Bleont[V=]

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/iulia-lazar-claudiu-bleont-copil-parinti-fetita-470864.html

http://adevarul.ro/cultura/teatru/interviu-claudiu-bleont-actor-am-facut-teatru-neputinta-1_523c57ecc7b855ff56a64791/index.html

Belont a amenintat-o pe Nadine cu bataia ca n-a vrut sa faca sex cu el! Actorul s-a dat si la alte fete din trupa - Afla marturisiri socante

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/claudiu-bleont-vopsit-blond-373695.html

Claudiu Bleonţ, la 52 de ani: De ziua mea, vreau să spun "La mulţi ani! " vieţii

Claudiu Bleonţ s-a relansat în fundul gol


După ce presa a vuit pe tema dezgolirii lui Claudiu Bleonţ, iar Teatrul Naţional a dat un comunic... citeşte mai mult

Claudiu Bleont, Richard al III-lea si penisul

Claudiu Bleonţ: „Armistiţiul meu cu Andra se verifică în vremuri grele”

Omul zilei: Claudiu Bleonţ

Astăzi are loc în Bucureşti premiera spectacolului "Amadeus", după o piesă de teatru scrisă de Peter Shaffer, în regia lui Toma Enache. "Amadeus", care-l aduce în rolul principal pe Claudiu Bleonţ, poposeşte pentru prima dată la Bucureşti după un turneu prin ţară [...]

La mulţi ani Claudiu Bleonţ!

Claudiu Bleonţ, actor al Teatrului Naţional din Bucureşti (TNB), împlineşte, joi, 50 de [...]

Claudiu Bleont nu mai poate sa faca sex ca misionarii
http://www.7plus.ro/?arhiva=30/08/2008&id=10357

Bleonţ: „Voi fi mereu de partea învinşilor“

Cu toate că este unul dintre cei mai apreciaţi actori ai Naţionalului bucureştean, Claudiu Bleonţ nu refuză niciodată ofertele venite din partea altor teatre, fie din Bucureşti, fie din ţară. O colaborare fericită a fost cea cu Teatrul "Fanny Tardini", din Galaţi. Este vorba despre spectacolul Hymnus, în regia lui Radu Dinulescu, unde o are ca parteneră pe Victoria Cociaş. Anul trecut, această montare a câştigat Coup de Coeur de la Presse la Festivalul Internaţional de Teatru de la Avignon, secţiunea "Off". Fiind atât de bine apreciat de critica franceză, spectacolul are deja un destin european. În această toamnă, mai exact între 8-30 noiembrie, Hymnus va fi invitat la Festivalul Internaţional de Teatru-Acţiune (FITA), care are loc la Grenoble. Aflat la cea de-a patra ediţie, FITA este un festival itinerant de teatr, cu filiale în Franţa, Belgia şi Elveţia. Festivalul găzduieşte echipe artistice venite de pe continente diferite, care propun un teatru ancorat în actualitate. Uneori, spectacolele sunt însoţite de dezbateri/întâlniri, forumuri, ateliere şi stagii de practici artistice, expoziţii şi proiecţii de film. Competiţia în care se află spectacolul este prestigioasă. El se află alături de spectacole precum Attitude Clando, o coproducţie a Festivalului din Avignon şi a companiei Les Bruits de la Rue (Congo Brazzaville), Ai confini tra le nazioni/ Aux frontieres des nations, coproducţie Italia/Belgia, şi Dans 5 minutes, il va pleuvoir (Franţa). Spectacolul lui Radu Dinulescu, în care joacă Claudiu Bleonţ, este realizat după textul lui Gyvrgy Schwajda - unul dintre cei mai cunoscuţi autori de comedie contemporani din Ungaria - şi prezintă un cuplu marginal - el, alcoolic, ea, superficială. Din cauza vieţii haotice pe care o duc, vecinii, televiziunea, Crucea roşie vor să îi "ajute", dar aceştia, cu cât sunt mai mult ajutaţi, cu atât mai mult se scufundă. În distribuţie, regizorul Radu Dinulescu i-a mai ales şi pe actorii teatrului gălăţean Liliana Lupan, Cristi Gheorghe, Gabi Velicu, Aurel Batca, Vasila Dănilă.

Claudiu Bleont: Nu am reusite in viata
De-a lungul carierei sale, Claudiu Bleont i-a interpretat pe Oreste in „Trilogia Antica“, pe Mercutio din „Romeo si...
Citeste toata stirea

Claudiu Bleonţ: „Teatrul rămâne o nevoie de comunicare“

"Dumnezeul de a doua zi", Bleont din prima

Un actor fără astâmpăr, un explorator neliniştit al spiritului. Este peste tot: pe scenă, la televizor, în piesele radiofonice, pe ecranele cinematografice. La Naţionalul bucureştean, unde este angajat îl puteţi vedea în montările Ultima oră, O scrisoare pierdută, Istoria comunismului povestită pentru bolnavi mintal. La Teatrul Nottara o să-l descoperiţi în montarea Nu se ştie cum. Recenta premieră de la Sala Studio a Teatrului de Comedie Dumenzeul de a doua zi, îl are ca protagonist pe acest actor atât de special, inteligent, sensibil, care poate trece cu o uşurinţă fantastică de la dramă la comedie, aşa cum numai veritabililor profesionişti le este dat. În Dumnezeul de a doua zi, am descoperit un cuplu teatral de excepţie, care joacă pentru prima oară în această formulă. Claudiu şi Delia Seceleanu, interpreta rolului Ea, au fost inspiraţi aleşi de tânărul regizor Marcel Ţop. De fapt, această producţie a ARCUB împreună cu Teatrul de Comedie ne propune mai multe descoperiri plăcute: un text foarte bine scris, un regizor talentat, cu atitudine, care încearcă să nu cadă în capcana locurilor comune, o scenografă, Anca Cernea, ingenioasă şi inventivă şi doi actori minunaţi. Textul lui Cornel Mimi Brănescu - care a câştigat premiul I la Concursul de Comedie Românească, ediţia I din 2006 - ne spune cu multă poezie, ironie şi compasiune, povestea balcanică de iubire şi disperare a unui El şi a unei Ei din Românica zilelor noastre. O Românică suprinsă în visceralitatea ei, care se devoră şi se autodevoră zilnic. O ţară în care oamenii prinşi din nou - a câta oară? - sub vremi, şi-au pierdut intimitatea, identitatea, iar dorinţele lor cele mai ascunse, patimile, visurile, idealurile sunt violent ghilotinate de asfalt, de blocurile confort doi, cu socrii şi părinţi isterizaţi, cu ucigătorul trai în comun. Povestea este clasică şi simptomatică pentru realitatea post tranziţie. Cât se poate de banală. Ea îl părăseşte pe El. Abia în acea clipă El realizează printre aburii alcolului ieftin, ce a pierdut. Întreaga lor istorie colorată ca într-un bâlci, presărată cu toate ingredientele balcanice - amor pătimaş, certuri violente, trădări, minciuni, frustrări, ratări şi o imensă poezie a sufletului - ne este aruncată în faţă, fără menajamente, nouă, spectatorilor aşezaţi cuminţi în scaune. Claudiu Bleonţ în El ne dă măsura surprinzătorului său talent.
Nu rataţi acest spectacol care vă vorbeşte pe şleau despre ceea ce vi se întâmplă şi vouă în relaţia de cuplu.

Claudiu Bleont intre Buddha si Zorba Grecul


http://www.revistaflacara.ro/index.php?


Pare el, acelasi si totusi altul. Mereu altul. Intr-o continua cautare. Cameleonic. Socant. Starnind comentarii. Isi bulverseaza publicul de nu se poate. Si totusi. Inca adorat de cel feminin pentru rolul din Rochia alba de dantela. Ce vremuri, mon cher! Inca aplaudat la scena deschisa in piesele Teatrului National! Pornit din Podul profesorului Naum si ajuns la Cannes. Pornit din preoti si arhimandriti si ajuns actor. Mare si recunoscut. Acelasi si totusi altul. Cu filosofia Zen in buzunarul de la piept. Indragostit de viata. De prezent. Excentric-temperamental. Starnind comentarii. Cine esti, Claudiu Bleont? Lumineaza-ne...


- Se tot aud voci, in ultimul timp, spunand "Domn'le, daca si-asa un mare actor ca Bleont accepta sa apara in telenovele...
- ... s-a cam dus teatrul de rapa", nu?
- Cam asa. Cum sta treaba?
- Eu zic ca e o falsa problema. Care apare de obicei doar cand esti inghetat intr-o imagine. Iar eu le-am raspuns deja colegilor care mi-au adus reprosuri (respectandu- mi-se, totusi, ce am facut in teatru pana acum) ca atunci cand am inceput sa joc teatru, in perioada aceea de poezie, am fost foarte deschis la tot ce era nou si provocator. Iar acum, acest lucru il fac constient si asumat. Pentru mine, a juca in Pacatele Evei, a interactiona cu prospetimea si dezinvoltura Oanei Zavoranu, reusind in acelasi timp sa si valorific tot ceea ce am dobandit pana acum in teatru, a fost absolut benefic.
Iar prezenta in emisiunile de divertisment o consider fireasca, pentru ca eu nu sunt numai o imagine! Sunt si om viu printre oameni, un om natural, la fel ca toti ceilalti... Si Bill Gates si Bush sunt niste muritori, niste facatori de p.p. si de k.k., niste oameni cu muci la nas! Chiar si regina Angliei trage sparcuri! Prefer sa raman intr-o recunoastere a Ludicului meu, a curiozitatii de a experimenta, chiar de-a recunoaste ca si eu ma pun in situatii neconfortabile uneori.
De exemplu, am fost foarte iritat cand o parte din mine a acceptat sa ma lupt cu Savarina intr-un mic meci de box! Dar mi-am dat seama ca, astfel, am devenit creativ, am facut ceva ce mi se putea intampla, spre exemplu, candva, la Institut... Toate spectacolele de teatru rezida din momente de depasire a unor limite. Teatrul bun este o permanenta repunere sub semnul intrebarii, a ta, personala.
- Dar in ceea ce priveste publicul, te ajuta schimbarea?
- Eu am pornit sa fac teatru fara sa ma gandesc la public. Apoi, unii poate au respectat, altii au injurat, unii desfid ceea ce fac. Insa eu trebuie sa fiu fidel trairii mele interioare. Unii or sa spuna ca am pierdut public, altii ca am castigat. Sunt insa oameni fata de care par mult mai apropiat acum...
- ...poate un alt gen de public?
- Alt gen, OK. Sunt oameni. Sa nu uitam ca toti suntem muritori - chiar si Patapievici sau Schopenhauer. O mierlim, frate! Suntem aici pentru a avea curajul si decenta de a recunoaste ca suntem pe un peron in gara si asteptam sa vina trenul. Si-n acest timp, ar trebui, cu toleranta si respect, cu deschidere, sa ne jucam. Hai s-o facem, atunci!
- Deci adeptii teoriei turnului de fildes sau ai "sangelui albastru" in arta...
- Nu suport acest lucru vizavi de Claudiu Bleont! Sa zic: "vai, eu nu joc decat la nivelul cel mai de jos, hai, un Caragiale"... nu, domnule! Si mai gandeste-te ca, in anii astia, daca ar fi trait Caragiale, poate ar fi scris la Academia Catavencu sau poate ar fi facut scenariul la Trasniti in NATO sau La Bloc. Cred ca el ar fi oglindit ceea ce se intampla acum si aici.
- Ai avut o replica, la un moment dat, care a facut valuri: "Eu sunt Claudiu Bleont si pe W.C.!"
- Intr-adevar. Pentru ca, se poate produce in noi, la un moment dat, o subtila ispita a egoului - ca am fi devenit "cineva". Ne-agatam de bani, de putere, de chestii dintr-astea... 40 sau 80 de miliarde la Bill Gates - te c. pe ele, in final! Incerc doar sa traiesc si sa recunosc ca numai in paradox si-n rasturnarea valorilor exista, intr-adevar, calea unui cautator. Nu rezultatele sunt importante, ci permanenta iscodire a lor. Nasc o chestie, dar sigur ma intorc impotriva ei apoi, pentru a ramane fidel cautarii, drumului, parcurgerii, trecerii. Sunt, cum spunea Noica, "pe trecere". Sau, tot cum cum spunea el, sunt "intru" - adica si inauntru si pe cale, intr-o directie. Si mai cred in ideea de "trezire" - a vietui, treaz fiind. Caci tu poti spune: "sunt treaz, domn'e! M-am trezit azi la 7, alerg, platesc darile la banca"... Da, dar vezi ca s-ar putea, totusi, sa nu fii cu constiinta ta in faptele astea. Sa fii doar asa, in mersul turmei...
- Si totusi, care ar fi acele limite pe care nu le-ai depasi niciodata?
In ce anume n-ai sa ma vezi? Intr-un adult channel, cu siguranta! Desi imi place sexul. Dar recunosc ca e o chestie a in-ti-mi-ta-tii... Insa sunt de acord cu cei care-l fac, pentru ca e un produs de vanzare, ca oricare altul. Cand am fost la Festivalul de la Cannes cu filmul lui Pintilie O vara de neuitat, se desfasura acolo, in paralel, si Festivalul de film porno. Iar eu, un mic fariseu fiind pe-atunci, ziceam "Domn'e, stai putin, noi facem arta adevarata, cultura etc., nu desfranare trupeasca, asa ca astia".
Pana cand am vazut ce consum exista si cum ei isi recunosc lucrul asta si-am zis: "imi cer scuze pentru ce-am gandit despre acest domeniu". Dupa care, cu o alta ocazie, intr-un pelerinaj facut la Schitul Sihastria, parintele Ioanichie Balan mi-a spus o pilda-poveste despre un calugar care, atunci cand moare, constata cu surprindere ca sufletul lui se inalta mai greu spre Dumnezeu, spre Lumina, decat cel al unei desfranate, care murise in acelasi timp.
Iar la nedumerirea lui, i se raspunde: "Pentru ca ea nu contabiliza lucrurile bune facute-n timpul vietii, asa, ca tine. Ea se pierdea pe ea, pierzandu-se in lume si astfel sufletul i-a devenit mai usor". In timp ce al lui, care traise pragmatic, contabilizand posturi si rugaciuni, se intarise. Asadar, pot spune ca, pe undeva, sunt intru o traire spiritualizata a desfraului, in sensul de a consuma lumescul, pana la a disparea. Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu, ce-i al lui Dumnezeu. Atat. Iar eu, daca astept sa joc numai "roluri mari" in Teatrul National si sa-mi pice nu stiu cate UNITER-uri sau Oscar-uri, risc ca sufletul sa-mi devina greu, devin centrat, mizantropic... Cred ca unul care pierde tot devine mai usor decat unul care castiga tot.

Claudiu Bleonţ, actorul care a avut şansa succesului încă din studenţie