Marga[v]

Andrei Marga


Andrei Marga – „Fraţii mai mari”
Un act ecumenic de rezonanţă

Apariţia la Editura Hasefer a cărţii profesorului universitar dr. Andrei Marga, „Fraţii mai mari. Intâlniri cu iudaismul” se constituie într-un act ecumenic remarcabil , în acest an editorial şi nu numai. „Un mare erudit, un gânditor profund şi original, un om preocupat nu doar de studiul istoriei, ci mai ales ca mijloc indispensabil salvgardării omenirii”, scrie Preşedintele FCER dr. Aurel Vainer despre autor, în Cuvântul Înainte al cărţii. Insuşi titlul cărţii face trimitere la spusele Papei Ioan Paul al II-lea, care se referea la evrei, la rolul lor în apariţia creştinismului. Un impresionant material bibliografic, note de subsol, stau mărturie unei elaborări de înalt nivel, rolul redactorului cărţii Andreea –Maria Moisescu nefiind deloc neglijabil. Citate revelatoare sunt aduse în atenţia cititorului – „ In faţa lui Dumnezeu sunt astfel ambii, iudeul şi creştinul, lucrători la aceeaşi operă”(Franz Rosenzweig), „Evreii au fost primii care l-au acceptat pe Iisus, iar evreii nu sunt singurii care nu-l recunosc” (Conciliul Ecumenic din 1962) In continuare autorul scrie –„ Lumea creştină a luat târziu în seamă osmoza în care se afla inevitabil cu iudaismul.”. Primul studiu din volum se referă la Hannah Arendt(1906-1975) filosof de seamă, cu o carieră sinuoasă şi concepţii contradictorii, dar , incontestabil, strălucit susţinute. „Puţini filosofi au fost supuţi atâtor multe dileme”, scrie Andrei Marga. O fascinantă corespondenţă a avut loc între studenta de 19 ani venită din Konigsberg şi profesorul ei, Martin Heidegger, care avea 36 de ani, iubirea lor depăşind graniţele timpului şi ideologiilor.dar conflictul era inevitabil. Nici Heidegger nu era desigur, un nazist propriu zis, avea liberatea de gândire neafectată de canonul absurd al antiumanismului , iar Hannah Arendt era o gânditoare care nu a uitat niciodată moştenirea iudaică, deşi avea o uluitoare deschidere în mai toate chestiunile „fierbinţi” ale filosofiei. Spre a nu compromite relaţia dintre ei, Heidegger a transferat-o pe Hannah Arendt la catedra lui Karl Jaspers, filosof evreu, de prestigiu comparativ cu al său. Astfel a intrat în istoria acestei discipline, corespondenţa dintre trei mari nume. Arendt a scris un studiu despre una dintre fiicele lui Moses Mendelssohn, Rachel,care, se ştie s-a convertit. Se pune problema asimilmului, convenţiilor sociale şi religioase. Prin studiul „Originile totalitarismului” , ea a introdus un nou mod de abordare a acestui tip de sistem, deferit de tiraniile cunoscute în istorie.Ea este totodată o ilustră reprezentantă a filosofiei politice., scriind , în ultima sa lucrare despre filosofia politică a lui Kant. A avut numeroşi discipoli, evrei, creştini. Un spirit ecumenic a fost Leo Baeck , rabin în Germania, în timpul nazismului, cu cartea sa „ Paulus, Fariseii şi Noul Testament”. Fariseii au fost prezentaţi în istorie în culori false, ei erau depozitarii undei vechi învăţături, iar poziţia lor nu a fost de la început negativă faţă de Isus. Ei au fost apărătorii unei dogme, dar nu au cerut sacrificiul uman. Biserica recunoaşte tot mai mult unitatea Bibliei, în timp ce evreii au răams cu unicitatea Tanahului. Punctele de vedere nu sunt divergente, ci complementare. De asemenea există tendinţa de istoricizare a celui care a fost Isus Chrsitos, despre care scrie şi Hans Kung, autorul „Iudaismului”, carte publicatră tot de Ed. Hasefer, criticată de unii.
O altă temă este „Iudaismul şi creştinismul- rădăcini comune ale Europei”, o temă generoasă, care permite înlăturarea unui între eşafodaj antievreiesc, construit de fanaticii propovăduitori ai urii dintre creştini şi evrei., inclusiv de Inchiziţia Evului Mediu. Avem de a face cu tripticul istorico-cultural Ierusalim-Atena-Roma, fără de care civilizaţia europeană nu poate fi înţeleasă. „Emanciparea, asimilarea, disimilarea”, alt capitol incită la interpretări şi exemplificări. Aici Spinoza, Mendelssohn, Kant sunt la loc de cinste. De asemenea Hegel, care a a criticat în parte evoluţia ideii de stat la evrei, dar a elogiat rolul lor de cevilizatori. Nazismul s.a dovedit în teorie şi în practică o aberaţie, prin lipsa de respect pentru tradiţia şi civilizaţia umană. In articolele sale, Andrei Marga se referă la Rosenzweig, la istoria biblică a evreilor, la originile intelectuale ale Israelului( frumos titlu), la Kabbala, Maimonide, influenţa acestuia din urmă asupra gândirii lui Thoma d”Aquino, Meister Eckhart, Dintre recenzii amintim pe cele ale unor cărţi semnate de Liviu Rotman, Carol Iancu, D. Settembrini, A. Hillgruber, Y.Yovel, A. Polonski, E. Goodman-Thau, cărţi despre istoria evreilor în timp de pace, ăn timpul Holocaustului. Mai citim interesante dialoguri al autorului cu Rabinul Rene Samuel Sirat, alţi autori de cărţi, din istoria iudaismului.
Aprecierile Preşedintelui FCER, dr. Aurel Vainer nu sunt exagerate.
Boris Marian

PS Lansarea căţii lui Andrei Marga a avut loc la casa de Comerţ şi Industrie a României, în ziua când avea loc şoi inaugurarea Memorialului Holocaustului din România, 8 octombrie 2009.