CELE MAI/CEI MAI..............[1]

Rezumarea primului mesaj :

Top 10 cele mai ciudate filosofii din lume
http://www.descopera.ro/stiinta/5490667-top-10-cele-mai-ciudate-filosofii-din-lume

Cu toate ca numarul acelora care considera filosofia o preocupare inutila si o pierdere de timp este, din nefericire, mare, aceasta stiinta a fost dintotdeauna un foarte bun mijloc de analizare si clasificare a vietii si a obiceiurilor noastre. Fie ca ne dam sau nu seama, prin natura noastra, ne face o anumita placere sa ne punem intrebari fara raspuns si sa ne angajam cu noi insine in dezbateri a caror finalitate si concluzie – aparent – nu exista. De-a lungul istoriei, o parte a acestor cugetari au ajuns sa imbrace forme oficiale de sisteme, dogme sau cai spirituale. In randul lor, cateva au sens si ofera, intr-adevar, idei captivante asupra carora orice intelect s-ar opri sa mediteze, dar altele par complet rupte de realitate. Asa cum marele Cicero (filosof la randul sau) spunea in urma cu 2000 si ceva de ani, “Nu exista nicio afirmatie atat de absurda incat sa nu se gasesca un filosof care sa o faca”. Iata lista celor mai bizare zece filosofii inventate de-a lungul timpului.
10. Idealismul - spiritul bate materia!

Orientare fundamentala in filosofie, principala caracteristica a idealismului este aceea de a i se opune materialismului, prin solutia pe care o propune in cazul raportului dintre spirit si materie. Gruparile filosofilor idealisti considera astfel spiritul ca fiind primordial, natura realitatii bazandu-se pe ratiune si idei. Orientarea idealista plaseaza materia pe un loc secund, dependent de spirit, iar in unele cazuri chiar respinge cu totul existenta materiei. In cadrul acestui curent, tot ceea ce exista si percepem, apare pe cale de consecinta a fiintarii spiritului. Ramura obiectiva a idealismului considera ca entitatea primordiala, spiritul, este extern si independent de constiinta individuala, iar cealalta, ramura subiectiva, sustine ca esenta lumii imbraca exclusiv forma spiritului si tot ce contine realitatea care ne inconjoara reprezinta numai produsul constiintei individuale careia omul ii este condamnat.

Cei mai importanti filosofi care au cochetat cu idealismul:

• Platon (428/427 - 348/347 i.Hr.)
  
  
• Gottfried Leibniz (1646 - 1716)
  
  
• Immanuel Kant (1724 - 1804)
  
  
• Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770 - 1831)
  
  
• Arthur Schopenhauer (1788 - 1860)
  
  

9. Nativismul - 1+1 fac 2, o stie toata lumea

Avandu-si radacinile in psihologie, curentul filosofic nativist avanseaza ideea conform careia mintea umana se naste si este gata incarcata, de la bun inceput, cu idei, ratiune si cunoastere. Optica nativista a aparut drept ca o reactie opusa ideii filosofilor englezi empiristi John Locke (1632 - 1704) si David Hume (1711 - 1776), care decretau mintea umana drept o entitate "tabula rasa", o foaie alba sau un burete uscat, dispunand de eventualitatea imbibarii ulterioare cu experiente si cunostinte, de-a lungul vietii individului. Teoria nativista atesta ca noi, oamenii, cunoastem de la bun inceput adevaruri matematice elementare, ca de exemplu cazul 1+1=2, precum si adevarul despre Divinitate. In cadrul nativismului se vorbeste despre posibilitatea ca unele concepte ce nu pot fi suplinite prin experienta, asa cum este cauzalitatea, trebuie sa existe anterior oricaror interactiuni alte individului cu viata, si deci trebuie sa fie innascute si ereditare.

Cei mai importanti filosofi care au avut idei ce pot fi considerate nativiste:

• René Descartes (1596 - 1650)
  
  
• Gottfried Leibniz (1646 - 1716)
  
  

8. Animismul - si copacii au suflete, nu-i asa?

Animismul sustine ca atunci cand ne referim la notiunea de suflet sau de spirit, nu ar trebui sa ne limitam la a crede ca aceasta este o caracteristica strict umana si, eventual, animala. Ci, dimpotriva, si obiectele, fie ele pietre, plante, fulgere sau munti, ar trebui percepute ca fiind insufletite. Multi critici considera, in mod eronat, ca animismul s-a dezvoltat numai in acele culturi ale caror societati nu au fost construite pe socluri ale stiintei, ratiunii si matematicii. Este adevarat - curentul animist este stravechi si a aparut ca un rezultat al gandirii omului primitiv care a incercat sa dea un sens lumii, in sens religios, prin personificarea obiectelor si a fenomenelor naturale. In prezent, animismul este prezent, intr-o varietate de forme de expresie si manifestare, la majoritatea popoarelor tribale ale lumii, insa a jucat un rol fundamental si in religiile mari, precum hinduismul si budismul. De altfel, astazi, sincretismul religios dintre budism si shintoism face ca Japonia sa fie tara cu cei mai multi animisti din lume, marea majoritate a japonezilor crezand in acest curent.

Cei mai importanti ganditori care au avut idei de natura animista:

• Platon (428/427 - 348/347 i.Hr.)
  
  
• Aristotel (384 - 322 i.Hr.)
  
  
• Georg Ernst Stahl (1659 - 1734)
  
  
• Friedrich Schelling (1775 - 1854)
  

7. Atomismul logic - lumea e simpla... si logica

Popularizat de Bertnard Russel (1872 - 1970) la inceputul secolului XX, deodata cu dezvoltarea filosofiei analitice, acest curent filosofic se sprijina pe teoria conform careia lumea consta din "fapte" logice (sau "atomi") care nu pot fi subdivizate. Asemenea nativismului, si atomismul logic a aparut sub forma unei reactii, de aceasta data la ceea ce se numea "holism logic": credinta ca lumea opereaza in asa fel incat partea nu poate fi cunoscuta fara cunoasterea prealabila a intregului. Principiul fundamental al atomismului logic este acela ca lumea contine "fapte". Acestea sunt structuri complexe constand din obiecte, carora li se adauga "judecati" (credinte), aflate in relatie cu faptele si care, prin aceasta relatie, pot fi adevarate sau false. Atomismul logic sustine ca toate adevarurile sunt dependente de un strat de fapte atomice si ca lumea este alcatuita din fapte extrem de simple, usor de inteles.

Cei mai importanti exponenti ai atomismului logic:

• Bertnard Russel (1872 - 1970)
  
  
• Ludwig Wittgenstein (1889 - 1951)
  
  
• Rudolf Carnap (1891 - 1970)
  
  

6. Deconstructivismul - cititorul nostru, regele nostru

foto: Andreea-Doria Costin
Denumita astfel de filosoful francez Jacques Derrida (1930 - 2004), teoria deconstructivista sustine, in estenta, ca observarea unui fragment oarecare de text este lipsita de orice rost. Acest concept urmareste insemnatatea unui text in sensul desfiintarii opozitiilor pe baza carora este aparent fundamentat si in sensul demonstrarii complexitatii ireductibile, instabile si imposibile a fundamentelor sale. Deconstructia incearca sa demonstreze ca niciun text nu este un tot armonios, ci contine mai multe intelesuri contradictorii si ireconciliabile; ca orice text are mai multe interpretari pe care el insusi le leaga si a caror incompatibilitate este nereductibila. De aceea, o citire interpretativa nu poate depasi un anume prag in ceea ce priveste valoarea de adevar a textului, cititorul fiind cel care decide in ultima instanta intelesul lecturii, si nu textul in sine. Altfel spus, niciun text nu poate transmite la modul pur obiectiv si absolut o informatie.

Cei mai importanti ganditori care au influentat deconstructivismul:

• Martin Heidegger (1889 - 1976)
  
  
• Sigmund Freud (1856 - 1939)
  
  
• Friedrich Nietzsche (1844 - 1900)
  
  
• Jacques Derrida (1930 - 2004)
  

5. Fenomenalismul - masa nu exista!

Fenomenalismul este curentul filosofic conform caruia obiectele fizice nu exista ca atare, ci ca fenomene perceptive sau stimuli senzoriali cu diverse localizari in timp si spatiu. Cu alte cuvinte, nu putem verifica valoarea de adevar a nimic decat in masura in care il putem percepe prin intermediul celor cinci simturi de care dispunem. In optica fenomenalista, obiectele sunt constructii logice rezultate din proprietati perceptuale. Fenomenalismul se bazeaza pe operatiuni mentale, aceste operatiuni in sine nefiind cunoscute sau conditionate in vreu fel de experiente senzoriale. Pentru aceasta teorie, nu putem spune ca in camera alaturata exista o masa, daca acolo nu exista o persoana care sa o perceapa. De asemenea, daca un copac batran si uscat se rupe sub propria greutate si se prabuseste in padure, intr-un moment in care nici o vietate nu se afla acolo, din perspectiva fenomenalista putem afirma ca sunetul prabusirii nu exista, intrucat nu a existat nimeni acolo care sa-l auda.

Cei mai mari filosofi care au abordat fenomenalismul:

• George Berkeley (1685 - 1753)
  
  
• Immanuel Kant (1724 - 1804)
  
  
• John Stuart Mill (1806 - 1873)
  
  
• Arthur Danto (n. 1924)
  

4. Egoismul etic - sa ne vedem fiecare de treaba noastra

Egoismul etic indeamna orice individ sa isi perceapa propria existenta ca avand valoare fundamentala, suprema. Acest curent filosofic sustine ca apologetii moralitatii isi sunt lor insisi datori sa faca numai ceea ce le serveste intereselor proprii. Egoismul etic difera de egoismul psihologic, pentru care directia de baza este ca oamenii actioneaza doar in interes personal, nesugerand ca asa si este corect. Se distanteaza, de asemenea, de egoismul rational, care sustine ca acelasi tip de actiune este perfect normala, urmarirea interesului propriu fiind o trasatura a ratiunii. Egoismul etic nu le cere neaparat moralistilor sa lezeze in vreun fel interesele si bunastarea celorlalti in urma deliberarilor morale; interesul personal se poate dovedi, pur aleator, neutru, in detrimentul sau in beneficiul unui tert, ca efect al satisfacerii sale. Acest individualism permite demolarea sau tolerarea intereselor si bunastarii altora, atat timp cat alegerea facuta de individ serveste satisfacerii interesului propriu. In plus, egoismul etic nu marseaza neaparat pe ideea ca individul sa faca tot ceea ce isi doreste pe moment; pe termen lung, indeplinirea unor dorinte imediate se poate dovedi in detrimentul sinelui.

Cei mai importanti filosofi care au formulat principii ce se pot incadra in egoismul etic:

• Thomas Hobbes (1588 - 1679)
  
  
• Friedrich Nietzsche (1844 - 1900)
  
  
• Max Stirner (1806 - 1856)
  

3. Absolutismul moral - alba, neagra

Teoria absolutismului moral intretine ideea ca exista adevaruri absolute, asa cum exista erori absolute, indiferent de context si de actiune. Altfel spus, aceasta filosofie afirma staruinta unor norme si criterii universal valabile, perfect corecte sau perfect gresite, independent de pozitia lor. Absolutismul moral se opune teoriilor care atesta ca moralitatea unei actiuni depinde de consecintele sau de contextul manifestarii sale. In general, adeptele cele mai inflacarate ale acestui curent de gandire sunt sistemele religioase, care adopta pozitii absolute cu privire la morala, pozitii nascute din poruncile explicite ale unei zeitati. Ca urmare, principalele sisteme religioase privesc normele morale ca fiind absolute, perfecte si neschimbabile. Si multe filosofii seculare si-au anexat credintele acestei premise, afirmand ca legile absolute ale moralitatii sunt transmise ereditar fiintelor umane, precum natura vietii in general, sau universul insusi. Spre exemplu, cineva care crede absolut in nonviolenta considera gresita folosirea ei chiar si in cazul auto-apararii.

Principalii sustinatori ai absolutismului moral:

• iudaismul, crestinismul si islamul
  
  
• Immanuel Kant (1724 - 1804)
  

2. Monismul neutru - ciorba spiritualo-materialista

Monismul neutru este o conceptia filosofica potrivit careia la baza tuturor fenomenelor lumii si a intregii manifestari a existentei se afla un singur principiu, fie el material sau spiritual. Acest curent filosofic afirma ca fizicul si mentalul sunt doua moduri de organizare si descriere ale acelorasi elemente, ele insele "neutre", adica nici fizice, nici mentale. Aceasta optica neaga ideea ca materia si spiritul ar fi doua aspecte fundamental diferite si pretinde ca universul este format dintr-un singur ingredient, ce imbraca forma unor elemente neutre. Aceste elemente pot avea proprietatea culorii si a formei, dar ele nu exista intr-o minte a unei entitati absolute, ci exista pe cont propriu, fiind de sine statatoare. Monismul neutru este o forma de reconciliere a idealismului cu materialismul, sustinand ca natura intrinseca a realitatii ultime nu este nici mentala, nici fizica, ci o combinatie neutra a celor doua.

Promotorii monismului neutru:

• Baruch Spinoza (1632-1677)
  
  
• David Hume (1711-1776)
  
  
• William James (1842 - 1910)
  
  

1. Solipsismul - Matrix, frate!

Solipsismul reprezinta o atitudine conceptuala extrema care declara ca numai propria individualitate exista, iar tot ceea ce se afla in afara ei reprezinta proiectii in personalitate, constructii ale perceptiei sau ale intelectului. O versiune radicala afirma ca nu exista decat subiectul impreuna cu perceptiile si mintea sa, iar intreaga realitate inseamna un produs al acestor perceptii, neexistand ceva independent de ele. Din aceasta perspectiva, toate formele, procesele, indivizii si evenimentele cu care ne confruntam, tot ce se intampla cu noi si in jurul nostru, sunt numai impresii create de perceptie/reprezentare si raportarile conceptuale la aceasta; realitatea neavand existenta in afara sinelui care o percepe. Intr-o varianta mai "blanda", solipsistul admite existenta altor subiecti, independenti unul de celalalt, fiecare avand propria personalitate reflectata de propria realitatea, dar realitatea continua si generala ramane o creatie individuala. In concluzie, solipsismul este acea teorie filosofica ce atesta ca o persoana nu poate sti nimic sigur exceptand propria existenta si faptul ca sinele este singurulul lucru real.

Cei mai importanti filosofi care au imbratisat solipsismul:

• Gorgias (483-375 i.Hr.)
  
  
• René Descartes (1596 - 1650)
  
  
• plus mistici si ganditori hindusi si budisti
  
  

Cea mai veche incaltaminte din lume
Faurita in urma cu peste 5.500 de ani, in zorii civilizatiei, aceasta „opinca” perfect conservata, din piele cafenie, pare sa fie cea mai veche incaltaminte din lume. Ea a fost realizata dintr-o singura bucata de piele de vaca si se prindea pe picior cu sireturi, realizate de asemenea din piele, iar omul care a purtat-o a trait cu un mileniu inainte ca egiptenii sa inalte marile piramide de la Gizeh. Obiectul, scos la iveala intr-o pestera din Armenia, este atat de bine pastrat incat „nojitele” sunt inca intacte!

Cele mai sănătoase mâncăruri din lume


Gustos.ro v-a pregătit o listă cu cele mai sănătoase alimente din lume, care nu doar îţi asigură...

mai mult ...

Recorduri în istoria Campionatului Mondial de Fotbal

Cele mai bune spitale din România sînt la Viena




Hilară, dar extrem de tristă constatare. Numărul cazurilor de malpraxis sau alte erori medicale catastrofale, uneori generate de eterna lipsă a fon... citeşte mai mult

Cel mai în vârstă turist care a vizitat România are 101 ani

Cel mai înalt om din lume vrea nevastă nemţoaică sau rusoaică

Cel mai vechi pantof din lume ...


Un mocasin de piele perfect conservat, care dateaza de acum 5.500 ... detalii »

Romania, printre cele mai falimentare zece ţări din lume


01:00Romania se află în topul celor mai riscante zece economii din lume, situându-se pe poziţia a opta, în funcţie de costul asigurării datoriilor.

Noua Zeelandă e cea mai paşnică ţară din lume. România, pe locul 45

Topul celor mai violente ţări din lume / Vezi pe ce loc se clasează România


03:14Pacea în lume a scăzut în ultimul an, în ciuda unei reduceri a conflictelor armate, conform unei evaluări realizate de Institutul pentru Economie şi Pace (IEP) din Sydney

Top 10 Cele mai ciudate meserii din istorie
Rari sunt privilegiatii sortii care pot declara oricand, la orice ora si cu mana solemn asezata pe inima, ca sunt pe deplin multumiti si impliniti de serviciul sau cariera lor. Marea majoritate a furnicilor truditoare la program zinic, din Romania sau orice alt loc din lume, sunt departe de a fi fericite cu serviciul lor. Si au motive cu adevarat intemeiate. Cu toate acestea, ambele categorii de “oameni ai muncii” sunt invitati sa-si arunce privirele pe urmatorul clasament. Dupa parcurgerea acestuia, sunt sigur ca vor urma clipe lungi de reflectie asupra prezentului, viitorului si chiar al rostului omului pe pamant...

10. Miner in minele de argint

In secolele trecute, argintul era mult mai pretuit si mai cautat decat este in prezent. Fascinatia pentru metalul alb din care erau faurite, candva, monede, ornamente pentru arme si mobilier sau cupe, potire si vase, era una deosebita. Meseria de miner in minele de argint de odinioara, nu pare la prima vedere o ocupatie scabroasa, umilitoare, murdara sau periculoasa. Cu toate acestea, lipsa uneltelor mecanizate transforma cautarea argintului intr-o indeletnicire de care ar fugi orice individ din secolul nostru.


Minerii sapau direct cu tarnacoapele si scoteau minereul amestecat cu pamant in saci. Afara, copii, care erau selectati in prealabil dupa criteriul mainilor mici si abile, erau pusi sa scormoneasca mormanele de steril cu mainile goale pana gaseau fragmentele infime de argint. In Antichitate, durata medie de viata pentru copiii pusi sa muncesca in mine, era de doar 3 luni de zile de la inceperea acestei activitati. Fapt care nu-i deranja deloc pe romani, de exemplu, deoarece atat adultii, cat si copii respectivi erau sclavi.

Baieteii cu varste cuprinse intre 4 si 7 ani erau coborati cu franghii in cele mai inguste si inaccesibile crevase, unde trebuiau sa culeaga sterilul cu degetele. Caldura si aerul irespirabil duceau la decese zilnice. Mortalitatea era amplificata de gazele otravitoare care sunt asociate locurilor unde se gasesc depozitele de minereu de argint.


9. Stercorariul - colector de excremente

Roma Antica era celebra pentru sistemele sale complicate de canalizare; cu toate acestea, in ciuda metodelor avansate (pentru acea vreme) prin care se evacuau excrementele locuitorilor Cetatii Eterne, multi romani nu aveau acces la ele deoarece fie locuiau pe colinele unde nu se putea face canalizare, fie erau prea saraci pentru a plati serviciul sanitar. Chiar si cei care isi permiteau canalizare personala, nu o alegeau intotdeauna cu bucurie, deoarece experienta demonstrase ca labirintul de galerii adapostea cohorte de sobolani, iar mirosul fecalelor care balteau sub casa cetateanului Romei era deopotriva insuportabil si persistent.



Intr-o astfel de situatie, solutia venea sub forma lui stercorarius, primul "cacanar" patentat in istorie. Slujba acestuia era aceea de a bate de doua ori pe zi la usa cetatenilor, cu scopul de a colecta intr-o galeata mare, fecalele produse de acestia in ziua respectiva. Dupa efectuarea scarbosului troc, stercorariul isi conducea linistit caruta ticsita cu butoaie doldora de excremente spre periferia Romei. Acolo, la portile orasului, stercorariul era asteptat de taranii din imprejurimi care cumparau excrementele la pret bun pentru a le folosi apoi drept ingrasaminte pe deplin organice pentru culturile lor de legume si cereale.

In ciuda indeletnicirii deloc onorabile pentru standardele noastre, istoria ne relateaza ca multi erau aceia care se inghesuiau pentru o slujba de stercorarius, oferindu-se deseori mite substantiale pentru ocuparea "pestilentialului" post.


8. Urinatores - scufundator cu vezica... slaba

Tot istoria ne aduce marturii despre o tagma demult disparuta, aceea a urinatorilor. Acestia erau, la origine, scufundatori la adancime mare, in apele care scaldau orasul Ostia. Scufundatorii se echipau cu un vas umplut cu aer si atasat la centura pentru a se alimenta in timpul plonjarii in adancuri; de asemeni, intotdeauna aveau legate greutati de plumb, pentru a ajunge cat mai repede la adancimea dorita.


Sarcina lor principala era aceea de a cauta materiale rare de constructii. Datorita faptului ca scufundatul fara echipament modern provoaca o presiune imensa in zona abdomenului, acesti temerari muncitori urinau in mod excesiv, mult mai mult decat ceilalti oameni, de unde li s-a tras si numele. Meseria era foarte riscanta, dar castigurile financiare se prezentau atat de mari incat multi dintre urinatores deveneau cetateni influenti ai Romei, dupa momentul in care se retrageau.


7. Caraus de lectica

Carausul de lectica era, dupa cum ii spune si numele, un sclav obligat sa ridice si sa transporte femei de neam nobil sau, mai tarziu, chiar barbati, in lectica. Era o slujba dificila, extrem de solicitanta din punct de vedere fiziv si periculoasa, care implica, deseori, urcatul si coboratul pe scari cu lectica pe umeri. Carausii erau obligati sa se imbracace cu haine pretioase, impodobite cu numeroase ornamente (total neconcordante unei asemenea activitati), pentru a evidentia si cu aceasta ocazie luxul si bogatia stapanilor.


Mai tarziu, lecticile au inceput, de asemenea, sa fie impodobite cu ornamente si echipate cu ferestre, ceea ce le sporea considerabil greutatea. Documentele vremii relateaza ca transportul cu lectica, in ciude emfazei sale, era unul destul de incomod, multi patricieni si senatori plangandu-se de stari asemanatoare raului de mare, datorate cel mai probabil leganatului continuu din timpul deplasarii.

Indeletnicirea a supravietuit pana de curand sub forma unui grup de oameni care carau pe umeri Papal Sedia Gestatoria (tronul pentru deplasarea papei). Sedia a fost folosita pentru ultima data in anul 1980, dar tot mai multe voci de la Vatican sustin reintroducerea sa.


6. Gymnasiarch - ingrijitor personal pentru atleti

In perioada Greciei Antice, gymnastiarch-ul avea un program de lucru incarcat in fiecare zi. Era, evident, perioada marilor intreceri olimpice, cu mii de atleti si razboinici care asudau din greu. Gymnasiarch-ul trebuia sa unga cu ulei, sa stearga de transpiratie si murdarie, sa maseze si sa scarpine atletii dupa epuizantele lupte si sesiuni de ridicat greutati din gymnasium.


Cu toate ca gymnasiarchia se incadra ca o meserie murdara prin definitie, pozitia era una foarte cautata, fiind accesibila, in special, cetatenilor greci bogati. In plus, ocupatia de gymnasiarch era considerata drept cea mai respectabila indeletnicire filantropica din orasele-state grecesti. Pentru a te califica, trebuia sa ai intre 30-60 ani si o posibila clientela bogata. Unul dintre beneficiile ocupatiei era acela ca purtai tot timpul cu tine un bat cu care aveai voie sa-i bati serios pe toti adolescentii care se comportau necuviincios si sfidau regulile din gymnasium.


5. Cititor si sculptor de blesteme

Pe vremuri, cand nu exista hartia, blestemele lungi, intortocheate si teribile, erau scrise pe bucati mari de... plumb. Apoi, placile de plumb erau fixate, prin intemediul cuielor, in altarele sau pe peretii templelor. Individul care se ocupa de bizara misiune trebuia sa stea in fiecare zi in fata templului si sa retina cu sfintenie toate plangerile si blestemele clientilor sai, care plateau suma necesara transcrierii grozaviilor in plumbul moale.


Multe astfel de placi s-au pastrat pana in ziele noastre, prin urmare avem o imagine a nadufului care rabufnea, deseori, in activitatea cotidiana a Romei Antice. Iata cateva exemple: "Sa fie legate toate membrele si tendoanele lui Victorius, vizitiul ticalosilor de la Echipa Albastra! Caii cu care va concura - orbeste-i sa nu poata vedea si rasuceste-le sufeltele si inimile sa nu poata respira". Sau "Vreau ca ticalosul de Titus, care imi datoreaza bani de 20 de ani, sa moara in chinuri groaznice. O, voi Zei ascultati-ma! Tu, Jupiter, fa ca intr-o buna zi acest gunoi sa se inece la masa sau sa ajunga sclav in arena, iar eu sa vad cum il sfasie leii in Colosseum!"


4. Organizator de... orgii

Ei bine, daca astazi avem organizatori de nunti, de evenimente si nimicuri mondene sau de lansari de mai stiu eu ce, pe vremuri, oamenii priveau orgia ca pe o sarbatoare indelung asteptata, a carei organizare trebuia sa fie ireprosabila. Poate va imaginati ca individul desemnat pentru tentanta misune avea o slujba foarte incitanta si "interesanta". Maestrul de ceremonii al destrabalarilor trebuia sa se ocupe cu livrarea mancarurilor, femeilor, muzicii si trupelor de saltimbanci. Credeti ca era usor? Documente stravechi ne asigura ca nu...


Planificatorul de orgii trebuia sa depuna eforturi considerabile pentru gasirea si angajarea unor curtezane care, pe langa faptul ca era musai sa arate cat mai bine conform standardelor vremii, trebuiau, in plus, sa nu aiba nici urma de boli venerice. Ultima conditie fiind obligatorie si relativ greu de indeplinit. De asemenea, mancarea si bauturile trebuiau sa exprime luxul si opulenta gazdei, care nu se uita la bani in cazul unei asemenea ocazii. Saltimbancii si circarii trebuiau sa fie in plina forma fizica, fara intinderi musculare sau accidentari mai vechi, care sa le puna in pericol reprezentatiile.

Pe langa aceste aspecte, organizatorul de orgii nu era bine vazut de o parte a membrilor societatii, fiind urat de cei de conditii mai modeste si chiar vanat de gelosii aristocrati din tabere rivale nobilului care platea orgia. Cel mai faimos organizator de orgii din Roma Antica a fost Gaius Petronius, cel care a descris ca nimeni altul depravarea romanilor in lucrarea Satyricon.



3. Clovn la inmormantari

Ei bine, a existat si asa ceva! Principala obligatie de serviciu a clovnului funerar era aceea de a se imbraca la inmormantari cu hainele decedatului, a-i mima gesturile, mersul si expresiile favorite si a se maimutari in jurul sicriului pentru a starni rasul rudelor indurate. Vechii romanii credeau ca un astfel de obicei va impaca spiritul mortului si va readuce mult dorita veselie in lumea celor vii.


Cand incepea procesiunea funerara spre cimitir, clovnul staroste alerga in urma mortului, acompaniat de clovnii ucenici, toti strambandu-se si ironizandu-l pe cel plecat dintre cei vii. Cei mai buni clovni funerari erau foarte respectati si pretuiti, unii dintre ei avand voie chiar sa-i ironizeze pe imparati la inmormantari. Clovnii macabri erau foarte bine platiti, sursele istorice afirmand ca aveau castiguri mai mari chiar decat ale gladiatorilor.


2. Prastier

Dupa cum ne spune si denumirea, prastierul era un soldat din Antichitate specializat in folosirea prastiilor de razboi. Atat de important era rolul sau incat, spre exemplu, in armata romana, prastierii reprezentau un aspect essential al tacticii militare, deoarece prastia era mult mai eficienta (atat ca distanta, cat si ca pagube provocate inamicilor) decat sagetile.


Antrenamentul unui prastier de elita incepea inca din copilarie, intr-un mod extrem de pragmatic. Copilul trebuia sa-si asigure hrana zilnica cu ajutorul prastiei, altfel fiind condamnat sa moara de foame. Era o modalitate de antrenament si perfectionare foarte eficienta, prin care tanarul ajungea un tintas de temut. Un prastier bun putea arunca cu precizie pietre de pana la 450 grame greutate, la o distanta de 200 de metri. Din acest motiv, viata unui prastier era foarte riscanta, la inceputul oricarei batalii, fortele oponente incercand, in primul rand, sa-si anihileze concomitent tocmai diviziile de prastieri.

1. Stergator de funduri regale

Vrand parca sa ilustreze perfect trista butata "Ce nu face omul pentru o bucata de paine", englezii au inventat in trecut scarbavnica "meserie" a stersului de funduri incoronate. Denumit ofical si pompos The Groom of Stool, individul respectiv era la origine un fost servitor exceptional, "ridicat in rang". Noua sa datorie la locul de munca era aceea de "a curata anusul regal dupa defecare".

In primii ani de domnie ai regelui Henric al VIII-lea, titlul a fost acordat piticului curtii, care facea parte din suita regala si isi petrecea timpul in Private Chamber. Regii britanici au apelat deseori la pitici care sa-i stearga la fund, dintr-un ciudat motiv de Lejmajestate: in fata unui om de talie normala, regele ar fi trebuit sa se aplece pentru a fi sters al fund. Iar un rege care sa apleaca in fata unui supus de al sau, chiar si pentru a fi sters al fund, asa ceva nu se putea imagina. Prin urmare, bietii pitici ajungeau cu manuta direct la fundul incoronat fara ca regele sa faca umilitorul gest de a se inclina.


Piticii au avut totusi concurenti seriosi, deoarece postul de stergator era considerat foarte valoros. O multime de fii de ministri, lorzi si generali se imbulzeau pentru "nobila" cinste. Odraslele aristocratilor din Londra au priceput repede ca daca stateau in genunchi pentru destestabila operatiune, regele nu se inclina, iar uzantele curtii nu erau incalcate.

Spre sfarsitul Evului Mediu, urata atributiune a intrat in indatoririle secretarilor personali ai regilor. Prin natura gestului intim, acesti secretari ajungeau, in timp, sa discute cele mai intime probleme cu regele si beneficiau de toate protectia si sprijinul monarhiei. Groom of the Stool ajunsese, asadar, un inalt rang social, vanat de multi.

TOP 20 cei mai bogaţi lideri politici ai lumii




Moşteniri, pricepere în afaceri sau norocul de a conduce o ţară bogată, dar şi suspiciuni de fraudă sau mită au contribuit la construirea averilor liderilor politici ai lumii. Tot articolul ...

Australienii au făcut cel mai mare hamburger din lume: are 95,5 kilograme!

A bătut recordul de cea mai lungă partidă de poker

Iată cele mai bune / proaste 15 joburi din SUA în 2010!

Cele mai ciudate tulburări de alimentaţie

Un băiat de 13 ani - cel mai tânăr cuceritor ...
Un băiat din Statele Unite ale Americii de 13 ani, Jordan Romero, a devenit cel ...

Cei mai înspăimântători 10 monştri din desenele digitale
Ne aflăm în secolul 21, în plină eră informaţională, iar, în locul picturii clasice, au apărut şi desenele digitale, cele realizate cu ajutorul calculatorului. Teoretic, cu un software adecvat poţi desena orice, inclusiv monştri. Iar unii din aceşti monştri pot fi foarte înspăimântători...

Cele mai periculoase inventii

Acei oameni minunati, care inventeaza masini uimitoare, o fac nu doar pentru a deveni faimosi si a se umple de bani ci si pentru a ajuta la progresul omenirii, la propasirea civilizatiei. Descoperirile si inventiile lor fac lumea sa se invarta si transforma cele mai incredibile fantezii in realitate. Dar de multe ori, inventii pentru care savanti luminati cheltuie ani de munca si cercetari neobosite, ajung sa le aduca chiar pieirea lor, pentru ca adesea, in istoria civilizatiei, stiinta s-a dovedit o arma cu doua taisuri, afectandu-i in primul rand pe cei mai avizi utilizatori ai ei... Ne-am propus sa va readucem in atentie, in randurile ce urmeaza, cateva dintre cazurile de inventatori care, daca n-ar fi avut proasta inspiratie sa dea viata ideilor lor, ar fi trait poate pana la adanci batraneti...

FOTO Cei mai urâţi 11 jucători din istoria Mondialelor! Ce român ar prinde echipa?