”,prin care Uniunea Sovietică ar fi urmărit ameninţarea graniţei de sud a Statelor Unite.O comisie ONU a stabilit că,numai în Guatemala,”echipele morţii”,susţinute de agenţi CIA şi trupe speciale americane făcuseră circa 200.000 de victime.În acest timp,preşedintele Efraim Rios Montt se bucura de întreaga susţinere a preşedintelui Ronald Reagan…

DIN ISTORIA AGENTIEI CENTRALE DE INVESTIGATII (I)
ACCENTUL PE AMERICA LATINĂ ŞI DE SUD
UN „RĂU NECESAR”
Succesul CIA în Iran şi Guatemala a colorat viziunea generală a Washingtonului despre agenţie şi a promovat Directoratul de Planuri pe un loc important în cadrul agenţiei.Acesta era sprijinit de alte departamente : personal,comunicaţii,logistică,securitate şi instruire.Între 1953 şi 1963,Directoratul de Planuri a evoluat într-un departament distinct în cadrul agenţiei şi ca rezultat a primit un tratament special.Deoarece era răspunzător de planificarea şi desfăşurarea acţiunilor sub acoperire,doar şefii agenţiei aveau dreptul de a controla acest directorat.Practicile manageriale ale acestora au fost impuse de John Foster Dulles,directorul de atunci,şi Frank Wisner,directorul-adjunct (cu cel din urmă ne vom mai întălni),care credeau cu tărie că tot ce ţine de acţiunile şi activităţile sub acoperire necesită o abordare mai neformală.
Şefii de divizie erau încurajaţi să ia iniţiative.Nu de puţine ori,chiar Dulles sau Frank Wisner preluau acest rol ei înşişi,aprobând proiecte şi fixând sarcini agenţilor fără să-i consulte pe şefii de divizii.Cei doi nu erau interesaţi deloc de arta birocraţiei.În anii ’50, apariţia instrumentelor electronice şi de transmisiuni i-au permis lui Dulles să impună independenţa agenţiei de alte agenţii de informaţii ale guvernului.”Spionii” de pe cer şi din spaţiu se înmulţeau.
După Războiul din Coreea şi după succesele din Iran şi Guatemala,acţiunile sub acoperire au crescut substanţial.Mai ales după Coreea,Statele Unite şi-au schimbat radical percepţia asupra Uniunii Sovietice,în sensul că nu mai aveau teama unei confruntări directe,a unui război.A fost acceptată realitatea Războiului Rece,cu specificaţia că acţiunile sub acoperire sunt un „rău necesar”.Şi, CIA a fost acceptat ca mijloc firesc pentru răspunsul american.
America Latină şi de Sud erau considerate zone de maxim interes pentru Statele Unite din două puncte de vedere.Materiile lor prime aveau o importanţă economică şi militară,iar voturile ţărilor din aceste două zone geografice la Naţiunile Unite aveau o mare importanţă din punct de vedere politic.În 1953,John Foster Dulles a spus în faţa Congresului:„Condiţiile din America Latină sunt oarecum comparabile cu condiţiile care existau în China la mijlocul anului 1930,când mişcarea comunistă abia se infiripa.Ei au început să nutrească o ură explicabilă faţă de americani şi britanici,dar nici noi nu am făcut nimic ca să oprim acest lucru (…) deci,dacă acum nu avem grijă,ne vom trezi într-o dimineaţă şi vom citi în ziare că în America de Sud s-a întâmplat acelaşi lucru ca în China în 1949”(1).
Voalat, s-a referit şi la preşedintele din Costa Rica,Jose Figueras Ferrer,un socialist moderat,care le permitea comuniştilor şi în egală măsură necomuniştilor să beneficieze de azil politic în ţara sa.Acest lucru era considerat o sfidare faţă de interesele americane.El instaurase singura democraţie din America Latină acelor timpuri.Prin articole denigratoare publicate în presa din Costa Rica,CIA a compromis,în egală măsură,partidele politice,politicienii,sindicatele şi pe liderii acestora,iar pe Figueras l-au ţinut sub presiune,inclusiv interceptându-i telefoanele.În 1958 el a părăsit puterea de bună-voie.
În anul 1954,dintre cele 20 de ţări ale Americii Latine 13 erau conduse de dictaturi militare şi puteau oferi atât necesarul de materii prime cât şi sprijin politic pentru Statele Unite,iar CIA reprezenta canalul de sprijin şi de instruire a forţelor poliţieneşti, trimiţând consilieri şi făcând schimb de informaţii (americanii dădeau doar ceea ce considerau ei că era necesar).

ASUL OPERAŢIUNILOR ACOPERITE ALE CIA
Până pe la mijlocul anilor ’80,Theodore Shackley (Ted) a simbolizat cel mai bine psihologia Războiului Rece şi a CIA,fiind permanent în prima linia în operaţiunile acoperite ale agenţiei în războiul dintre Statele Unite şi „comunismul global”.Este considerat asul operaţiunilor acoperite ale CIA şi al luptelor de gherilă.
În 1945,Shackley a fost recrutat de către serviciul secret al US Army.fiind preluat imediat de CIA şi trimis să-şi facă ucenicia în cadrul rezidenţei din Berlinul occidental.În 1962 a preluat rezidenţa CIA din Miami,primind misiunea de a-l răsturna pe Fidel Castro prin orice mijloace.
Trebuie precizat că în 1952,din ordinul preşedintelui Eisenhower,s-a constituit organizaţia Captive Nations pentru grupările etnice din ţările căzute sub dominaţia comunistă şi emigrate în Statele Unite.Refugiaţii cubanezi aveau la Miami o oraganizaţie „umbrelă”,Junta Patriotica Cubana (Uniunea Patriotică Cubaneză),care înmănunchea toate organizaţiile locale din Statele Unite,al cărui preşedinte era,la constituire,Manuel Varona,fost preşedinte al Senatului din Havana înainte de preluarea puterii de către Fidel Castro.
În 1966 a fost transferat pe teatrul de operaţiuni din Vietnam.A repurtat un succes remarcabil prin sabotarea segmentului liniei de aprovizionare „Ho-Şi Min”,care trecea pe teritoriul Laosului,prin care comuniştii din Vietnamul de Sud se aprovizionau cu armament de la nord-vietnamezi.După îndeplinirea acestei misiuni,preşedintele Lyndon Johnson l-a transferat la Saigon,unde Shackley a organizat prima unitate specială a Armatei americane-redutabila forţă de intervenţie 157 din Vietnam.Era formată din cei mai duri militari,care nu aveau nici un respect faţă de adversar şi ucideau pe oricine primeau ordin.Nu puteau fi comandaţi decât tot de ofiţeri duri,fără inimă,care îşi conduceau subordonaţii să execute misiuni atât de „murdare” încât se îngrozeai şi agenţii CIA.Ted Shackley este cel care a pus bazele traficului de droguri şi arme din zona numită „Triunghiul de aur”.
Theodore Shackley a decedat la 9 decembrie 2002 la Bethesda (Maryland)…

MARELE ÎNVINGĂTOR
O bună cunoştinţă de-a mea a afirmat în lucrările sale:„Nimic nu se produce întâmplător”.Şi,Doamne,câtă dreptate are ! Iată, stimaţi cititori,cum se leagă lucrurile între ele.
Frank Wisner,fost rezident OSS la Istambul în 1944,a fost trimis, pe 25 august 1944, la Bucureşti şi a preluat întreaga arhivă personală a lui Eugen Cristescu,directorul SSI.Este bine ca cititorul să cunoască şi faptul că acesta s-a predat sovieticilor la recomandarea OSS-ului (precursorul CIA). El a fost un înalt oficial CIA şi a fost implicat în răsturnarea regimurilor Arbenz din Guatemala (1954) şi Mossadeq din Iran (1953).În anul 1965 s-a sinucis.Fiul,Wisner jr.,fost ambasador în Egipt şi India, o persoană bine cunoscută în mediile serviciilor secrete americane,în special la CIA,a fost numit reprezentantul oficial al Statelor Unite pentru Kosovo…
Cărţile inspirate din lumea spionajului m-au fascinat din copilărie.Apoi am avut şansa unică de a lua la cunoştinţă pe viu despre această activitate.Am citit foarte mult despre generalul Reinhard Gehlen,a cărui viaţă şi activitate o consider fără egal în lumea spionajului.
La 30 martie 1942 a fost numit şeful Servicului de Spionaj al Armatei de Operaţii Est (F.H.O.),având în responsabilitate tot frontul de est.A preluat de la Abwehr,condus de amiralul Canaris.toate atribuţiunile pe linia folosirii reţelelor de spioni infiltraţi pe teritoriul URSS.
A avut marele merit că a ştiut să evite maşinaţiunile politice.A fost un analist profund al evenimentelor,a gândit şi anticipat cursul evenimentelor.Pe măsură ce Armata Roşie înainte spre vest ca un tăvălug,Serviciul lui Gehlen a lăsat în urmă agenţi de spionaj în conservare,cu legende beton.Reţelele acestor agenţi în conservare au acoperit teritoriul URSS,al Ţărilor Baltice,României, Bulgariei,Yugoslaviei,Ungariei şi Cehoslovaciei.
Convins că războiul este pierdut,generalul Gehlen a început să lucreze pentru…viitorul Germaniei.A ordonat statului său ma- jor să selecţioneze minuţios întreaga arhivă a serviciului şi documentele importante să fie micro-filmate în trei exemplare,după care distruse.Micro -filmele au fost depuse în trei containere impermeabile şi prevăzute cu dispozitive cifrate de distrugere.A luat cu el un container şi,împreună cu un grup de specialişti s-a retras în Munţii Bavariei,unde şi-a pregătit din timp un adăpost special. Acolo i-a aşteptat pe americani.
Predarea lui a fost o adevărată aventură.După mai multe peripeţii s-a întâlnit cu generalul Patterson,unul din şefii O.S.S.,în localitatea Wiesbeten.Generalul american a rămas împietrit când Gehlen i-a dezvăluit „comoara informativă” pe care o avea în container.Casa Albă i-a dat puteri depline generalului Patterson,iar Gehlen şi-a mobilizat toţi foştii lui subalterni de pe frontul de est, instalându-i la cartierul-general al serviciului de spionaj al armatei SUA,de la Frankfurt am Main.
Generalul Gehlen a fost dus la Washington,a stat de vorbă cu generalul William J.Donovan,părintele spionajului modern al Statelor Unite,iar preşedintele Truman i-a permis să-şi reînfiinţeze serviciul sub numele de „Organizaţia Gehlen”.Mulţi ofiţeri din S.S.şi Gestapo au fost trimişi în SUA să.l ajute pe Gehlen.Au avut un rol decisiv şi la înfiinţarea CIA şi punerea ei pe picioare.
Drept recunoştinţă pentru ceea ce a făcut pentru America Gehlen,Germania nazistă a beneficiat de „Planul Marshall”,iar la 5 mai 1955 a fost admisă în NATO.
Generalul Gehlen a pus o singură condiţie americanilor:după ce Germania Occidentală va începe să se refacă,el să se în- toarcă în ţară pentru reorganizarea serviciului de spionaj.În anul 1956,”Organizaţia Gehlen” a devenit B.N.D.,adică Serviciul de Informaţii Externe al Republicii Federale a Germaniei şi cuprindea circa 6.000 de specialişti de clasă în spionaj şi diversiune,pro- veniţi din Gestapo,S.S. şi Abwehr,toţi foşti nazişti.
Aceasta a fost atitudinea americanilor faţă de Germania nazistă,faţă de Gestapo şi sinistrul S.S.Vreo asemănare cu atitudinea faţă de Securitatea română ?..

AMERICANII „VIN” DIN CER
Numeroase documente CIA recent declasificate dezvăluie că spionajul american ştia,chiar înainte de capturarea lui Eichmann că acesta se ascunde în Argentina,dar au ţinut secretă descoperirea.Presa internaţională aminteşte că serviciile secrete americane au avut legături strânse cu foştii nazişti de frunte şi în perioada Războiului Rece.Cazul „Învingătorului” Gehlen,prezentat mai sus este edificator în acest sens.
Otto Albrecht von Bolschwing a lucrat împreună cu Eichmann la Departamentul Afacerilor Evreieşti,fiind la un moment dat chiar şeful lui direct.Apoi a fost numit reprezentantul lui Himmler în România,calitate în care a colaborat cu mişcarea legionară.El este cel care l-a ajutat pe Horia Sima să iasă clandestin din ţară şi să ajungă în Germania.După terminarea marii conflagraţii mondiale o perioadă a stat ascuns.În 1954 generalul Gehlen l-a adus în Statele Unite şi l-a numit şeful ramurii americane a „reţelei Gehlen”.A avut un rol important în selecţionarea,pregătirea şi lansarea de agenţi secreţi în România.Frank Wisner a fost ofiţerul CIA care i-a coordonat activitatea.Acesta dispunea şi de o filieră românească din rândurile cărora făcea parte şi industriaşul Nicolae Malaxa (apropiat al lui Carol al II-lea),precum şi Viorel Trifa,fruntaş legionar,care avea să devină controversatul episcop al românilor din Statele Unite.
Spre deosebire de Gehlen şi alţi participanţi ai reţelei sale,Von Bolschwing nu s-a înapoiat în Germania Federală.În 1959 primeşte cetăţenia americană şi se lansează în afaceri,devenind preşedinte-director general al companiei TCI-domeniul computerelor.După ce nu a mai fost de folos americanilor,aceştia i-au retras cetăţenia.

CIA ŞI „ECHIPELE MORŢII”
Printre zecile de agenţi pe care generalul Gehlen i-a luat cu el s-a numărat şi maiorul SS Otto Skorzeny,”părintele” celor două unităţi de comando germane-„Brandenburg” şi „Oranienburg”.El a devenit celebru în urma unor acţiuni de comando deosebit de îndrăzneţe,ordonate de însuşi Hitler şi de care nimeni nu mai avea cunoştinţă.Este cel care,la 12 septembrie 1943 la eliberat pe Mussolini,cel care a răsturnat guvernul maghiar şi l-a instalat la putere pe Ferenc Szali,fidel lui Hitler.Cel care în fruntea forţelor speciale germane a produs ravagii în adâncimea dispozitivului trupelor aliate pe timpul contraofensivei germane din Ardeni.
După ce s-a predat de bunăvoie americanilor,şi nu a fost „capturat” cum se laudă aceştia,Otto Skorzeny s-a stabilit în Spania şi a condus organizaţia secretă „ODESSA”,prin care ofiţerii şi specialiştii germani au ajuns în Statele Unite şi ţările Americii Latine…
Când a început Războiului Rece,Gehlen l-apus la treabă.Cu sprijinul americanilor,Skorzeny înfiinţează organizaţie World Anti-Communist Leaque (W.A.C.L.)-Liga Anticomunistă Mondială).Prin Office of Politic Coordonation,condusă de acelaşi Frank Wisner,secţia „America Latină” a CIA (sediul în Argentina) patrona toate activităţile W.A.C.L.,care şi-a creat filiera sud-americană ,denimită Confederaţia Anticomunistă latino-americană (CAL).Aceasta va patrona,în numele CIA,toate „echipele morţii” din America Centrală şi de Sud:„Patria y Libertad” (Chile),”Cobra” (Honduras),”Tontons Maconte” (Haiti),”Los Novios de la Muerte” (Bolivia),”A.A.A.”-Alianţa Argentiniană Anticomunistă,”Mano Blanca”,”Orden” etc.Cu ajutorul acestora,CIA planifică,organizează şi conduce acţiunile acoperite şi luptele de gherilă din America Latină şi de Sud.
În „Echipele morţii”,care erau de fapt grupări paramilitare denumite de lucrătorii din mass-media „escadroanele morţii”,au intrat agenţi din serviciile secrete,ofiţeri di armată şi lucrători din poliţie.Organizaţia CAL a format această adevărată reţea transnaţională de acţiune paramilitară,care acţiona pe plan local,în fiecare stat din America Latină şi de Sud pentru combaterea expansiunii comunismului.
Theodor Shackley era deja o persoană cunoscută în organizarea şi conducerea operaţiunilor acoperite,precum şi în materie de contra-insurgenţă.Deoarece era familiarizat cu problemele din America Latină şi de Sud,din timpul când conducea rezidenţa din Miami,în 1972 a preluat Departamentul America Latină din CIA.

AFACEREA CONDOR
În perioada 25 noiembrie-1decembrie 1975,la Santiago de Chile a avut loc prima reuniune de lucru a serviciilor secrete din Argentina,Bolivia,Brazilia,Chile,Praguay şi Uruguay,la care Manuel Contreras,cel care a pus bazele poliţiei secrete a generalului Augusto Pinochet,ultimul dictator chilian,are „meritul” de a fi pus bazele „Operaţiunii Condor”:lichidarea fizică a opozanţilor de stânga.
Primul şi cel mai vast teren de operaţiuni a „Operaţiunii Condor” a fost Argentina.Jorge Rafael Videla,conducătorul loviturii de stat militare din 1976,a fost arestat,judecat şi condamnat la mulţi ani de închisoare.În cei şapte ani de guvernare,represiunea regimului de teroare instaurat de el a dus la dispariţia a peste 30.000 de persoane.Pe teritoriul argentinian au fost asasinate mai multe personalităţi ale vieţii politice din alte ţări : generalul Carlos Prats,fost şef al armatei chiliene,liderul Edgardo Entiquos din timpul guvernării lui Salvador Sllende,senatorul Zelmas Michelini şi fostul preşedinte al Camerei Deputaţilor,Hector Ruiz (uruguayeni) şi fostul preşedinte bolivian Juan Jose Torres.
Raportul întocmit de judecătorul chilian Juan Guzman Tapia,relevă faptul că acest program a fost sprijinit şi de CIA.Un raport al agenţiei,care a devenit public în 1978 preciza că:„Operaţiunea Condor” a fost „un efort de cooperare în domeniul informaţiilor şi securiţăţii” pentru „combaterea terorismului şi subversiunii”.
Câtă perfidie!De fapt,avocatul Martin Almada(Paraguay) a declarat că Pinochet şi Contreras au lansat un „război sfânt” pentru eliminarea opozanţilor din ţările participante la această operaţiune.
Augusto Pinochet este militar de carieră.În 1947 a fost numit comandantul lagărului din Iquique unde erau aduşi membrii Partidului Comunist scos în afara legii de preşedintele Gabriel Videla (1946-1952).Odată cu alegerea socialistului Salvador Allende(4 septembrie 1970),este avansat la gradul de general,trei ani mai târziu fiind numit comandant şef al Armatei.La foarte scurt timp după numirea în această funcţie,sprijinit de CIA,conduce lovitura de stat care duce la înlăturarea lui Allende-inclusiv cea fizică.Pinochet devine „Omul care a salvat Chile de comunism”.Până în 1990 a condus Chile ca un adevărat dictator,instaurând un regim militar considerat printre ele mai represive din America Latină şi de Sud.La un moment dat a lansat avertismentul:”Să fie clar,nici o frunză să nu se mişte în ţară fără s-o mişc eu”.

„RĂZBOAIELE COLA” DIN AMERICA LATINĂ
Trebuie să lămurim un fenomen mai puţin cunoscut:„războaiele Cola”din America Latină şi de Sud.Rivalitatea dintre cele două companii se regăseşte şi în zilele noastre pe toate continentele.În cooperare cu CIA şi celelalte servicii secrete din ţările Americii Latine şi de Sud,aceste companii au participat la acţiuni paramilitare.Deşi rivale,amândouă au participat la destabilizarea guvernului de la Havana…
După cum am specificat,operaţiunile „escadroanelor morţii” au fost dirijate discret de CIA,în ele implicându-se şi … firmele Coca-Cola şi Pepsi-Cola.În Brazilia,spre exemplu,prin intervenţia discretă a Departamentului de Stat american a fost implantată firma Coca-Cola,în 1942.Drept răsplată,s-a angajat în operaţiuni clandestine contra reţelelor naziste din Brazilia şi Argentina.
După venirea la putere a marxistului Salvador Allende în Chile,mason aparţinând francmasoneriei roşii,CIA şi masoneria albastră au făcut totul pentru a fi înlăturatÎn această acţiune s-a implicat directorul filialei chiliene Pepsi-Cola,Augustino Edwards.Făcea parte din una dintre cele mai bogate familii din Chile,era propietarul ziarului El Mercurio şi era în solda CIA de ani buni.Convins că Allende va naţionaliza propietăţile Pepsi-Cola din Chile şi va instaura comunismul,în 1970 s-a deplasat în Statele Unite şi a pregătit lovitura de stat.Aici,Donald Kndell,directorul general al Pepsi-Cola i-a facilitat întâlniri discrete cu preşedintele Richard Nixon,Henry Kissinger,John Mitchell-secretarul de stat şi ministrul Justiţiei,şi cu Richard Helms,directorul CIA.Împreună au luat decizia de a-l înlătura pe Allende.
În 1973,generalul Pinochet,graţie colaborării cu Pepsi-Cola,CIA şi a unei părţi a armatei a organizat lovitura de stat,înlăturând regimul marxist al lui Allende,care a fost asasinat.Trebuie accentuat un lucru.Aceasta este versiunea oficială.În fapt,generalul Pinochet a fost cel în spatele căruia a avut loc rivalitatea dintre masoneria roşie,întruchipată de Allende şi masoneria albastră simbolizată de Nixon.Dacă,în general,la nivelurile de conducere ale celor două ramuri ale Francmasoneriei nu există rivalitate,lovitura de stat din Chile fost o excepţie care confirmă regula…