Brauner[v=]

Rezumarea primului mesaj :

Victor
Harry

Pictorul Victor Brauner şi neliniştile sale. Arte frumoase – Dadaism, abstracţionism şi expresionism

Victor Brauner


Brauner, Victor (1903-1966), pictor, grafician.

S-a născut la Piatra-Neamţ, într-o familie înstărită şi cu anumite veleităţi artistice, tatăl fiind de meserie fotograf. Urmează, între 1916-1918, cursurile Liceului Evanghelic din Brăila, iar între 1919-1922 este student al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti.
Începe să frecventeze cercurile avangardiste unde îi cunoaşte pe Ilarie Voronca, Marcel Inacu, Ion Vinea, Max Hermann Maxy, St. Roll, Claude Sernet (Mihai Cosma). În 1924 are prima expoziţie personală la Bucureşti care îl prezintă ca pe un avangardist implacabil, incapabil să facă vreun compromis cu gustul publicului, înclinat spre un modernism mai moderat. Între 1924-1933 participă la toate expoziţiile grupării artistice „Contimporanul”, perioadă în care colaborează la principalele publicaţii ale avangardei româneşti: „Punct”, „Integral”, „Unu”, „Contimporanul”. Este director al revistei constructiviste „75 HP” în al cărui număr unic lansează, împreună cu Ilarie Voronca, manifestul „Pictopoezia”, iar în 1925 este profesor la atelierul de artă constructivistă „Integral”.
În 1929 se stabileşte la Paris. Cunoscându-i pe André Breton şi Yves Tanguy se decide să adere la mişcarea suprarealistă şi participă, în 1933, la Salonul Supraindependenţilor. În 1934 i se vernisează, de către André Breton, prima expoziţie personală la Paris.
Revine pentru o scurtă perioadă la Bucureşti (1935-1937), unde frecventează tânăra generaţie de avangardişti dintre care se remarcă Jules Perahim, Gherasim Luca, Gellu Naum şi Saşa Pană şi ilustrează volumele ultimilor doi ca şi pe cele ale lui Ilarie Voronca. Intră în Partidul Comunist Român, pe care îl părăseşte însă imediat ce află despre procesele de la Moscova.
Brauner se stabileşte definitiv în Franţa în 1938, iar în 1940 se refugiază în sud, unde începe să experimenteze tehnici encaustice. Grav bolnav, obţine, în 1941, autorizaţia să locuiască la Marsilia. În 1945 revine la Paris. Participă la Expoziţia Internaţională a Suprarealismului, organizată în 1947, iar în 1966 reprezintă Franţa la Bienala de la Veneţia. Se stinge din viaţă, în acelaşi an, la Paris.
Opera lui Victor Brauner stă sub semnul suprarealismului, dar, în egală măsură, artistul este unul dintre principalii promotori ai avangardei în România, căreia i se alătură în perioada explozivă a acesteia (1921-1933) prin opere vădit constructiviste, apropiate, ca manieră, de arta lui M. Iancu sau M. H. Maxy. Numele său apare la fel de des în publicaţiile de avangardă, ca şi în reviste culturale evreieşti, precum „Adam” şi „Puntea de Fildeş”.
Lucrările de la începutul anilor ’30 dovedesc reorientarea stilistică a artistului spre o viziune suprarealist figurativă cu o profundă încărcătură simbolică şi ideatică, interpretată diferit. I s-au descoperit, astfel, lui Brauner influenţe ale folclorului românesc şi o iconografie personală, alegorică, cu semnificaţii simbolice legate de momentul ascensiunii nazismului. În aceeaşi măsură devine evidentă şi o dimensiune ezoterică, iudaică, alimentată de ecouri cabalistice, recunoscute de artist, preluate din ambianţa hasidică, tipică oraşului moldovenesc în care Brauner şi-a petrecut copilăria. De acest mediu nici familia artistului nu era străină, chiar dacă, în sânul ei, ezoterismul se manifesta ludic sub forma şedinţelor de spiritism. Brauner însuşi sublinia, în 1942, caracterul fantastic al operei sale, caracterizat de o viziune asupra lumii bazată pe o mitologie eterogenă, liberă.
Surse bibliografice:

1. Pavel, Amelia: Victor Brauner; Bucureşti, ARC, 2000.
   
2. Bozo, Dominique: Victor Brauner; Paris, Museé National d’Art Moderne, 1972.
   
3. Alexandrian, Sarane: Les dessins magiques de Victor Brauner; Paris, Denoël, 1965.
   
4. Pavel, Amelia: Pictori evrei din România; Bucureşti, Hasefer, 1996.
   
5. Bucureşti, anii 1920-1940 între avangardă şi modernism; Bucureşti, Simetria, 1994.
   

Autoportret
Suprarealismul

Dimensiunea romaneasca a unui artist universal
Emil Nicolae
Nimic nu putea fi mai potrivit pentru aniversarea unui secol de la nasterea lui Victor Brauner (15 iunie 1903, Piatra Neamt - 12 martie 1966, Paris) decat deschiderea unei expozitii care sa demonstreze valoarea artistului, acceptat astazi in cele mai “exclusiviste” topuri intocmite de specialistii din toata lumea. Si este semnificativ faptul ca - fara a fi ignorata in timpul vietii autorului - recunoasterea maxima a importantei operei brauneriene s-a produs dupa moartea sa, independent de conjuncturile

Intalniri neasteptate cu romani: Victor Brauner , de Pierre RADULESCU-BANU


Aflat pentru o zi in Houston, am vrut neaparat sa vizitez capela Rothko si colectia de arta John si Dominique de Menil. Era un vechi vis al meu.

Ma aflam acum in cladirea colectiei Menil, stiam de picturile lui Picasso, Magritte si Matisse aflate acolo. Asteptarile mele erau depasite. Erau numai lucrari de mare valoare - si erau multe. Picasso dupa Picasso, Magritte dupa Magritte, Max Ernst, foarte multe lucrari de Max Ernst, cateva lucrari superbe ale lui Noguchi - pe care le stiam de la o expozitie care calatorise prin New York si Washington ... si deodata m-am aflat in fata unei lucrari de Victor Brauner.

Am tresarit de emotie. Am simtit ca eram cumva la capatul unui drum care incepuse cu vreo cinci ani in urma, la Bucuresti. Prin 2001 am vazut prima oara lucrari de Brauner - o expozitie cuprinzatoare organizata in fostul Palat Regal, in aripa dinspre biserica Kretzulescu.

Revenisem de cateva ori la expozitia Brauner - erau lucrari aduse din toata lumea, si cuprindeau intreaga lui creatie.

Imi amintesc de un peisaj din Dobrogea, pictat de maestru in 1920, l-am regasit acum cateva zile pe web si mi-am amintit de el - se afla in expozitia de la Bucuresti.

Dupa cum imi amintesc si de peisajul pictat de Brauner in 1953 - aflat si el in expozitia de la Bucuresti.

Fusesem vrajit de evolutia artei lui Brauner - cele doua peisaje erau despartite de treizeci si trei de ani de cautari, de subtile deplasari ale accentelor, ale discursului pictural. Picasso spunea undeva, la cinci ani desenam ca Rafael, mi-au trebuit foarte multi ani sa ajung sa desenez ca un copil. Cat de bine se potrivesc vorbele aceste si in cazul lui Victor Brauner! Peisajul din 1953 era o sinteza de mare sinceritate artistica, era arta in starea de gratie - universul lui Brauner era de acum eliberat de orice retinere, de orice zgura pe care o aseaza anii peste puritatea inceputurilor.

Imi amintesc ca una din picturile expuse la Bucuresti cuprindea cateva cuvinte puse acolo de Brauner, la somnambule ouvre l'imagination du poète qui se sent emporté par la puissance du sommeil, sensul lor nu imi era foarte clar, dar cuvintele acestea aveau parca o vraja a lor, o magie, mi le-am notat si mi-am promis ca voi reveni asupra lor.

Aveam sa ma reintalnesc cu opera lui Victor Brauner la New York, la Museum of Modern Art si la Galeria Guggenheim. O pictura, aflata in galeria Guggenheim, creata in 1951 - ma impresiona pentru ca vedeam in ea dimensiuni ale spatiului mitic egiptean - devenite dimensiuni ale universului artistic al lui Brauner.

O alta pictura, creata in 1943, aflata la Muzeul de Arta Moderna din New York, o imblanzitoare de serpi. Aveam sa incep sa il inteleg mai bine atunci cand am inceput sa vad lucrari de-ale lui Joan Miró si mai ales cand am aflat de lucrarile pictoritei Remedios Varo.

Universul lui Remedios Varo, spiritul ei, sunt atat de aproape de cautarile si obsesiile artistice ale lui Victor Brauner! Pictura din stanga, aflata la Muzeul de Arta Moderna din New York, a fost pictata de Brauner in 1939. Va fi vazut-o oare Remedios Varo? Aceeasi senzatie ca te afli in laboratorul unui alchimist, acelasi simt teribil al enigmei!

Si acum ma aflam la Houston, in fata unei lucrari a lui Brauner - cuvintele acelea in franceza, notate de mine cand vazusem expozitia la Bucuresti, la somnambule ouvre l'imagination du poète qui se sent emporté par la puissance du sommeil, mi le aminteam acum si intelegeam sensul lor - pentru ca opera lui Brauner este o explorare activa a oniricului, a inconstientului - un drum de eliberare din chingile realului, care ne limiteaza deschiderea spre Univers. Iar acolo, in lumea visului si a inconstientului, cufundarea in ocult si in spatiile spatiile mitice devine fireasca si totodata fertila - Victor Brauner a reusit sa fuzioneze in opera lui elemente de mitologie azteca si egipteana, hindusa si iudaica, si nu numai.

Acum, aflat la Houston, intelegeam ca eram la sfarsitul unui drum spre intelegerea dimensiunilor artei lui Victor Brauner - iar colectia Menil, cuprinzand exclusiv capodopere, il aseza pe Brauner pe locul care este al lui - unul din marii artisti ai secolului douazeci - si aveam sa inteleg ca prin Victor Brauner, (si prin Brancusi, prin Eliade, prin Eugen Ionescu) cultura romaneasca intra in constiinta universala.
http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=3887

Victor Brauner
S-a născut la Piatra-Neamţ, într-o familie înstărită şi cu anumite veleităţi artistice, tatăl fiind de meserie fotograf. Urmează, între 1916-1918, cursurile Liceului Evanghelic din Brăila, iar între 1919-1922 este student al Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti. afla mai multe

Există tablouri false semnate Andreescu, Grigorescu şi Luchian

VICTOR BRAUNER, ILUMINATORUL
MODREANU

Victor Brauner, campion in strainatate, outsider in Romania

Cel mai scump tablou vandut in Romania, prin licitatii, din 1990 incoace, a fost „Fata culcata in iarba“, de Nicolae Grigorescu. Lucrarea a fost cumparata, pe 9 noiembrie 2003, de la Casa Alis, cu 59.900 euro. Pe 13 mai, Casa Pogany a lansat o provocare socanta pentru clientii licitatiilor bucurestene: un tablou in ulei din 1928, apartinand lui Victor Brauner. Pretul de pornire: 165.000 de euro.

Cea de-a doua licitatie a Casei Pogany a avut ca tematica „Salonul oficial interbelic“. Printre cele 154 de lucrari scoase la licitatie a fost si acel misterios „Portret al poetului Ion Minulescu“ din 1928, pe care, nu se stie de ce, nu l-a licitat nimeni. E adevarat, pretul de 165.000 de euro pare descurajant in sine.

Am aflat insa ca, in afara licitatiilor, se tranzactioneaza tablouri si la preturi mai mari. De altfel, lucrarea era evaluata la un pret mai ridicat decat cel de pornire, adica 250.000-300.000 de euro. Iar sub aspectul autenticitatii era „beton“, acest lucru fiind confirmat de expertul in pictura lui Brauner, Samy Kinge, din Franta.

Evaluatorul da verdicte de autenticitate (sau de fals, dupa caz) la lucrarile artistului roman pentru toate marile case de licitatii, inclusiv Christie’s.

Un ipotetic cumparator: Gigi Becali
Traseul tabloului era cunoscut pas cu pas: a participat la a doua Expozitie a Grupului de Arta Noua, Bucuresti 1929, a facut parte din colectiile Margit Brauner-Kosch, Gogu Radulescu, o colectie din Germania, apoi una din Franta si din nou una din Romania, de unde a fost scos la licitatie.

Asa ca motivul principal al nelicitarii nu a fost nici suspiciunea de fals, nici pretul ca atare, ci mai degraba teama de expunere directa a sumei. „Nu scoate nimeni, in Romania, atatia bani din buzunar ca sa cumpere un tablou“, comenta cineva, dupa terminarea licitatiei.

„Ba da, exista un om care ar face asta“, i-a raspuns altul, „daca i-ar explica cineva cum sta treaba cu tablourile: Gigi Becali. I-ar fi spus bodyguardului: «Hai ma, adu geanta aia cu bani! Numara-i si da-i». Si ar fi plecat cu tabloul sub brat“.

Si totusi, dincolo de aspectul hilar al situatiei, ramane intrebarea: de ce nu a indraznit nimeni sa liciteze un mare artist ale carui tablouri se vand, in Statele Unite, chiar cu 700.000 de dolari? Exista si explicatia unei complicitati tacite si unanime a colectionarilor: nu liciteaza nimeni, pentru a mentine lucrarea la pretul de pornire si pentru a o cumpara dupa.

Tot un fel de licitatie este, pentru ca se gandesc mai multi la aceasta stratagema, dar aici invinge cel mai abil, nu cel mai bogat.
Tablourile nevandute la licitatia Casei Pogany din 13 mai au ramas expuse inca doua saptamani. „Salonul oficial interbelic“ functioneaza, in aceasta perioada, ca o expozitie cu vanzare. Pana la data redactarii acestui text, lucrarea lui Victor Brauner primise trei oferte din Germania.

De ce nu s-a vandut portretul lui Minulescu
Tudor Octavian: „Intrarea in UE inaspreste si mai mult fiscalitatea“
„O explicatie ar fi aceea a disparitiei PSD-istilor din capul statului si de la licitatii. Jumatate din tablouri ei le cumparau. Deci, piata licitatiilor e mai saraca. Pe de alta parte, oamenii sunt mai reticenti in a scoate din buzunar o suma atat de mare, mai ales acum, cand fiscul e cu ochii pe ei. Iar povestea asta cu intrarea in UE inaspreste si mai mult fiscalitatea.

Sunt convins ca, dupa ziua de 16 mai, nici Gigi Becali nu va mai flutura cu aceeasi dezinvoltura teancurile de bancnote“.

Pavel Susara: „Romanii nu sunt pregatiti psihologic“
„Asemenea femeilor foarte frumoase, care parca sunt cazute din cer si care inhiba tentativele golanesti de abordare, un tablou de Brauner inhiba abordarea directa a licitatorului. Pe de alta parte, romanii nu au pregatirea psihologica de a cumpara, la vedere, un obiect atat de scump. Subliniez, la vedere, caci discret se fac si tranzactii mult mai mari cu tablouri.

Expunerea publica de obiecte se face doar la masini, case, piscine... In Romania, cultura precaritatii e mult mai solida decat cultura profesionalitatii. Din aceste motive, pot sa spun ca ma asteptam ca tabloul lui Brauner sa nu fie licitat“.


http://www.hotnews.ro/articol_48834-Victor-Brauner-campion-in-strainatate-outsider-in-Romania.htm

Victor Brauner, provocarea anului
Se pare ca, dupa sarbatorile de Pasti, colectionarii de arta nu si-au revenit inca la cheful de a licita. Atat Casa Alis, cat si Monavissa au avut incasari situate sub jumatatea celor de la licitatiile anterioare: 150.000 RON incasari totale la Alis, pe 30 aprilie (fata de 375.800 RON, la licitatia trecuta), si 72.160 RON, pe 7 mai, la Monavissa (fata de 166.000 RON).

Cel mai scump pictor roman
Tablourile vandute la Alis au fost in numar de 23 (din 52) si au cumulat un total pe sectiune de 99.000 RON. Cea mai scumpa lucrare a fost un ulei pe carton de Samuel Mutzner, intitulat "Primavara" si adjudecat la 18.000 RON, urmata de "Copil din Ardeal", un ulei pe panza apartinandu-i lui George D. Mirea (16.000 RON), un "Peisaj" in ulei pe carton al lui Stefan Popescu (14.000 RON) si un Jean Cheller, tot ulei pe carton, intitulat "Iarna" (13.000 RON). Toate celelalte s-au vandut cu maximum 5.000 RON bucata. Surprinzator, dar un valoros ulei pe lemn de Nicolae Grigorescu, evaluat la 40.000 RON, nu a ispitit pe nimeni.
La Monavissa (care a incasat pe tablouri si sculpturi 60.950 RON), cea mai scumpa lucrare cumparata (7.000 RON) a fost un ulei pe carton de Spiru Chintila, intitulat "Natura statica cu mere galbene".
Lovitura anului pare sa fie insa un tablou scos la vanzare de cea mai tanara casa de licitatii, Pogany (inaugurata in decembrie anul trecut). Pavel Susara a lansat marea provocare cu o piesa rara, un ulei pe panza apartinand celui mai scump pictor roman, Victor Brauner, singurul care participa la marile licitatii internationale. Tabloul, evaluat la 250.000-300.000 euro, provine dintr-o colectie privata din Bucuresti si este un portret al poetului Ion Minulescu.


http://www.sfin.ro/articol_4897/victor_brauner__provocarea_anului___.html

Victor
Harry