Dinica[v=]

Rezumarea primului mesaj :


Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele
Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele (Live)
 
https://www.youtube.com/watch?v=moXaCHQfhAg

Dinica: Un diplomat prin cenusa imperiului



Vara
anului 1917. Un tanar (Darie) si un ins trecut prin ciur si prin darmon
(Diplomatul) cutreiera - doua naluci - Balcanii devastati de razboi.
Cei doi par fetele anapoda ale aceluiasi personaj, care incearca
disperat sa-si scape pielea. Intr-o lume in care pielea lor nu mai
valoreaza nimic. Cam acesta ar fi axul filmului "Prin cenusa imperiului
", turnat in 1975 de Andrei Blaier, avandu-i in rolurile principale pe
Gheorghe Dinica si Gabriel Oseciuc. Iar povestea filmului e la fel de
palpitanta ca si cea a personajelor sale.

Gheorghe Dinică: "Viaţa omului e mai bogată decât pumni şi şuturi în gură"



"Nu
vreau să fiu acuzat de nostalgism, dar eu am făcut înainte filme care
aveau calitate mai ridicată. Eu nu am mai văzut o poveste de dragoste
într-un film românesc. N-am mai văzut un scenariu cu doi tineri care se
iubesc. De ce? Cum să fie o poveste banală, e sensul vieţii! Aş vrea şi
eu să joc un personaj dintr-ăsta, de ce dracu' nu se scrie? Îţi vine să
nu te mai scoli dimineaţa şi să dai în darul beţiei. Eu nu spun să se
parfumeze un scenariu, dar trebuie găsit un echilibru." 25 noiembrie 2003

Gheorghe Dinică:
"Am fost boem şi am trăit frumos"



"O
viaţă de artist. Cu boemii, tristeţi, bucurii, aplauze, urale, roluri
negative interpretate cu mare plăcere, roluri pozitive puţine, dar
bune, personaje care mi-au rămas în suflet, bucuria pe care mi-o dă
recunoaşterea meritelor, zâmbetul de pe faţa celor care mă salută pe
stradă, linişte sufletească, prieteni de-o viaţă, o soţie
întelegătoare. Şi lista ar putea continua la infinit." -

Gheorghe Dinică a încetat din viaţă









Maestrul
Gheorghe Dinică s-a stins din viaţă, astăzi, după aproape 20 de zile de
internare la secţia de terapie intensivă a Spitalului de Urgenţă
"Floreasca". În ciuda eforturilor depuse de doctori, Gheorghe Dinică nu
a răspuns tratamentului administrat.

Gheorghe Dinică, internat la Urgenţă


Marele actor a fost internat cu două zile în urmă în Spitalul de Urgenţă “Floreasca”, după ce a acuzat o stare accentuată de oboseală. Medicii au decis să-l interneze pe maestrul ajuns la vârsta de 75 de ani, pentru a-i efectua câteva investigaţii.Gheorghe Dinică, în vârstă de 75 de ani, este unul dintre cei mai mari actori români. A debutat ca actor în filmul "Străinul", în anul 1963 şi de atunci a jucat în peste 60 de filme ("După-amiaza unui torţionar", "Filantropica", seria aventurilor comisarului Moldovan etc.), seriale TV ("Inimă de ţigan"), dar şi în piese de teatru ("Tache, Ianke şi Cadâr", "În numele trandafirului" etc.). A lansat mai multe albume muzicale, precum "Cântece de petrecere" şi "Cântece de petrecere 2", în colaborare cu Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu. Este societar de onoare al Teatrului Naţional "I.L.Caragiale" din 2002.

GHEORGHE DINICĂ – 75 DE ANI/"Am fost boem şi am trăit frumos"
Mulţi se întreabă ce alchimist i-a pregătit elixirul din care a sorbit, menţinându-şi vivacitatea în realizarea zecilor de personaje cu partituri dintre cele mai complexe. Inepuizabil pe scenă şi pe platou. Imprevizibil la începutul fiecărui rol. Desăvârşit la finalul oricărei creaţii de care este responsabil. Cred că aşa a fost întotdeauna artistul Gheorghe Dinică: un om responsabil de soarta "oamenilor" pe care i-a zămislit; un om care a ştiut să iubească şi care s-a lăsat iubit; un om care uită de sine în detrimentul personajelor trăite pe drumul fatalităţii. S-a născut la 1 ianuarie. Într-un cartier din Bucureşti venea pe lume acum 75 de ani Gheorghe Dinică, cel care a trăit şi trăieşte întru bucuria împlinirii – a sufletului şi a publicului. Crescând s-a dat pe mâna destinului, care l-a împins în mrejele forfotei destinelor, rămânând "izolat" de libertate pe acest palier pentru totdeauna. De încearcă să evadeze, palierul se cutremură...

• Jurnalul Naţional: Cei 75 de ani vă prind, maestre, pe platou, unde realizaţi un personaj pitoresc – bulibaşa Aurică Fieraru. Cum a fost drumul pe care aţi lăsat cele peste 90 de roluri zămislite în lungmetraje şi alte 30 în filme de televiziune în cei 45 de ani de carieră cinematografică? Cum s-a desenat traiectoria de la "Străinul" la telenovela "Regina", la care lucraţi acum?
  

Gheorghe Dinică: A fost un drum frumos şi, dacă ar trebui să o iau de la capăt, aş face asta din nou fără să stau pe gânduri. Am cunoscut de-a lungul carierei mele oameni care m-au îmbogăţit, care mi-au devenit apoi prieteni (Ştefan Iordache, Ilarion Ciobanu, Mircea Veroiu, Dina Cocea etc.). Am avut norocul să joc în filme de succes în anii de aur ai cinematografiei româneşti, anii ’60-’70, alături de actori şi regizori de marcă. Am fost boem, am trăit frumos, am jucat cu pasiune în faţa spectatorilor şi a camerei de luat vederi. Acum joc un rol, care îmi place foarte mult, în telenovela "Regina", un rol de ţigan pe care nu l-am mai jucat până acum, un Aurică Fieraru pe care cei de Acasă îl îndrăgesc.

• Activitatea teatrală pe scena profesionistă aţi început-o o dată cu terminarea facultăţii, în 1961. Aţi fost fidel scenei până de curând, creând vreo 40 de personaje. Cum raportaţi teatrul la film?
  

Sunt două lucruri diferite, dar pe care trebuie să le faci ca să fii un actor complet. Scena unui teatru scoate dintr-un actor ce este mai bun, îl face să uite de trac, de emoţii, să-şi dorească să ajungă la sufletul spectatorului, să îi vadă reacţia imediată. Teatrul înseamnă emoţie imediată, pe când la film e altceva. Reacţia publicului vine la mult timp după ce tu ţi-ai terminat munca, abia când filmul rulează în cinematograf. În film ai timp să corectezi, să reiei, pe când în teatru eşti bun sau nu, pe moment! În film, dacă eşti răcit sau îţi e rău, e mai simplu să disimulezi, mai tragi o dublă, pe când pe scena teatrului nu trebuie să se vadă nimic, pentru că, din sală, mii de perechi de ochi îţi urmăresc fiecare reacţie, fiecare grimasă.

• Succesul cinematografic pe care l-aţi înregistrat ar fi fost acelaşi, dacă nu făceaţi teatru?
  

Categoric nu!

Cum sunt, în viziunea dumneavoastră, cele două arte astăzi, în comparaţie cu ceea ce aţi cunoscut şi aţi simţit în această nobilă meserie?
Mi se pare că atât teatrul, cât şi filmul au pierdut din savoare în ultimii ani. Mi se pare că filmele făcute în ultimi ani sunt triste, cenuşii. Greu am găsit un film românesc care să mă facă să zâmbesc.

• Aţi jucat cu mari actori. Aţi avut alături pe scenă şi mulţi interpreţi foarte tineri. Există astăzi o continuitate a generaţiilor "călite" înainte de 1989, care au ţinut flacăra aprinsă pe scenă?
  

România are foarte mulţi actori buni. Pentru că nativ suntem un popor care ştie să "joace". Şi cei care au profesat înainte de 1989, dar şi cei care au ieşit de pe băncile şcolii după Revoluţie au har, au talent, sunt buni.

• Cum v-aţi descrie viaţa în teatru? Dar cea din film?
  

O viaţă de artist. Cu boemii, tristeţi, bucurii, aplauze, urale, roluri negative interpretate cu mare plăcere, roluri pozitive puţine, dar bune, personaje care mi-au rămas în suflet, bucuria pe care mi-o dă recunoaşterea meritelor, zâmbetul de pe faţa celor care mă salută pe stradă, linişte sufletească, prieteni de-o viaţă, o soţie întelegătoare. Şi lista ar putea continua la infinit.

• Aţi şi cântat, înregistrând discuri. E şi aceasta o vocaţie sau e plăcere?
  

Mai degrabă o plăcere. Pe care am descoperit-o în timp ce o ascultam pe Maria Tănase şi pe toţi marii lăutari ai României. O plăcere care ţine o viaţă.

• Ce-a fost "epoca" Şarpele Roşu pentru dumneavoastră, pentru artiştii care veneau acolo?
  

Nişte vremuri minunate, boeme. Imediat după Revoluţie ne întâlneam toţi la Şarpele Roşu: actori, pictori, cântăreţi. Era un loc de relaxare, de schimb de idei, un loc minunat.

• Aţi fost premiat pentru unele roluri, dar a venit şi răsplata materială care aţi meritat-o pentru această muncă titanică?
  

Nu. Material nu am câştigat decât din munca mea, din rolurile mele. Dar m-am obişnuit cu asta. La un moment dat am primit o diplomă, cred că de la Preşedinţie, şi cel care a venit să mi-o înmâneze mi-a spus cu zâmbetul pe buze că ar trebui să fiu mulţumit, pentru că, deşi acum nu primesc decât o hârtie, când o să mor o să fiu înmormântat cu fanfară. Din păcate, deşi macabră, gluma lui e cât se poate de reală. Dar eu sunt mulţumit, pentru că aprecierea oamenilor face mai mult decât toţi banii.

• Au existat roluri foarte dragi dumneavoastră, personaje pe care le-aţi întruchipat şi de care v-aţi despărţit greu?
  

Multe, foarte multe. Fiecare personaj pe care-l intepretezi îţi rămâne în suflet, mai mult sau mai puţin. Paraipan a fost un personaj pe care l-am îndrăgit de la prima lectură a scenariului. Îmi este drag în egală măsură şi Aurică Fieraru pentru calmul şi blândeţea lui şi o să-mi fie dor de el când ne vom despărţi.

• În general, ce îl mulţumeşte pe Gheorghe Dinică acum, când îşi vede opera în spate şi anii ca pe o bogăţie?
  

Că a rămas în conştiinţa oamenilor.
E satisfacţia supremă pentru un actor.

• Dar ce îl nemulţumeşte?
  

Poate puţin vremurile în care trăieşte.

Gheorghe Dinică: „Nu cred în implicarea politică a artistului“
Este unul dintre cei mai mari actori ai României. La Acasă TV îl interpretează pe bulibaşa Aurică Fieraru. Cu maestrul Gheorghe Dinică am vorbit despre lăutari, „Şarpele Roşu“ şi prietenul său Ştefan Iordache.

Omul zilei: Gheorghe Dinică

O carte despre viaţa maestrului Gheorghe Dinică a fost lansată de curînd la Bucureşti. Autoarea este o româncă stabilită în Canada, iar titlul, “Un actor pentru eternitate – Gheorghe Dinică”.

Actorul Gheorghe Dinică este personaj într-o carte despre viaţa sa

Replicile actorului Gheorghe Dinica afectau siguranta nationala
Interpretarea marelui actor Gheorghe Dinica din piesa „Plosnita“ de Maiakovski a reprezentat la un moment dat o problema de siguranta...
Citeste toata stirea

Gheorghe Dinica, Marin Moraru si Victor Rebengiuc...
Actorii Gheorghe Dinica, Marin Moraru si Victor Rebengiuc vor fi rasplatiti pentru intreaga activitate cu titlul de Doctor Honnoris Causa al Universitatii de Arta Teatrala si Cinematografica „I.L. Caragiale“ din Bucuresti (UNATC). Distinctia va fi acordata miercuri 30 ianuarie, data care...
Citeste toata stirea

Gheorghe Dinică, internat câteva ore din cauza căldurii

Şi actorul Gheorghe Dinică a avut de suferit din cauza caniculei. Potrivit Newsin, actorul, în vârstă de 73 de ani, a fost internat de urgenţă noaptea trecută la Spitalul Judeţean din Târgovişte.

Un reprezentat al spitalului a declarat că Dinică a fost externat în această dimineaţă. Actorul a declarat pentru NewsIn că i s-a făcut rău din cauza căldurii în timp ce se afla la tratament în staţiunea Pucioasa. continuare

Dinica a facut o pasiune pentru Mihaela Radulescu

Teatru
Gheorghe Dinica danseaza cu zeul pagan la Nationalul bucurestean
Andreea Rasuceanu
Dansind pentru zeul pagin, de Brian Friel, regia Lynne Parker, Teatrul National, Bucuresti Din cind in cind simtim nevoia sa mergem la National si sa vedem o piesa clasica, profunda, zguduitoare prin desfasurarea de forte, care sa aiba loc pe o scena mare aflata la o distanta suficienta cat sa nu agreseze privitorul, o piesa la care sa participi dar care sa nu te ravaseasca iremediabil, in care sa nu „intri” propriu-zis, cum se intimpla in piesele puse in scena in sali mici, intime. Piesa irlandezului

Privindu-l pe Dinică, zâmbeşti fără să vrei. Ai senzaţia imediată că i-ai aflat un secret. Ce face, joacă sau aşa este el? La întrebarea asta nu cauţi un răspuns. De ce l-ai căuta, atâta timp cât el, prin firescul cu care interpretează, îţi dă senzaţia de real. Dinică s-a născut în Bucureşti în ianuarie1934 şi, după cum declară, „am fost crescut de prieteni şi de stradă mai degrabă decât de familie“, înţelegi că este un autodidact. În adolescenţă descoperă teatrul şi filmul, iar chemarea pentru scenă avea să o trăiască din plin când s-a înscris la Institutul de Artă Teatrală. Sub îndrumarea doamnei Dina Cocea se formează ca om şi actor iar Institutul de Teatru l-a absolvit în 1961.

Considerat de către regizori un actor complet, cu o expresivitate ieşită din comun, este remarcat pe scena de teatru şi folosit în cinematografie mai mult decåt oricare alt artist. În 1963 debutează pe marile ecrane cu „Străinul“, urmat apoi de „Golgota“. Este angajatul Teatrului de Comedie din Bucureşti în perioada1962-1967 şi al Teatrului Bulandra între anii 1968-1971. Pe scenă îl admirăm în „Umbra“, „Toilus şi Cresida“ în regia lui David Esrig, sau în „Nepotul lui Rameau“.

„Nu puteai să-ţi doreşti decât roluri negative, pentru că erau mai bogate, mai pline de posibilităţi pentru actor. Faţa mea era mai trăită, mai dură, mai negativă, mai gangsterească, o faţă care nu prea invită la optimism. Era clar că nu o să joc roluri de secretar de partid pe întreprindere“

Colaborarea sa cu cu marii regizori români se explică prin seriozitatea şi dăruirea cu care şi-a construit fiecare rol, fiecare personaj. Că l-a însufleţit pe Stănică Raţiu în „Felix şi Otilia“, sau a fost Paraipan în „Un comisar acuză“, Nae în „De ce bat clopotele Mitică?“ ori Nemesiseanu în „Secretul lui Bachus“, Dinică ajunge etalonul şcolii romånesti de teatru şi film. Cu o puternică notă de mahala în limbaj şi în jocul scenic, realizează un rol de excepţie în „Cel mai iubit dintre pământeni“, iar calităţile tragicomice sunt puse în valoare în „Patul conjugal“ sau „Patul lui Procust“, rol ce-i aduce şi „Premiul Troia“.

Din 1972 este angajatul Teatrului Naţional Bucureşti, putând fi urmărit în fiecare seară în spectacole de renume. Timp de peste şase ani este alături de vechiul său prieten, Marin Moraru, şi, cu ajutorul lui Radu Beligan, ţine capul de afiş al stagiunilor de la TNB, cu spectacolul „Tache, Iake şi Cadâr“. Dar Dinică nu se opreşte în a ne surprinde plăcut şi după ce-şi descoperă calităţile vocale filmând „Turnul din Pisa“, acolo unde joacă rolul unui lăutar, înregistrează albumul „Cântece de petrecere“ I şi II. După apariţia celui de al treilea album, alături de Ştefan Iordache şi Nelu Ploieşteanu, înregistrează „Parol că te iubesc“, un CD care conţine tot cântece de petrecere. Este numit Actorul anului 2002 şi primeşte Premiul pentru întreaga activitate şi Ordinul Serviciul Credincios în grad de Mare Ofiţer. Modest când vine vorba de talentul „marca“ Dinică, actorul care în 2006 a turnat alături de echipa de la „Tinereţe fără tinereţe“,
Gheorghe Dinică

Gheorghe Dinica a refuzat sa joace in “Burghezul gentilom”
Un rasfatat al regizorilor de teatru si film, reputatul actor Gheorghe Dinica ne destainuie, intr-un interviu acordat in exclusivitate cotidianului “Cronica Romana”, cate ceva despre pasiunile sale de o viata (teatrul si filmul). Asa am aflat cum a refuzat el un rol in “Burghezul gentilom”, dar si cum si-a descoperit mai recent o neasteptat de mare iubire, care este... muzica. Dupa cum ne-a marturisit

În această seară, la ora 19, la Sala Amfiteatru, în noul an 2007, publicul este invitat la teatru. Este vorba despre spectacolul "Dansând pentru zeul păgân", de Brian Friel, avându-l în rolul Jack pe maestrul Gheorghe Dinică.
"Diplomatul", cum îi spun mulţi dintre iubitorii filmului, având în minte pelicula Prin cenuşa imperiului, în regia lui Andrei Blaier, a împlinit chiar la începutul noului an 73 de ani. Evident, că primul lucru pe care l-a făcut a fost întoarcerea la teatru, locul ce îl defineşte cel mai bine.
În stagiunea 2006-2007, el a acceptat propunerea regizoarei irlandeze Lynne Parker de a fi prezent în distribuţia spectacolului Dansând pentru zeul păgân, de Brian Friel. O întâlnire sub semnul profesionalismului între o talentată şi apreciată regizoare din ţara lui James Joyce, dramaturgul de renume internaţional Brian Friel şi maestrul Gheorghe Dinică.
Brian Friel este un autor care la noi a pătruns în ultimul timp şi mă refer la montarea Molly Sweeny, de la Teatrul Bulandra, în regia lui Alexandru Dabija. Montarea de acum, de la Naţionalul bucureştean, este o premieră pentru lumea noastră teatrală. Gheorghe Dinică este obişnuit cu dramaturgia contemporană şi cu cea irlandeză în mod special. Te-ai fi aşteptat ca un actor de talia lui Dinică să nu fie foarte deschis la propuneri complet noi. Dar tinereţea sa spirituală l-a determinat să accepte această provocare. Rolul Jack, pe care Lynne Parker i l-a încredinţat, concentrează în el istoria dramatică a unei familii dintr-o mică localitate irlandeză. Cândva aventurier, reîntors acasă într-o familie numeroasă, cu cinci surori, fiecare fiind confruntată cu o dramă personală, el face faţă cu greu realităţii. O realitate încărcată de tabuu-uri şi prejudecăţi religioase. Gheorghe Dinică se identifică foarte bine cu frământările personajului, care se simte depăşit de tot ceea ce se întâmplă în jurul lui. Deşi vrea să-şi ajute surorile, preferă să evadeze în trecutul său. Alături de Gheorghe Dinică se află Viviana Alivizache, Carmen Ionescu, Carmen Ungureanu, Tania Popa, Rodica Ionescu, Gavril Pătru şi Liviu Lucaci. Încercaţi să nu rataţi întâlnirea cu maestrul Gheorghe Dinică. Rolul Jack se adaugă impresionantei galerii de personaje create de-a lungul timpului.AZI

Gheorghe Dinica - invitat si premiat la Targu-Mures

Marele actor Gheorghe Dinica este invitat la Festivalul international de film de scurt-metraj "Alter-Native", aflat in plina desfasurare la Targu-Mures, la Palatul Culturii, si va primi, probabil sambata, in cadrul festivitatii de premiere, un premiu pentru intreaga activitate. Un premiu asemanator va primi si Fischer Istvan, regizor de film, care a fost invitat cu film la o editie anterioara a Festivalului "Alter-Native". Gheorghe Dinica va fi la festivalul organizat de Madisz Mures nu numai in calitate de premiant, ci si de interpret al unui rol, in filmul lui Hajdu Szabolcs ("Palmele albe"). Acest film va fi prezentat sambata, la ora 21.40, imediat dupa festivitatea de premiere, asa ca spectatorii vor avea ocazia de a aprecia, sau de a aprecia din nou talentul maestrului. Pe langa prezenta lui Gheorghe Dinica, organizatorii mizeaza ca la festival va ajunge si Tudor Giurgiu, regizorul filmului "Legaturi bolnavicioase" (programat pentru sambata, ora 15.45), precum si Daniel si Catalin Mitulescu, producatorul, respectiv regizorul filmului "Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii" (programat vineri, ora 21.50)
Gheorghe Dinica - invitat si premiat la Targu-Mures

Gheorghe Dinica, obiectul unei sarlatanii

REVOLTA. Actorul Gheorghe Dinica a avut neplacuta surpriza sa afle ca numele sau este folosit pentru promovarea unor spectacole nationale cu care nu are nici cea mai mica legatura.
Numele sau sta cap de afis desi nu face parte din distributia piesei cu pricina. Nu este pentru prima data cand un artist este implicat in astfel de sarlatanii cu ajutorul carora organizatorii ...