Delon/Darc[V=]

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/alain-delon-tanar-cum-arata-80-de-ani-557564.html

Viața lui Alain Delon,playboy-ul cel mai dorit din Hexagon

La 23 de ani, era comparat deja cu figuri ilustre ale cinematografiei
franceze, precum Gérard Philipe şi Jean Marais, şi era considerat
corespondentul european al actorului american James Dean. A fost
poreclit chiar şi „varianta masculină a lui Brigitte Bardot“, datorită
trăsăturilor sale uşor efeminate. În tot cazul, era un altfel de
actor, care se mişca plin de naturaleţe, dezinvoltură şi şarm în faţa
aparatului de filmat, cu toate că n-avea studii de specialitate. A
fost regele ecranului parizian, iar regizorii Luchino Visconti,
Jean-Luc Godard, Jean-Pierre Melville, Michelangelo Antonioni şi Louis
Malle s-au întrecut să-i ofere cele mai bune roluri. Şi când te
gândeşti că cele mai intense experienţe nu le-a avut pe marele ecran,
ci în propria sa viaţă, până să fi împlinit 20 de ani… Alain Fabien
Maurice Marcel Delon s-a născut pe 8 noiembrie 1935 într-o suburbie a
Parisului, Sceaux, Hauts-de-Seine, însă a copilărit departe de
familie. Şi asta pentru că părinţii săi, Fabien şi Édith, au divorţat
pe când el avea doar patru ani, fiecare recăsătorindu-se, iar Delon
alegându-se cu încă o soră şi doi fraţi vitregi. Rămas, iniţial, în
grija mamei sale, de profesie farmacistă, Alain n-a fost un copil
tocmai uşor de strunit, fiind încredinţat familiei unui gardian de
închisoare şi apoi plasat în pensiunea catolică Saint-Nicolas, din
Ville d’Issy-les-Moulineaux. Indisciplinat şi rebel, a fugit de şase
ori de la şcoală, fiind exmatriculat din mai multe instituţii de
învăţământ, prima oară din internatul catolic de unde Édith spera să-l
vadă ieşind îmbrăcat în haina de preot. Dar firea lui răzvrătită nu se
potrivea nicidecum cu rigorile bisericii, iar la 14 ani Delon a
renunţat definitiv la şcoală, crezând că se va descurca cu banii
obţinuţi ca mezelar-cârnăţar în măcelăria tatălui său vitreg. N-a
rezistat decât câteva luni, căci, incitat de prietenii săi la fel de
rebeli, a încercat să fugă în America… cu o barcă. O aventură care s-a
terminat rapid cu o primă arestare – mai mult formală, ce-i drept, dar
care avea să-l aducă în atenţia unui prieten al tatălui său, care l-a
folosit ca actor într-un scurtmetraj intitulat Le rapt, unde
interpreta un gangster mustăcios, care murea la sfârşit.

Trei ani mai târziu, când s-a înrolat în marina militară, părea că
spiritul său zburdalnic se mai potolise. Mai ales că, la nici 17 ani,
ajungea pe frontul din Indochina, la baza militară franceză din
Saigon. Dar, ce să vezi, soldatul Alain Delon ajungea în arestul
armatei de câteva ori: o dată pentru că a furat un jeep pentru a se
distra în oraş şi a ajuns cu el în apă; a doua oară pentru că, la
repatrierea în Franţa, vameşii i-au găsit un pistol în bagaje; iar a
treia oară pentru că ar fi fost prins furând. Aşa se face că, în
timpul celor patru ani de serviciu militar, a executat unsprezece luni
de detenţie pentru indisciplină! Dat afară din armată într-un mod
dezonorant, a ajuns din nou la Paris. Avea 21 de ani şi niciun ban în
buzunar. Niciun prieten la care să poată apela. Aşa că a ajuns să
lucreze ba ca vânzător de zarzavaturi, ba ca hamal în celebrele hale
pariziene ori ca portar sau chelner. Norocul i l-a scos în cale pe
actorul Jean Claude Brialy, la vremea aceea doar un debutant, care,
din simpatie, l-a invitat să-l însoţească la Festivalul de Film de la
Cannes. Şi uite cum, îmbrăcat într-un costum închiriat şi având-o la
braţ pe actriţa Brigitte Auber, Delon se făcea remarcat mai ales în
rândul doamnelor cochete, bogate şi cu legături în cinematografie.
„Pe-atunci, mă interesau doar femeile mature. Pe fetele de vârsta mea
nici nu le observam. Am fost îndrăgostit de Brigitte Auber, de
Michelle Cordoue… Aveau 15 sau 20 de ani peste vârsta mea. Mi se
părea, şi cred şi acum, că reprezentau esenţa feminităţii“, declara el
în urmă cu şase ani la TF1. Una dintre ele era Simonne d’Allégret,
soţia regizorului Yves d’Allégret, care s-a grăbit să i-l prezinte
soţului său şi să-l recomande pentru un prim rol în filmul Quand la
femme s’en mêle. „Dacă cinema-ul nu m-ar fi descoperit, astăzi, cu
siguranţă, n-aş mai fi aici. Aş fi mort. Fiindcă n-am făcut decât
prostii, am fost un derbedeu!“, recunoştea el recent, în cadrul unui
interviu.În 1958 a întâlnit-o pe Romy Schneider la turnarea filmului
Christine, al lui Pierre Gaspard-Huit. A fost un coup de foudre
reciproc. El avea 23 de ani, ea 20. Nemţoaica a uitat de toate
restricţiile impuse de familia sa şi s-a mutat împreună cu Alain la
Paris. Era prima ei iubire. Peste un an, pe 22 martie, s-au logodit la
Lourdes, înconjuraţi de jurnalişti din întreaga lume. Tineri, frumoşi
şi plini de succes, erau perechea cea mai en vogue din showbizul
parizian. Şi, ca să vă faceţi o idee despre cât de iubiţi deveniseră,
aflaţi că publicul s-a înghesuit vreme de opt luni să-i vadă jucând în
piesa de teatru ’Tis Pity She’s a Hore, a lui John Ford, regizată de
Luchino Visconti.

Au urmat câţiva ani frumoşi pentru Alain şi Romy, care străluceau tot
mai mult în lumina reflectoarelor. În 1960, Delon avea şansa de-a
juca, sub bagheta regizorului René Clément, în filmul Plein soleil,
adaptare a romanului Domnul Ripley de Patricia Highsmith, urmat în
1961 de Rocco şi fraţii săi, de Luchino Visconti, film ce a luat
premiul Special al Juriului la Festivalul Filmului de la Veneţia. Apoi
a fost distribuit în Les Amours célèbres, peliculă inspirată din
benzile desenate ale lui Paul Gordeaux. În acelaşi an, actorul
cumpăra, în Vieux Nice, restaurantul La Camargue.

1962 avea să fie un an complicat pentru Delon, care, după cronicile
excelente obţinute pentru interpretarea din Eclipsa a lui Michelangelo
Antonioni, avea să se confrunte cu crizele de isterie de acasă ale lui
Romy, care prinsese de veste că actriţa şi cântăreaţa germană Nico, cu
care se zvonise că Alain ar fi avut o aventură, a născut un băieţel,
pe Christian Aaron Boulogne Päffgen, poreclit Ari. După şase luni de
gelozii şi certuri interminabile, timp în care actorul a negat
paternitatea copilului, Delon o părăsea pe nemţoaică printr-un bilet
lăsat pe noptieră, în care o anunţa că pleacă în Mexic împreună cu
actriţa de origine marocană Nathalie Canovas – divorţată şi ea cu un
an înainte de Guy Barthélemy. Îndurerată, Romy Schneider s-a întors în
ţara natală şi, la doi ani de la ruptură, şi-a refăcut viaţa alături
de regizorul evreu Harry Meyen, cu care s-a căsătorit şi s-a mutat la
Berlin. În mod curios, Romy şi Alain au reuşit să rămână prieteni şi
au continuat să apară în filme precum Piscina (1968) şi Asasinarea lui
Troţki (1972).

Între timp, Delon a jucat în Ghepardul (1963), împreună cu Burt
Lancaster şi Claudia Cardinale, a luat-o de soţie pe Nathalie, pe 13
august 1964, şi a devenit tatăl lui Anthony, născut pe 30 septembrie
anul următor, la Hollywood. Dar chiar dacă el şi soţia sa au avut
succes şi pe ecrane, cu duetul actoricesc din Le Samouraï, faima nu
le-a salvat mariajul aflat în declin. De altfel, în 1968, când Delon a
cunoscut-o pe actriţa franceză Mireille Darc în timpul filmărilor la
Jeff, prima peliculă a propriei case de filme, i-a cerut lui Nathalie
divorţul – moment în care presa franceză l-a numit „devoratorul de
femei“, asemeni „prădătorului“ jucat de el în Ghepardul. După ce
relaţia lui cu Mireille Darc a iscat un imens scandal în presa din
Hexagon, Alain Delon nici n-a vrut să mai audă vreodată de
însurătoare. Asta deşi relaţia lui cu noua cucerire s-a întins pe o
perioadă de 15 ani. Aşa că, devenind tot mai discret cu viaţa sa
personală, Delon s-a dedicat casei sale de filme, ADEL, producând,
după Jeff, celebrul Borsalino, unul dintre filmele franceze cu cele
mai mari încasări în acei ani, în care a jucat alături de Jean-Paul
Belmondo şi Corinne Marchand.

Dar nu doar faima îl aducea pe prima pagină a ziarelor, ci şi
suspiciunea… de crimă. Căci, în timpul unor filmări în Belgrad, Delon
a angajat doi bodyguarzi sârbi, al căror sfârşit tragic a fost pus pe
seama lui. E vorba despre Milos Milosevic şi Stefan Markovic. Pe Milos
l-ar fi luat cu el la Hollywood şi, după ce l-a prezentat actorului
Mickey Rooney, acesta ar fi avut o relaţie cu soţia lui, Barbara Ann
Thomason. În 1966, cei doi amanţi au fost găsiţi morţi în baie,
oficial spunându-se că Milos a ucis-o pe Barbara şi apoi s-a sinucis.
Însă gurile rele au arătat înspre Delon, după ce acesta a plătit
transportul trupului lui neînsufleţit în Iugoslavia. Doi ani mai
târziu, Stefan a fost găsit împuşcat în cap într-un tomberon din
Paris. Starul a fost din nou suspectat de crimă, pe motiv că s-ar fi
răzbunat fiindcă Stefan ar fi fost amantul fostei lui soţii, Nathalie.
Dar acuzaţiile n-au putut fi niciodată dovedite.

Iar steaua lui lumina tot mai puternic pe marele ecran, alături de
parteneri ca Bourvil şi Yves Montand (Le cercle rouge), Lino Ventura
(Fantasia chez les ploucs), Charles Bronson şi Ursula Andress (Soleil
rouge), Richard Burton (Asasinarea lui Troţki), Richard Crenna şi
Catherine Deneuve (Un flic), Annie Girardot (Traitement de choc), Burt
Lancaster (Scorpio) şi, evident, iubita sa, Mireille Darc. Şi asta în
doar patru ani! În 1973, cântăreaţa Dalida şi l-a dorit alături de ea
pe scenă, pentru a cânta împreună Paroles, paroles, o melodie care a
devenit hit în Franţa, Japonia şi Canada. Apoi, a făcut cuplu cu Jean
Gabin în Deux hommes dans la ville, cu Jeanne Moreau în La race des
seigneursşi a făcut continuarea Borsalino & Co. A fost Zorro, Ţiganul
şi Mr. Klein. Dar cel mai bine îi stătea în haina de poliţist (Un
flic, Pour la peau d’un flic, Parole de flic, Ne réveillez pas un flic
qui dort). Cu toate acestea, primul premiu important a venit abia în
1984, când a primit César-ul pentru prestaţia din Notre histoire. Un
moment în care Delon, stabilit în Elveţia, la Chêne-Bougeries, trăia
deja de trei ani o nouă poveste de iubire, alături de manechinul
olandez Rosalie van Breemen, pe care o cunoscuse în timpul filmărilor
la videoclipul Comme au cinéma, pe vremea când ea avea 21 de ani, iar
el 57. O relaţie din care au rezultat alţi doi copii: Anouschka (25)
şi Alain-Fabien (21).

Înainte de-a anunţa că-şi încheie cariera artistică, a acceptat să
apară în filmul lui Bertrand Blier, Les acteurs (2000), un omagiu adus
actorilor Jean Gabin, Lino Ventura, Bourvil, Yves Montand, Jean-Paul
Belmondo şi Gérard Depardieu. Dar Delon n-a putut sta departe de
lumina reflectoarelor, aşa că a revenit în televiziune, în serialul
Frank Riva şi în adaptarea romanului lui Kessel, Le lion.

Din păcate, însă, ajunsese tot mai puţin exploatat artistic şi folosit
mai mult ca subiect de scandal. Căci, în 2001, Ari (presupusul lui
copil cu cântăreaţa germană Nico), devenit între timp fotograf,
revenea în atenţia publică, cu un album de amintiri,L’amour n’oublie
jamais, în care afirma că este fiul ascuns şi nerecunoscut al lui
Alain Delon. Apoi, după despărţirea de Rosalie van Breemen, în
octombrie 2002, a început lupta crâncenă din tribunale pentru
obţinerea custodiei celor doi copii ai lor, Anouchka şi Alain-Fabien.
Iar Ghepardul avea să-şi arate colţii cu toată furia, nevrând niciun
moment ca minorii lui să fie crescuţi departe de Elveţia lui dragă,
care-l adoptase cu mândrie ca cetăţean al său. „Când erau mici, copiii
mei stăteau cu mama lor, pentru că eu eram plecat în turnee. Acum, mi
se pare normal să stea şi cu mine“, spunea Delon în timpul lungilor
sale bătălii juridice cu fosta lui parteneră de viaţă, care i-a dus pe
copii în Olanda şi i-a făcut să treacă prin emoţiile a două mariaje
ale sale, cu afaceristul Alain Afflelou (2002-2008) şi cu milionarul
Roberto Agostinelli (2010-2012), ambele sortite eşecului. Într-un
astfel de climat familial nesigur şi având bani pe mână să-şi satis-
facă orice capriciu, urmaşii lui Delon au testat deja toate plăcerile
nelipsite de la party-urile copiilor de bani gata, Alain-Fabien
ajungând, la numai 16 ani, dependent de droguri şi clientul unei
clinici de dezintoxicare din Amsterdam. Moment în care Alain a
intervenit pentru ca băiatul său să fie tratat la domiciliu, la
reşedinţa lui din regiunea Loiret.

Numai că Delon n-avea de gând să-l ţină lângă el numai pe perioada
recuperării,cerând unui tribunal parizian să i-l încredinţeze legal.
Rosalie l-a contracarat în instanţă, spunând că nu l-a lăsat pe Alain
Fabien să-şi continue studiile la un liceu prestigios din Elveţia,
ales de ea. Şi nici pe ea n-a lăsat-o să-l trimită la o şcoală din
Aspen, Colorado, care funcţiona totodată ca un centru de reabilitare.
Actorul s-a apărat spunând că i-a fost teamă că băiatul ar fi revenit
la vechile obiceiuri, dacă ar fi continuat să aibă acelaşi anturaj. Şi
nici n-a vrut să audă de „expulzarea“ lui în America, unde puştiul ar
fi fost şi mai greu de controlat. În schimb, de îndată ce-a obţinut
custodia, Delon a găsit o soluţie de compromis: şi-a folosit toată
influenţa pentru a-l înscrie la internatul Le Rosey, tot în Elveţia,
vestit pentru regulile lui stricte de învăţământ. „Vreau să stea
departe de Paris, care numai bine nu-i poate face. Sunt prea multe
tentaţii, poate fi distras de când iese pe uşa liceului! Elveţia e
aproape de noi, e uşor de ajuns până acolo şi e plină de şcoli bune,
cele mai bune din lume!“, a declarat el pentru publicaţia franceză
Paris Match. Dar bucuria de-a fi reuşit să-l plaseze într-un institut
de renume a fost umbrită de faptul că influenţa lui, ca personaj de
primă mână al Franţei, nu mai e la fel de mare ca în trecut. „Numele
nu mi-a ajutat cu nimic în această chestiune, Alain Delon a fost
uitat. Iar răspunsul a venit atât de greu, încât am decis să-l mut la
o altă şcoală, în apropiere de Lausanne“.

Juniorul, însă, a ridicat probleme în continuare. El a cauzat o noua
ceartă între părinţii săi atunci când, în timpul unei petreceri pe
care a organizat-o la reşedinţa tatălui său din Elveţia, o adolescentă
de 16 ani a fost rănită cu un pistol din colecţia actorului. Iar
actorul a fost nevoit să-l apere public, după ce acesta şi un alt
tânăr de 14 ani au fost audiaţi de un judecător şi inculpaţi pentru
vătămare corporală din culpă. „Nu fiul meu a tras! Mi-a trădat
dragostea şi încrederea organizând, când eu eram plecat, o petrecere
la mine acasă cu prietenii lui. Şi iată cum am primit un telefon de la
poliţie. Sunt foarte mâhnit“, declara el pentru Le Matin. „Fiii mei se
cred la cinema! Anthony a stat, la un moment dat, trei luni la
închisoare!“, spunea starul, plin de amărăciune.

Iar acesta n-avea să fie cel mai trist episod din relaţia lui cu
copiii. Într-un interviu acordat revistei Vanity Fair, mezinul îl
acuza că a fost foarte violent cu Rosalie van Breemen. „Mama a
cunoscut violenţa din partea tatălui meu, i-a rupt opt coaste şi nasul
de două ori, dar o merita“, declara Alain Fabien când abia împlinise
18 ani. „Eu şi fratele meu, Anthony, ştim până unde poate să meargă
cruzimea tatălui nostru. Pe mine nu m-a bătut. Dar ţipa, mă trăgea de
păr, arunca farfurii sau spărgea geamuri. Părinţii mei au fost cei mai
mari duşmani pentru mine. Acum sunt major şi încerc să-mi găsesc un
drum departe de ei“, afirma el pentru Vanity Fair. De cealaltă parte,
în ciuda prejudiciului de imagine adus, Alain Delon a pus spusele lui
pe seama faptului că l-a lăsat fără resurse financiare şi că l-a ţinut
din scurt, pentru a nu mai consuma stupefiante. Iar, ca dovadă că avea
dreptate, mezinul s-a întors spre el, ca un fiu rătăcitor, declarând
doi ani mai târziu: „Am făcut tot felul de prostii de care nu sunt
deloc mândru, dar aşa învăţăm. A trebuit să trec prin astfel de
experienţe, ca să ştiu cum să mă feresc acum de ele“. Erau vorbele
unui tânăr care nu mai avea crize de identitate, nu mai privea în urmă
cu mânie şi nici nu se mai refugia în droguri. „Am fost naiv. Acum, că
totul a trecut, mi-ar plăcea să petrec mai mult timp cu tata“,
mărturisea el într-un interviu pentru Paris Match. Iar pocăinţa lui
venea odată cu debutul în cinematografie, în 2013, cu un rol în
pelicula You and the Night, ale cărei capete de afiş erau Eric Cantona
şi Béatrice Dalle. O performanţă de care Alain Fabien e tare mândru,
de vreme ce a luat castingul independent de filiaţia sa celebră. „Am
vrut să fac acest prim pas singur. Era important pentru mine să
reuşesc asta. Iar iubita mea, Léa, a avut un rol esenţial şi m-a
susţinut în cele mai negre clipe“, spunea el pentru aceeaşi
publicaţie. „Sunt mândru că i-am putut demonstra că pot reuşi fără
ajutorul nimănui, dar trebuie să recunosc că, având-o lângă mine pe
Léa, asta mi-a dat forţă. Acum, că am demonstrat ce-aveam de
demonstrat, pot accepta şi mâna întinsă de tatăl meu“, afirma el acum
cu siguranţa celui care şi-a regăsit echilibrul într-o frumoasă
poveste de dragoste. Căci dacă nici banii, nici şcolile particulare,
nici internarea în clinicile de specialitate n-au reuşit să-l readucă
pe drumul cel bun, iubirea a făcut-o simplu şi firesc.

Din păcate, un alt episod violent avea să-l aibă în centru pe fiul cel
mare, Anthony,chiar anul acesta. În luna mai, el a fost cercetat de
poliţia pariziană, după ce „l-a pălmuit şi i-a tras un pumn în zona
cefei“ lui Tahir Bhatti, directorul general al unei companii
specializate în confecţii, în hotelul Costes din Paris. La originea
altercaţiei s-ar fi aflat suma de 35.000 de euro, împrumutată de
Anthony de la Tahir, care a solicitat achitarea datoriei. Un incident
care pe Delon l-a făcut să-şi amintească de propria-i tinereţe şi să
regrete profund că Anthony l-a copiat atât de bine. Căci şi fiul său a
devenit, pe nesimţite, un colecţionar de femei, un amator de aventuri,
care la 17 ani a trântit uşa casei, transformându-se într-un dur, aşa
cum îşi văzuse tatăl în atâtea filme. Noroc, însă, că toate aceste
porniri se domolesc cu vârsta. „Anthony mă face să mă gândesc la mine…
La vârsta lui, fiul meu e căutat de cei mai buni regizori moderni. Pe
platou sau pe scenă, Anthony este ca mine: aceeaşi carismă, aceeaşi
determinare“. La care noi am adăuga o altă asemănare, nicidecum
fericită: Anthony a lăsat în urmă un copil, pe Alyson Le Borges,
născută în urma aventurii lui cu o dansatoare de la Crazy Horse,
Marie-Hélène Le Borges, şi recunoscută abia acum patru ani, când
tânăra avea deja 25 de ani!

Cea mai firească relaţie pe care o are Alain Delon este cea cu fiica
Anouchka, la rândul ei actriţă în plină afirmare, care a moştenit
frumuseţea mamei sale şi privirea pătrunzătoare a tatălui. La 13 ani
s-a lansat, alături de Alain şi de Ornella Muti, în filmul de
televiziune Le Lion. Şi, deşi au jucat împreună şi pe scena de la
Theatre des Bouffes Parisiens, în piesa O zi obişnuită, Anouchka a
făcut un pact cu tatăl ei: în teatru, sunt doar doi actori care
lucrează împreună şi nimic mai mult. „Tata este pentru mine un mit. A
fi actriţă este visul vieţii mele şi a debuta alături de Alain Delon
este o şansă extraordinară“, declara ea în 2011, când îşi făcea
debutul pe covorul roşu de la Cannes. „De la mama mea am prins gustul
modei şi al bijuteriilor, ea a fost cea care m-a învăţat ca, dacă voi
urma profesia de actor, să nu citesc niciodată cronicile. Iar de la
tatăl meu, în afara artei de a recita, am prins gustul călătoriilor şi
al mâncărurilor rafinate, el fiind ungourmet.“

Cât de fericită ar fi acum Anouchka dacă tatăl ei ar mai ieşi să
mănânce la restaurantul Le Berkely, aşa cum obişnuia s-o facă în urmă
cu şase ani, când juca la Teatrul Madelaine în Love Letter, alături de
Anouk Aimée. Dar nu, Alain nu mai iese din casă şi, de aproape un an,
de la ziua lui Anthony din octombrie 2014, când s-a produs marea
împăcare între el şi fiul său cel mare, după ani de orgolii şi
resentimente, s-a autoizolat. Şi asta pentru că problemele cardiace şi
cele de coloană, din cauza cărora a ajuns de mai multe ori la urgenţă,
dar şi pe masa de operaţii, îl epuizează. Iar singurătatea, la aproape
80 de ani, e şi mai greu de dus. „Nu mai am prieteni care să-mi fie
alături“, spune actorul. „Copiii mei au crescut şi au început să-şi
trăiască propria lor viaţă, prietenii mei au murit cu toţii. Am rămas
cu câţiva apropiaţi, dar nu din lumea cinema-ului. Ce să fac? Pentru
mine, viaţa înseamnă trecut. Am fost cel mai fericit dintre oameni…
Vreau să spun, profesional. În plan sentimental, însă, am pierdut
întotdeauna. Nu cred că a existat o femeie care să mă iubească pe mine
şi nu pe starul Delon“, se destăinuia el anul trecut pentru Paris
Match. „Mă gândesc deseori la sinucidere. E doar un joc de copii, îmi
şi imaginez scena. Dar dintr-un singur motiv m-aş sinucide: în cazul
unei boli ireversibile, care degradează organismul şi fizic, şi
psihic. Atunci n-aş aştepta finalul, nu L-aş lăsa pe Dumnezeu să
decidă ziua în care o să mor. În rest, sinuciderea m-ar face de râsul
proştilor şi de plânsul copiilor mei!“. Dar tot el continuă: „Am
pregătit totul pentru moarte. Am ales un loc pe proprietatea mea, unde
să fiu înmormântat, am construit chiar o capelă cu un drum public
pentru cei ce vor dori să vină să se reculeagă la mormântul meu…“.

PRIMIT  DE  LA  DAN  ROTARU

http://okmagazine.ro/people/ok-vip-files-viata-lui-alain-delon-playboy-ul-cel-mai-dorit-din-hexagon/index.html

http://www.certitudinea.ro/articole/de-la-lume-adunate/view/alain-delon-am-pregatit-totul-pentru-moarte

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/alain-fabian-delon-mostenit-tatal-539978.html

http://www.revista22.ro/domnul-klein-51480.html

http://vinul.ro/alain-delon-isi-vinde-colectia-de-vinuri.html

http://procinema.ro/stiri/alain-delon-si-a-vandut-o-parte-din-colectia-de-arta.html

http://www.class.ro/2012/04/11/colectia-de-ceasuri-al-lui-alain-delon-vanduta-la-licitatie/

8 noiembrie 1935: S-a nascut Alain Delon

Alain Delon a fost internat de URGENȚĂ şi operat

http://www.ziare.com/vedete/vedete-straine/fiul-lui-alain-delon-condamnat-la-5-luni-de-inchisoare-cu-suspendare-1268986

http://cultural.bzi.ro/8-noiembrie-1935-s-a-nascut-alain-delon-6506

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/gianni-ferrio-compozitor-melodie-parole-parole-dalida-alain-delon-a-murit-468519.html

http://www.gandul.info/international/alain-delon-a-revenit-pe-scena-11373208

http://www.evz.ro/detalii/stiri/alain-delon-a-fost-internat-pentru-probleme-cu-inima-1057842.html

http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/alain-delon-homosexualitatea-este-contra-naturii--21966.html

Alain Delon se însoară la 77 de ani?

http://www.evz.ro/detalii/stiri/dureros-cum-s-a-despartit-alain-delon-de-ceva-foarte-drag-1051919.html

Alain Delon a făcut capelă pentru câini

Alain Delon, la ultimele dorinte inainte de a muri