Ciulei[v=]

Scris de Admin 25.02.06 19:10

Rezumarea primului mesaj :

Thomas..
Liviu

Scris de Admin 17.05.10 12:57

Liviu Ciulei - Premiul de Excelenta la TIFF 2010

Scris de Admin 23.03.10 13:42

Omul zilei: Liviu Ciulei

La Gala Premiilor Radio România Cultural, care se va desfăşura astăzi la Teatrul Odeon, de la ora 19:30, marelui creator Liviu Ciulei îi va fi acordat Premiul "Lux Mundi".

Scris de Admin 16.08.09 8:24

...Asa se intituleaza un album-document, creat de "regizorul, actorul,
scenograful, arhitectul" Liviu Ciulei, lansat de curand in cochetul
salon al deja celebrei librarii "Carturesti". (Poate ca nu intamplator
Ciulei a ales - pentru lansare - o librarie aflata pe bulevardul
Magheru, in proxima vecinatate a Teatrului Nottara - pe primul sau
nume, "Teatrul Odeon" -, un teatru construit de inginerul constructor
Liviu Ciulley, ca sa-i ofere fiului sau, Liviu Ciulei ...
Citeste tot articolul

Scris de Admin 19.06.09 15:46

Liviu Ciulei, o viaţă în imagini

ALBUM. Editura Igloomedia lansează luni, de la ora 18.00, la Librăria Cărtureşti Verona din Capitală, albumul monografic „Liviu Ciulei. [Citeste]

Scris de Admin 02.12.08 17:34

Regizorul Thomas Ciulei la Berlin cu „Podul de flori”

Regizorul Thomas CiuleiRecent a avut loc, cu sprijinul Institutului Cultural Roman „Titu Maiorescu“ din Berlin – premiera berlineza a documentarului romanesc „Podul de flori“, in regia lui Thomas Ciulei transmite Romanian Global News.

Scris de Admin 18.11.08 15:53

Regizorul Thomas Ciulei

http://www.azi.ro/index.php?data=18.11.2008&rubrica=Daca_aveti_timp&citeste=1

La Festivalul de Film Duisburger Filmwoche din Germania, documentarul lui Thomas Ciulei, „Podul de flori“, a primit Premiul ARTE.

Documentarul Podul de flori, în regia lui Thomas Ciulei, a fost recompensat cu Premiul ARTE pentru lungmetraj documentar, la Festivalul de Film Duisburger Flimwoche, din Germania, care a avut loc în perioada 3 – 9 noiembrie. Duisburger Filmwoche este cel mai important festival de film documentar de limbă germană din Elveţia, Austria şi Germania. „Ne aflăm într-un sat în Europa de Est aflat în afara graniţei Uniunii Europene. Costică ţăranul trăieşte singur cu cei trei copii şi încearcă, cu sensibilitate şi, în acelaşi timp fermitate, să învingă problemele cotidiene.

Mama este departe, plecată să câştige bani. Un film despre absenţă, dar şi unul despre prezenţă şi ajutor reciproc. Un film despre relaţii în familie, între bogaţi şi săraci, Europa şi graniţele ei, între regizor şi eroii săi. Cineastul s-a decis, evitând elementele extreme sau spectaculoase, să aducă în prim plan caracterul de supravieţuire al vieţii cotidiene. Îi mulţumim cineastului pentru a ne fi luat cu el la trecerea peste această frontieră“, şi-a motivat juriul competiţiei acordarea premiului. Juriul a fost compus din Silvia Hallensleben, Marie-Claude Reverdin şi Frank Wierke. Filmul va avea premiera americană la Muzeul de Artă Modernă (MoMA), din New York, în cadrul festivalului „Documentary Fortnight“, în februarie 2009. Podul de flori prezintă viaţa unui bărbat dintr-un sat din Republica Moldova, care trebuie să aibă grijă de cei trei copii ai săi, după ce soţia lui a plecat la muncă în străinătate. Filmul este ilustrarea unui fenomen social de amploare, migraţia economică masivă, care afectează profund structura familiei. Până în prezent, pelicula a fost distinsă cu Marele Premiu pentru film documentar „Erinnerung und Zukunft“ (Amintire şi Viitor) şi cu Premiul Go-East în amintirea lui Reinhard Kdampf la Festivalul de Film „go East“ de la Wiesbaden şi a obţinut Prix des Bibliotheques/ Premiul bibliotecilor (oferit de Direcţia Carte şi Lectură din cadrul Ministerului Culturii şi Comunicării din Franţa).

Scris de Admin 22.05.07 8:42

Liviu Ciulei: "Pădurea spanzuraţilor" este un film destul de modern
Filmul "Pădurea spanzuraţilor", care va fi proiectat pe 23 mai pe Croazetă, în cadrul programului Cannes Classics, a fost vizionat duminică seară, la Cineclubul Cinematecii Romane, în prezenţa regizorului.
La 42 de ani după ce Liviu Ciulei a caştigat premiul de regie la Cannes, "Pădurea spanzuraţilor" va fi unul dintre cele trei filme care vor marca zilele acestea naşterea unei fundaţii dedicate protejării patrimoniului cinematografic mondial. World Cinema Foundation este o iniţiativă a lui Martin Scorsese care îşi propune să sprijine financiar conservarea, restaurarea şi difuzarea de filme din întreaga lume, dar mai ales din Africa, America Latină, Asia şi Europa Centrală. Fundaţia va fi lansată la cea de-a 60 ediţie a Festivalului de la Cannes (16-27 mai), printr-o conferinţă de presă pe 22 mai şi prin prezentarea a trei filme susţinute de personalităţi: "Transes" de Ahmed El Mannouni (Maroc) - prezentat de Martin Scorsese, "Limite" de Mario Peixoto (Brazilia) - Walter Salles şi "Pădurea spanzuraţilor" de Liviu Ciulei (Romania) - Cristi Puiu.

Scris de Admin 22.04.07 8:29

Dupa 42 de ani de la primirea “Palme d’Or”
Liviu Ciulei, din nou la Cannes
La cea de-a 60-a editie a Festivalului de la Cannes, editie aniversara, care are loc in perioada 16-27 mai a.c., va fi prezentat Ciulei[v=] - Pagina 2 Detalii_arrow

Scris de Admin 28.03.07 10:24

Liviu Ciulei, ambasadorul Zilei Mondiale a Teatrului

http://www.azi.ro/daca.htm
După cum se ştie 27 martie reprezintă Ziua Mondială a Teatrului. Şi cine este, la ora actuală, în România, cea mai importantă figură a scenei, decât maestrul Liviu Ciulei, regizor de teatru, film, scenograf şi actor. Anul acesta mesajul a fost scris de şeicul Sultan bin Mohammed Al Qasimi, membru al Consiliului Suprem al Emiratelor Arabe Unite, care este de părere că: "Teatrul pătrunde în profunzimile sufletului uman". (I.B.)

Scris de Admin 07.07.06 20:51

Premiat la Cannes in 1961,
Marele regizor Liviu Ciulei, arhitectul din lumea filmului
Regizorul Liviu Ciulei s-a nascut la data de 7 iulie 1923 la Bucuresti. Personalitate importanta a teatrului si filmului, Ciulei este, totodata, actor, regizor, arhitect, scenograf si profesor. Activitatea sa creatoare de peste 50 de ani a marcat arta scenica româneasca prin spectacole de anvergura internationala. Ciulei a studiat arhitectura, apoi teatrul la Conservatorul Regal de Muzica si Teatru din Bucuresti. In anul 1946 debuteaza ca actor, jucând rolul lui Puck în Visul unei nopti de vara la Teatrul Odeon. Mai târziu, intra in echipa Teatrului Municipal din Bucuresti. Debuteaza ca regizor la acelasi teatru, în 1957, punând în scena „Omul care aduce ploaia”, de Richard Nash. In 1961 a devenit celebru cu piesa lui Shakespeare Cum va place. Patru ani mai târziu, Liviu Ciulei primeste „Premiul pentru regie”, la Festivalul de la Cannes, pentru filmul „Padurea spânzuratilor”. Timp de 10 ani ocupa functia de director artistic al Teatrului Bulandra. De-a lungul vietii lucreaza in mai multe tari din Europa, dar si in SUA, Canada si Australia. Filmografia lui Liviu Ciulei este absolut impresionanta: „Valurile Dunarii”, „Padurea spâzuratilor”, „Facerea lumii”, „Dragostea incepe vineri” si „Ceata”.

Iulia PETRESCU
http://www.ultima-ora.ro/#Monden

Scris de Admin 05.06.06 20:16

Liviu Ciulei - un aristocrat al teatrului
Majesticul ne-a pregatit o surpriza de proportii datorata doamnelor
Catalina Buzoianu si Marinei Spalas. In ciclul "In cautarea teatrului
pierdut" a fost omagiat Liviu Ciulei, un mare om de teatru si de
cinema. Trebuie spus din capul locului ca marele noroc al lui Liviu
Ciulei a fost ca a nimerit la clasa unei uriase artiste dublate de o
extraordinara pedagoga. Asa incat Marioara Voiculescu, care i-a
devenit profesoara la Conservatorul Regal de Arta dramatica s-a
ocupat in mod deosebit de el (la rugamintea marelui arhitect Ciulei -
tatal lui Liviu), invatandu-l sa frazeze bine si clar; i-a clarificat
vorbirea, l-a invatat atat actoria cat si arta regiei. Precizez acest
adevar ca pana acum s-a tot ocolit adevarul si nu au fost acordate
meritele care trebuiau profesoarei Marioara Voiculescu in formarea
lui Liviu Ciulei. Daca a ajuns un mare regizor s-a datorat acestei
extraordinare profesoare. Asa cum marturiseste el, doamna Voiculescu
i-a dat sa pregateasca pentru un examen important rolul "Henric al IV-
lea" de Pirandello. Comisia formata din monstri sacri: Marioara
Voiculescu, Maria Filotti, Nicolae Soreanu si altii. La acest examen
a asistat si tatal lui Liviu. Bucurandu-se la sfarsit de reusita,
marele arhitect Ciulei construieste cele doua sali (in care astazi
isi desfasoara activitatea Teatrul Nottara), o sala pentru Liviu si
cealalta, mai mica pentru sora sa (care ulterior a decedat). Teatrul
a primit denumirea de "Odeon". Aici a jucat actorul Liviu
Ciulei "Pescarusul" de Cehov, partenera fiindu-i vii-toarea sotie
Clody Berthola. Teatrul "Odeon" (denumire preluata azi de Teatrul
Giulesti) a fost obligat sa fuzioneze in anul 1948 cu
Teatrul "Municipal" condus cu multa autoritate de doamna Lucia
Sturdza Bulandra. Asa ca actorii ce erau grupati in jurul doamnei
Marietta Sadova (formata de maestrul Nottara) au trecut la Municipal.
Printre ei Dan Nasta, Clody Berthola, Liviu Ciulei. Asa ca cine s-a
repezit la Majestic si a spus ca Liviu Ciulei a pus bazele Teatrului
Bulandra a gresit, caci Teatrul "Municipal", si ulterior Teatrul
Bulandra a fost teatrul realizat si pus la punct pana in cele mai
mici amanunte de Lucia Sturdza Bulandra. Liviu Ciulei a jucat si la
Teatrul actorului de film Nottara, tot sub conducerea doamnei Sadova.
Eu l-am vazut intr-o piesa politista "Cautiunea". A fost angajat de
doamna Bulandra cand Municipalul avea ca regizori pe Wiliam Siegfried
si Ion Olteanu. Doamna Bulandra l-a ajutat sa dea valoare lucrurilor
si apoi sa si le asume. Trebuiesc amintite marile spectacole ale lui
Ciulei si anume: "Azilul de noapte", "Pescarusul", "Leonce si Lena"
(care a rezistat mult comparativ cu cel regizat de Al Dabija si apoi
de Felix Alexa la "Nottara"), "Moartea lui Danton", "Un tramvai numit
dorinta", "Hamlet", "Henric al IV-lea". Este un profesionist
deosebit. Teatrul "Bulandra" a fost tot timpul un reper in teatrul
romanesc. Liviu Ciulei, apreciat si in strainatate, a primit
premiul "Tony", iar la noi premiul UNITER. Nu trebuiesc uitate
nici "Play-Strindberg" dar nici excelentul spectacol "Clipe de viata"
cand si-a luat o partenera grozava, pe regretata Gina Patrichi intr-
un rol de exceptie, poate cel mai bun din cariera ei, alaturi de Fory
Etterlé, Petre Gheorghiu si Dorin Dron. Tot Liviu Ciulei (care a luat
premiul la Cannes cu filmul "Padurea spanzuratilor") a intuit un
actor exceptional pentru rolul Cetateanului turmentat in a
sa "Scrisoare pierduta".
Dupa acest succes al sau, a fost imbratisat pe Calea Victoriei de
catre Sica Alexandrescu, iar gazetarii de atunci s-au grabit sa
titreze: "Doi regizori - pupat Calea Victoriei". Actorul exceptional
de care pomeneam mai sus a fost Aurel Cioranu - ce pacat ca nu mai
joaca astazi. Trebuie sa-i multumim astazi lui Liviu Ciulei pentru
faptul ca a cizelat talentele cu care s-au nascut Marcel Iures si
Maia Morgenstern. M-am bucurat vazandu-i la Majestic pe pasionatul de
teatru Tudor Steriade si artista de mare finete Irina Petrescu.
Teatrul Bulandra avand director onorific pe Liviu Ciulei a devenit un
laborator de arta, iar Liviu Ciulei a fost si ramane un aristocrat al
teatrului.
http://www.cronicaromana.ro/auditie-la-majesticliviu-ciulei-un-aristocrat-al-teatrului.html

Scris de Admin 08.05.06 19:02

Cu Liviu Ciulei, în haine de lucru
Multă lume realmente bună cuprinde cele două masive volume (aproape 1.400 de pagini în total) ale Istoriei româneşti contemporane în interviuri, semnată de George Arion. Pe mine m-au interesat în mod deosebit scriitorii, artiştii, oamenii de cultură umanistă şi m-am bucurat că Istoria... se deschide cu un dialog pe care Arion l-a realizat tocmai cu un adversar nu al genului, Doamne fereşte!, ci al posturii de intervievat în ceea ce-l privea. Nimeni altcineva decît, pînă anul trecut, patriarhul poeziei româneşti contemporane, adică postbelice: Geo Dumitrescu. Nu lipseşte însă nici un scriitor sau artist important din galeria lui George Arion. Spun galerie, fiindcă majoritatea interviurilor sînt, în fond, nişte portrete în mişcare, la schiţarea cărora contribuie în egală măsură reporterul şi interlocutorii săi, vreau să spun calitatea interlocutorului, curiozitatea intelectuală a reporterului, faptul că acesta este bine informat, ştie, dacă nu totul, aproape totul privind opera celui intervievat, însuşirile de bun psiholog. Într-un cuvînt, George Arion nu este doar un înregistrator de confesiuni şi mărturii, ci un provocator subtil şi eficient, cu replică spontană, un partener de dialog respectat, nu o dată, incomod, polemic. Este acel tip de interviu despre care Nicolae Manolescu îmi spunea într-un... interviu de acum exact 30 de ani că poate fi chiar mai interesant şi mai incitant decît un articol sau un eseu. Cînd dialogul nu se poate desfăşura aşazicînd pe aşezate, George Arion nu renunţă, îşi surprinde personajul în diverse ipostaze, la lucru, aşa cum se întîmplă, de pildă, cu Liviu Ciulei. Sosit la teatru la ora 10,30, marele regizor – "îmbrăcat în blugi şi o cămaşă sport" – îl refuză cu blîndeţe pe jurnalist: "Regret, nu poate fi vorba de nici un interviu. Sînt groaznic de obosit. Nu mi-e capul decît la piesa asta. Şi, drept să-ţi spun, nu ştiu de ce, dar mi-e jenă să rostesc fraze cu aerul unui moralist care a aflat toate tainele lumii şi poate povăţui pe oricine". Apoi adaugă dînd din umeri neputincios: "N-am aflat încă nimic...". La replica inspirată a lui George Arion: "Dar piesele pe care le-aţi montat, rolurile pe care le-aţi interpretat nu înseamnă oare tot atîtea căi pe care le propuneţi semenilor dumneavoastră?", maestrul răspunde cu o invitaţie salvatoare pentru reporter: "Haide să-ţi arăt pînă atunci cum jucăm Pescăruşul". Rezultă un reportaj, care este şi un fel de interviu indirect, plin de nerv, în consonanţă cu tensiunea repetiţiei condusă de Ciulei, momente de superbă creativitate individuală şi colectivă, redate ori sugerate cu talent şi cu inteligenţă de ziaristul de la Flacăra. Reportajul se încheie cu o constatare surprinzătoare a inegalabilului regizor, la sfîrşitul repetiţiei, pe cînd îşi conducea amabil oaspetele: "Astăzi a fost o zi calmă". E ca un final deschis de proză modernă. Cititorul nu are decît să se întrebe, după ce a văzut cît de "calmă" a fost acea zi, oare cum vor fi fiind celelalte?... O istorie a societăţii româneşti contemporane în interviuri, de George Arion, documentează şi va documenta cu atît mai mult, odată cu trecerea timpului, asupra a două epoci din viaţa acestei ţări: epoca de pînă la 1989 şi epoca postdecembristă. O carte pentru memoria noastră.
http://www.evenimentul.ro/local/article/112281,27,template_de_rubrici.html

Scris de Admin 06.05.06 17:53

Am fost sau nu am fost rege?

S-a întâmplat ca Luigi Pirandello sa fie unul dintre cei mai jucati dramaturgi în stagiunea teatrala care tocmai se încheie. Si daca autorul ne-a readus piesele sale în peisajul teatral, regizorul Liviu Ciulei este cel care din nou coordoneaza montarea lor. Dupa spectacolul Sase personaje în cautarea unui autor, pus în scena în luna martie, regizorul revine cu Henric al IV-lea, text al aceluiasi autor.
Henric, unul dintre personajele cele mai "framântate" ale lui Pirandello, este cel care se refugiaza într-o lume iluzorie, lasând-o "afara" pe cea reala pentru a putea descoperi adevarul. Izolat la curtea sa - si ea imaginara -, simuleaza nebunia, poarta masca delirului si a neputintei, în încercarea de a demasca ipocrizia, meschinaria si falsitatea celor care îl înconjoara. Interpretul nebunului Henric, Marcel Iures, un adevarat inventator de teatru , îsi demonstreaza înca o data disponibilitatea pentru creatia teatrala, trecerile de la o stare la alta, de la nebunie la normalitate, de la ratacire la luciditate fiind realizate cu o mare eleganta si cu subtilitate, totul pregatind cu minutiozitate scena finala a crimei, act de razbunare si motiv de întoarcere la starea de nebunie. Din distributia spectacolului mai fac parte Razvan Vasilescu (în rolul - negativ - al sotului fostei iubite), Camelia Maxim (fosta iubita - o partitura ce se va mai contura cu si-guranta pe parcursul reprezentatiilor), Cornel Scripcaru (o interpretare excelenta, aflata la limita dintre comic si sobru, a "vindecatorului" regelui), Serban Pavlu si Andreea Bibiri, cu totii sustinând prin interpretarile lor jocul de zile mari al protagonistului piesei.
Decorul (Octavian Neculai), costumele inspirat alese în ton cu momentul istoric (Maria Miu) si regia maestrului Ciulei, simpla, fara încarcaturi, în care textul are primul rol, fac din spectacol o alta reusita a trupei care, de ce sa nu recunoastem - în aceasta formula -, nu ne surprinde.
http://www.sfin.ro/articol_1581/am_fost_sau_nu_am_fost_rege_.html

Scris de Admin 25.02.06 19:11

Lumea prin care trec - Cazul Ciulei
In drum spre Realitatea TV, unde trebuie sa-mi inregistrez emisiunea, primesc un telefon de la Nicolae Noica. Fostul ministru, actualmente profesor la Constructii, e un specialist de competenta in istoria lucrarilor publice.

Imi spune ca, ocupandu-se de construirea sediului BNR, avand ca inginer pe tatal regizorului Liviu Ciulei de azi, a discutat cu fiul despre cazul care a facut valva in anii interbelici. Ii raspund ca stiu despre ce-i vorba. Celebrul caz de otravire a amantei, Tita, fata lui Gheorghe Cristescu, unul dintre liderii PCR. Abia dupa razboi incoace, adevarata criminala, menajera Cristeascai, a marturisit, inainte de a muri, fapta comisa. Nicolae Noica are de la Nicolae I. Ottescu, secretarul lui Nicolae Titulescu, documente; probabil ca respectiva avea la activ si alte omoruri.

E gata sa publice in "Historia" un articol pe tema asta. Da, ii raspund, arhitectul Ciulei e cel care i-a pus la dispozitie un automobil lui Corneliu Zelea Codreanu. De asemenea, potrivit unui document descoperit de mine in arhiva SRI, legionarii pretindeau ca otrava cu care oamenii lui Stelescu au vrut sa-l asasineze pe Capitan a fost invocata in procesul arhitectului.

Ii promit lui Nicolae Noica publicarea articolului sau impreuna cu documentul din arhiva SRI. Pentru asta ar fi trebui sa caut documentul prin dosarele articolelor din biblioteca.
Nu l-am mai cautat . M-am luat cu alte treburi.
Si oricum tot nu l-as fi gasit!

http://www.jurnalul.ro/articol_46451/lumea_prin_care_trec___cazul_ciulei.html

Scris de Admin 25.02.06 19:10

Liviu Ciulei. Portret de maestru

Ar fi trebuit sa devina arhitect, constructor de case si palate… Cel putin asa a visat, o vreme, tatal sau, el insusi un cunoscut arhitect. Destinul avea insa alte planuri pentru Liviu Ciulei.
De-a lungul unei cariere de peste cinci decenii, el avea sa „construiasca“ nu in marmura, ci in materialul mult mai sensibil al iluziei, al emotiilor, al gindurilor.

Imboldit de la spate de parintele sau, a inceput Arhitectura in 1942, terminind-o in 1949. La acea vreme, era deja de trei ani absolvent al Conservatorului de Muzica si Arta Dramatica. „Tradator“, ca si sora sa, al traditiei de familie, se va indrepta spre lumea artei spectacolului, devenind o personalitate pluridimensionala a teatrului si filmului – actor, regizor, scenograf, profesor. A abordat marele repertoriu clasic, construind spectacole de anvergura dupa Shakespeare, Gorki, Büchner, Caragiale, G.B. Shaw, Wedekind ori Brecht. A militat pentru ceea ce s-a numit „reteatralizarea teatrului“, impotriva naturalismului plat, apelind la mari repere culturale si pastrind un permanent echilibru intre zborul fanteziei si solida cunoastere a specificului profesional al domeniului.
Actualul Teatru Nottara reprezinta un dar al tatalui impresionat de talentul fiului, care avea sa cucereasca in timp, prin arta sa, patru continente, cu precadere pe cel american, unde a reusit impunerea unui stil bazat pe asocierea dintre reconstituire si sugestie. Debutind ca actor chiar anterior absolventei, Liviu Ciulei avea sa se afirme pentru prima data in tripla calitate (regizor, actor si scenograf) citiva ani mai tirziu cu spectacolulul Strange, la Teatrul Odeon. In 1948, Lucia Sturdza Bulandra il va lua la Teatrul Municipal.

Timp de opt ani i se interzice punerea in scena, va fi doar actor si scenograf, dar aceasta perioada va insemna afirmarea sa categorica in aceste domenii, experienta folosindu-i enorm, dupa cum s-a vazut, permitindu-i apoi afirmarea impetuoasa ca regizor. In 1956 se consacra ca teoretician prin publicarea unui exploziv eseu, Teatralizarea picturii in teatru. Lasind libertate interpretului, tradind rigorile timpului si spatiului, asociind cuvintul cu dansul, el va redeschide calea scolii regizorale romanesti si va permite afirmarea unei intregi pleiade de actori tineri. Asta si gratie directoratului sau la Teatrul Bulandra, inceput in 1963 si intins pe nu mai putin de zece stagiuni. In 1967 va fi invitat pentru prima data sa monteze pe o scena straina: Moartea lui Danton de Büchner, la Schiller Theater din Berlin. De altfel, numele sau se va lega – sapte ani mai tirziu, cind va trece intiia oara Pacificul, pentru a monta la Arena Stage, Washington, D.C. – si de descoperirea unor surprinzatoare adincimi filozofice in opera neterminata a lui Büchner, Leonce si Lena, Liviu Ciulei fiind primul om de teatru care a facut-o cunoscuta in lumea americana. Fara vreo inclinatie declarata pina atunci spre clasicismul francez, se va apropia, in 1979, de Molière, tot la Arena Stage, unde va monta si Ibsen, precum si Hamletul shakespearian. Anul 1980 ii va aduce numirea ca director artistic la Guthrie Theater din Minneapolis, spatiu caruia ii va aduce faima si stralucire. Mai mult de 50 de spectacole au inscris numele sau in istoria teatrului de peste ocean: „Micului panteon de mari regizori contemporani trebuie sa-i adaugam numele lui Liviu Ciulei. Impreuna cu P. Brook si J. Grotowski, acest regizor roman este un adevarat novator in domeniul teatrului“ – scria Mel Gussov in New York Times.

Timp de trei ani, incepind din 1986, a fost profesor de regie la Columbia University, iar din 1989 preda arta actorului la New York University.
Dupa caderea comunismului in Romania, i-am pindit cu totii reintoarcerea: in 1991 ne-a daruit, la Teatrul Bulandra, Visul unei nopti de vara si Desteptarea primaverii.
A abandonat cinematografia in 1965, dupa obtinerea, la Cannes, a premiului pentru regia Padurii spinzuratilor. Actor in opt pelicule, Liviu Ciulei a realizat doar trei filme: Eruptia, Valurile Dunarii si deja amintitul Padurea spinzuratilor. Nici regia de opera nu i-a fost straina: dintre montarile sale amintim Lady Macbeth din Districtul Mtcensk (1980) pe muzica lui Sostakovici.
Tacut, serios, grav, maestrul declara astazi cu modestie: „Sint bucuros ca undeva, o pagina din aceasta istorie a teatrului romanesc am mizgalit-o si eu…“.

http://www.observatorcultural.ro/arhivaarticol.phtml?xid=6111

Scris de Admin 25.02.06 19:10

Thomas..
Liviu

Scris de Continut sponsorizat

Ciulei[v=]

Ciulei[v=]

Liviu Ciulei - Premiul de Excelenta la TIFF 2010

Omul zilei: Liviu Ciulei

...Asa se intituleaza un album-document, creat de "regizorul

Liviu Ciulei, o viaţă în imaginivineri, 19 iunie 2009

Regizorul Thomas Ciulei la Berlin cu „Podul de flori”

Regizorul Thomas Ciulei

Liviu Ciulei: Pădurea spanzuraţilor" este un film destu

Dupa 42 de ani de la primirea “Palme d’O

Liviu Ciulei, ambasadorul Zilei Mondiale a Teatrului

Marele regizor Liviu Ciulei, arhitectul din lumea filmului

Liviu Ciulei - un aristocrat al teatrului

Cu Liviu Ciulei, în haine de lucru

Am fost sau nu am fost rege?

Lumea prin care trec - Cazul Ciulei

Liviu Ciulei. Portret de maestru

Ciulei[v=]

Re: Ciulei[v=]