Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Beligan[v=]
Pagina 4 din 6
Pagina 4 din 6 • 1, 2, 3, 4, 5, 6
Beligan[v=]
Rezumarea primului mesaj :
RADU BELIGAN-
2]Tinereţea e în sine o sărbătoare, dar cand înţelegem asta deja e prea târziu.
1]Nu vorbi niciodată despre tine. Scrie!
=====
Lamia
RADU BELIGAN-
2]Tinereţea e în sine o sărbătoare, dar cand înţelegem asta deja e prea târziu.
1]Nu vorbi niciodată despre tine. Scrie!
=====
Lamia
Ultima editare efectuata de catre Admin in 21.11.15 10:43, editata de 40 ori
Re: Beligan[v=]
Radu Beligan, Gheorghe Zamfir, Dan Iordăchescu şi Cristian Ţopescu, printre laureaţii premiilor Oscar Românesc
Re: Beligan[v=]
Radu Beligan, prieten cu Victor Eftimiu
Radu Beligan - Motto pentru un volum de memorii: "Nu vorbi niciodată despre tine. Scrie!" În ciuda diferenţei de vîrstă dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales după ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a văzut moartea". Faceam deseori vacanţele împreună la mare şi ne pierdeam în lungi discuţii peripatetice, el în plină facondă, eu fermecat de erudiţia lui în multe domenii.
Eftimiu, care se născuse în Bobostita din Epirul albanez şi n-a ştiut, pînă la 7 ani, nici o boabă românească, era pasionat să descopere originea unor cuvinte şi deţinea secretul multor etimologii neaşteptate. De pildă, îmi spunea el, cuvîntul sandulie, cu care oltenii numesc covoraşul de lîngă pat, vine de la franţuzescul "descente du lit". Cine şi-ar fi închipuit că atît de neaosul mujdei vine tot din franceză: mousse d'ail (adică spuma de usturoi)?
Cuvîntul mişto, revendicat de ţigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemţească "mit stock", adică "cu baston", ceea ce înseamnă cineva de condiţie bună. Un tip cu baston e un tip mişto!
Tot din germană ne vine şi cuvîntul şmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, îmi explica Eftimiu, au angajat specialişti în degustarea vinurilor. În germană, schmecken înseamnă a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operaţia era un smeker, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteţ, imposibil de tras pe sfoară.
Odată, la Constanţa, ne-am oprit în faţa unei vitrine în care erau expuse vreo douazeci de busturi în miniatură ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Nişte orori din ghips, trase în serie. Peste grămada de busturi kitsch, un anunt scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei".
Îmi amintesc explozia de rîs pe care ne-a stîrnit-o acest plural stupefiant şi, de aici, consideraţiile de ordin lingvistic. În fond, negustorul făcuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI...
Cu totul neaşteptată este originea altor două cuvinte a căror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de paţachină şi joben.
Dicţionarul ne spune că paţachină e o plantă numită în latineşte Rubia tinctorum, dar nu ne arată că tot paţachină se spune şi unei femei de moravuri uşoare. Care e rădăcina acestei paţachine? În Bucureşti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a fost cel dintîi care a deschis în România un "santan" pe bulevardul Elisabeta, importînd de la Viena nişte fete vesele care circulau seara pe Bulevard în faţa "instituţiei", ca să atragă clientela. Acestea erau "fetele lui Patac", adică paţachinele... În ce priveşte joben, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie e desemnată în toate limbile cu cuvinte care indică forma ei (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiană cilindro, limba română fiind singura în care numele înaltei pălării are cu totul altă denumire, afară de aceea populară de "ţilindru". Explicaţia este simplă: cel ce a introdus în Bucureşti prestigiosul acoperămînt era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei şi se numea Jobin.
Tot Eftimiu mi-a revelat ca, în limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume cînd sînt moarte şi un alt nume cînd sînt vii. Boul se cheama OX cînd e pe patru picioare. Şi cînd e tăiat se cheamă beef.. Viţelul viu se cheamă calf, mort se cheamă veal. Pocului i se pune pig cînd e viu şi pork cînd e mort. Oaia este sheep cînd trăieşte şi, cînd moare, devine mutton. De ce? Fiindcă în Anglia, începînd cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemţi: OX, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - pork; mouton - mutton; boeuf - beef!Citeste mai mult...
Radu Beligan - Motto pentru un volum de memorii: "Nu vorbi niciodată despre tine. Scrie!" În ciuda diferenţei de vîrstă dintre noi, Victor Eftimiu mi-a acordat prietenia lui, mai ales după ce am jucat rolul vagabondului din "Omul care a văzut moartea". Faceam deseori vacanţele împreună la mare şi ne pierdeam în lungi discuţii peripatetice, el în plină facondă, eu fermecat de erudiţia lui în multe domenii.
Eftimiu, care se născuse în Bobostita din Epirul albanez şi n-a ştiut, pînă la 7 ani, nici o boabă românească, era pasionat să descopere originea unor cuvinte şi deţinea secretul multor etimologii neaşteptate. De pildă, îmi spunea el, cuvîntul sandulie, cu care oltenii numesc covoraşul de lîngă pat, vine de la franţuzescul "descente du lit". Cine şi-ar fi închipuit că atît de neaosul mujdei vine tot din franceză: mousse d'ail (adică spuma de usturoi)?
Cuvîntul mişto, revendicat de ţigani, derivă, după Eftimiu, de la sintagma nemţească "mit stock", adică "cu baston", ceea ce înseamnă cineva de condiţie bună. Un tip cu baston e un tip mişto!
Tot din germană ne vine şi cuvîntul şmecher. Boierii olteni care aveau podgorii, îmi explica Eftimiu, au angajat specialişti în degustarea vinurilor. În germană, schmecken înseamnă a avea gust, a fi bun la gust. Omul care făcea operaţia era un smeker, adică un specialist pe care nu-l puteai păcăli cu un vin prost. De aici, prin extensiune, un individ isteţ, imposibil de tras pe sfoară.
Odată, la Constanţa, ne-am oprit în faţa unei vitrine în care erau expuse vreo douazeci de busturi în miniatură ale lui Ovidiu, exilatul de la Tomis. Nişte orori din ghips, trase în serie. Peste grămada de busturi kitsch, un anunt scris cu litere mari preciza: "OVIZI, 6 lei".
Îmi amintesc explozia de rîs pe care ne-a stîrnit-o acest plural stupefiant şi, de aici, consideraţiile de ordin lingvistic. În fond, negustorul făcuse o analogie: GUVID-GUVIZI, OVID-OVIZI...
Cu totul neaşteptată este originea altor două cuvinte a căror etimologie o descoperise Eftimiu. E vorba de paţachină şi joben.
Dicţionarul ne spune că paţachină e o plantă numită în latineşte Rubia tinctorum, dar nu ne arată că tot paţachină se spune şi unei femei de moravuri uşoare. Care e rădăcina acestei paţachine? În Bucureşti, exista pe vremuri un vestit mezelar pe nume Patac. Fratele acestuia a fost cel dintîi care a deschis în România un "santan" pe bulevardul Elisabeta, importînd de la Viena nişte fete vesele care circulau seara pe Bulevard în faţa "instituţiei", ca să atragă clientela. Acestea erau "fetele lui Patac", adică paţachinele... În ce priveşte joben, multă lume se întreabă de ce acest soi de pălărie e desemnată în toate limbile cu cuvinte care indică forma ei (în franceză haut-de-forme, în engleză top hat, în germană zylinder, în italiană cilindro, limba română fiind singura în care numele înaltei pălării are cu totul altă denumire, afară de aceea populară de "ţilindru". Explicaţia este simplă: cel ce a introdus în Bucureşti prestigiosul acoperămînt era un negustor francez care avea magazinul pe Calea Victoriei şi se numea Jobin.
Tot Eftimiu mi-a revelat ca, în limba engleză, animalele comestibile au două nume, un nume cînd sînt moarte şi un alt nume cînd sînt vii. Boul se cheama OX cînd e pe patru picioare. Şi cînd e tăiat se cheamă beef.. Viţelul viu se cheamă calf, mort se cheamă veal. Pocului i se pune pig cînd e viu şi pork cînd e mort. Oaia este sheep cînd trăieşte şi, cînd moare, devine mutton. De ce? Fiindcă în Anglia, începînd cu secolul al XIII-lea, paznicii de turme au fost întotdeauna nemţi: OX, sheep, calf, pig. În vreme ce bucătarii au fost totdeauna francezi: veau - veal; porc - pork; mouton - mutton; boeuf - beef!Citeste mai mult...
Radu Beligan, un rol de exceptie in “Egoistul”
Radu Beligan, un rol de exceptie in “Egoistul”
Piesa de teatru “Egoistul” de Jean Anouilh, un spectacol ce are la activ sute de
Piesa de teatru “Egoistul” de Jean Anouilh, un spectacol ce are la activ sute de
Radu Beligan, împreună cu fiica sa, pe scena teatrului braşo
Radu Beligan, împreună cu fiica sa, pe scena teatrului braşovean
17:39Marele actor nu vine cu „mâna goală“, ci aduce pe scena Teatrului „Sică Alexandrescu" piesa „Egoistul", a cărei regie o şi semnează. Spectacolul are loc mâine seară, de la ora 19.00.
17:39Marele actor nu vine cu „mâna goală“, ci aduce pe scena Teatrului „Sică Alexandrescu" piesa „Egoistul", a cărei regie o şi semnează. Spectacolul are loc mâine seară, de la ora 19.00.
Radu Beligan: "Actoria e o meserie care se ia prin osmoza"
Radu Beligan: "Actoria e o meserie care se ia prin osmoza"
Cu maestrul faci intiia oara cunostinta la Telecinemateca. E ca o intilnire incognito, usor conspirativa, intre tine, cetitorul clasicului nene Iancu si telespectatorul fidel al modernului si atotprezentului Rica Venturiano.
Cu maestrul faci intiia oara cunostinta la Telecinemateca. E ca o intilnire incognito, usor conspirativa, intre tine, cetitorul clasicului nene Iancu si telespectatorul fidel al modernului si atotprezentului Rica Venturiano.
Confesiuni despre arta si viata cu Radu Beligan, la Paris
Confesiuni despre arta si viata cu Radu Beligan, la Paris
Maestrul Radu Beligan va sustine miercuri, 26 mai, incepand cu ora 19.00, la Ambasada Romaniei din Paris, o conferinta-spectacol, transmite care citeaza misiunea diplomatica romana din capitala Frantei. Conferinta, intitulata “Confesiuni despre arta si viata”, este ilustrata de o coloana cinematografica creata de dramaturgul Mona Radu. Intrarea la acest eveniment este libera in limita locurilor disponibile. Inscrierea este obligatorie si se poate face la adresa de e-mail
\n
secretariat2@amb-roumanie.fr
Această adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
pana la data de 25 mai
Maestrul Radu Beligan va sustine miercuri, 26 mai, incepand cu ora 19.00, la Ambasada Romaniei din Paris, o conferinta-spectacol, transmite care citeaza misiunea diplomatica romana din capitala Frantei. Conferinta, intitulata “Confesiuni despre arta si viata”, este ilustrata de o coloana cinematografica creata de dramaturgul Mona Radu. Intrarea la acest eveniment este libera in limita locurilor disponibile. Inscrierea este obligatorie si se poate face la adresa de e-mail
\n
secretariat2@amb-roumanie.fr
Această adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina.
pana la data de 25 mai
Un monstru sacru la Palatul Roznovanu
Un monstru sacru la Palatul Roznovanu
Aflat în turneu la Iaşi cu spectacolul „Egoistul”, actorul Radu Beligan a făcut o scurtă vizită la Primăria Iaşi, acolo unde s-a întreţinut timp de o oră cu primarul Gheorghe Nichita. „A fost o mare plăcere să stau de vorbă cu un fost absolvent al Colegiului Negruzzi şi cu un om cu o experienţă de viaţă extraordinară.
Citeste articolul
Aflat în turneu la Iaşi cu spectacolul „Egoistul”, actorul Radu Beligan a făcut o scurtă vizită la Primăria Iaşi, acolo unde s-a întreţinut timp de o oră cu primarul Gheorghe Nichita. „A fost o mare plăcere să stau de vorbă cu un fost absolvent al Colegiului Negruzzi şi cu un om cu o experienţă de viaţă extraordinară.
Citeste articolul
Omul zilei: Radu Beligan
Omul zilei: Radu Beligan
Biroul secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) îi va acorda astăzi maestrului Radu Beligan Premiul "Opera Omnia", ceremonia de decernare urmând să se desfăşoare la Craiova, în cadrul Festivalului Internaţional Shakespeare. Distincţia [...]
Biroul secţiei române a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru (AICT) îi va acorda astăzi maestrului Radu Beligan Premiul "Opera Omnia", ceremonia de decernare urmând să se desfăşoare la Craiova, în cadrul Festivalului Internaţional Shakespeare. Distincţia [...]
La 91 de ani, maestrul Radu Beligan pleacă în turneu
La 91 de ani, maestrul Radu Beligan pleacă în turneu
Radu Beligan: Moş Crăciun sunt eu!
Radu Beligan: „Moş Crăciun sunt eu!“
Actorul n-a crezut niciodată în Moş Crăciun. A considerat mereu că Moşul e el însuşi. Radu Beligan e un Moş Crăciun modern. A împlinit 91 de ani, crede în tradiţiile transmise prin internet şi vrea să aducă pace în războiul dintre români şi români.
Actorul n-a crezut niciodată în Moş Crăciun. A considerat mereu că Moşul e el însuşi. Radu Beligan e un Moş Crăciun modern. A împlinit 91 de ani, crede în tradiţiile transmise prin internet şi vrea să aducă pace în războiul dintre români şi români.
VIDEO Radu Beligan, la 91 de ani: Suntem pe pământ pentru a
VIDEO Radu Beligan, la 91 de ani: „Suntem pe pământ pentru acest lucru unic, să iubim“
Ieri, actorul a intrat din nou în pielea celebrului personaj Leon Saint-Pe, în piesa „Egoistul“ de la Teatrul Naţional din Bucureşti, alături de colegii săi Simona Bondoc, Damian Crâşmaru, Marin Moraru. Radu Beligan, care împlineşte astăzi 91 de ani, spune că secretul longevităţii sale este „iubirea“. „Suntem pe pământ pentru acest lucru unic, să iubim“, e de părere actorul.
„Egoistul" de Jean Anouilh, în regia lui Radu Beligan, a avut premiera în 2004 la Naţionalul bucureştean, iar de atunci fiecare reprezentaţie (peste 100 la număr) se joacă cu casa închisă.
„«Egoistul» este un spectacol extraordinar, în care îl putem întâlni pe Maestru nu numai în calitatea ce i-a adus notorietatea, cea de interpret, dar şi într-o alta, la fel de apreciată, cea de regizor. Sub bagheta sa prinde viaţă casa de sfârşit de secol XX a unui celebru dramaturg, prin care se perindă toţi apropiaţii acestuia pentru a obţine mult râvnitele... autografe, pe cecuri de 20.000 de franci", se arată într-un comunicat TNB.
Întâlnirea dintre Radu Beligan, regizorul spectacolului „Egoistul" şi interpretul rolului principal, şi Jean Anouilh, autorul piesei, s-a petrecut în urmă cu 30 de ani, la Comédie des Champs Élysées, în Franţa. Beligan a asistat la o repetiţie a acestuia, a notat tot ce dramaturgul, în calitate de regizor al propriului text, spunea, apoi au luat masa împreună.
Peste 70 de ani pe scenă
Cu o carieră de peste 70 de ani în teatru, Radu Beligan a învăţat să se ferească de boemie şi de alte capcane şi să trateze profesia cu eleganţă de la cronicari, dramaturgi, actori, machiori, sufleori sau chiar tehnicieni, pentru că şi ei „au fost profesorii mei", declară artistul.
El continuă: „Arta actorului nu se poate învăţa numai la şcoală.
De aici se pot deprinde unele legi generale, reguli tehnice, dar misterul creaţiei îl poţi descoperi doar singur, foarte greu şi de-a lungul multor ani. Uneori, ajungând chiar un mare maestru, descoperi cu stupoare că nu ştii tot, că mai există zone misterioase pe care încă nu le-ai descifrat".
Primul rol în film, la 25 de ani
Radu Beligan s-a născut la 14 decembrie 1918, în comuna Galbeni, judeţul Bacău. Ales membru de onoare al Academiei Române în 2004, actorul a debutat în cinema în 1943, în filmul „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, în regia lui Jean Georgescu. De atunci a apărut în producţii semnate de Paul Călinescu, Jean Mihail, Ion Popescu Gopo sau Lucian Pintilie.
În teatru, a fost Agamiţă Dandanache („O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1948), Filipetto („Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, 1957), Richard al III-lea („Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976) sau Ianke („Take, Ianke şi Cadîr" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonţa, 2001).
Radu Beligan povesteşte cum a învăţat meserie şi, mai ales, de la cine: „Lângă pupitrul cortinierului e un mic spaţiu de unde poţi urmări spectacolul. Acolo eram noi, nelipsiţi, sorbind ca un burete tot ce făceau marii artişti.
Acolo am învăţat de la Aura Buzescu pe viu cât de importantă este perfecta articulaţie a textului care, de fapt, e prima îndatorire a actorului, aş zice politeţea actorului. De la Ion Finteşteanu am învăţat acurateţea şi precizia textelor, iar de la Costache Antoniu simplitatea plină de căldură omenească".
Director de teatre
Radu Beligan a studiat, în 1937-1938, Dreptul şi Filosofia la Bucureşti, apoi a intrat la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, profesoară fiindu-i Lucia Sturdza Bulandra.
Între 1950 şi 1965 a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film, iar între 1961 şi 1969, director al Teatrului de Comedie. Între 1969 şi 1990 a condus Teatrul Naţional Bucureşti. Din 1977 este preşedinte de onoare pe viaţă al Institutului Internaţional de Teatru.
Articol complet
Ieri, actorul a intrat din nou în pielea celebrului personaj Leon Saint-Pe, în piesa „Egoistul“ de la Teatrul Naţional din Bucureşti, alături de colegii săi Simona Bondoc, Damian Crâşmaru, Marin Moraru. Radu Beligan, care împlineşte astăzi 91 de ani, spune că secretul longevităţii sale este „iubirea“. „Suntem pe pământ pentru acest lucru unic, să iubim“, e de părere actorul.
„Egoistul" de Jean Anouilh, în regia lui Radu Beligan, a avut premiera în 2004 la Naţionalul bucureştean, iar de atunci fiecare reprezentaţie (peste 100 la număr) se joacă cu casa închisă.
„«Egoistul» este un spectacol extraordinar, în care îl putem întâlni pe Maestru nu numai în calitatea ce i-a adus notorietatea, cea de interpret, dar şi într-o alta, la fel de apreciată, cea de regizor. Sub bagheta sa prinde viaţă casa de sfârşit de secol XX a unui celebru dramaturg, prin care se perindă toţi apropiaţii acestuia pentru a obţine mult râvnitele... autografe, pe cecuri de 20.000 de franci", se arată într-un comunicat TNB.
Întâlnirea dintre Radu Beligan, regizorul spectacolului „Egoistul" şi interpretul rolului principal, şi Jean Anouilh, autorul piesei, s-a petrecut în urmă cu 30 de ani, la Comédie des Champs Élysées, în Franţa. Beligan a asistat la o repetiţie a acestuia, a notat tot ce dramaturgul, în calitate de regizor al propriului text, spunea, apoi au luat masa împreună.
Peste 70 de ani pe scenă
Cu o carieră de peste 70 de ani în teatru, Radu Beligan a învăţat să se ferească de boemie şi de alte capcane şi să trateze profesia cu eleganţă de la cronicari, dramaturgi, actori, machiori, sufleori sau chiar tehnicieni, pentru că şi ei „au fost profesorii mei", declară artistul.
El continuă: „Arta actorului nu se poate învăţa numai la şcoală.
De aici se pot deprinde unele legi generale, reguli tehnice, dar misterul creaţiei îl poţi descoperi doar singur, foarte greu şi de-a lungul multor ani. Uneori, ajungând chiar un mare maestru, descoperi cu stupoare că nu ştii tot, că mai există zone misterioase pe care încă nu le-ai descifrat".
Primul rol în film, la 25 de ani
Radu Beligan s-a născut la 14 decembrie 1918, în comuna Galbeni, judeţul Bacău. Ales membru de onoare al Academiei Române în 2004, actorul a debutat în cinema în 1943, în filmul „O noapte furtunoasă" de I.L. Caragiale, în regia lui Jean Georgescu. De atunci a apărut în producţii semnate de Paul Călinescu, Jean Mihail, Ion Popescu Gopo sau Lucian Pintilie.
În teatru, a fost Agamiţă Dandanache („O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1948), Filipetto („Bădăranii" de Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, 1957), Richard al III-lea („Richard al III-lea" de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976) sau Ianke („Take, Ianke şi Cadîr" de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonţa, 2001).
Radu Beligan povesteşte cum a învăţat meserie şi, mai ales, de la cine: „Lângă pupitrul cortinierului e un mic spaţiu de unde poţi urmări spectacolul. Acolo eram noi, nelipsiţi, sorbind ca un burete tot ce făceau marii artişti.
Acolo am învăţat de la Aura Buzescu pe viu cât de importantă este perfecta articulaţie a textului care, de fapt, e prima îndatorire a actorului, aş zice politeţea actorului. De la Ion Finteşteanu am învăţat acurateţea şi precizia textelor, iar de la Costache Antoniu simplitatea plină de căldură omenească".
Director de teatre
Radu Beligan a studiat, în 1937-1938, Dreptul şi Filosofia la Bucureşti, apoi a intrat la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, profesoară fiindu-i Lucia Sturdza Bulandra.
Între 1950 şi 1965 a fost profesor la Institutul de Teatru şi Film, iar între 1961 şi 1969, director al Teatrului de Comedie. Între 1969 şi 1990 a condus Teatrul Naţional Bucureşti. Din 1977 este preşedinte de onoare pe viaţă al Institutului Internaţional de Teatru.
Articol complet
La 91 de ani, maestrul Beligan face confesiuni lumii
La 91 de ani, maestrul Beligan face confesiuni lumii
După 70 de carieră... Radu Beligan, mărturisiri despre lumea
După 70 de carieră... Radu Beligan, mărturisiri despre lumea teatrului!
Maestrul Radu Beligan, unul dintre giganţii lumii teatrale româneşti,
revine pe scena Sălii Mici a Palatului (Sala Auditorium) în data de 19
octombrie, spre a le oferi admiratorilor săi prilejul de a asista la
minunatele “Confesiuni despre Arta şi Viaţă”. Timp de două ore,
maestrul va face mărturisiri legate de personalităţile lumii teatrale
care i-au marcat destinul şi cariera de-a lungul timpului, despre
modelele sale - Lucia Sturdza Bulandra, Victor Ion Popa, Al. Giugaru,
Ion Iancovescu, Elvira Godeanu, George Vrac, dar şi păreri sau sfaturi
privind teatrul românesc din ziua de astăzi, după mai bine de 70 de ani
de activitate. Colecţionarii şi iubitorii de cărţi rare, vor avea
posibilitatea să achiziţioneze ediţia revizuită şi completată a
manuscrisului “Note de Insomniac” însoţit de autograful original al
autorului. Cartea conţine o anexa de 40 de pagini la care s-a adăugat
volumului iniţial aparut în 2001, un jurnal al amintirilor şi,
totodată, o colecţie de eseuri.
http://www.atac-online.ro/07-09-2009/Dupa-70-de-cariera-Radu-Beligan-marturisiri-despre-lumea-teatrului.html
Maestrul Radu Beligan, unul dintre giganţii lumii teatrale româneşti,
revine pe scena Sălii Mici a Palatului (Sala Auditorium) în data de 19
octombrie, spre a le oferi admiratorilor săi prilejul de a asista la
minunatele “Confesiuni despre Arta şi Viaţă”. Timp de două ore,
maestrul va face mărturisiri legate de personalităţile lumii teatrale
care i-au marcat destinul şi cariera de-a lungul timpului, despre
modelele sale - Lucia Sturdza Bulandra, Victor Ion Popa, Al. Giugaru,
Ion Iancovescu, Elvira Godeanu, George Vrac, dar şi păreri sau sfaturi
privind teatrul românesc din ziua de astăzi, după mai bine de 70 de ani
de activitate. Colecţionarii şi iubitorii de cărţi rare, vor avea
posibilitatea să achiziţioneze ediţia revizuită şi completată a
manuscrisului “Note de Insomniac” însoţit de autograful original al
autorului. Cartea conţine o anexa de 40 de pagini la care s-a adăugat
volumului iniţial aparut în 2001, un jurnal al amintirilor şi,
totodată, o colecţie de eseuri.
http://www.atac-online.ro/07-09-2009/Dupa-70-de-cariera-Radu-Beligan-marturisiri-despre-lumea-teatrului.html
Maestrul Beligan, premiat de Voiculescu
Maestrul Beligan, premiat de Voiculescu
Prin intermediul fundaţiei care îi poartă numele, senatorul Dan Voiculescu a oferit, joi [...]
Prin intermediul fundaţiei care îi poartă numele, senatorul Dan Voiculescu a oferit, joi [...]
Mari actori români...
Mari actori români...
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=953&editie=48
Este titlul filmului semnat de regizorul Mihai Con­stantinescu, sprijinit de producătorul Titi Popescu şi Casa de filme FILMEX, precum şi de scenaristul Radu Beligan, nonagenarul societar al Naţionalului bucureştean. Ambiţia scenaristului este transparentă din primele secvenţe ale filmului de montaj. Dincolo de componenta nostalgic autobiografică, intens accentuată chiar de vizita făcută pe malurile Senei pentru a rememora contribuţia actorilor români la faima scenelor franceze, scenaristul doreşte să materializeze un omagiu amplu adus mai multor generaţii de actori, începând de la M. Pascally şi M. Millo.
Săptămâna premierei acestui film a avut ca eveniment şi decernarea Premiilor Gopo, manifestare ce a făcut uitată pentru puţin timp criza. în acelaşi timp, finalizarea concursului de proiecte de la Centrul Naţional al Cinematografiei a materializat opinia separată a regizorului Cristian Mungiu faţă de prevederile regulamentare de apreciere a scenariilor. De fapt, regizorul a reiterat nişte hibe de regulament semnalate chiar pe parcursul rândurilor acestei rubrici cu un an în urmă. Dar se pare că totul se va rezolva cu o nouă lege a cinematografiei, care va fi păstorită de veşnic tânărul senator cineast Sergiu Nicolaescu.
http://www.revistaluceafarul.ro/index.html?id=953&editie=48
Este titlul filmului semnat de regizorul Mihai Con­stantinescu, sprijinit de producătorul Titi Popescu şi Casa de filme FILMEX, precum şi de scenaristul Radu Beligan, nonagenarul societar al Naţionalului bucureştean. Ambiţia scenaristului este transparentă din primele secvenţe ale filmului de montaj. Dincolo de componenta nostalgic autobiografică, intens accentuată chiar de vizita făcută pe malurile Senei pentru a rememora contribuţia actorilor români la faima scenelor franceze, scenaristul doreşte să materializeze un omagiu amplu adus mai multor generaţii de actori, începând de la M. Pascally şi M. Millo.
Dintre generaţiile de mari actori ce au jucat pe scenele româneşti înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, sunt reţinute multe apariţii „nemurite” pe peliculă de filme mai mult sau mai puţin inspirate din epocă, cum ar fi Trenul fantomă, unde, alături de Gheorghe Storin, apare într-un impresionant rol de seducător Tony Bulandra, sau celebra O noapte furtunoasă de Jean Georgescu, în care apar Miluţă Gheorghiu, Alexandru Giugaru şi scenaristul nostru aflat la debutul în cinema cu rolul Rică Venturiano. Radu Beligan va recidiva rapid cu arta filmului, apărând şi în Visul unei nopţi de iarnă, semnat de acelaşi regizor în 1944.
Dintre generaţiile mai apro­piate ca vârstă „decanului” de la Naţional, merită a fi consemnate apariţiile lui Victor Rebengiuc, Gheorghe D­nică, Ion Lucian şi mai tânărul ştefan Iordache care, cu puţin timp înaintea morţii sale atât de timpurii, rememorează lecţiile de actorie primite, tot pe platourile filmului, de la Fory Etterle, George Calboreanu, Costache Antoniu, Sandu Sticlaru sau ştefan Ciubotăraşu.
Existenţa peliculei recuperatoare este şi şansa unor triumfuri teatrale înregistrate peste hotare fie în capitala Franţei cu Rinocerii lui Eugene Ionesco, spectacol apreciat superlativ chiar de autorul ales printre „nemuritorii\" Hexagonului, fie în Italia unde Bădăranii devenea, la rândul său, un spectacol de referinţă pentru strălucirea geniului lui Carlo Goldoni.
Fără a se hotărî care exemplificări sunt mai elocvente pentru arta actorului, din moment ce sunt montate atât secvenţe mai mult sau mai puţin edificatoare de film, cât şi fragmente din spectacole de teatru, Mihai Constantinescu apelează şi la câteva fragmente ce ar putea fi interpretate ca mici arte poetice ale actorilor. Aici, Ion Caramitru rememorează lecţiile de mare artă primite de la Liviu Ciulei, dar actorul nu va uita să menţioneze disciplina interioară a artistului, etica sa, cultul pentru profesiune, ce transpare din fiecare replică, din fiecare prezenţă scenică. şi, de asemenea, nu-l va uita nici pe Lucian Pintilie dintre mentorii săi sau chiar pe Radu Beligan pentru capacitatea de construcţie a personajelor.
Gheorghe Dinică, la rândul său, va rememora pe marii săi colegi şi prieteni Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi sau Amza Pellea, aducându-le cu modestie prinosul de admiraţie şi recunoştinţă meritat de asemenea „eroi” ai scenei şi ecranului.
Mărturie subiectivă şi fără îndoială meritorie, „omagiul” adus de Mihai Con­stantinescu şi Radu Beligan artei actorilor români este evident fragmentară şi deschisă unor necesare completări, mai ales la capitolul ce priveşte actorii cu vârste până la şaizeci de ani. Dar aici menirea retrospectivei va trebui să aparţină unui purtător de cuvânt de generaţie, unei personalităţi emblematice, aşa cum a fost şi Radu Beligan, nu doar ca interpret, ci şi ca director de teatru, poziţie ce i-a facilitat inspirate politici de repertoriu şi mari victorii artistice.
Filmul lui Mihai Constantinescu trezeşte iubirea de teatru şi difuzarea sa în mediile şcolare ar fi salutară nu doar pentru funcţia sa de retrospectivă. Filmul Mari actori români este totodată o schiţă de istorie teatrală, ce poate fi oricând îmbogăţită de o voce inspirată de marile personalităţi ale scenelor şi ecranului româneşti.
Săptămâna premierei acestui film a avut ca eveniment şi decernarea Premiilor Gopo, manifestare ce a făcut uitată pentru puţin timp criza. în acelaşi timp, finalizarea concursului de proiecte de la Centrul Naţional al Cinematografiei a materializat opinia separată a regizorului Cristian Mungiu faţă de prevederile regulamentare de apreciere a scenariilor. De fapt, regizorul a reiterat nişte hibe de regulament semnalate chiar pe parcursul rândurilor acestei rubrici cu un an în urmă. Dar se pare că totul se va rezolva cu o nouă lege a cinematografiei, care va fi păstorită de veşnic tânărul senator cineast Sergiu Nicolaescu.
Un leu in iarna: Radu Beligan
Un leu in iarna: Radu Beligan
Chiar daca unora acest "calificativ" li s-ar putea parea oarecum exagerat, va asigur ca nu este deloc asa! Si asta pentru ca: * Radu Beligan este un actor fenomenal care, prin harul sau unic, prin inteligenta sa artistica, prin umorul sau, prin eruditia sa, prin memoria sa miraculoasa exprima spiritul si esenta unui glorios capitol de teatru romanesc. El cuprinde in fiinta sa un "concentrat" de valori romanesti perene - din fericire. Valori pe care el le glorifica prin fiecare aparitie pe scena, prin fiecare vorbire in public. Ori la radio. Ori la televizor. * Radu Beligan a fost dintotdeauna mandru ca e roman. Si a stiut sa poarte peste tot in lume ca pe un drapel aceasta "mandrie", chiar si atunci cand vremurile tulburi ori de-a dreptul tragice i-ar fi cerut sa fie mai discret in exprimarea acestui sentiment. Nu a facut compromisuri. Nu s-a plecat "imprejurarilor" istorice. ...
Citeste tot articolul
Chiar daca unora acest "calificativ" li s-ar putea parea oarecum exagerat, va asigur ca nu este deloc asa! Si asta pentru ca: * Radu Beligan este un actor fenomenal care, prin harul sau unic, prin inteligenta sa artistica, prin umorul sau, prin eruditia sa, prin memoria sa miraculoasa exprima spiritul si esenta unui glorios capitol de teatru romanesc. El cuprinde in fiinta sa un "concentrat" de valori romanesti perene - din fericire. Valori pe care el le glorifica prin fiecare aparitie pe scena, prin fiecare vorbire in public. Ori la radio. Ori la televizor. * Radu Beligan a fost dintotdeauna mandru ca e roman. Si a stiut sa poarte peste tot in lume ca pe un drapel aceasta "mandrie", chiar si atunci cand vremurile tulburi ori de-a dreptul tragice i-ar fi cerut sa fie mai discret in exprimarea acestui sentiment. Nu a facut compromisuri. Nu s-a plecat "imprejurarilor" istorice. ...
Citeste tot articolul
Radu Beligan:Vreau să cânt din liră înainte de a muri
Radu Beligan: „Vreau să cânt din liră înainte de a muri“
Beligan, Dinică, Pintilie, Manolescu, decoraţi de Băsescu
Beligan, Dinică, Pintilie, Manolescu, decoraţi de Băsescu
Radu Beligan '90 (I)
Radu Beligan '90 (I)
=====
Radu Beligan '90 (II)
=====
Radu Beligan '90 (II)
Ultima editare efectuata de catre Admin in 06.12.08 16:03, editata de 1 ori
Radu Beligan: "Fac 90 de ani si ma pregatesc de un rol nou"
Radu Beligan: "Fac 90 de ani si ma pregatesc de un rol nou"
Actorul Radu Beligan si-a lansat marti cea de-a doua editie a cartii-manuscris "Note de insomniac".
In discursul "Confesiuni despre viata si arta" tinut cu acest prilej, Radu Beligan a povestit despre oamenii care i-au marcat viata si cariera de-a lungul timpului.
Intr-un decor simplu si elegant, care incerca sa recreeze atmosfera de la inceputul secolului XX, dar conectat la realitate prin prezenta unui ecran pentru proiectii, Radu Beligan a facut marturisiri despre arta actorului, despre viata sa si oamenii care i-au influentat destinul artistic.
"Sunt vechi, domnilor, sunt vechi, s-au implinit 70 de ani de cand stau fara intrerupere pe scena, 70 de ani care inseamna jumatate din istoria teatrului romanesc", si-a inceput confesiunile Radu Beligan.
Subliniind ca un artist nu poate convinge pe toata lumea si ca valoarea in arta se dovedeste cu multa truda, Radu Beligan a marturisit ca marea lui izbanda este ca si-a pastrat pana azi "starea de elev". "Peste o luna implinesc 90 de ani si ma pregatesc sa invat un rol", a precizat marele actor.
"Arta actorului se invata prin osmoza, iar viata mea s-a intersectat cu personalitati unice din teatru", a spus actorul, amintind de personalitati ale scenei romanesti precum Lucia Sturdza-Bulandra, Elvira Godeanu, Victor Ion Popa, Sica Alexandrescu, George Vraca, Ion Iancovescu, Alexandru Giugaru, dar si de dramaturgii Eugène Ionesco, Camil Petrescu si Mihail Sebastian.
"Dumneata, daca ai sa fii serios, ai sa faci o mare cariera", a rememorat Radu Beligan cuvintele pe care i le-a spus Lucia Sturdza-Bulandra pe vremuri, cand il acceptase drept auditor la cursurile sale si i-a recitat din "Scrisoare mamei" de Esenin. De altfel, Beligan a subliniat faptul ca intreaga sa cariera se datoreaza Luciei Sturdza-Bulandra.
Alexandru Giugaru nu a lipsit nici el, caci Beligan a povestit ce raspundea acesta cand era intrebat de ce din meniul sa nu lipsesc niciodata doua cepe: "Una o mananc acum si pe cealalta o pastrez pentru diseara, sa-mi fac loc in tramvai".
Eugène Ionesco a fost amintit cu "celebra sa figura de clovn trist", iar Beligan a mai adaugat: "stia sa-si ascunda printre ceilalti oameni adanca sa anxietate".
Despre experienta la Teatrul National, Beligan a spus ca a incercat sa fereasca teatrul de "urgia vremii" si ca momentul sau de referinta a fost decizia de a aduce montarea lui "Danton" a lui Camil Petrescu, caruia ii promisese cu ceva timp in urma ca, daca va ajunge director la Teatrul National, ii va pune in scena piesa.
Maestrul s-a declarat rasfatat de soarta anul acesta, caci a primit patru premii de excelenta sub titulatura de "cel mai longeviv actor".
"Calatoria aceasta este scurta, sa incercam sa o facem la clasa I"
Confesiunile au fost intercalate cu momente din emisiuni TV, fotografii sau fragmente de arhiva audio cu vocile si reprezentatiile unor mari actori. Artistul chiar a adaugat ca munca este unul dintre cele mai importante elemente pentru un actor. "Nu-i poti convinge pe toti de valoarea ta in arta decat cu multa truda", a spus Beligan, subliniind ca "adevaratele creatii se invata pe parcursul mai multor ani, desi determinant este geniul artistic". "Uneori simti ca Dumnezeu ti-a pus un deget pe frunte", a spus Beligan. Actorul a marturisit ca si el a avut un asemenea sentiment la reprezentatiile cu "Revizorul" la Moscova. Radu Beligan s-a declarat de acord cu ideea ca un artist este suma intalnirilor sale, dar si rezultatul unui proces de invatare continuu.
"Singurul teatru care nu se va demoda este acela care pune degetul pe carnea vie a vietii", a decretat acesta. La finalul spectacolului, Radu Beligan le-a declarat iubirea sa spectatorilor, cei care, dupa cum a marturisit, l-au facut ceea ce este astazi. "Calatoria aceasta este scurta, sa incercam sa o facem la clasa I", astfel a incheiat seara Radu Beligan, avand ca fundal melodia lui Frank Sinatra "My way" si fiind aplaudat minute in sir de spectatori.
Editie revizuita si completata
Intalnirea cu publicul si lansarea de carte de marti seara, de la Sala Mica a Palatului, au avut loc in cadrul primei editii a Festivalului Artelor Bucuresti, eveniment ce se desfasoara in perioada 2-9 noiembrie.
Volumul "Note de insomniac" (editie limitata) este scris de mana de Radu Beligan, iar aceasta noua editie este revizuita si completata. Cartea contine o anexa de 40 de pagini care s-a adaugat volumului initial aparut in 2001, un jurnal al amintirilor si, totodata, o colectie de eseuri. Cartea costa 100 RON.
Actorul Radu Beligan si-a lansat marti cea de-a doua editie a cartii-manuscris "Note de insomniac".
In discursul "Confesiuni despre viata si arta" tinut cu acest prilej, Radu Beligan a povestit despre oamenii care i-au marcat viata si cariera de-a lungul timpului.
Intr-un decor simplu si elegant, care incerca sa recreeze atmosfera de la inceputul secolului XX, dar conectat la realitate prin prezenta unui ecran pentru proiectii, Radu Beligan a facut marturisiri despre arta actorului, despre viata sa si oamenii care i-au influentat destinul artistic.
"Sunt vechi, domnilor, sunt vechi, s-au implinit 70 de ani de cand stau fara intrerupere pe scena, 70 de ani care inseamna jumatate din istoria teatrului romanesc", si-a inceput confesiunile Radu Beligan.
Subliniind ca un artist nu poate convinge pe toata lumea si ca valoarea in arta se dovedeste cu multa truda, Radu Beligan a marturisit ca marea lui izbanda este ca si-a pastrat pana azi "starea de elev". "Peste o luna implinesc 90 de ani si ma pregatesc sa invat un rol", a precizat marele actor.
"Arta actorului se invata prin osmoza, iar viata mea s-a intersectat cu personalitati unice din teatru", a spus actorul, amintind de personalitati ale scenei romanesti precum Lucia Sturdza-Bulandra, Elvira Godeanu, Victor Ion Popa, Sica Alexandrescu, George Vraca, Ion Iancovescu, Alexandru Giugaru, dar si de dramaturgii Eugène Ionesco, Camil Petrescu si Mihail Sebastian.
"Dumneata, daca ai sa fii serios, ai sa faci o mare cariera", a rememorat Radu Beligan cuvintele pe care i le-a spus Lucia Sturdza-Bulandra pe vremuri, cand il acceptase drept auditor la cursurile sale si i-a recitat din "Scrisoare mamei" de Esenin. De altfel, Beligan a subliniat faptul ca intreaga sa cariera se datoreaza Luciei Sturdza-Bulandra.
Alexandru Giugaru nu a lipsit nici el, caci Beligan a povestit ce raspundea acesta cand era intrebat de ce din meniul sa nu lipsesc niciodata doua cepe: "Una o mananc acum si pe cealalta o pastrez pentru diseara, sa-mi fac loc in tramvai".
Eugène Ionesco a fost amintit cu "celebra sa figura de clovn trist", iar Beligan a mai adaugat: "stia sa-si ascunda printre ceilalti oameni adanca sa anxietate".
Despre experienta la Teatrul National, Beligan a spus ca a incercat sa fereasca teatrul de "urgia vremii" si ca momentul sau de referinta a fost decizia de a aduce montarea lui "Danton" a lui Camil Petrescu, caruia ii promisese cu ceva timp in urma ca, daca va ajunge director la Teatrul National, ii va pune in scena piesa.
Maestrul s-a declarat rasfatat de soarta anul acesta, caci a primit patru premii de excelenta sub titulatura de "cel mai longeviv actor".
"Calatoria aceasta este scurta, sa incercam sa o facem la clasa I"
Confesiunile au fost intercalate cu momente din emisiuni TV, fotografii sau fragmente de arhiva audio cu vocile si reprezentatiile unor mari actori. Artistul chiar a adaugat ca munca este unul dintre cele mai importante elemente pentru un actor. "Nu-i poti convinge pe toti de valoarea ta in arta decat cu multa truda", a spus Beligan, subliniind ca "adevaratele creatii se invata pe parcursul mai multor ani, desi determinant este geniul artistic". "Uneori simti ca Dumnezeu ti-a pus un deget pe frunte", a spus Beligan. Actorul a marturisit ca si el a avut un asemenea sentiment la reprezentatiile cu "Revizorul" la Moscova. Radu Beligan s-a declarat de acord cu ideea ca un artist este suma intalnirilor sale, dar si rezultatul unui proces de invatare continuu.
"Singurul teatru care nu se va demoda este acela care pune degetul pe carnea vie a vietii", a decretat acesta. La finalul spectacolului, Radu Beligan le-a declarat iubirea sa spectatorilor, cei care, dupa cum a marturisit, l-au facut ceea ce este astazi. "Calatoria aceasta este scurta, sa incercam sa o facem la clasa I", astfel a incheiat seara Radu Beligan, avand ca fundal melodia lui Frank Sinatra "My way" si fiind aplaudat minute in sir de spectatori.
Editie revizuita si completata
Intalnirea cu publicul si lansarea de carte de marti seara, de la Sala Mica a Palatului, au avut loc in cadrul primei editii a Festivalului Artelor Bucuresti, eveniment ce se desfasoara in perioada 2-9 noiembrie.
Volumul "Note de insomniac" (editie limitata) este scris de mana de Radu Beligan, iar aceasta noua editie este revizuita si completata. Cartea contine o anexa de 40 de pagini care s-a adaugat volumului initial aparut in 2001, un jurnal al amintirilor si, totodata, o colectie de eseuri. Cartea costa 100 RON.
Insomniile lui Radu Beligan
Insomniile lui Radu Beligan
Actorul îşi lansează astăzi ediţia a doua a cărţii-manuscris „Note de insomniac“, în care sunt evocate personalităţi ale lumii interbelice. [Citeste]
Actorul îşi lansează astăzi ediţia a doua a cărţii-manuscris „Note de insomniac“, în care sunt evocate personalităţi ale lumii interbelice. [Citeste]
Pagina 4 din 6 • 1, 2, 3, 4, 5, 6
Pagina 4 din 6
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum