Fanny/Simon Daniel

AMINTIRE DESPRE BUNA MEA MAMA

Pe data de 25 august ar fi implinit 97 de ani

Cind am luat prima palma de la mama am vrut sa ripostez,cind am primit prima mustrare de la dirighinta pentru mumarul mare de absente nu am iesit citeva ore bune din camera mea de frica mamei ,iar cind am luat nota 3 la chimie am vrut sa fug de acasa.
Ea m-a certat m-a si batut dar niciodata peste cap ci peste fund ,, ca unde da mama creste .,, si uite ca slava domului a crescut. M-a educat fara mari aere de intelectuala s-au de super femeie cu toata ca ea era asa.. Mi-a dat sfaturi pornite din minunata ei inima si cred ca m-au ajutat in viata.

M-a invatat sa cred in ceva dar fara sa fiu habotnica, gospodina dar fara sa fiu maniaca, sa iubaesc frumosul, mi-a educat simtul artistic , mi-a dat cele mai bune sfaturi. Mi-a aratat ce inseamna simtul responsabilitatii , al recunoasterii greselilor pe care le-am facut Si eu ca o fica buna am inteles-o pentru tot ceea ce a facut pentru mine pentru ca am ajuns la maturitatea de a discerne raul de bine

acum ca nu mai este printre noi a-si vrea sa-i sarut mina si sa-i multumesc din suflet pentru plamele primite,pentru sfaturi,pentru bani,pentru calitatile pe care le-a preluat de la ea pentru minunatiile pe care a stiut sa mi le ofere, facindu-ma responsabila , rationala, cerebrala,putin aiurita ,vesela ,ironica,binevoitoare, chibzuita ,eleganta si cheltuitoare, dar cu picioarele pe pamint.

noi intrega familie ,Ghena,Simona,Roxana, Madalina, vom fi mereu cu gindul la tine si nu te vom uita niciodata sa-ti fie tarina usoara draga mama

Anni

In amintirea celui care a fost DANIEL SIMON
in dupamasa zilei de 3 august tatal meu a fost luat de ingeri si dus in Rai dar durerea a ramas la fel chiar si dupa 17 ani din pacate timpul nu vindeca ranile doar le adanceste! a fost un erou ,un intelectual ,un iubaret, un sot,un tata,un bunic un om de la care ai avut ce invata si astfel a devenit ingerul meu si al ficei mele .L-am pierdut cind il iubeam mai mult. inima i-a cedat . nu voi uita niciodata cind am plecat ultima data din romania el avea ochii plini de lacrimi, dar gasea puterea sa mai zambeasca , nici odata nu stiam daca atunci cind voi revenii o sa mai fie acolo si din pacate si el stia asta .si totusi zimbea. Exista oare pe lume o calitate mai mare? nu s-a gandit o secunda la el, ci doar la noi, ca ramanem singure.

Disparitia lui a lasat intreagii nostra familii o durere sfasietoare care ne macina pina in ziua de asrazi. Era singur acolo pe pun pat de spital si sint sigura tot la noi se gindea. Regretul meu si nu o sa mi-o iert este ca nu am insistat mai mult sa vina sa stea cu noi .
Doamne fa o minune coboara-l din ceruri sa mai fie macar o clipa alaturi de noi.
Te iubim enorm draga tata si nu exista secunda in care sa nu ne lipsesti din inima si gandurile nostre.
Tu vei trai vesnic si noi iti vom cinstii memoria asa cum o meriti. Sa-ti fie tarina usoara.

Va scriu pentru că mi-e dor foarte tare de voi. Va voi trimite scrisoarea pentru că în ea vreau să va spun ce nu va-si fi spus niciodată, de frica de a nu va face să suferiti. . .
.Mereu am făcut doar ce am vrut. Uneori chiar impotriva dorinţelor voastre numai din disperarea nevoii de a fi Eu. Si nu de putine ori stiu ca am gresit Ştiu cât suferiti când va gânditi că nu voi fi niciodată ceea ce ai-ti vrut să fiu.
Ma ia tremuratul de frică când mă gândesc că a-ti suferii prea mult dacă va-si spune realitatea aşa cum e ea. Dacă va-si spune ce mi se intimpla acum si cit sufar si de aceea o să va ofer o imagine voalată despre mine şi viaţa mea… Întotdeauna va fi cel puţin o minciună strecurată între noi. si asta pentru ca nu vreau sa fiti parteneri la suferinta mea Nu pot altfel. Dar nu aş vrea decât să ştii cât de mult va iubesc, indiferent de prezent, trecut s-au viitor.
Trebuie să stiti doar că ati adus pe lume un OM, de care puteti fi MINDRII chiar dacă nu face ce ai-ti vrut voi sa faca . Un om care are principii, un om pe care la-ti educat cu BUNUL SIMT, SIGURANTA DE SINE, MORALA, DRAGOSTE, INTELEGERE ,RABDARE şi alte calităţi uneori atât de rare. Am în mine o parte din voi prin toate calităţile acestea, şi va promit solemn că le voi păstra ca cel mai de preţ dar de la mama mea si tatal meu.

Dragii mei parinti.
poate de acolo de unde sinteti o sa ma auziti
Mi-e greu, mi-e tare greu acum cand scriu aceste cuvinte.Stau in aceeasi camera in care s-au petrecut atatea lucruri frumoase, dar si aceeasi camera in care a dus la aceasta despartire, stau si ma intreb DE CE? DE CE? DE CE?
Singuratatea ma termina, gandurile si intrebarile la fel si totodata nu stiu daca o mai pot duce si pe asta.......... Am intalnit barbatul cu care ma vedeam pana la capat , la fel spunea si el. Dupa aceea m-am rugat , Doamne nu sa mil iei si pe asta, dar am uitat cel mai important lucru, am uitat sa intreb: Doamne si cat ma costa????? Si m-a costat.Acum stau ma uit in urma si nu pot intelege ce s-a intamplat, vroiam din tot sufletul sa fac numai bine si mi-a iesit totul pe dos.De multe ori iubim pe cineva, si totusi datorita anumitor fapte sau imprejurari, descoperim ca acea relatie nu este posibila.O pasiune nebuna, urmata de constatarea brusca a realitatii este semnul clar al unui esec. Despartirea este doar o chestiune de timp. Nu am vrut sa cred, am ajuns sa ma mint singura si totusi e o realitate dura. Nu mai exista nimic din tot ce-a fost, din toate planurile facute. S-a ales praful de ele.Acum ma rog sa am puterea sa trec peste tot ce-a fost, desi de multe ori am impresia ca nu pot trece peste asta.Nu stiu ce as mai putea face, nu stiu incotro sa ma indrept, nu stiu cum sa-mi alin suferinta. Nu sunt chiar o victima, dar intr-o relatie nu cred ca numai unul e de vina.N-am stiut cum sa ma comport cu el, na-m stiut cum sa ne comportam unul cu altul.Acum mi-e greu, mi-e tare greu..............si nu stiu cum sa trec peste asta.

SCRISOARE CATRE TATAL MEU
Prima amintire cu tine este atât de veche, încât pare de pe alt tarim .Ultima amintire despre tine este dureros de vie în mine. Mă obsedează şi îmi tulbură nopţile. O pânză neagră şi pe ea îngrămădite toate, mi se învălmăşesc în minte, cu zâmbete şi lacrimi amestecate, mai ales cu lacrimi!
Mă doare neputinţa mea de a întoarce timpul, oricât de puţin... să te mai îmbrăţisez pentru ultima dată şi să-ţi spun că te iubesc... că nu mai ştiu dacă mi-am făcut vreodată timp pentru asta..
. Câte lucruri inutile am făcut în viaţă! Ce era mai important mi-a scăpat...
Ce să-ţi mai spun acum?.Poate îmi lipsesc acele discuţii care le avedeam cu tine ... Poate nu mi-ai spus-o direct, poate nu ai glumit atunci când aş fi vrut, poate nu ai discutat cu mine atunci când am vrut dar am ştiut întotdeauna că mă iubeşti. Mă uit la pozele tale şi îmi iesti drag...doresc sa fii mandru de mine acolo unde esti si sa zambesti. Imi e dor de zambetul tau, de puterea pe care mi-o dadeai si de siguranta ca viata e frumoasa.
Doamne, da-mi puterea sa accept lucrurile pe care nu le pot schimba! te iubesc tati si nu-mi ajunge viata sa-ti cinstesc memoria! ai fost cel mai bun tata din lume si am fost binecuvantata ca ai fost al meu.
Va rog, invatati din greselile mele... nu asteptati sa spuneti te iubesc pina cind nu e prea tarziu si apreciati fiecare secunda cu cei dragi pentru ca timpul se scurge si nu-l mai poti aduce inapoi.Ramai cu durerea si cu regretul[sau cu amintirea pe care numai tu o poti tine vie]

pentru tine, Tata