Gheorghiu[V=]

http://www.b1.ro/stiri/eveniment/soprana-angela-gheorghiu-a-canta-cu-u2-sau-metallica-no-problem-cei-care-canta-rock-sunt-primii-fani-de-opera-video-18250.html

http://www.libertatea.ro/detalii/articol/Gheorghe-Gheorghiu-a-devenit-pilot-de-raliu-372102.html

Interviu CNN cu diva Angela Gheorghiu: “Da, sunt dificilă”

Angela Gheorghiu isi canta povestea pe muzica de Vanghelis


Aflata la Bucuresti pentru proiectia operei „Tosca”, soprana Angela Gheorghiu a vorbit despre cel mai recent proiect al sau, un concert in Qatar, unde va canta cu si despre Roberto…


Cititi mai mult: http://www.enational.ro/#ixzz1fCnQOIT9
enational.ro

Angela Gheorghiu: "Este foarte greu ca un bărbat să mă accepte"

O mare artistă
Angela Gheorghiu, pe urmele lui Callas

Angela Gheorghiu, vacanta cu Loredana la New York

Cititi mai mult: http://www.enational.ro/#ixzz1eQUckQcz
enational.ro

Angela Gheorghiu se apuca de actorie


Soprana Angela Gheorghiu se gandeste sa isi incerce puterile ca actrita intr-o piesa de teatru. Din cate se pare, diva…


Cititi mai mult: http://www.enational.ro/#ixzz1dsSsuTRT
enational.ro

Angela Gheorghiu îşi lansează albumul ...

Angela Gheorgiu, duet peste timp cu Maria Callas


Cotidianul britanic „Guardian” a facut public duetul pe care soprana Angela Gheorghiu l-a facut peste timp cu celebra Maria Callas.…


Cititi mai mult: http://www.enational.ro/#ixzz1cidlfEXO
enational.ro

Pe scena Teatrului Balşoi din Moscova,
Angela Gheorghiu a interpretat în rusă "Dama de pică" de Ceaikovski

Angela Gheorghiu, invitata de Medvedev la Gala Balsoi
Soprana Angela Gheorghiu participa la Gala Balsoi, pe 28 octombrie, la invitatia presedintelui rus Dmitri Medvedev.

Angela Gheorghiu poartă o rochie Vivienne Westwood, pentru opera "Faust" de la Covent Garden

Antonio Pappano: „Angela Gheorghiu este unică“

Angela Gheorghiu la Opera Română, în direct de la „Covent Garden”

Mai mult: Articole | Libertatea.ro

Angela Gheorghiu, “Hommage to Maria Callas”


Soprana română Angela Gheorghiu va lansa, pe 7 noiembrie, “Hommage to Maria Callas”, o colecţie de arii din creaţii foarte cunoscute, inspirată de cariera şi înre­gistrările Mariei Callas. Repertoriul albumului editat de casa EMI în colecţia…
18 Sep 2011 / Citeşte mai departe »

Gheorghe Gheorghiu frecventează pe ascuns un club de folk

Mai mult: Articole | Libertatea.ro

Tudor Giurgiu a inceput filmarile pentru "Despre oameni si melci". Ce actori fac parte din distributie

Evreitatea romanului Johann - de Ion Simut
Despre Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992), prozatorul si preotul ortodox din exilul parizian, nu poti vorbi prea favorabil fara sa devii suspect, pentru ca scriitorul insusi a fost suspect, intai de colaborare cu Siguranta lui Eugen Cristescu, apoi de colaborare cu Securitatea lui Ceausescu. Autor a peste 20 de romane publicate cu consecventa de Editura Plon din 1949 pana in 1980, autor al altor volume (inca vreo 9) de biografii, note de calatorie si memorii, aparute in franceza, tot la Paris, scriitorul nostru pare a fi victima unei blocade greu de explicat: opera lui nu trece in limba romana decat cu enorme intarzieri si penibile precautii (din cele opt carti - poezie si reportaje - din perioada romaneasca 1937-1943 a fost reeditat unul singur; din cele 29 de volume publicate la Paris din 1949 pana in 1995 au aparut la Bucuresti, din 1990 incoace, numai patru). Nu am nici pe departe intentia de a-l face un mare scriitor (nedreptatit postum), dar il semnalez ca pe un ciudat caz de istorie literara ce merita, cu prisosinta, cunoscut, explicat, glosat si, in cele din urma, clasat, dupa ce vom infatisa toata documentatia in reeditari si monografii. La fel se intampla cu Vintila Horia. Cei doi nu au beneficiat editorial (cat s-ar fi cuvenit) de interesul pentru exilul cultural, manifestat imediat dupa 1990. Daca nu sunt doi mari scriitori, nerestituindu-i sistematic, i-am transformat in doi mari indezirabili, putin cunoscuti in intimitatea biografiei si a operei lor.

Romanul Ora 25 a aparut in 1949 la Paris, in traducerea Monicai Lovinescu, si a fost un mare succes. Era recomandat in prefata de filosoful Gabriel Marcel. Presa franceza i-a consacrat numeroase cronici literare favorabile. E tradus prompt si in alte limbi de circulatie europeana. Bilantul receptarii nu a fost facut, la noi, detaliat. Mircea Eliade il prezinta elogios chiar la aparitie, intr-una din publicatiile exilului romanesc: ,Socotim ca este de datoria fiecarui roman sa-l citeasca, nu numai ca este vorba de cea dintai creatie literara importanta a emigratiei romanesti, ci si pentru ca reveleaza un aspect al istoriei contemporane pe care inca nici un alt scriitor european sau american nu l-a pus in lumina cu atata claritate si atat de patrunzator. Este, in fond, prima opera literara in care se oglindeste teroarea istoriei contemporane, istorie care insemneaza, pentru imensa majoritate a globului, fie moartea, fie transformarea in masina, depersonalizarea, dezumanizarea". Autorul are in 1950 un litigiu cu traducatoarea (care pierde procesul), privitor la remuneratia traducerii. În 1953 se declanseaza o campanie de presa impotriva lui Constantin Virgil Gheorghiu, acuzat de antisemitism, pe baza unor extrase din volumul de reportaje Ard malurile Nistrului, publicat in 1941 la Bucuresti. Aceasta ii va aduce grave prejudicii. Gabriel Marcel se dezice de scriitorul roman. Si romanul Ora 25 are de pierdut: se cauta si aici urme de antisemitism (voi reveni asupra subiectului). Lucrurile se mai potolesc cu timpul. Autorul publica, incepand din 1953 si pana prin 1980, aproape anual cate o carte. În 1961 Gabriel Marcel se impaca cu scriitorul nostru. În 1966 se realizeaza filmul Ora 25, in regia lui Carlo Ponti, avandu-i in distributie pe Anthony Quinn si Virna Lisi. Ceea ce inseamna ca succesul romanului nu era incheiat. Cartea nu e lipsita de interes nici astazi, cu atat mai mult cu cat controversele din jurul ei si din jurul autorului au impartit receptarea in opinii foarte net despartite: cei favorabili cartii (Gabriel Marcel, Mircea Eliade, criticii francezi la intampinarea din 1949, iar la noi, dupa 1990, Paul Miclau, Gh. Glodeanu, Elisabeta Lasconi) si contestatarii (Virgil Ierunca, Marin Preda in Viata ca o prada si, mai recent, Cornel Ungureanu in volumul sau din 1995 Mircea Eliade si literatura exilului).

Acum, cand nici autorul, nici romanul nu mai sunt generos creditati, recitind Ora 25 (in romana: ed. I, 1991; ed. II, 2004) simti nevoia sa raspunzi prioritar unei curiozitati: ce anume din interiorul cartii a propulsat acest roman spre un succes fulminant, unul de care, la Paris, nu s-a mai bucurat niciodata vreo alta carte venita din spatiul romanesc? Poate doar Dumnezeu s-a nascut in exil, romanul lui Vintila Horia, obtinand in 1960 Premiul Goncourt, sa fi avut un succes comparabil, repede umbrit (cum se stie) de scandalul politic, regizat din tara, al acuzelor aduse autorului de a fi fost filolegionar. Mircea Eliade a raspuns intr-un fel la intrebarea legata de cauzele acestui succes, dar argumentele pot fi imbogatite si particularizate.

Romanul desfasoara o naratiune trepidanta, impartita pe doua planuri si bine strunita intr-o secventialitate alerta. Asistam la experienta tragica a romanului Johann Moritz in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Debutul romanului e o parafraza dupa Ion al lui Rebreanu. }aran sarac, Johann e indragostit de fata bogatului sas Iorgu Iordan, de Suzana, pe care vrea sa o ia cu orice risc in casatorie. Dar mai intai ar fi dorit sa dobandeasca bani muncind in America (plecarea era aranjata), pentru a putea cumpara pamant si a-si asigura astfel independenta. Însa tatal fetei afla de ratacirile ei, o invinuieste pe mama, o omoara si va fi arestat. Pe deasupra, Suzana e insarcinata. Cei doi nu gasesc protectie decat la preotul din sat, Alexandru Koruga, unde Johann era sluga. Jandarmul din satul transilvanean Fantana, doritor sa-i ia lui Johann nevasta, il preda ca evreu sau ca ins indezirabil in urma unei circulare a guvernului antonescian. Iesim din tragedia rebreniana (locala si traditionala) si intram in tragedia europeana (universala si moderna). La sfarsitul peregrinarilor, Johann insusi isi rezuma dramaticele incercari: ,În 1938, am fost in lagarul de evrei din Romania. În 1940, in lagarul de romani din Ungaria. În 1941, in Germania, intr-un lagar de unguri... În 1945, in lagarul american. Alaltaieri, am fost eliberat de la Dachau. Treisprezece ani de lagar... Am fost optsprezece ore liber" (p. 280). Apoi, aflat in Germania, unde isi regaseste familia, se inroleaza la americani, prin 1951, in ceea ce se prefigureaza a fi al Treilea Razboi Mondial. Suzana e cu trei copii, doi ai lor, acum adolescenti, si unul de patru ani, rezultatul unui viol rusesc. Un episod incredibil e acela in care Johann este ales dintre detinutii dintr-un lagar german de un ofiter neamt care vede in el intruchiparea perfecta a arianismului, exemplar al unei ,familii eroice", si il face soldat SS. Se casatoreste cu o nemtoaica, are un copil si evadeaza cu un grup de prizonieri francezi pe care ii supraveghea. Va fi preluat apoi intr-un lagar american. Tot ce am rezumat aici sec (si multe altele) se desfasoara pas cu pas in roman, intr-un mod palpitant. Fara a fi vinovat cu ceva, Johann strabate lagarele Europei de la Est la Vest. Teroarea istoriei, cum nota Eliade, il face o victima tragica. Romanul cu nume de neamt este luat de acasa ca evreu (dintr-o eroare sau dintr-o razbunare, nu are importanta) si purtat pe valul evenimentelor, prins in furtuna, pana e pur si simplu zdrobit, fara sa stie de ce i se intampla aceste lucruri. E, rand pe rand, roman, evreu, maghiar, german, ramanand in cele din urma filofrancez, pentru a se regasi cu ironie in proiectul american visat. E, succesiv, Ion, Johann, Iacob, Ianos, Iankel, din nou Johann, si ar fi putut deveni Jean sau John. Metamorfozele personajului si aventura lui existentiala pe timpul razboiului sunt, pur si simplu, uluitoare si impresionante. Cititorul francez putea fi cucerit de un roman bine facut pe palierul inventiei epice. Un roman strabate tragic experienta europeana a unui razboi care, in 1949, tocmai s-a incheiat, dar ranile lui erau inca vii.

Al doilea motiv de atractie era critica tuturor ideologiilor si culpabilizarea lor. În acest plan eseistic al romanului, urmarim reflectiile romancierului Traian Koruga, fiul preotului din satul lui Johann, reflectii despre invazia tehnologica, despre omul statistic, despre sclavia tehnica a omului occidental si despre sfarsitul Europei, imposibil de salvat din conflagratia care o mistuie apocaliptic. Traian Koruga scrie cartea vietii lui, romanul Ora 25, cu o viziune pe care o expliciteaza astfel: ,Acesta e timpul in care orice incercare de salvare e prea tarzie: chiar Mesia daca ar veni, ar fi prea tarziu. E nu ultima ora, ci o ora dupa cea din urma ora. Este, cu precizie, timpul societatii occidentale. E ora actuala. Ora exacta!..." (p. 39). Traian trece si el, ca si Johann, prin aceeasi tortura a neintelegerii si a perplexitatii, de origine existentialista: ,Toata suferinta mea porneste de la faptul ca nu pricep daca sunt prizonier sau sunt liber. Vad ca sunt inchis, dar nu pot crede ca sunt inchis. Vad ca nu sunt liber, dar mintea imi spune ca nu exista nici un motiv sa nu fiu liber. Tortura acestei neintelegeri este mai grea decat sclavia. Oamenii care m-au inchis nu ma urasc, nu vor pedepsirea mea si nici nu-mi vor pieirea. Ei vor salvarea lumii. Totusi, ei ma tortureaza si ma ucid lent." (p. 210). În filosofia vietii, a suferintei si a libertatii, prozatorul rezoneaza adesea cu Sartre, Camus sau Gabriel Marcel.

Mistic si apocaliptic in viziune, nu vede salvarea nici in comunism, nici in capitalism (omul european are de ales intre doua inchisori), ci intr-un spiritualism biblic. Ideologic, romanul nu e nici de stanga, nici de dreapta; nu crede nici in Occident, nici in Orient, nici, bineinteles, in Rusia. Prezentul e o ruina, iar viitorul nu exista. În al douazeci si cincilea ceas e ,prea tarziu pentru mantuire" (p. 210). Singura solutie e avertismentul Apocalipsei, romanul ramanand ferm anti-comunist si deopotriva anti-occidental. Romanul exploateaza astfel conjuncturile si sensibilitatile imediat postbelice: in principal, vina germana, persecutia evreilor si barbaria rusilor. Ocupatia ruseasca vine ca un tavalug peste Romania si peste jumatate din Europa, cu abuzuri, violuri si crime si ajunge cu aceleasi consecinte devastatoare din satul Fantana pana in Germania de Est. În sat, la venirea rusilor, un Tribunal al Poporului, instituit de evreul Marcu Goldenberg, fiul comerciantului local, condamna la moarte si executa cu mana lui toata protipendada. Trebuie, desigur, sa fi produs un soc cititorilor occidentali aceasta timpurie denuntare a dictaturii si a pericolului comunist. Mai sunt cateva portrete negative de evrei, prinsi in postura disperata de a-si cumpara libertatea sau de a cauta o forma de scapare. Doctorul Samuel Abramovici, fugind in America, il abandoneaza pe Johann la Budapesta, dupa ce evadasera impreuna. Ofiterul american Strul se face ca nu-l mai recunoaste pe detinutul Johann. Prozatorul nu e bland cu oportunismele si ingratitudinile evreiesti, dar nu m-as grabi sa-l calific antisemit. În fond, intregul roman pune in evidenta tragedia europeana a evreitatii, chiar daca purtatorul ei este romanul Johann. Ar mai fi de pus in cumpana, portretul luminos al evreicei Eleonora West, devenita sotia romancierului Traian Koruga. Daca se poate spune ca romanul e in aceeasi masura anti-comunist si violent anti-rusesc, anti-nazist si subtil anti-german, usor ironic anti-american, nu ar fi drept sa spunem ca e si ingenios antisemit, chiar daca prezinta realist defectele unor evrei, din moment ce infatiseaza zguduitor tocmai tragedia evreitatii. Nu-i mai putin adevarat ca, orchestrand atatea atitudini critice, autorul dobandeste nu numai obiectivitate, ci angajeaza si exagerari ce-i pot aduce prejudicii.

Senzational in epica, apocaliptic in viziune, criticist in culpabilizarea ideologiilor politice, romanul Ora 25 este foarte bine pliat pe problematica suferintei umane si pe sensibilitatea europeana, specifice perioadei imediat postbelice.

Cum a fost criticată Angela Gheorghiu de-a lungul timpului în presa internaţională

Critic britanic despre prestaţia Angelei Gheorghiu în "Tosca": "Neconvingătoare şi vizuală ca un semafor"