Horthy[v=]

http://cultural.bzi.ro/prelegere-despre-horthy-miklos-personaj-istoric-controversat-la-zilele-culturale-maghiare-33476

http://cultural.bzi.ro/miklos-horthy-instigare-fascista-la-etnocid-31084

Simbolistica Horthy la Ziua Maghiarimii 2014

http://www.dcnews.ro/2013/11/manifestatii-pro-si-contra-la-dezvelirea-unui-bust-al-lui-horthy/

O fundatie maghiara, activa in Ardeal, vrea reabilitarea unui criminal de razboi
Seria manifestarilor dedicate zilei maghiarimii, care se sarbatoreste in fiecare an la 15 martie, a fost deschisa la Cluj cu proiectarea filmului “Horthy Miklos - guvernatorul”. Filmul, realizat de regizorul ungar Koltay Gabor, acelasi care semneaza regia controversatului film “Trianon”, a rulat la initiativa filialei clujene a Fundatiei “Rakoczy”, transmite cotidianul Gardianul, preluat de Romanian Global News.
Filmul “Horthy Miklos - guvernatorul” a fost realizat in toamna anului trecut si este o combinatie intre artistic si documentar. Pelicula, de peste doua ore, a fost proiectata vineri seara in sala de festivitati a Forumului Democrat German din Cluj-Napoca, iar la eveniment au luat parte aproximativ 40 de tineri. Documentarul prezinta numai aspectele pozitive din viata si activitatea fostului dictator de dreapta de care s-a legat istoria Ungariei timp de un sfert de veac.Pelicula nu este altceva decat un instrument de propaganda iredentist-nationalista. Prima parte a peliculei este consacrata copilariei si adolescentei lui Horthy, apoi sunt surprinse imprejurarile in care acesta a ajuns sa preia puterea in Ungaria. Opera lui Koltay Gabor pune accent pe politica dusa de Horthy in perioada interbelica, insa o parte importanta din documentar este consacrata rolului pe care conducatorul ungurilor l-a avut in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. Nu lipsesc nici imagini cu intrarea triumfala a lui Horthy in Cluj dupa Dictatul de la Viena din 30 august 1940, prin care nord-vestul Romaniei a fost cedat Ungariei. De asemenea, poate fi urmarita si o inregistrare cu discursul lui Horthy tinut in piata centrala a orasului.
Un aspect interesant al filmului il reprezinta abordarea legata de politica lui Horthy fata de evrei. Astfel, Horthy este prezentat ca un adevarat salvator de evrei, incercand sa se arate ca acesta s-a opus deportarii acestora si ca a salvat de cuptoarele mortii peste 800.000 de evrei.
«Regimul comunist a spus lucruri rele despre Horthy»
Gal Sandor, presedintele filialei clujene a Fundatiei Rakoczy, organizatoarea proiectiei, a declarat ca, prin prezentarea filmului “Horthy Miklos - guvernatorul” in Transilvania, se doreste ca opinia publica de aici sa afle adevarul despre fostul sef al Ungariei. “Regimul comunist a spus numai lucruri rele despre Horthy, fiind asemanat cu Hitler si cu Stalin. Dar Horthy a aparat drepturile etnicilor non-maghiari, iar acest lucru este dovedit printr-o serie de documente prezentate in film”, a spus Gal Sandor.
Surse din randul comunitatii maghiare au mai declarat ca, pe langa Cluj-Napoca, filmul despre Horthy Miklos va mai fi prezentat la Oradea, Sfantu Gheorghe si Targu Mures, dar la initiativa organizatiei Tineretul Maghiar din Ardeal (EMI). Totodata, EMI a mai anuntat ca in cursul lunii martie va organiza un turneu de vizionare a filmului “Wass Albert”, semnat de acelasi regizor maghiar Koltay Gabor.
Regizorul a intrat in atentia opiniei publice din Romania in 2005, cand a prezentat la Cluj-Napoca filmul “Trianon”, prima pelicula din seria celor cu tenta iredentist nationalista
Documentarul prezinta situatia Ungariei Mari de dinaintea semnarii Tratatului de la Trianon, din 4 iunie 1920, si conjunctura politica de dupa Primul Razboi Mondial, care a dus la destramarea Imperiului Austro-Ungar. Filmul pune accent pe efectele suportate de maghiarii ramasi in afara granitelor Ungariei. Documentarul a fost interzis atat la televiziunea publica din Ungaria, cat si de canalul Duna TV, adresat maghiarilor din afara granitelor tarii. Koltay a decis atunci sa-l difuzeze in Romania, mai precis in orasele din Transilvania, si Slovacia, in varianta prescurtata. Actiunea a provocat un adevarat scandal in tara noastra, iar mai multe institutii abilitate s-au sesizat si au dispus interzicerea difuzarii.
Cu toate acestea, Koltay Gabor nu renunta sa defileze cu filmele sale prin Ardeal, “la brat” cu diverse organizatii si asociatii neo-anexioniste si iredentiste.
Din 825.000 de evrei, doar 260.000 de supravietuitori
La fel ca filmul “Trianon”, documentarul “Horthy Miklos - guvernatorul denatureaza efectiv adevarul istoric. Istoriografia, in general, il prezinta pe Horthy intr-o cu totul alta ipostaza fata de cea in care l-a expus regizorul Koltay Gabor. Astfel, conform istoricilor, in Europa interbelica, Ungaria a fost primul stat care a legiferat masuri sovine. Inca din 1920 a adoptat legea privind reglementarea admiterii in invatamantul superior, scopul declarat al legii fiind „contingentarea cu inteleapta chibzuinta a numarului studentilor”. In realitate, era vorba de limitarea la anumite procente a studentilor apartinand nationalitatilor conlocuitoare. In timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, din Ungaria au fost deportati circa 450.000 de evrei. Dintre acestia, peste 20.000 de evrei romani, polonezi si slovaci au fost trimisi in 1941 in zonele abia cucerite din Polonia rasariteana, la munca fortata. Alti peste 50.000 de evrei au fost trimisi de autoritatile horthyste, tot in cursul razboiului, in detasamente de munca fortata pe teritoriul Ucrainei, iar sase din sapte oameni au murit.
Din Transilvania, regimul horthyst a trimis spre exterminare in total circa 166.000 de evrei, din care circa 15.000 in 1941. Astfel, potrivit istoriografiei, din 825.000 de evrei existenti in Ungaria inainte de razboi, au supravietuit Holocaustului doar 260.000.

Extremiştii maghiari îl sărbătoresc, sâmbătă, public pe amiralul Horthy Miklos, liderul fascismului ungar. Legea interzice promovarea simbolurilor fasciste

Spa la castelul socrului lui Horthy
La doar şapte kilometri de Arad, anual, zeci de mii de turişti au posibilitatea să se distreze într-un mod ...

Rudolf Kasztner nu a plecat. El a continuat negocierile cu Adolf
Eichmann. Din ianuarie până în aprilie 1945 a locuit în cazărmile
Gestapoului din Viena, a jucat jocuri de noroc şi a consumat băuturi cu
naziştii. (Chapter 8 The “Free Europa” Plan June 1944—April 1945 Kurt
Gerron-Bilsky, p. 17) „Pentru
Adolf Eichmann activitatea lui Rudolf Kasztner era atrăgătore, din
cauza că Kasztner a ştiut ce se întămplă în ghetoul de la Varşovia, şi
astfel a preîntâmpinat o răscoală evreiască în Ungaria”

(Chapter 8 The Free Europa Plan June 1944—April 1945 Kurt Gerron Bilsky, p. 7)

"Operation Panzerfaust"La
7 iulie 1944, Horthy ordona "încetarea transferului de evrei către
Germania". Eichmann s-a manifestat foarte furios şi, în pofida
ordinelor lui Horthy, a mai continuat ici-colo deportările. La 7 august
1944, Horthy a remaniat guvernul; Baky şi Endre au încetat să aibă
resortul problema evreiască. La 29 august, un general, Géza Lakatos,
deveni premier. Horthy pregătea ieşirea Ungariei din război şi ruperea
alianţei cu Germania. Evreii rămaşi în viaţă erau însufleţiţi de
speranţe noi, mai ales cei din Budapesta, asupra cărora planase
ameninţarea unei deportări iminente. Speranţe deşarte, pentru că Hitler
dăduse semnalul punerii în aplicare a acţiunii antihorthyste cu numele
de cod "Operation Panzerfaust" (Operaţiunea Puştii Antitanc). Monumentul victimelor crimelor din cel de-al doilea război mondial, aflat la Turda


În
total, au fost deportaţi circa 450.000 de evrei. Dintre aceştia, peste
20.000 de evrei români, polonezi şi slovaci au fost trimişi în 1941 în
zonele abia cucerite din Polonia răsăriteană, la muncă forţată. Abia au
scăpat câţiva de la moarte, pentru a evada şi a povesti cele
întâmplate. Alţi peste 50.000 de evrei au fost trimişi de autorităţile
horthyste, tot în cursul războiului, în detaşamente de muncă forţată pe
teritoriul Ucrainei. Şase din şapte oameni au murit.Doi evrei au
reuşit să scape de la Auschwitz şi să povestească aliaţilor tratamentul
la care au fost supuşi. Raportul „Vrba-Wetzler” conţinea declaraţiile
celor doi evadaţi din lagărele de la Auschwitz. Detaliile din raport au
fost transmise la 15 iunie la B.B.C., iar la 20 iunie au fost publicate
şi în „The New York Times”. Papa Pius XII, Preşedintele Franklin D.
Roosevelt şi regele Gustav V al Suediei i-au trimis scrisori lui Horthy
prin care cereau oprirea atrocităţilor antievreieşti. Drept rezultat,
la presiunile Occidentului, la 7 iulie 1944 Horthy a oprit deportarea
evreilor. El a rezistat ulterior presiunilor lui Hitler, care îi cerea
deportarea celor 200.000 de evrei din Budapesta, iar Biserica
Romano-Catolică a Ungariei a eliberat pentru evrei numeroase
certificate de botez. După ce Horthy a întors de la graniţă un tren cu
1.600 de evrei, la 15 iulie 1944, în ziarul „The New York Times” a
apărut un articol care prezenta Ungaria drept ultimul refugiu al
evreilor din Europa (ignorând situaţia din România de la acea dată) şi
menţiona faptul că ungurii au încercat să protejeze evreii.Consiliul Evreiesc CentralFülöp
Freudiger a fost unul din liderii marcanţi şi foarte activi ai evreilor
din Ungaria. El a crezut, până aproape de sfârşitul războiului, că
evreimea maghiară trecea prin momente grele, dar că nu putea fi
anihilată aşa cum se întâmplase cu alte comunităţi evreieşti europene.
Freudiger făcea parte dintr-un grup de conducatori evrei care s-a
lansat într-o acţiune îndrăzneaţă: cum conducerea maghiară nu reacţiona
la demersurile liderilor evrei, atunci urmau a fi abordaţi şefii
SS-isti, pentru ajunge la anumite aranjamente. Naivitate care a
reprezentat cea mai mare greşeală din istoria evreimii maghiare.
Freudiger făcea parte din Consiliul Evreiesc Central, forumul suprem al
evreimii maghiare şi al Transilvaniei de Nord. Prin rabinul Michael Dov
Weissmandel şi Gisi Fleischmann, responsabili ai Grupului Muncitoresc
al Consiliului Evreiesc din Bratislava, Freudiger stabilise contacte cu
câţiva ofiţeri SS de rang din Sonderkommando-ul lui Eichmann,
staţionaţi Budapesta, între care însuşi Dieter Wisliceny. Rabinul ceh
Weissmandel reuşise să-l mituiască pe Wisliceny când acesta se ocupa de
lichidarea evreilor slovaci. Mita a fost atât de mare, încât
deportările chiar încetară în Slovacia. Freudiger l-a contactat pe
Wisliceny şi a reuşit să salveze un număr de 80 de evrei proeminenţi
din ghetourile maghiare. Negocierile cu SS-ul, în special cu Wisliceny,
urmate de mită uriaşă, au fost continuate de evreul clujean Kasztner
Resző şi de Joel Brand, doi membri marcanţi ai Consiliului evreiesc
maghiar şi ai "Vaadah"-ului (Comitetul de Salvare şi Ajutorare).
Freudiger stabilise nişte legături "aproape prieteneşti" cu criminalul
SS-ist. E aproape sigur că Wisliceny, care lucra uneori direct cu
Himmler si Eichmann, i-a comunicat lui Freudiger, la începutul lunii
august 1944, că viaţa îi este în primejdie şi că ar trebui să dispară
imediat din Budapesta. Aşa s-ar putea explica fuga lui Freudiger la
Bucureşti. Relatând povestea lui Freudiger, istoricul israelian Iaakov
Geller scrie că România mareşalului Ion Antonescu ţinea, uneori,
"poarta deschisă" pentru refugiaţii evrei care se ascundeau de furia
criminală a lui Eichmann.Rudolf Kasztner acuzat de Rudolf Vrba că nu l-a informat pe HorthyRudolf
(Rezső) Kasztner, evreu din Cluj, s-a mutat la Budapesta, după anexarea
Transilvaniei de Nord, devenind unul din liderii evreimii maghiare,
preşedintele organizaţiilor sioniste din Ungaria. Activitatea sionistă
o incepuse la Cluj, unde funcţiona şi un "Comitet de salvare" ("Vaad
Haatala") din care făceau parte Kasztner, socrul său, Josef Fischer,
presedintele Consiliului Evreiesc, Ernst Marton, redactorul-şef al
ziarului "Uj Kellet", Hilel Danzig, fost deputat în Parlamentul
României ş. a. După război, Rudolf Kasztner a fost acuzat de Rudolf
Vrba (Walter Rosenberg), unul din autorii "Protocolului Auschwitz" că,
deşi avea cunoştinţă de raportul pe care el l-a scris împreună cu
Alfred Wetzler (Josef Lanik), celălalt evadat de la Auschwitz, a ascuns
celorlaţi membri ai Consiliului evreiesc ororile lagărului morţii şi nu
s-a străduit ca aceste relatări să ajungă la cunoştinţa regentului
Horthy. Se poate specula în ce masură s-ar fi angajat Horthy în
stoparea deportării evreilor maghiari dacă ar fi aflat de la Kasztner
amploarea exterminării derulate de Germanai. Fapt e că Horthy,
marginalizat de Hitler, a avut totuşi puterea de a interveni energic şi
de a opri, la 7 iulie 1944, deportările. La acea dată vârfurile puterii
din Ungaria fuseseră informate depre soarta evreilor deţinuţi la
Auschwitz. Era însă prea târziu. Majoritatea evreimii maghiare nu mai
era in viaţă. „Kasztner,
ca şi ceilalţi responsabili din conducerea evreiască, ştiau ce s-a
petrecut cu evreii din ţările ocupate de nazişti şi, în special, erau
informaţi despre uciderea evreilor maghiari deportaţi la Auschwitz. Dar
ei n-au ales tactici de rezistenţă şi de lupta împotriva naziştilor, ci
acele tactici, dovedite falimentare, de a câştiga timp într-o "cursă
contra cronometru". Aceste tactici, concluzionează Braham, "porneau de
la premisa că situaţia militară la aceea oră era favorabilă Aliaţilor
şi că eliberarea Ungariei avea să se întâmple în cel mai scurt timp,
forţele sovietice fiind tot mai aproape de Carpaţi. Însă liderii evrei,
singuri şi lipsiţi de ajutor, nu au înţeles că în fruntea listei de
priorităţi a germanilor şi maghiarilor (...) stătea aplicarea urgentă a
soluţiei finale. Tocmai pentru că naziştii erau conştienţi de
înfrângerea iminentă a Axei, şi-au reunit eforturile pentru a câştiga
măcar războiul împotriva evreilor. Neştiind să se apere, liderii evrei
au continuat să se bizuie pe tehnicile care dăduseră cândva roade, în
condiţiile de relativă normalitate de dinaintea ocupaţiei germane. Au
făcut apeluri şi au înaintat petiţii diferitelor autoritaţi
guvernamentale şi ecleziastice, luptând cu disperare să salveze ceea ce
încă mai putea fi salvat."”

(Politica
genocidului: Holocaustul din Ungaria / Randolph L. Braham; trad. de
Cătălin Patrosie . - Ed. prescurtată. Editura Hasefer, Bucureşti, 2003.
ISBN 973-630-025-0)

Potrivit unora dintre
surse, Horthy a crezut constant că evreii erau trimişi în lagăre de
muncă forţată, nu pentru exterminare, şi că abia în 1944 ar fi aflat
adevărul, după evadarea lui Vrba (Rosenberg) şi a lui Wetzler (Lanik).^{[necesită citare]}Din 825.000 de evrei existenţi în Ungaria înainte de război, au supraveţuit holocaustului doar 260.000.Evreii transilvăneni Horthy defilând în Transilvania


Din Transilvania au fost trimişi spre exterminare în total circa 166.000 de evrei, din care circa 15.000 în 1941.În
dimineaţa zilei de 3 mai 1944, la ora 5, a început concentrarea
evreilor din zona II spre ghetouri. Evreii din Maramureş, Satu Mare şi
Baia Mare au fost concentraţi în 11 ghetouri, iar evreii din Cluj,
Bistriţa şi Oradea au fost izolaţi prin Decretul nr. 6163/1944. La 10
mai 1944, toţi evreii erau concentraţi. Germania l-a însărcinat pe
Edmund Veesenmayer să raporteze numărul celor din ghetouri, în raportul
din 11 mai 1944 figurând pe listă 325.000 de persoane. După ce evreii
au fost înghesuiţi în spaţii neamenajate, fără facilităţi sanitare,
autorităţile maghiare au invocat pericolul epidemiilor, cerând
deportarea cât mai grabnică a celor închişi. „Eu
am trecut la începutul lui aprilie [1944] prin Munkács, să supraveghez
ghetoizarea. S-a prezentat la mine comandantul jandarmeriei din
Sighetul Marmaţiei şi mi-a spus că nu este în stare să efectueze [...]
ghetoizarea în Sighetul Marmaţiei, din lipsa clădirilor
corespunzătoare, a instalaţiilor sanitare. Trebuie să-şi abandoneze
activitatea sau să i se ia «surplusul de oameni» şi să fie duşi în
vestul Ungariei sau chiar în Germania...
Cum am sosit la Budapesta,
m-am îndreptat spre Eichmann şi i-am atras atenţia: Baky îl va chema în
curând la telefon şi îi va cere să decidă. La prânz, între orele 2 şi
trei, ne-am întâlnit în cabinetul lui Baky [...] Secretarul de stat
Baky i-a povestit lui Eichmann care este situaţia în Maramureş, apoi a
spus:
" Te întreb deci, dragă Adolf, să abandonez ghetoizarea sau eşti dispus să-i preiei de la noi pe evrei?"
—
Mein lieber Laci' (Dragul meu Laci), cu aprobarea pe care mi-a remis-o
forul meu superior, pot să-ţi declar imediat, acum, că suntem gata să
vă preluăm toţi evreii.
Discuţia n-a durat nici 15 minute.”
De la Wikipedia, enciclopedia libera

Operaţiunea "Margarethe I"Ca urmare a
victoriilor Aliaţilor, şeful statului, Horthy, şi guvernul Miklós
Kállay au început să se mişte încă din 1943 în direcţia ieşirii
Ungariei din război. Unele liberalizări i-au iritat pe nazişti. În mod
deosebit, Berlinul a fost nemulţumit de cererea retragerii armatei
maghiare de pe frontul din Ucraina sub pretextul "apărării Carpaţilor",
faţă de protecţia fizică acordată evreilor şi faţă de articolele
critice antinaziste care apăreau uneori în presa maghiară. Teama de o
viitoare ocupaţie sovietică îi făceau pe Horthy şi Kállay să acţioneze
cu prudenţă. Iniţial, Hitler s-a gândit să pedepsească Ungaria printr-o
invazie a trupelor române, slovace şi croate, dar s-a răzgândit. Ezita
în privinţa modului în care urma să-l pedepsească pe regentul Ungariei.
La 19 Martie 1944 a avut loc ocuparea Ungariei, operaţiune ce purta
numele de cod "Margarethe I". Mareşalul Reich-ului Heinrich Himmler,
şeful Oficiului Suprem al Securităţii Reichului (RSHA) Ernst
Kaltenbrunner, trupele de uscat comandate de feldmareşalul Maximilian
von Weichs, 600 de agenţi ai Gestapo-ului şi ai Serviciului de
Securitate (SD) sub comanda lui Hans Geschke şi o subunitate specială
de circa 250 de ofiţeri SS, în frunte cu Adolf Eichmann, şeful Biroului
IV B 4 din RSHA, au fost cei însărcinaţi cu punerea în aplicare a
acestui "plan Margareta". La 17 martie 1944, când Horthy şi ministrul
de Externe, Ghyczy Jenő, ministrul Apărării, Lajos Csatay, generalul
Ferenc Szombathelyi, şeful Statului Major al Armatei maghiare şi Kállay
Miklós, ambasadorul Ungariei la Berlin au dat curs "invitaţiei" lui
Hitler sosind la castelul Klessheim de lângă Salzburg, operaţiunea de
ocupare a Ungariei fusese lansată. Horthy a încercat să-i explice lui
Hitler planul maghiar de "dezangajare". „Cum
era de aşteptat, Hitler nici nu a vrut să-l audă pe cel care se
angajase faţă de führer că-l va anunţa, din timp, în cazul ieşirii
Ungariei din război, poate că şi din frică, nu lua nici o hotărâre
drastică.Pus în faţa alternativei: ori o Ungarie ocupată, ori
un guvern extremist progerman, conducătorul statului maghiar încearca
să tergiverseze. Berlinul nu a mai aşteptat decizia regentului Horthy
şi, la 19 martie 1944, a ordonat armatei germane să ocupe Ungaria. Trei
zile mai târziu, Sztójay a devenit prim-ministru şi totodată al
afacerilor externe. Numirea în ministerul de interne a doi antisemiţi
notorii, László Endre şi László Baky, responsabili cu rezolvarea
"problemei evreieşti", a înlesnit considerabil activitatea
subordonaţilor lui Eichmann. După numirea sa ca secretar de stat, Baky
a declarat cinic şi fără echivoc: "Sarcina mea priveşte stârpirea
totală şi definitivă a ticaloşiilor evreieşti şi a stângii politice.
Sunt convins că Guvernul va reuşi să ducă la bun sfârşit această
misiune covârşitoare, care este de o importanţă politică colosală“.
Bombardamentele aliate asupra Budapestei deveniseră mai frecvente. László Baky, susţinut de Gestapo şi SS, incercase printr-o lovitură de stat să ajungă la putere"
"La 4 iulie 1944", scrie Braham, "Horthy l-a rugat pe Edmund
Veesenmayer (emisarul plenipotenţiar al lui Hitler în Ungaria - n. a.)
să retragă Gestapoul, ca suveranitatea Ungariei să poată fi
restabilită. şi-a exprimat totodată nemulţumirea pe care o
resimţea faţă de Sztójay şi dispreţul pe care îl avea pentru Baky şi
Endre (responsabilii cu deportarile evreilor - n.a.)." Doua
zile mai târziu, Horthy l-a informat pe ambasadorul Germaniei că
intenţiona să oprească deportările evreilor, iar la 7 iulie 1944 Horthy
ordona "încetarea transferului de evrei către Germania." Horthy se baza
pe loialitatea armatei maghiare, pe prietenii politici şi pe fiul său,
Horthy Miklós junior, care stabilise legături cu Aliaţii, cu şefii
evreimii budapestane şi cu diverse grupări antinaziste.. ”

(Teşu şolomovici, ZIUA. Randolph L. Braham, "Politica genocidului. Holocaustul în Ungaria", Editura Hasefer, 2003)

După
ce a fost eliberat, fiind pus în faţa capitulării României şi a
trecerii acesteia de partea Aliaţilor, Horthy a demis guvernul şi a
încercat formarea unuia nou. În paralel, a purtat negocieri cu
sovieticii. La 15 octombrie 1944 Horthy anunţa la radio oficial că
Ungaria ieşea din război, însă Hitler ordonase comandantului Otto
Skorzeny să plece în Ungaria cu o misiune specială încă dinainte cu o
zi. Miklós, fiul lui Horthy, fu arestat în aceeaşi zi şi folosit drept
ostatec. Ulterior, comandoul special condus de Skorzeny a intrat în
Budapesta cu 42 de tancuri din clasa Tiger ("Tigru") şi cu unitatea
Goliath. La 16 octombrie 1944, Horthy fu capturat la palatul regal din
Buda, fiind forţat să revoce armistiţiul şi să abdice, o zi mai târziu. „La 15 octombrie 1944 Horthy anunţa la radio următoarele:
"ţelul de căpătâi al Ungariei a fost politica externă. Prin pace am
dorit revizuirea cel puţin parţială a Tratatului de la Trianon.
Speranţele noastre în Liga Naţiunilor au rămas neîmplinite. La
începutul crizei mondiale, Ungaria nu a avut intenţia să ocupe
teritorii. Noi nu am avut o intenţie agresivă împotriva Republicii
Cehoslovacia, Ungaria nu a dorit realipirea prin război a teritoriilor.
Noi am intrat în Bácska (Bacika, partea de vest a Voivodinei sârbeşti -
n. a.) numai după prăbuşirea statului Iugoslavia. Noi am acceptat prin
pace arbitrajul puterilor Axei privind teritoriile luate de România în
1919. Ungaria a fost forţată să intre în război impotriva Aliaţilor.
Noi nu am dorit să ridicăm ambiţia noastră prin putere şi nu am am avut
intenţia să ocupăm de la nimeni nici măcar un metru pătrat. Azi este
clar că germanii au pierdut războiul. Toate guvernele sunt responsabile
pentru destinul lor. Cum zicea Bismarck, "Nu există o naţiune care se
sacrifică pe altarul alianţelor". Aceasta este consecinţa
responsabilităţii istoriei mele.În martie anul acesta führerul
Adolf Hitler m-a invitat să negociem în ceea ce priveşte repatrierea
armatei maghiare - un subiect ridicat de mine. El m-a informat că
Ungaria va fi ocupată prin forţe germane. Germania a invadat Ungaria.
Au arestat cetaţeni unguri şi membri din parlament, şi pe ministrul de
interne al guvernului, au violat suveranitatea maghiară. Mi-au cerut să
desemnez un guvern care se bucură de încrederea Germaniei, guvernul
Döme Sztójay. Germania nu s-a ţinut de cuvânt. Sub ocupaţia germană,
Gestapoul a tratat problema evreiască în manieră incompatibilă cu
normele umane. Locotenentul Szilárd Bakay, comandantul Budapestei a
fost atacat şi scos din funcţie de agenţii germani (...). Avioanele
germane au lansat paraşutişti împotriva guvernului. Am primit
informaţii că trupele progermane intenţionau să forţeze politica şi să
răstoarne guvernul nostru pe care l-am desemnat, iar teritoriul
Ungariei să devină teatru al operaţiunilor Reichului. M-am decis să-mi
apăr Ungaria chiar împotriva aliatului german,. Nu permit ca naţiunii
ungare să-i fie luate libertatea şi independenţa. Am informat
reprezentanţii al Reichului despre armistiţiul militar!”

(Admiral Nicholas Horthy Memoirs Annoted by L. Simon [1])

După
abdicarea lui Horthy, Ferenc Szálasi a devenit prim-ministru şi, în
câteva luni, a deportat evreii din ghetourile budapestane. Mulţi erau
împuşcaţi şi aruncaţi în Dunăre.Horthy a petrecut restul
războiului în arest, într-o casă din Bavaria, fiind tratat foarte bine.
A fost arestat de către americani în mai 1945.Horthy şi situaţia evreilor (1920 - 1944)Ungaria
a fost primul stat din Europa interbelică ce a legiferat măsuri şovine.
Încă din 1920 a adoptat legea privind reglementarea admiterii în
învăţământul superior, scopul declarat al legii fiind „contingentarea cu înţeleaptă chibzuinţă a numărului studenţilor”. În realitate, era vorba de limitarea la anumite procente a studenţilor aparţinând naţionalităţilor conlocuitoare.Începând din 1938, s-au luat o serie de măsuri antievreieşti. Legea numită „Asigurarea mai eficientă a echilibrului vieţii sociale şi economice”
limita accesul evreimii la viaţa economică şi socială din Ungaria.
Circa 250.000 de evrei şi-au pierdut locurile de muncă. Peste numai o
jumătate de an, parlamentul ungar a adoptat o altă lege antisemită care
stabilea că trebuiau consideraţi evrei, alături de cei de religie
israelită, toţi cei cu un părinte ori doi bunici de religie iudaică în
momentul, ori înaintea intrării în vigoare a legii. Noţiunea de evreu a
fost extinsă ulterior prin legea din 1941, privind „apărarea rasei”. „A treia lege evreiască” interzicea căsătoriile mixte.În timpul războiului, Endre László, numit secretar de stat la Ministerul de interne, declara la radio: „Unanimitatea
societăţii ungare apărătoare a purităţii rasiale urgentează de paroape
25 de ani rezolvarea problemei evreieşti. [...] Nu de un an-doi, ci de
decenii întregi, ca să spunem aşa, prima în Europa, maghiarimea a
simţit pe propria piele ce pericol catastrofal reprezintă creşterea în
proporţii tot mai mari a influenţei evreieşti. De-a lungul unei lupte
de decenii s-a cristalizat convingerea că numai o rezolvare radicală
poate duce la rezultatul definitiv şi satisfăcător, dorit de ambele
părţi. Convingerea noastră de nestrămutat putem s-o sintetizăm astfel:
pentru neamul nostru maghiar, evreimea este un element care nu este
dorit, nici din punct de vedere moral, nici spiritual, nici fizic.
Conştienţi de această descoperire, trebuie să căutăm acea rezolvare
care departajează şi elimină în întregime evreimea din viaţa ungurimii”

({{{2}}})

Adolf Eichmann a mărturisit la proces că „guvernul ungar a plătit 5.000 de mărci pentru deportarea fiecărei familii de evrei”. „Nu,
ungurii nu i-au vândut pe evrei naziştilor, ci pur şi simplu le-au
plătit ca să-i ia şi să-i ducă. Putem afirma cu inima curată că nu a
existat popor în Europa care să se fi purtat mai cumplit, mai inuman cu
evreii decât ungurii”

(Singer Zoltán, „Volt egyszer egy Dés”, Tel-Aviv, vol. II, p. 411)

Evreii
din Transilvania cedată au fost adunaţi în ghetouri, apoi, către
sfârşitul războiului (15 mai - 9 iulie 1944) trimişi la Auschwitz, nu
câte 3.000 de oameni pe zi, cum raportase Edmund Veesenmayer, emisarul
special al lui Hitler la Budapesta, ci câte 12.000, uneori chiar 14.000
de oameni pe zi. Autorităţile naziste de la Berlin au fost uimite de
eficienţa autorităţilor horthyste, fiind nevoite, uneori, să le
tempereze din lipsa unui număr corespunzător de facilităţi pentru
gazare şi incinerare. Este semnificativ faptul că, pentru a putea primi
evreii din Ungaria, la Auschwitz au fost întărite furnalele şi
coşurile, au fost repuse în funcţiune vechile camere de gazare, s-au
săpat şanţuri pentru arderea cadavrelor, ce nu mai intrau la
crematoriu, a fost mărit personalul de circa patru ori. „Unul
din consilierii ambasadei germane din Budapesta s-a prezentat de trei
ori la Ministerul de externe şi a atras atenţia cu pregnanţă că
reprezintă un interes comun [nazisto-horthyst]; să nu se comită excese
poliţieneşti, care ar putea genera contramăsuri pe plan extern, nu
numai împotriva cetăţenilor unguri, ci şi a cetăţenilor germani... În
mod deosebit s-a atras atenţia guvernului ungar asupra tratamentului
corespunzător ce trebuie aplicat cetăţenilor consideraţi duşmani şi
averii acestora; s-a transmis sinteza reglementărilor germane în acest
domeniu, exprimând dorinţa ca din partea ungară să nu se întreprindă
măsuri care să le depăşească pe acestea”

(„Vádirat a nácizmus ellen”, Budapest, 1958, vol. I, p. 288)

Horthy,
dându-şi seama de gravitatea fără precedent a atrocităţilor antisemite
petrecute sub conducerea sa, şi-a pregătit un alibi imbatabil pentru
perioada următoare. În 29 martie 1944 a dat mână liberă guvernului de
sub conducerea sa cu privire la ordonanţele guvernamentale
antievreieşti, nedorind să exercite influenţă în privinţa acestora. De facto,
însă, a numit la Ministerul de interne, în funcţii de secretari de stat
cu misiunea de „a rezolva problema evreiască”, pe László Baky şi pe
László Endre, oamenii lui de încredere, pe care Horthy îi ştia încă de
la Seghedin (1919), cunoscuţi în ţară ca antisemiţi vehemenţi. La
învestirea lui Baky, Horthy i-a spus: „Te
numeri printre ofiţerii mei vechi din Seghedin, ştiu că îmi eşti
devotat, mă încred total în tine, de aceea te numesc, în aceste zile
grele, secretar de stat la Ministerul de interne. Azi avem nevoie de
cei mai buni unguri... Urăsc evreii galiţieni şi comunişti. Afară cu ei
din ţară! Afară! Afară! ”

(Lévai Jenő, „Zsidósors Magyarorzságon”, pp. 99-100)

Miklos Horthy




Miklós Horthy de Baia Mare, Duce de Szeged şi Otranto (în maghiară Vitéz Nagybányai Horthy Miklós;
n. 18 iunie 1868, Kenderes, d. 9 februarie 1957, Estoril) a fost amiral
şi guvernator al Ungariei de la 1 martie 1920 până la 15 octombrie 1944.În
urma primului război mondial guvernul Béla Kun demisionează pe 4 iunie
1919, iar în 6-7 august 1919 Béla Kun fuge în Austria. Ca urmare
Horthy, comandantul flotei Austro-Ungare, a fost ales în martie 1920 de
parlamentul ungar, cu 131 voturi din 141, regent al Ungariei. Titlul
lui era „Serenissima Sa Alteţă, Regentul Regatului Ungar” (în maghiară „Ő Főméltósága a Magyar Királyság Kormányzója”).
A condus Ungaria între cele două războaie mondiale, precum şi în timpul
celui din urmă, de pe o poziţie conservatoare, cu înclinaţii de dreapta.BiografieTinereţeMiklós Horthy,
fiul aristocratului István Horthy şi al Paulei Halassy, a absolvit
şcoala elementară în oraşul Kenderes (1847-1876) continuându-şi
studiile în oraşul Debrecen-Debreţin, la Universitatea reformată
(1876-1878). A urmat studiile la Universitatea din Sopron (1878-1882),
după care le-a continuat la Academia de Marină.În anul 1886 a
devenit comandant de flotă. În 1890, la Istanbul, şi-a satisfăcut
stagiul militar la bordul navei de război „Taurus”. În perioada
1892-1894 Horthy a fost ofiţer pe crucişătorul „Saida”. În anii
1908-1909 a devenit comandantul vaporului „Taurus”. Între 1909-1914
Horthy, care era stimat de împăratul Francisc Iosif, avansează şi
devine, în timpul războiului, comandantul flotei austro-ungare.Miklós
Horthy s-a căsătorit la 22 iulie 1901, la Arad, cu Magdolna Purgly,
fiica lui János Purgly şi Ilona Vásárhelyi. Împreună au avut patru
copii: Magdolna, Paula, István şi Miklós.Perioada primului război mondial Horthy, rănit, pe „Novara”


În
timpul primului război mondial, a luptat, la început având grad de
căpitan, apoi avansând până la rangul de comandant al flotei (martie
1918), împotriva flotei italiene, pe care a şi înfrânt-o de mai multe
ori. La 8 iulie 1916, sub comanda lui Horthy, fu atacat oraşul italian
Otranto, cu nava de luptă „Novara“ cu 3 bărci „Torpedo“ şi cu un
submarin „U-17”. Au fost distruse 5 nave italiene de pază militară. La
15 mai 1917, a avut loc o altă acţiune în acelaşi loc, Horthy pornind
la luptă cu crucişătoarele: „Novara”, „Helgoland” şi „Saida”. În urma
acestei acţiuni militare, comandantul ungar a fost rănit la picioare şi
la cap, continuând, de pe targă, să conducă operaţiunile. La 30
octombrie 1918, Horthy primi gradul de viceamiral, însă a doua zi i-a
fost adus ordinul împăratului Carol de a preda flota noului Regat al
Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor.În timpul tratativelor de pace
de la Paris, la 21 martie 1919, Béla Kun a preluat puterea la Budapesta
şi a proclamat constituirea Republicii Sovietice Ungare. La ordinul
acestuia, armatele ungare începură să atace noile state abia
înfiripate, mai ales regatul România, cu care optaseră unificarea
Ardealul, Banatul, Bucovina de Nord şi Basarabia. În această situaţie,
Armata Română a trecut la eliberarea teritoriului naţional şi atacat
Ungaria. La 4 august 1919 armata română a cucerit Budapesta şi a
eliberat Ungaria de sub regimul comunist.La 4 iunie 1920, reprezentanţii Ungariei au semnat Tratatul de la Trianon.
Preluarea puterii. Perioada interbelică
Horthy, intrând în Budapesta pe 16 noembrie 1919


Imagine:Keszthely waxmuseum admiral horthy.jpg Horthy, la muzeul statuilor de ceară din Keszthely


Sfârşitul
războiului a însemnat pentru Ungaria tăierea accesului la mare, încât
serviciile de marină militară ale lui Horthy nu mai erau necesare. Dar,
în 1919, cariera lui Horthy luă turnură nouă. După o ocupaţie de
patruzeci de zile a Budapestei, armata română s-a retras, iar la 16
noiembrie Horthy, cu sediul de până atunci în Szeged, şi-a făcut
intrarea în capitala Ungariei. A fost reales regent la 1 martie 1920.
După două tentative nereuşite ale regelui Carol de a-şi relua tronul,
Horthy a devenit, la 7 noiembrie 1921, unicul stăpânitor al Ungariei
prin modificarea constituţiei.La
25 iulie 1920 Horthy l-a desemnat pe Pál Teleki ca prim-ministru, dar
la 14 aprilie 1921 acesta a demisionat. Horthy l-a numit succesor la
preşedinţia guvernului pe István Bethlen (care fusese membru al
delegaţiei la semnarea Tratatului de la Trianon, din 1920). Acesta a
deţinut funcţia de premier până la 14 august 1931.
În această
perioadă, Horthy a decis să nu se implice în viaţa politică,
îndeplinind funcţii strict protocolare. Importanţa sa a crescut după
1938, odată cu anexarea primelor teritorii primite de la Hitler, când a
defilat călare pe cal sur prin oraşele importante ale acestora.Având
orientare conservatoare, Horthy a început să simpatizeze cu fascismul,
deşi numai în parte, doar pentru a-şi păstra puterea, însă, personal,
nu a agreat mişcarea fascistă din Ungaria (mai precis Partidul Crucilor
cu Săgeţi), liderul acestei organizaţii, Ferenc Szálasi, fiind
întemniţat din ordinul lui Horthy.Guvernarea sa a fost mai
degrabă de factură conservatoare, autoritară, decât cu caracter
fascist. Când Adolf Hitler a început să-şi arate puterea, forţând
statele vecine să retrocedeze teritoriile anexate după primul război
mondial, Horthy a devenit vasalul acestuia. El urmărea, în primul rând,
refacerea Ungariei Mari.În noiembrie 1938, prin Arbitrajul de la
Viena, Ungaria a primit o treime din Slovacia, iar cinci luni mai
târziu şi o parte din Rutenia. Horthy a fost mai mult decât mulţumit de
acest rezultat, întrucât singur recunoştea că „O intervenţie militară
ungară ar însemna un dezastru pentru Ungaria, fiindcă, la ora actuală,
Armata Cehoslovacă are cele mai bune arme din Europa, iar Budapesta
este la doar cinci ore distanţă de graniţa cehoslovacă, în cazul unui
raid aerian. M-ar neutraliza înainte s-apuc să mă scol din pat”. În
1940, prin cel de-al doilea Arbitraj de la Viena (cunoscut în
istoriografia românească sub numele mai potrivit de Dictatul de la
Viena), Ungaria a anexat nord-vestul Transilvaniei, cu o populaţie
majoritar românească. După dezmembrarea Iugoslaviei, în 1941, Ungaria a
primit şi Banatul Sârbesc, dar, la presiunile Mareşalului Ion
Antonescu, administraţia militară a acestei provincii a rămas cea
germană.Populaţia nemaghiară, precum şi evreii din teritoriile
primite au suferit, de-a lungul celui de-al doilea război mondial, o
serie de abuzuri şi crime săvârşite de autorităţile Ungariei.Regimul Horthy în timpul celui de-al doilea război mondial
Hitler şi Horthy inspectând submarine


Al
doilea război mondial, stârnit de Hitler la 1 septembrie 1939, nu a
atras şi Ungaria chiar de la început. Între 16 şi 24 august 1940, la
Turnu Severin, au avut loc negocierile dintre delegaţia română şi cea
maghiară, în privinţa Ardealului. La 30 august 1940, la Viena a fost
luată decizia asupra soartei Transilvaniei prin miniştrii de externe ai
Germaniei Joachim von Ribbentrop şi Italiei Galeazzo Ciano. Partea
nordică a teritoriului revenea Ungariei iar cea de sud rămânea
României. O lună mai târziu, trupele ungare au intrat în Ardealul de
Nord. În aprilie 1941, Ungaria a devenit membru deplin al Axei şi,
alături de Germania şi Bulgaria, a participat la atacarea regatului
Iugoslavia. Unităţile armatei germane au tranzitat Ungaria, cu
consimţământul dat de Horthy. În semn de protest faţă de această
acţiune, premierul ungar Pál Teleki s-a sinucis.La 22 iunie
1941, Germania a atacat U.R.S.S.. Ungaria a intrat în război ca aliat
al Axei, jertfind pe front, pe parcursul conflagraţiei, peste un milion
de soldaţi.În 1942, după înfrângerea decisivă a Germaniei şi a
aliaţilor Axei la Stalingrad, Horthy a decis să înceapă negocieri de
pace cu Aliaţii. Delegaţia secretă a fost condusă de Albert
Szent-Györgyi şi a avut de mai multe ori contacte cu diplomaţii
britanici din Istanbul. Ca şi în cazul României, Hitler avea cunoştinţă
de aceste tatonări diplomatice.În 1944, Armata Roşie ajunsese la
frontiera Ungariei. Pentru a preveni vreo acţiune a lui Horthy în
defavoarea lor, Hitler l-au chemat pe acesta pentru discuţii în
Austria, la castelul Kessheim, la marinea oraşului Salzburg, foarte
aproape de Berchtesgaden, reşedinţa montană a lui Hitler. Însă, o dată
ajuns acolo, Horthy a fost reţinut cu forţa şi practic deposedat de
putere. Germania era decisă să evite o ”a doua Italie", ieşită din axă
în 1943, aşa că a pregătit din septembrie 1943 planul Margarethe, în
virtutea căruia, la 19 martie 1944, opt divizii germane, venind din
zonele Belgrad, Zagreb, Viena şi Cracovia, au ocupat Ungaria. A fost
instalat la putere la 23 martie 1944 un guvern-marionetă, condus de
premierul Döme (Dumitru) Sztójay. Horthy a rămas şef al statului. (Pe
larg, v. mai jos.)Adolf Eichmann, şeful secţiei din ministerul
securităţii germane ce se ocupa cu deportarea evreilor, împreună cu
comandanţii unităţilor SS speciale Sondereinsatzkommando,
Hermann A. Krumey şi Dieter Wisliceny (acesta din urmă desemnat
anterior pentru Grecia), au ajuns la Budapesta cu un grup de ofiţeri
SS. Eichmann a ordonat liderilor comunităţii evreieşti să se prezinte
la o conferinţă, ca să le ceară înfiinţarea unui organism administrativ
numit "Judenrat" (în germană, "Consiliu Evreiesc").
Acesta urma să execute ordinele germane ce urma să le primească. La 21
martie a luat fiinţă Consiliu Evreiesc, avându-i membri pe: Dr. Ernő
Bóda, Dr. Ernő Pető, Dr. Károly Wilhelm, Dr. Samu Csobádi, Samu
Kahan-Frankl, Fülöp Freudiger; şi Dr. Nison Kahan. Şeful consiliului
era Samu Stern. La 29 martie a intrat în vigoare o nouă lege privind
regimul discriminant al evreilor din Ungaria, obligativitatea stelei
galbene cusută pe îmbrăcăminte, înregistrarea proprietăţilor şi
concentrarea populaţiei evreieşti în anumite zone. Eichmann a împărţit
Ungaria în 10 districte jandarmereşti şi 6 zone operaţionale
antievreieşti: zona I Carpaţii; II Transilvania; III nordul Ungariei
(Felvidék); IV sudul Ungariei (Délvidék); V Transdanubia (Dunán-túl);
VI Budapesta. Deportarea şi concentrarea populaţiei evreieşti a fost
efectuată prin intervenţia trupelor SS speciale de acţiune, supranumite
pe nemţeşte Sondereinsatzkommandos, aduse din localitatea austriacă
Mauthausen, unde era în funcţiune unul din temutele lagăre de
concentrare naziste. „Primul
ministru devine Döme Sztójay, pe 19 martie la şedinţa consiliului de
miniştri Döme anunţă numirea noului ministru de interne Andor Jarros şi
noii secretari de stat Endre Baky şi László Endre”

(Pelle János: A katolikus egyház és a zsidótörvények. Saly Dezső: i.m. 589.)

Suverenitatea
Ungariei devenise aşadar la 19 martie 1944 o "farsă", aşa cum Horthy a
declarat la Nürnberg (T/1246), germanii au devenit şefii reali statului.
http://miklos-horthy.infonews.ro/despre_Miklos_Horthy-100.html