Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Bleont[V=]
Pagina 2 din 2
Pagina 2 din 2 • 1, 2
Bleont[V=]
Rezumarea primului mesaj :
Ultima editare efectuata de catre Admin in 09.11.13 17:42, editata de 10 ori
Claudiu Bleonţ în Iuri Petrovski
Claudiu Bleonţ în Iuri Petrovski
http://www.azi.ro/daca.htm
Unul dintre cei mai apreciaţi actori ai Naţionalului bucureştean, Claudiu Bleonţ joacă în premiera de la Naţionalul bucureştean, "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal". El interpretează rolul Iuri Petrovski.
Cei care merg frecvent la Teatrul Naţional îl caută pe afiş pe actorul Claudiu Bleonţ, o garanţie a succesului spectacolului. De ani de zile, Claudiu Bleonţ realizează roluri cu mare impact la public. Să ne amintim câteva dintre succesele sale mai recente: Caţavencu din O scrisoare pierdută, regia Grigore Gonţa, Andronic în Ultima oră, regia Anca Ovanez Doroşenco, Emil în Apus de soare, regia Dan Piţa, Majestatea sa în Legenda ultimului împărat, regia Alice Barb sau Profesorul de arte marţiale din Burghezul gentilom, regia Petrică Ionescu. Dar el nu a ocolit nici celelalte teatre atât din Bucureşti, cât şi din ţară. Un spectacol memorabil rămâne Nu se ştie cum, de la Teatrul Nottara, în regia Bocsardi Laszlo. Este atras de mişcarea teatrală alternativă şi l-aţi putut vedea în spectacolele Teatrului Arca, Top Dogs sau la Sala ArCub în Uşa. În stagiunea 2007-2008 a Naţionalului bucureştean el joacă în premiera Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal, de Matei Vişniec, în regia lui Florin Fătulescu. El interpretează rolul Iuri Petrovski, un obscur scriitor din Rusia totalitară a lui Stalin. El a venit, trimis de la "centru", într-o clinică de psihiatrie, pentru a-i reeduca pe bolnavii mintal. Cum? Ţinându-le lecţii despre istoria glorioasă a stalinismului şi a conducătorului suprem. Situaţiile care se nasc în acest spital (o metaforă a închisorii în care se aflau cu toţii, victime şi călăi) frizează absurdul şi devin de un comic monstruos. Nu se ştie, de fapt, dacă bolnavii sunt cu adevărat purtătorii unor afecţiuni psihice grave sau sunt cât se poate de normali şi joacă rolul nebuniei. În afară de relaţiile care se dezvoltă între Iuri şi personajul colectiv Nebunul, aşa cum e închipuit de Florin Fătulescu, foarte interesante sunt relaţiile dintre scriitor şi Asistentă, interpretată de Medeea Marinescu, dar şi cele cu doctorul Dekanozov. Este clar că Iuri, la rândul lui, mimează idolatria şi delirul pe care rostirea numelui lui Stalin îl provoacă. În Iuri Petrovski, Claudiu Bleonţ crează un rol remarcabil.
Claudiu Bleonţ îşi va renegocia contractul de căsătorie
Claudiu Bleonţ îşi va renegocia contractul de căsătorie
Joi 06 septembrie 2007, 12:34 Povestea fericită de dragoste pe care o trăieşte Claudiu Bleonţ alături de soţia sa are la bază câteva lucruri extrem de bine puse la punct. Cei doi au un contract de căsătorie care va fi renegociat în scurt timp. Citeşte mai mult continuare
Joi 06 septembrie 2007, 12:34 Povestea fericită de dragoste pe care o trăieşte Claudiu Bleonţ alături de soţia sa are la bază câteva lucruri extrem de bine puse la punct. Cei doi au un contract de căsătorie care va fi renegociat în scurt timp. Citeşte mai mult continuare
Actorul Claudiu Bleonţ
Actorul Claudiu Bleonţ
Teatrul "Fani Tardini" din Galaţi se află la Festivalul Avignon Off cu spectacolul "Hymnus", în regia lui Radu Dinulescu, care se joacă seară de seară până în 28 iulie. Actorul Claudiu Bleonţ joacă rolul principal.
Se află în plină desfăşurare cea de a 61-a ediţie a celebrului Festival Internaţional de Teatru de la Avignon. România participă în secţiunea "Off" graţie proiectului, coordonat de regizorul Radu Dinulescu, "Thepsis: Theâtre de projets francophones". În cadrul acestui proiect evoluează trupele Teatrului "Fani Tardini" din Galati, cu Hymnus, de Gyorgy Schwajda în regia lui Radu Dinulescu, Teatrul de Marionete din Arad, cu La Reine des neiges, o adaptare liberă după Crăiasa zăpezilor, de Andersen, în regia lui Victor Ioan Frunză, Teatrul Prichindel din Alba-Iulia, cu La couleur de nos rives, regia Bogdan Drăgulescu şi Teatrul "Mihai Eminescu", din Botoşani, cu Du pain plein les poches, de Matei Vişniec, regia Lenuş Teodora Moraru. Trebuie spus că proiectul reuneşte 33 de actori, regizori şi scenografi. Actorul Naţionalului bucureştean, Claudiu Bleonţ se află la Avignon pentru că joacă în spectacolul Teatrului "Fani Tardini" din Galaţi, Hymnus. El o are ca parteneră pe Victoria Cociaş şi pe actorii gălăţeni Liliana Lupan, Cristi Gheorghe, Aureliu Bâtcă, Gabriel Mircea Velicu şi Lică Dănilă. De altfel, şi anul trecut Claudiu Bleonţ a fost la Avignon tot cu o montare a teatrului gălăţean, Caii la fereastră. "Este extraordinar faptul că ne aflăm aici, unde teatrul este personajul principal. Pe mine, această experienţă, m-a adus la rădăcinile teatrului, pentru că, implicit, toţi marii actori care ajung aici încep de la zero. Adică mergem pe stradă, punem afişe, vorbim cu oamenii, îi invităm la spectacole, noi montăm decorul, jucăm, noi demontăm decorul. E o variantă în care a face teatru e un mod de a fi, de a exista. Şi asta costă. Mă bucur că anul acesta a înţeles şi Ministerul Culturii că este un fenomen care trebuie sprijinit şi că facem ceva în acelaşi timp pentru noi cu sufletul nostru, cu efortul nostru şi pentru România" - a spus Claudiu Bleonţ. Piesa dramaturgului maghiar este una specială, având ceva din neorealismul italian.
Irina Budeanu
http://www.azi.ro/daca.htmClaudiu Bleonţ îşi petrece vacanţa la Avignon... tot pe scen
Claudiu Bleonţ îşi petrece vacanţa la Avignon... tot pe scenă
- În curand vor avea loc două premiere în care vei juca şi tu: "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal", scrisă de Matei Vişniec şi regizată de Florin Fătulescu şi "Dumnezeul zilei de maine", scrisă de Mimi Brănescu şi regizată de Marcel Ţop. Care sunt aşteptările, cum crezi că va primi publicul aceste piese?
- Această propunere mi se pare extraordinară, este un punct de vedere asupra istoriei comunismului de care nu s-a mai auzit, spus de un om care în Franţa este considerat "mollierul modern". Iar textul de la "Dumnezeul zilei de maine" este unul foarte interesant al lui Mimi Branescu şi e ceva ce n-am mai jucat niciodată.
- Cat timp au durat repetiţiile pentru aceste piese?
- Având în vedere că Florin Fătulescu a mai montat la premiera mondială a acestui text la Los Angeles un spectacol cu textul lui Matei Vişniec, care s-a bucurat de un mare succes la festivalul de la Edinburg, acum un an de zile, şi într-un fel, Florin ştia spectacolul, că l-a lucrat, cred că repetiţiile au durat o lună şi ceva.
La Mimi Brănescu am parcurs un drum mult mai lung pentru că a fost un laborator în care am scuturat tot ceea ce ştiam şi tot ce-am mai făcut pană acum şi atat eu cat şi Delia Seceleanu am avut, pană la varianta finală, cred că cel puţin zece variante de joc. Deci, regizorul Marcel Ţop este tanăr şi foarte deschis şi îşi algege cu grijă nişte texte foarte actuale, foarte directe, minimale, o adevărată materie de teatru, de spectacol, foarte palpabilă pentru public.
- Ce planuri ai pentru vacanţă, dacă va exista... o vacanţă?
- Da, cu siguranţă, vacanţa e frumoasă, iar mie îmi place să am ceva de făcut în timpul unei vacanţe şi am destul. Radu Dinulescu va monta cu Teatru Dramatic din Galaţi, unde sunt invitat împreună cu Victoria Cociaş de la Notara să mergem la Festivalul de la Anvignon cu piesa "Imnul" de Gheorg Schwaida, un text unguresc ironico-cinic, poetic vizavi de ce înseamna globalizare, UE-izare, pe care o să-l jucăm în franceză.
- Şi unde te vor găsi fanii pe perioada vacanţei, cât timp stagiunea va fi închisă?
- La Avignon, jucand în franceză.
- Există ceva anume care te supară, care te nemulţumeşte în viaţa ta de actor?
- Nu, pentru că trăind cu conştiinţa lucidă că această viaţă e trecătoare, n-am altă şansă decat să fiu mulţumit de ea, să-i găsesc părţile de frumos, mulţumire, mister, sens, deoarece chiar dacă aş schimba-o, de pierdut tot o să pierd. Speranţa din timpurile moderne nu mai este gandul că ceva va fi bine vizavi de ceva rău, ci că indiferent dacă acel ceva va fi bine sau rău, ceva are sens.
- Dan Piţa a spus despre tine că eşti un maestru în a-ţi construi singur rolul. Poţi comenta în vreun fel?
- Mă onorează! şi e greu să comentez, mai ales că vine din partea unui regizor şi a unui om la care ţin foarte mult.
- Ce părere ai despre telenovela din zilele noastre?
- Sunt foarte de acord că există pentru că produsul acesta este cerut. Cred că telenovela îşi are rostul ei ca produs, îşi are necesitatea ei, pentru ca un actor să lucreze la un proiect. Scenariile sunt din ce în ce mai bune, este un prilej de câştig material în plus, pentru actori. Actorul de teatru e un paradox, pentru că el este un om foarte bogat, dar în acelaşi timp, din ceea ce este plătit în teatru..., dar am rezerva mea de putere din care îmi extrag, dincolo de material, ceva care vine să echilibreze. Pe undeva este nedrept şi injust să fim plătiţi cum suntem plătiţi, dar în acelaşi timp teatrul e un prilej de a trăi nişte experienţe pe care nu poţi să le simţi decat atunci cand nu pui în prim plan materialul. Deci sunt un bogat sărac şi-un sărac bogat.
- În curand vor avea loc două premiere în care vei juca şi tu: "Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintal", scrisă de Matei Vişniec şi regizată de Florin Fătulescu şi "Dumnezeul zilei de maine", scrisă de Mimi Brănescu şi regizată de Marcel Ţop. Care sunt aşteptările, cum crezi că va primi publicul aceste piese?
- Această propunere mi se pare extraordinară, este un punct de vedere asupra istoriei comunismului de care nu s-a mai auzit, spus de un om care în Franţa este considerat "mollierul modern". Iar textul de la "Dumnezeul zilei de maine" este unul foarte interesant al lui Mimi Branescu şi e ceva ce n-am mai jucat niciodată.
- Cat timp au durat repetiţiile pentru aceste piese?
- Având în vedere că Florin Fătulescu a mai montat la premiera mondială a acestui text la Los Angeles un spectacol cu textul lui Matei Vişniec, care s-a bucurat de un mare succes la festivalul de la Edinburg, acum un an de zile, şi într-un fel, Florin ştia spectacolul, că l-a lucrat, cred că repetiţiile au durat o lună şi ceva.
La Mimi Brănescu am parcurs un drum mult mai lung pentru că a fost un laborator în care am scuturat tot ceea ce ştiam şi tot ce-am mai făcut pană acum şi atat eu cat şi Delia Seceleanu am avut, pană la varianta finală, cred că cel puţin zece variante de joc. Deci, regizorul Marcel Ţop este tanăr şi foarte deschis şi îşi algege cu grijă nişte texte foarte actuale, foarte directe, minimale, o adevărată materie de teatru, de spectacol, foarte palpabilă pentru public.
- Ce planuri ai pentru vacanţă, dacă va exista... o vacanţă?
- Da, cu siguranţă, vacanţa e frumoasă, iar mie îmi place să am ceva de făcut în timpul unei vacanţe şi am destul. Radu Dinulescu va monta cu Teatru Dramatic din Galaţi, unde sunt invitat împreună cu Victoria Cociaş de la Notara să mergem la Festivalul de la Anvignon cu piesa "Imnul" de Gheorg Schwaida, un text unguresc ironico-cinic, poetic vizavi de ce înseamna globalizare, UE-izare, pe care o să-l jucăm în franceză.
- Şi unde te vor găsi fanii pe perioada vacanţei, cât timp stagiunea va fi închisă?
- La Avignon, jucand în franceză.
- Există ceva anume care te supară, care te nemulţumeşte în viaţa ta de actor?
- Nu, pentru că trăind cu conştiinţa lucidă că această viaţă e trecătoare, n-am altă şansă decat să fiu mulţumit de ea, să-i găsesc părţile de frumos, mulţumire, mister, sens, deoarece chiar dacă aş schimba-o, de pierdut tot o să pierd. Speranţa din timpurile moderne nu mai este gandul că ceva va fi bine vizavi de ceva rău, ci că indiferent dacă acel ceva va fi bine sau rău, ceva are sens.
- Dan Piţa a spus despre tine că eşti un maestru în a-ţi construi singur rolul. Poţi comenta în vreun fel?
- Mă onorează! şi e greu să comentez, mai ales că vine din partea unui regizor şi a unui om la care ţin foarte mult.
- Ce părere ai despre telenovela din zilele noastre?
- Sunt foarte de acord că există pentru că produsul acesta este cerut. Cred că telenovela îşi are rostul ei ca produs, îşi are necesitatea ei, pentru ca un actor să lucreze la un proiect. Scenariile sunt din ce în ce mai bune, este un prilej de câştig material în plus, pentru actori. Actorul de teatru e un paradox, pentru că el este un om foarte bogat, dar în acelaşi timp, din ceea ce este plătit în teatru..., dar am rezerva mea de putere din care îmi extrag, dincolo de material, ceva care vine să echilibreze. Pe undeva este nedrept şi injust să fim plătiţi cum suntem plătiţi, dar în acelaşi timp teatrul e un prilej de a trăi nişte experienţe pe care nu poţi să le simţi decat atunci cand nu pui în prim plan materialul. Deci sunt un bogat sărac şi-un sărac bogat.
CLAUDIU BLEONT, DESPRE GAINARI SI PUPINCURISTI
CLAUDIU BLEONT, DESPRE GAINARI SI PUPINCURISTI
Claudiu Bleont este un actor in voga, foarte
Claudiu Bleont este un actor in voga, foarte
Claudiu Bleont: "Telenovela iti aduce mai multa celebri
Claudiu Bleont: "Telenovela iti aduce mai multa celebritate"
Cunoscutul actor Claudiu Bleont se pregateste de premiera unui nou
film. Este vorba de "Femeia visurilor", cel mai recent proiect
cinematografic semnat Dan Pita, ce va avea premiera saptamana
viitoare, mai precis pe 25 noiembrie.
- Claudiu Bleont, te afli in fata unei noi premiere cinematografice.
Cum ai ajuns sa faci parte din distributia noului film al lui Dan
Pita, "Femeia visurilor"?
- Domnul Pita m-a chemat, iar eu am raspuns cu maxima promptitudine.
Bineinteles ca am avut repetitii, probe, ne-am uitat la toale, in
functie de cum ar trebui sa se imbrace acel gen de oameni. Imi place
din punctul asta de vedere filmul, pentru ca nu are un limbaj de
gang, ci, din contra, este un limbaj elevat, chiar daca problemele
sunt tensionate si grave. Imi place ca personajele sunt bine
imbracate, pentru ca m-am saturat de personajele noastre, care, din
cauza ca sunt din mediul suburban, sunt imbracate ca atare, dar si
cinematograful, ca si teatrul, este o reprezentare artistica a
realitatii. Noi nu facem documentarism, noi facem fictiune, si mi-a
placut fictiunea asta, motiv pentru care am si participat la ea.
- Ce ne poti spune despre rolul Fabian pe care-l interpretezi in film?
- Fabian, dupa parerea mea, este un parlit de actor, un zevzec, un
nauc, un disperat, un cinic din asta de-al timpului nostru din
pacate, dar isi revine spre final. Este prima data cand am
interpretat doua roluri. Intr-un fel, personajul din viata reala si
oglindirea lui in imaginatia regizorului. Filmul are un fel de
dezvaluire de masti si de valuri, care de multe ori se petrec pe mai
multe planuri, lucru care se reveleaza in acest film. Mie filmul
reuseste sa-mi raspunda problemelor existentiale. Am tinut ca filmul
sa aiba macar o dimensiune poetica, de sugestie.
- Cum te-ai simtit pe platourile de filmare de la Buftea?
- Ca la filmele americane, asta mi-a placut, ca nu a fost diferenta
intre felul cum am fost tratati intr-un film romanesc de catre echipa
de acolo, fata de cum eram tratati cand productia si banii erau adusi
de americani. Nu am simtit nici o diferenta. Absolut nici o
diferenta. Din punctul asta de vedere, baietii de la MediaPro au
lucrat impecabil, ceea ce nu se regaseste in teatru. Fiind insa un
sistem privat se dovedeste ca acest lucru are valoare.
- Ai un regizor preferat?
- Cum de Pita am spus deja, nu cred sa existe vreun regizor pe care
sa-l displac.
- De ce ai acceptat sa joci in Pacatele Evei? Multi mari actori au
rezerve in a juca in telenovele.
- Si eu am avut o anumita frica in a ma baga in genul asta de
proiect, pentru ca nu stiam daca pot sa-i fac fata. Neprofesionistii
care sunt in filmele astea au o naturalete si o virginitate artistica
care ii fac sa fie foarte "uploadatati". Noi pentru ca facem prea
mult teatru si prea mult film sub bagheta unor regizori importanti,
fara sa ne dam seama caram in spatele nostru celelalte roluri.
Trebuie sa te scuturi, asa ca am luat aceasta experienta si intr-un
sens terapeutic. Asa se poate vorbi deja de doua sensuri ale
terapiei: terapeutic financiar si terapeutic artistic, nefacand nici
o diferenta intre acestea doua. Noi asa am fost crescuti. Eu am facut
teatru studentesc in codru, eu vin din fenomenul amator, am castigat
editia intai a "Cantarii Romaniei" si eu am fost obisnuit sa imi cos
singur costumele, sa spal pe jos, sa car reflectoare, sa fac afisaj,
lucru pe care l-am facut si vara asta la Avignon. Am vazut acolo ca
in occident exista un real pentru a face un lucru doar pentru ca mai
tarziu sa primesti ceva. Asta te pune in situatia in care trebuie sa
te gandesti ca daca vrei mai mult, trebuie sa si faci mai mult.
Telenovela te pune exact in situatia asta: vrei mai mult, fa mai mult.
- Crezi ca aparitia intr-o telenovela iti aduce mai multa celebritate
decat daca ai juca intr-un film de lung-metraj?
- Dupa audienta filmelor romanesti, clar iti aduce mai mult o
telenovela, dar te poate imbogati, ca dovada ca cele ce sunt difuzate
acum se bucura de mari actori in distributie si au mare priza la
public si, culmea, chiar la colegi.
- Ai noi oferte de film?
- Le accept pe toate pe care le primesc.
Alina Erimia
http://www.curentul.ro/curentul.php?
numar=20051119&cat=15&subcat=100&subart=27668
Claudiu Bleont a rapit o mireasa.
Aflat la Câmpulung Moldovenesc, la un eveniment cultural, Claudiu Bleont a avut parte de intimplari neprevazute. Printre altele, actorul a furat o mireasa. La hotelul unde era cazat, tocmai se tinea o nunta, asa ca, mesenii, recunoscindu-l pe actorul Nationalului bucurestean, i-au cerut autografe si l-au invitat la masa. Claudiu a poposit un pic la nunta cu pricina si i s-a propus sa fie el cel care va fura mireasa. Zis si facut: Bleont a rapit mireasa si a dus-o la Casa de Cultura din oras. A restituit-o intr-un tirziu in schimbul a trei butelci de whisky. In momentul in care a ajuns din nou la petrecere, a primit pedeapsa de a interpreta unul dintre personajele sale, Tipatescu din "O scrisoare pierduta". Claudiu n-a ramas prea mult la petrecere fiindca a doua zi urma sa joace "Mozart si Salieri" in regia lui Alice Barb.
Ioana Mandache.
http://www.7plus.ro/?arhiva=05/09/2006&id=6214
Claudiu Bleont - un invingator
Claudiu Bleont - un invingator
Dupa mai bine de un sfert de veac de meserie, cat a implinit Claudiu Bleont pe scena, te poti socoti, pe drept cuvant, un actor matur. Este loc acum si pentru bilanturi, dar si pentru proiecte indraznete, caci un actor de talia lui nu trebuie doar sa astepte, ci poate si pretinde anume roluri. Claudiu Bleont mi s-a parut intotdeauna un actor cu accentuata maturitate artistica, in ciuda tineretii sale de la inceputurile carierei. O maturitate izvorata dintr-un talent bine cenzurat de inteligenta, si imbinat cu o intuitie scenica de invidiat. El nu ataca nici un rol de pe pozitia “fie ce-o fi”, ci, impreuna cu regizorul, construieste personaje care, in fata publicului, devin entitati independente. Pe cand era inca student l-am vazut la Nationalul bucurestean, adus de profesorul sau din institut, regizorul Grigore Gonta. Juca intr-un adorabil spectacol, pus in scena chiar de Grigore Gonta, “Fata din Andros” de Terentius. Exigentul Andrei Serban l-a distribuit in aproape toate montarile sale din Bucuresti, de la “O trilogie antica” la “A 12-a noapte”, de Shakespeare, unde interpreta cu mult talc rolul bufonului si pana la “Livada cu visini” de Cehov. In acest din urma spectacol, construit intr-o viziune auticipand gandul cehovian, Claudiu Bleont intruchipa un Trofimov avantat pe baricadele revolutiei. O facea cu atata indrazneala, dar si cu atata pondere profesionala, incat te impresiona in mod deosebit. Nu stiu daca lui Claudiu Bleont i s-au oferit de la inceput roluri importante in spectacole importante sau le-a solicitat. Cert este ca universul dramaturgiei universale si romanesti ii devenise familiar si cauta, cu fiecare nou personaj sa intre in pielea acestuia dar, in acelasi timp, sa ramana el insusi, adica actorul disponibil deopotriva pentru drama si comedie. Nu trebuie sa uitam ca a figurat, la loc de frunte, in distributiile unor monumentale spectacole regizate de Horia Popescu - “Caligula” de Camus si “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wassarman. N-a lipsit nici din “Desteptatea primaverii” de Wedkind montata de Liviu Ciulei la Bulandra. A alergat pentru un rol ravnit tocmai la Targu Mures, unde l-a intruchipat pe Macbeth din piesa shakeasperiana cu acelasi titlu. In fine, lista rolurilor jucate de Claudiu Bleont, in tara si in strainatate, este lunga si diversa, marturisind aspiratia creatoare a actorului de a cuprinde totul si inca ceva pe deasupra. M-as opri, in creionarea acestui portret de artist aflat la maturitate, la doua personaje create recent in piese romanesti. Cata forta a puterii absolute, in fond neputincioasa si efemera trasmite el prin Majestatea Sa din “Legenda ultimului imparat” de Valentin Nicolau. Si cat de diferit ne apare in umilul profesor de istorie Alexandru Andronic, dar care ne apare maret, in dimensiuni legendare, tocmai pentru cultul sau pentru Alexandru cel Mare, pe care-l judeca iubindu-l totodata. Aceste doua personaje ne dau o idee clara despre adevarata dimensiune spirituala a unui actor care a ajuns sa stie sa topeasca in profesionalism niste elemente esentiale: talent, inteligenta, cultura.Va avea parte Claudiu Bleont, sunt sigur, de alte si importante izbanzi artistice, obtinute in batalii teatrale cu el insusi si cu altii.
Ii doresc sa fie, mult timp de-aici incolo, un invingator.
http://www.cronicaromana.ro/artistul-la-maturitateclaudiu-bleont-un-invingator.html
Dupa mai bine de un sfert de veac de meserie, cat a implinit Claudiu Bleont pe scena, te poti socoti, pe drept cuvant, un actor matur. Este loc acum si pentru bilanturi, dar si pentru proiecte indraznete, caci un actor de talia lui nu trebuie doar sa astepte, ci poate si pretinde anume roluri. Claudiu Bleont mi s-a parut intotdeauna un actor cu accentuata maturitate artistica, in ciuda tineretii sale de la inceputurile carierei. O maturitate izvorata dintr-un talent bine cenzurat de inteligenta, si imbinat cu o intuitie scenica de invidiat. El nu ataca nici un rol de pe pozitia “fie ce-o fi”, ci, impreuna cu regizorul, construieste personaje care, in fata publicului, devin entitati independente. Pe cand era inca student l-am vazut la Nationalul bucurestean, adus de profesorul sau din institut, regizorul Grigore Gonta. Juca intr-un adorabil spectacol, pus in scena chiar de Grigore Gonta, “Fata din Andros” de Terentius. Exigentul Andrei Serban l-a distribuit in aproape toate montarile sale din Bucuresti, de la “O trilogie antica” la “A 12-a noapte”, de Shakespeare, unde interpreta cu mult talc rolul bufonului si pana la “Livada cu visini” de Cehov. In acest din urma spectacol, construit intr-o viziune auticipand gandul cehovian, Claudiu Bleont intruchipa un Trofimov avantat pe baricadele revolutiei. O facea cu atata indrazneala, dar si cu atata pondere profesionala, incat te impresiona in mod deosebit. Nu stiu daca lui Claudiu Bleont i s-au oferit de la inceput roluri importante in spectacole importante sau le-a solicitat. Cert este ca universul dramaturgiei universale si romanesti ii devenise familiar si cauta, cu fiecare nou personaj sa intre in pielea acestuia dar, in acelasi timp, sa ramana el insusi, adica actorul disponibil deopotriva pentru drama si comedie. Nu trebuie sa uitam ca a figurat, la loc de frunte, in distributiile unor monumentale spectacole regizate de Horia Popescu - “Caligula” de Camus si “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wassarman. N-a lipsit nici din “Desteptatea primaverii” de Wedkind montata de Liviu Ciulei la Bulandra. A alergat pentru un rol ravnit tocmai la Targu Mures, unde l-a intruchipat pe Macbeth din piesa shakeasperiana cu acelasi titlu. In fine, lista rolurilor jucate de Claudiu Bleont, in tara si in strainatate, este lunga si diversa, marturisind aspiratia creatoare a actorului de a cuprinde totul si inca ceva pe deasupra. M-as opri, in creionarea acestui portret de artist aflat la maturitate, la doua personaje create recent in piese romanesti. Cata forta a puterii absolute, in fond neputincioasa si efemera trasmite el prin Majestatea Sa din “Legenda ultimului imparat” de Valentin Nicolau. Si cat de diferit ne apare in umilul profesor de istorie Alexandru Andronic, dar care ne apare maret, in dimensiuni legendare, tocmai pentru cultul sau pentru Alexandru cel Mare, pe care-l judeca iubindu-l totodata. Aceste doua personaje ne dau o idee clara despre adevarata dimensiune spirituala a unui actor care a ajuns sa stie sa topeasca in profesionalism niste elemente esentiale: talent, inteligenta, cultura.Va avea parte Claudiu Bleont, sunt sigur, de alte si importante izbanzi artistice, obtinute in batalii teatrale cu el insusi si cu altii.
Ii doresc sa fie, mult timp de-aici incolo, un invingator.
http://www.cronicaromana.ro/artistul-la-maturitateclaudiu-bleont-un-invingator.html
Ultima editare efectuata de catre Admin in 14.03.11 17:29, editata de 1 ori
Pagina 2 din 2 • 1, 2
Pagina 2 din 2
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum