Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Dinica[v=]
Pagina 3 din 3
Pagina 3 din 3 • 1, 2, 3
Dinica[v=]
Rezumarea primului mesaj :
Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele
Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele (Live)
https://www.youtube.com/watch?v=moXaCHQfhAg
Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele
Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele (Live)
https://www.youtube.com/watch?v=moXaCHQfhAg
Ultima editare efectuata de catre Admin in 07.12.13 14:51, editata de 19 ori
Dinica, nominalizat la Oscar de Ungaria
Dinica, nominalizat la Oscar de Ungaria
Ultima editare efectuata de catre Admin in 23.05.11 22:42, editata de 1 ori
Actorul va povesti despre aventura vietii sale: New York-ul
Actorul va povesti despre aventura vietii sale: New York-ul
INEDIT.Gheorghe Dinica a fost de curand in Statele Unite, pentru prima data in cei 72 de ani ai sai. Actorul a descoperit cu mare emotie New York-ul, marturisind ca toata copilaria lui si inceputul carierei sale au fost dominate de filmele americane urmarite la cinema, unde, copil fiind, intra dimineata si iesea seara. Telespectatorii TVR 1 vor avea ocazia, astazi, de la 20.20, sa cunoasca America prin ochii actorului, care presara descrierea locurilor, in stilul caracteristic, plin de umor. Il vom descoperi pe Dinica la muzee, intr-un restaurant din incinta O.N.U., la piata de peste din China Town, pe vapor etc. (
http://www.averea.ro/wiev.php?id=864&id_sectiune=9
Maestrul Gheorghe Dinică
Maestrul Gheorghe Dinică
Deşi Naţionalul bucureştean şi-a închis stagiunea, pe maestrul Gheorghe Dinică o să-l găsiţi în sala de repetiţii. El se pregăteşte pentru noua premieră din stagiunea 2006-2007, "Dansând pentru zeul păgân".
Cei care merg des la Naţionalul bucureştean îşi au actorii lor preferaţi. Ori de câte ori maestrul Gheorghe Dinică se află în distribuţia spectacolelor din repertoriul primei scene a ţării, publicul ştie că se va aştepta la un regal actoricesc. Şi Slavă Domnului, în stagiunea care abia s-a încheiat, iubitorii teatrului l-au putut vedea şi aplauda pe Gheorghe Dinică în montările Cotletele, în regia lui Gelu Colceag, Take, Ianke şi Cadîr, în regia lui Grigore Gonţa şi Ultima oră, în regia Ancăi Ovanez Doroşenko. Dacă aţi fost la Teatrul Foarte Mic, atunci cu siguranţă aţi fost încântaţi de jocul său din spectacolul Incontestabila ipocrizie, care are la bază trei piese scurte ale lui Teodor Mazilu. Cu toate că majoritatea actorilor a intrat în vacanţă, maestrul este neobosit şi, deja, repetă în viitoarea premieră Dansând pentru zeul păgân. Piesa dramaturgului Brian Friel este pusă în scenă chiar de o regizoare din Irlanda, Lynne Parker. "Lucrez de două luni în Bucureşti şi este o experienţă fascinantă pentru mine. Ceea ce mă interesează sunt paralele şi contradicţiile dintre culturi. Eu cred că raportul schimbare - rezistenţă la schimbare este relevant atât pentru Irlanda, cât şi pentru România. În ambele ţări există o energie formidabilă pentru progres, dar acest lucru se întâmplă în contextul superstiţiilor şi obiceiurilor. Încercăm să mergem înainte, dar ne uităm trecutul şi moştenirea" - explică regizoarea. Gheorghe Dinică a fost atras de acest text scris de unul dintre cei mai importanţi dramaturgi irlandezi contemporani.
Dramatismul piesei se naşte din relaţia dintre personajele feminine şi bărbaţii care le influenţează viaţa. Iniţial, spectacolul ar fi urmat să se joace la Sala Studio, în care e instalată acum Opereta şi care va reintra în folosinţa TNB după 20 de ani. Numai că reparaţiile la această sală, afectată de un incendiu în ianuarie 2005, nu sunt nici acum gata, iar spectacolul se va juca tot la Sala Mare. Maestrul Gheorghe Dinică îi are ca parteneri pe mai tinerii actori Vivian Alivizache, Carmen Ionescu, Carmen Ungureanu, Tania Popa, Rodica Ionescu, Gavril Pătru şi Liviu Lucaci.
http://www.azi.ro/daca.htm
Gheorghe Dinica, intre muzica si actorie
Gheorghe Dinica, intre muzica si actorie
Joi seara, Gheorghe Dinica si-a lansat albumul "Parol ca te iubesc", cu muzica romaneasca autentica, la hotelul Phoenicia, in prezenta unui public numeros, printre care foarte multi colegi de breasla, artistul confirmand inca o data ca este unul dintre cei mai iubiti romani. Emanand stil, clasa si jovialitate, Gheorghe Dinica si-a facut aparitia la eveniment intr-o masina de epoca, alaturi de sotia sa, Gabi Dinica, cea care l-a sprijinit in finalizarea acestui proiect de suflet. A intrat apoi in crama hotelului, unde il asteptau prietenii, presa si colegii de breasla, calcand, ca un adevarat star, pe covorul rosu intins special de organizatori. Actorul a fost intampinat de domnisoare imbracate in costume de epoca, in ton cu evenimentul. Printre cei prezenti la petrecerea de lansare a albumului "Parol ca te iubesc" s-au numarat cativa dintre cei mai mari actori ai scenei romanesti: Radu Beligan, Marin Moraru, Vladimir Gaitan, Iurie Darie, Dumitru Rucareanu, dar si vedete din lumea muzicala, precum Nico sau Marius Moga. Petrecerea s-a derulat pe fundalul muzicii interpretate de Dinica, cu mancare si bautura din belsug. Actorul s-a declarat incantat de reusita petrecerii si ar mai fi stat mult peste miezul noptii daca sotia sa nu i-ar fi spus cat e ceasul.
Gheorghe Dinica si-a dorit de mult sa poata canta publicului, iar albumul "Parol ca te iubesc" este binevenit pentru a indeplini dorinta ascunsa a actorului. Albumul este, fara nici o indoiala, un album de colectie, care cuprinde piese de referinta ale muzicii romanesti, puse in valoare de vocea unui monstru sacru al teatrului romanesc. Dar de unde pasiunea actorului pentru muzica? Totul a pornit de la pelicula "Turnul din Pisa", din 2002, film in care Gheorghe Dinica juca rolul unui lautar, ocazie cu care si-a descoperit talentul muzical. Apropiatii nu au ezitat in a-l sfatui sa inregistreze melodii de suflet, pentru ca timbrul sau da o nota aparte cantecului si transmite cu usurinta mesajul versurilor. Mai in gluma, mai in serios, au fost puse bazele unui proiect de zile mari, "Cantece de petrecere" cu Gheorghe Dinica, Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu. Dupa succesul primului volum, nu a trecut foarte mult timp pana la aparitia celui de-al doilea, in 2003. Si pentru ca marilor artisti le plac provocarile, in 2004 cei trei au hotarat sa inregistreze si un album de romante, care s-a bucurat de acelasi succes ca albumele anterioare. "Muzica este o placere mai veche de-a mea. Nu pot ascunde ca-mi face o reala placere sa cant, mai ales piese vechi, cu mesaj, care acum, din pacate, au cam fost uitate. Totul a pornit de la o joaca, in filmul "Turnul din Pisa", dar ma bucur ca am putut sa ofer publicului, dupa cele trei albume, facute impreuna cu Stefan Iordache si Nelu Ploiesteanu, si un album semnat in intregime Gheorghe Dinica. "Parol ca te iubesc" este un album pe care l-am inregistrat din pura placere si pe care il ofer cu drag celor care iubesc muzica buna", spune actorul. Piese precum "Parol ca te iubesc", "Sunt vagabondul vietii mele", "Si daca" sau "Mica serenada" completeaza un album de exceptie.
Un articol de Gabriela Dinulescu
www.romanialibera.ro
Gheorghe Dinica - portretul unui actor care "nu joaca&a
Gheorghe Dinica - portretul unui actor care "nu joaca"
Am citit cu interes, dar si cu oarecare uimire, cartea “Histrion de cursa lunga - Gheorghe Dinica” de pertinentul si indelung experimentatul critic Constantin Paraschivescu, editata de revista “Teatrul Azi”.
Am spus cu oarecare uimire, intrucat ma asteptam la reteta practicata in asemenea carti, care imbina interviul cu personalitatea careia ii este dedicata, cu citate din cronici, cu marturii ale celor ce-l cunosc si cu date biografice. Dar nimic din toate acestea. Constantin Paraschivescu n-a stat de vorba cu Gheorghe Dinica. Desigur, i-a vazut filmele si spectacolele de teatru (chiar daca nu pe toate), dar a preferat sa recompuna portretul artistului aproape exclusiv din din cele scrise de altii despre el. A consultat 207 texte aparute in ziare, reviste, carti, interviuri televizate, a citit carti despre istoria Bucurestiului pentru a recompune atmosfera cartierului si a epocii in care s-a nascut si a copilarit Gheorghe Dinica. Iar autorul, chiar daca-si exprima uneori propriile opinii, se pastreaza in anonimatul de dupa aprecierile altora. “Ma tin departe de sageata privirii lui - marturiseste Constantin Paraschivescu - care tintuieste si inhiba pe scena si ecran, darmite in preajma, si incerc sa-mi dau seama cum joaca, pentru ca de cele mai multe ori parca nici nu schiteaza efortul s-o faca. Si privindu-l din anonimatul salii, in creatii actuale sau imprimate pe pelicula, sporeste de fiecare data intrebarea fara raspuns, careia nu-i gasesc cheia, si de tot atatea ori nu intrezaresc alt raspuns decat acela ca nu joaca”. Si mai departe: “Sa incerc sa pricep chemarea ar fi menirea acestor randuri, sa deslusesc mistuirea, arderea launtrica intensa si de suprem consum fizic si nervos, platit de cele mai multe ori cu sanatatea, mi-e imposibil. Ramane o taina a fiecarui artist, pe care o privire straina n-o poate ultragia smulgandu-i brutal discretia. Ca sa afle ce? Suferinta? Arta e suferinta traita, da, dar dincolo de acest adevar comun incap particularitati de manifestare. Si asta nu intereseaza. Cum face sa incapa pe o scena Gheorghe Dinica «nemarginitul univers»?”. In consecinta, pastrand o ordine cronologica riguroasa, autorul cartii analizeaza, folosind din belsug citatele, intre care isi strecoara propriile opinii, toate rolurile importante jucate de acest actor in teatru si in film.
De la “Troilus si Cresida” de Shakespeare (1965) si “Nepotul lui Rameau” de Diderot (1968), ambele spectacole-eveniment datorate regizorului David Esrig, la “Gaitele” de Al. Kiritescu (1978), “O scrisoare pierduta” (1979), “Asteptandu-l pe Godot” de S. Beckett (1990), “Plosnita” de Maiakovski (1982) - la care a lucrat cu puternice personalitati regizorale, ca Horea Popescu si Radu Beligan - pana la “Noaptea regilor” de Shakespeare (1991), “Livada cu visini” de Cehov (1992), ambele montate de Andrei Serban si “Tache, Ianke si Cadar” de Victor Ion Popa (2001), spectacol de imens succes pus in scena de Grigore Gonta. Cate personaje, atatea tipuri umane, care au produs in randul publicului emotii, bucurii, tristeti, toate datorate acestui actor de un nefiresc firesc, Gheorghe Dinica, cel care joaca fara a parea ca o face.
Aceeasi meticulozitate si har de recompunator de portrete ale criticului Constantin Paras-chivescu si in cazul analizarii rolurilor interpretate de actor in zeci de filme, de la debutul sau in “Strainul” (1963), pana la “Dupa-amiaza unui tortionar” si “Turnul din Pisa” (2002).
Intrebat de un cronicar daca ii pasa de critica, Gheorghe Dinica a raspuns: “La inceput, da. Dar dupa aceea mi-am dat seama ca munca noastra e privita de multe ori cu subiectivitate. Foarte bine, fiecare sa aiba parerea lui”. Dar autorul mai adauga, nu fara talc: “Apropo de critica, am cunoscut la Paris, in anul 1964, un mare critic, Jean-Jacques Gauthier, care nu scria decat despre spectacolele care i-au placut. Celelalte nu existau pentru el. De ce? Nu incepea sa balacareasca, sa injure, sa desfiinteze actori, regizori. Nu se murdarea”. Desigur, nu extremele sunt cele mai elocvente.
Dar un comentator fara dragoste de teatru, fara iubire pentru actori, risca sa-si verse doar veninul pe hartie, fara a tine seama nici de opinia publicului (fara de care nici un spectacol nu ar exista) si nici, mai cu seama, de lumea atat de plina de sensibilitati, de orgolii, dar si de emotii si sacrificii a actorilor, acesti histrioni, de mai scurta sau mai lunga cursa.
Voi incheia aceasta carte dedicata creatiei unui mare actor, cu vorbele cu care autorul isi incheie un capitol: “L-as asemui cu un cunoscut actor de film care, de asemenea, n-are aerul ca joaca, dar e coplesitor in aparitiile sale, prin vitalitate si concentrare, considerat pe buna dreptate un monstru sacru, Jean Gabin. Impune doar prin prezenta, fara sa faca nimic.
Vibreaza aerul in jur. Tresari, esti cu ochiul pe el. Critica franceza se spune ca l-a numit «cetatean francez travestit in actor». Gheorghe Dinica ar fi, pentru noi, asemeni, un cetatean roman travestit in actor”.
http://www.cronicaromana.ro/gheorghe-dinica-portretul-unui-actor-care-nu-joaca.html
Am citit cu interes, dar si cu oarecare uimire, cartea “Histrion de cursa lunga - Gheorghe Dinica” de pertinentul si indelung experimentatul critic Constantin Paraschivescu, editata de revista “Teatrul Azi”.
Am spus cu oarecare uimire, intrucat ma asteptam la reteta practicata in asemenea carti, care imbina interviul cu personalitatea careia ii este dedicata, cu citate din cronici, cu marturii ale celor ce-l cunosc si cu date biografice. Dar nimic din toate acestea. Constantin Paraschivescu n-a stat de vorba cu Gheorghe Dinica. Desigur, i-a vazut filmele si spectacolele de teatru (chiar daca nu pe toate), dar a preferat sa recompuna portretul artistului aproape exclusiv din din cele scrise de altii despre el. A consultat 207 texte aparute in ziare, reviste, carti, interviuri televizate, a citit carti despre istoria Bucurestiului pentru a recompune atmosfera cartierului si a epocii in care s-a nascut si a copilarit Gheorghe Dinica. Iar autorul, chiar daca-si exprima uneori propriile opinii, se pastreaza in anonimatul de dupa aprecierile altora. “Ma tin departe de sageata privirii lui - marturiseste Constantin Paraschivescu - care tintuieste si inhiba pe scena si ecran, darmite in preajma, si incerc sa-mi dau seama cum joaca, pentru ca de cele mai multe ori parca nici nu schiteaza efortul s-o faca. Si privindu-l din anonimatul salii, in creatii actuale sau imprimate pe pelicula, sporeste de fiecare data intrebarea fara raspuns, careia nu-i gasesc cheia, si de tot atatea ori nu intrezaresc alt raspuns decat acela ca nu joaca”. Si mai departe: “Sa incerc sa pricep chemarea ar fi menirea acestor randuri, sa deslusesc mistuirea, arderea launtrica intensa si de suprem consum fizic si nervos, platit de cele mai multe ori cu sanatatea, mi-e imposibil. Ramane o taina a fiecarui artist, pe care o privire straina n-o poate ultragia smulgandu-i brutal discretia. Ca sa afle ce? Suferinta? Arta e suferinta traita, da, dar dincolo de acest adevar comun incap particularitati de manifestare. Si asta nu intereseaza. Cum face sa incapa pe o scena Gheorghe Dinica «nemarginitul univers»?”. In consecinta, pastrand o ordine cronologica riguroasa, autorul cartii analizeaza, folosind din belsug citatele, intre care isi strecoara propriile opinii, toate rolurile importante jucate de acest actor in teatru si in film.
De la “Troilus si Cresida” de Shakespeare (1965) si “Nepotul lui Rameau” de Diderot (1968), ambele spectacole-eveniment datorate regizorului David Esrig, la “Gaitele” de Al. Kiritescu (1978), “O scrisoare pierduta” (1979), “Asteptandu-l pe Godot” de S. Beckett (1990), “Plosnita” de Maiakovski (1982) - la care a lucrat cu puternice personalitati regizorale, ca Horea Popescu si Radu Beligan - pana la “Noaptea regilor” de Shakespeare (1991), “Livada cu visini” de Cehov (1992), ambele montate de Andrei Serban si “Tache, Ianke si Cadar” de Victor Ion Popa (2001), spectacol de imens succes pus in scena de Grigore Gonta. Cate personaje, atatea tipuri umane, care au produs in randul publicului emotii, bucurii, tristeti, toate datorate acestui actor de un nefiresc firesc, Gheorghe Dinica, cel care joaca fara a parea ca o face.
Aceeasi meticulozitate si har de recompunator de portrete ale criticului Constantin Paras-chivescu si in cazul analizarii rolurilor interpretate de actor in zeci de filme, de la debutul sau in “Strainul” (1963), pana la “Dupa-amiaza unui tortionar” si “Turnul din Pisa” (2002).
Intrebat de un cronicar daca ii pasa de critica, Gheorghe Dinica a raspuns: “La inceput, da. Dar dupa aceea mi-am dat seama ca munca noastra e privita de multe ori cu subiectivitate. Foarte bine, fiecare sa aiba parerea lui”. Dar autorul mai adauga, nu fara talc: “Apropo de critica, am cunoscut la Paris, in anul 1964, un mare critic, Jean-Jacques Gauthier, care nu scria decat despre spectacolele care i-au placut. Celelalte nu existau pentru el. De ce? Nu incepea sa balacareasca, sa injure, sa desfiinteze actori, regizori. Nu se murdarea”. Desigur, nu extremele sunt cele mai elocvente.
Dar un comentator fara dragoste de teatru, fara iubire pentru actori, risca sa-si verse doar veninul pe hartie, fara a tine seama nici de opinia publicului (fara de care nici un spectacol nu ar exista) si nici, mai cu seama, de lumea atat de plina de sensibilitati, de orgolii, dar si de emotii si sacrificii a actorilor, acesti histrioni, de mai scurta sau mai lunga cursa.
Voi incheia aceasta carte dedicata creatiei unui mare actor, cu vorbele cu care autorul isi incheie un capitol: “L-as asemui cu un cunoscut actor de film care, de asemenea, n-are aerul ca joaca, dar e coplesitor in aparitiile sale, prin vitalitate si concentrare, considerat pe buna dreptate un monstru sacru, Jean Gabin. Impune doar prin prezenta, fara sa faca nimic.
Vibreaza aerul in jur. Tresari, esti cu ochiul pe el. Critica franceza se spune ca l-a numit «cetatean francez travestit in actor». Gheorghe Dinica ar fi, pentru noi, asemeni, un cetatean roman travestit in actor”.
http://www.cronicaromana.ro/gheorghe-dinica-portretul-unui-actor-care-nu-joaca.html
Ultima editare efectuata de catre Admin in 23.05.11 22:40, editata de 1 ori
Dobrişor cu Gheorghe Dinică
irina.budeanu@azi.ro
Dobrişor cu Gheorghe Dinică
Premiera găzduită de Teatrul Foarte Mic, "Incontestabila ipocrizie", o dramatizare după două schiţe semnate de Teodor Mazilu, în regia lui Mihai Ionescu, îl are ca protagonist pe maestrul Gheorghe Dinică. El joacă rolul Dobrişor.
La premiera Incontestabila ipocrizie, produsă de GEF Art Film, surprizele plăcute s-au ţinut lanţ. În primul rând, faptul că un regizor debutant, pe o scenă profesionistă, s-a gândit să-l readucă în actualitate pe marele dramaturg Teodor Mazilu. Greu de explicat de ce regizorii noştri nu-l pun în scenă decât foarte rar. Mihai Ionescu nu este regizor de teatru, aşa cum v-aţi fi aşteptat, ci absolvent al Secţiei de Actorie şi mai apoi al Secţiei de Regie-Film la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică. Şi ca într-o schiţă de Mazilu, regizorul care este actor şi cineast, se ocupă de afaceri. A doua surpriză, a fost prezenţa la premieră a fiicei dramaturgului, artista plastică Ioana Mazilu, care trăieşte din 1990 în inima Parisului, la Montparnasse. A treia surpriză a constituit-o reunirea, pentru prima oară, pe scena Teatrului Foarte Mic, a marilor actori Mariana Mihuţ şi Gheorghe Dinică, alături de Cornel Scripcaru şi Magda Catone. Bucuria a fost deosebită să-l poţi vedea pe maestrul Dinică atât de aproape de tine. Ne întrebăm de ce la Naţionalul bucureştean, maestrul Dinică nu a fost distribuit, cel puţin până acum, în nici o premieră a actualei stagiuni? Propunerea regizorului Mihai Ionescu a venit într-un moment foarte bun. Gheorghe Dinică îl interpretează pe Dobrişor. Spectacolul este structurat în două părţi. Prima este o dramatizare a schiţei Iaurtul şi cunoaşterea lumii, iar a doua, în care joacă Dinică, este o dramatizare după schiţa Amorul unui subaltern. Sunt convinsă că Dinică a avut o emoţie specială atunci când a fost ales în distribuţia Amorului unui subaltern pentru că şi-a adus aminte, cu siguranţă, de anul 1970, când această schiţă a fost înregistrată la Radio de regizorul David Esrig. Pe atunci Dinică îi avea ca parteneri pe bunul său prieten Marin Moraru şi pe regretaţii Toma Caragiu şi Ileana Predescu. Deşi Dobrişor e un rol de mică întindere, dar construit cu geniu, maestrul Dinică îi conferă strălucire. Umor exploziv, nuanţare a gesturilor şi o relaţie de joc aproape perfectă cu Mariana Mihuţ.
Irina Budeanu
Actorul Gheorghe Dinică, la 71 de ani
Actorul Gheorghe Dinică, la 71 de ani
Duminică, 1 ianuarie, îndrăgitul actor Gheorghe Dinică a împlinite 71
de ani. Licenţiat al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică
"I.L. Caragiale" (1961), remarcabil actor de teatru, Gheorghe Dinică a
jucat pe marile scene bucureştene, una din cele mai recente apariţii
fiind la Teatrul Odeon, în piesa "O noapte furtunoasă" de I.L.
Caragiale, regia Mihai Mănuţiu. A avut roluri de prim-plan în filme
realizate de mari regizori români: "Maiorul şi moartea" (1967), "Atunci
i-am condamnat pe toţi la moarte", "Felix şi Otilia" (1971), "Cu
mâinile curate" (1972), "Acţiunea Autobuzul" (1977), "Bietul Ioanide"
(1979), "De ce trag clopotele, Mitică?" (1982), "Secretul lui Bahus"
(1983), "Cel mai iubit dintre pământeni", "Patul conjugal", "Priveşte
înainte cu mânie" (1992), "Această lehamite", "Crucea de piatră"
(1993), "Craii de Curtea Veche", "Terente - regele bălţilor" (1995),
"Faimosul Paparazzo" (1994), "Taxi contra limuzină" (1999),
"După-amiaza unui torţionar", "Manipularea" (2000), "Turnul din Pisa",
"Război în bucătărie", "Filantropica", "Patul lui Procust" (2001),
"Dulcea saună a morţii" (2003). În 2003, Gheorghe Dinică a fost
nominalizat la secţiunea "Opera Omnia" - artele spectacolului a
Premiilor "Prometheus", pentru întreaga activitate. Distins cu premiul
Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN) în 1972 pentru "Explozia",
"Felix şi Otilia", "Bariera", "Atunci i-am condamnat pe toţi la
moarte"; în 1975 pentru "Ilustrate cu flori de câmp"; în 1987 pentru
"Figuranţii", "Cuibul de viespi", "Secretul lui Herodot". A primit
premiul Uniunii Cineaştilor (UCIN), în 1992 pentru "Casa din vis", şi
1993 pentru "Patul conjugal". Cochetează şi cu muzica, în 2002 a scos
împreună cu Ştefan Iordache un album intitulat "Cântece de petrecere".
http://www.jurnalulbtd.ro/afarticol.php?nrarticol=14&id=757
Duminică, 1 ianuarie, îndrăgitul actor Gheorghe Dinică a împlinite 71
de ani. Licenţiat al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică
"I.L. Caragiale" (1961), remarcabil actor de teatru, Gheorghe Dinică a
jucat pe marile scene bucureştene, una din cele mai recente apariţii
fiind la Teatrul Odeon, în piesa "O noapte furtunoasă" de I.L.
Caragiale, regia Mihai Mănuţiu. A avut roluri de prim-plan în filme
realizate de mari regizori români: "Maiorul şi moartea" (1967), "Atunci
i-am condamnat pe toţi la moarte", "Felix şi Otilia" (1971), "Cu
mâinile curate" (1972), "Acţiunea Autobuzul" (1977), "Bietul Ioanide"
(1979), "De ce trag clopotele, Mitică?" (1982), "Secretul lui Bahus"
(1983), "Cel mai iubit dintre pământeni", "Patul conjugal", "Priveşte
înainte cu mânie" (1992), "Această lehamite", "Crucea de piatră"
(1993), "Craii de Curtea Veche", "Terente - regele bălţilor" (1995),
"Faimosul Paparazzo" (1994), "Taxi contra limuzină" (1999),
"După-amiaza unui torţionar", "Manipularea" (2000), "Turnul din Pisa",
"Război în bucătărie", "Filantropica", "Patul lui Procust" (2001),
"Dulcea saună a morţii" (2003). În 2003, Gheorghe Dinică a fost
nominalizat la secţiunea "Opera Omnia" - artele spectacolului a
Premiilor "Prometheus", pentru întreaga activitate. Distins cu premiul
Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN) în 1972 pentru "Explozia",
"Felix şi Otilia", "Bariera", "Atunci i-am condamnat pe toţi la
moarte"; în 1975 pentru "Ilustrate cu flori de câmp"; în 1987 pentru
"Figuranţii", "Cuibul de viespi", "Secretul lui Herodot". A primit
premiul Uniunii Cineaştilor (UCIN), în 1992 pentru "Casa din vis", şi
1993 pentru "Patul conjugal". Cochetează şi cu muzica, în 2002 a scos
împreună cu Ştefan Iordache un album intitulat "Cântece de petrecere".
http://www.jurnalulbtd.ro/afarticol.php?nrarticol=14&id=757
Ultima editare efectuata de catre Admin in 05.09.09 16:52, editata de 1 ori
Dinica[v=]
Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele
Gheorghe Dinica - Sunt vagabondul vietii mele (Live)
https://www.youtube.com/watch?v=moXaCHQfhAg
Ultima editare efectuata de catre Admin in 07.12.13 14:51, editata de 19 ori
Pagina 3 din 3 • 1, 2, 3
Pagina 3 din 3
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum