Caramitru[V=]

Ion Caramitru: „Am vorbit, amical, cu Andrei Şerban“

La fel ca marele disparut Toma Caragiu, Ion Caramitru este aroman, originar dupa mama din zona Salonicului, iar dupa tata din Korcea (Albania). Invatatorul Gheorghe Celea, un luptator neinfricat pentru autonomia romanilor din Macedonia greceasca, a fost bunicul dupa mama al lui Ion Caramitru. Acest personaj luminat, nationalist si bogat, al carui destin a atins un dramatism coplesitor, si-a pierdut patru frati...

Citeste tot articolul

Micaela Caracas si Ion Caramitru, cel mai popular cuplu de actori

Întoarcerea lui Caramitru
La 41 de ani de la ultimul rol pe scena Naţionalului, actorul revine în forţă în „Eduard al III-lea“, de William Shakespeare.
[citeste]

Caramitru nu a vrut sa stea in platou alaturi de Oana Zavoranu

„Teatrul Naţional este un vapor cu multe probleme“

ATAC: Domnule Ion Caramitru, când aţi preluat funcţia de director al Naţionalului bucureş- tean aţi preluat şi ţesătura repertorială deja începută de conducerea anterioară. Cum s-a finalizat acest demers?
Ion Caramitru: Se împlinesc doi ani de la numirea noii conduceri a Teatrului Naţional, acum, în iunie, iar prima stagiune era deja „antamată“ de fosta direcţie cu 3-4 spectacole pe care a trebuit să le încheiem, lucru care ne-a luat cam jumătate din stagiune. Au fost şi câteva momente bune atunci, în sensul că Yuri Kordonski a vrut să monteze aici peste vară, şi actorii care au fost distribuiţi în „Inimă de câine“ au acceptat să-şi sacrifice o lună din concediu ca să repete cu el în perioada august, când este perioadă de concedii. Astfel încât, la începutul celei de-a doua stagiuni am putut prezenta o premieră absolută. Un spectacol care a avut un impact major asupra publicului şi criticii.

Privind înapoi, la ceas de bilanţ al acestei stagiuni, sunteţi mulţumit?
Tot acest an s-a aflat sub semnul unui repertoriu pe care l-am decis împreună cu colegii mei, punând în practică ceea ce am promis atunci, la ocuparea acestei funcţii de director general, când am specificat că Teatrul Naţional, în accepţiunea mea, nu trebuie să fie vârful unei piramide, ci o suprafaţă comună tuturor experimentelor teatrale naţionale, aici trebuie să vină şi să lucreze fără oprelişti şi tineri regizori şi regizori consacraţi şi regizori din ţară şi regizori din străinătate. Am fost consecvent cu această chestiune. Colpaci, care trăieşte în Franţa şi montează în România, o regizoare din Irlanda, Lynne Parker care a montat o minunată piesă irlandeză, „Dansând pentru zeul păgân“ în traducerea noastră, Petrică Ionescu, venit din Franţa a realizat o montare care face săli pline, „Burghezul gentilom“, contra tuturor obiecţiunilor criticii. Florin Fătulescu este în ţară şi montează o piesă de Matei Vişniec, poate cea mai bună piesă a lui, şi avem şi un tânăr regizor din Japonia care montează un coupé din textele lui Yukio Mishima, marele lor dramaturg. Numărul de premiere a atins o cifră onorabilă, 2-3 care vor fi performate în sala cea mai mică a Teatrului Naţional, cea numită „99“ şi inaugurată cu recitalul Rodicăi Bitănescu, „Rendez-vous“ pe texte de Tudor Muşatescu. Aici vor avea spectacol realizat de o regizoare şi tineri actori dar se vor materializa şi propuneri ale actorilor teatrului, care vor să facă recitaluri şi spectacole cu distribuţii minimale.

Sfârşitul acestei stagiuni este marcat de o serie de premiere de succes... Un sfârşit ca un început...
Ne-a bucurat modul în care aceste spectacole au fost primite de public şi de critică. Acum, recent, am avut două premiere oficiale. La Sala Amfiteatru piesa lui Eudardo de Filippo, „Sâmbătă, duminică, luni“, o piesă napoletană, care a înregistrat un succes de public deosebit şi la Sala Atelier o viziune inedită, vie şi contemporană a „Jocului Ielelor“ lui Camil Petrescu.

V-aţi situat în spaţiul dramaturgiei româneşti clasice şi contemporane cu familiaritate şi empatie. În spiritul tradiţiei Naţionalului?
Încercăm să acoperim vocaţia Teatrului Naţional de a sprijini dramaturgia română clasică şi contemporană. Am montat, iată, pentru prima oară pe scena Teatrului Naţional o piesă câştigătoare a concursului de dramaturgie de la UNITER, „Viaţa mea sexuală“, am deschis şi proiectul promis, „Teatrul nou cu piese vechi“, care urmăreşte să recupereze texte clasice de teatru românesc şi înregistrăm un succes deosebit cu „Sânziana şi Pepelea“ în regia lui Dan Tudor. Tot în spaţiul dramaturgiei româneşti, în cadrul unui program care ar privi poziţia Teatrului Naţional faţă de desprinderea de comunism, avem o piesă montată de Alexandru Tocilescu, „Comedie Roşie“, o piesă despre regimul comunist de care ne-am despărţit cu atâta dificultate şi avem în perspectivă şi alte piese româneşti contemporane, dar şi autori care îşi dramatizează romanele, cum ar fi Gabriela Adameşteanu, sau texte vechi care mi se par interesante şi actuale, am lucrat cu Romulus Vulpescu pentru stilizarea unor texte vechi de Iordache Golescu, Ion Heliade Rădulescu sau Costache Facca şi suntem pregătiţi cu un portofoliu în care textul românesc predomină, „Titanic Vals“, de exemplu, un text de Mihail Sebastian ca şi ambiţia de a face un spectacol Caragiale în stagiunea următoare. Dar nu vrem să renunţăm nici la ideea de a realiza, în continuare, coproducţii cu teatrul de Operetă care este vecinul nostru. Probabil vom încerca un musical cu temă teatrală, este vorba despre „My fair lady“. Bernard Shaw este inclus, în planul nostru, şi cu o comedie admirabilă, păstrăm surpriza... Ne gândim şi la dramaturgia americană, în general, care a cam lipsit în ultima vreme de pe scena Teatrului Naţional.

Cum veţi deschide viitoarea stagiune?
O vom deschide cu două premiere. în aceeaşi măsură au început repetiţiile cu piesa „Eduard al treilea“ atribuită oficial lui Shakespeare, care va fi montată la Sala Mare de către Alexandru Tocilescu. În toamnă vom avea, în fiecare sală, câte o premieră, vom deschide, succesiv, fiecare sală, cu câte o premieră. Suntem pregătiţi şi cred că am lucrat într-un ritm susţinut.

Succesul din cadrul Festivalului de Comedie v-a mobilizat...
La Festivalul Naţional de Comedie, „Comedia Roşie“, spectacolul teatrului nostru a luat aproape toate premiile, chiar şi premiile individuale, pentru Sanda Manu şi Ion Lucian. A fost succesul tutelar al festivalului, dacă se poate spune aşa.

Aţi iniţiat o şcoală în cadrul Teatrului Naţional. Cu ce gânduri?
Am demarat şi activitatea Centrului de studii teatrale „Ion Sava“ cu două workshop-uri, unul cu reprezentarea celebrului „Arlechin“ al lui Giorgio Strehler care a făcut un workshop pe tema măştilor Commediei del Arte, a urmat apoi Radu Penciulescu care a făcut un workshop cu peste 20 de tineri actori selectaţi chiar de către profesori şi foarte curând, respectiv chiar pe 20 iunie, timp de 10 zile va avea loc workshop-ul unuia dintre cei mai importanţi regizori de lumini, Chris Jagger, un englez care deschide şi fereastra workshop-urilor privitoare la performanţele tehnice ale teatrului. Noi stăm foarte prost, în general cu dechiderea către această profesiune de maestru de lumini, care nu este altceva decât un regizor de lumini, este un pictor cu luminile unui spectacol.

Conferinţele Teatrului Naţional reprezintă o altă faţetă a activităţii dumneavoastră...
Duminică de duminică, câte o mare personalitate a culturii româneşti a conferenţiat pe teme predilecte. Aceste conferinţe au fost înregistrate pe DVD-uri şi vor fi puse la dispoziţia publicului. De la deschidere, cu prima conferinţă a lui Neagu Djuvara până la recenta conferinţă a doctorului Decebal Hudiţă care a închis stagiunea conferinţelor Teatrului Naţional, toate aceste întâlniri cu publicul au reprezentat, fără doar şi poate, un câştig.

Cu ce dificultăţi v-aţi confruntat?
Cred că, fără să încercăm gesturi eroice, Teatrul Naţional este un vapor cu multe probleme, cu un gabarit greşit calculat. Sala Mare are 1.200 de locuri, celelalte două săli împreună nu fac nici jumă tate cât Sala Mare. Problema montărilor la Sala Mare este extraordinar de complicată pentru că un decor costă de 10 ori mai mult decât un decor la o sală mică. Ca să nu mai vorbesc de problemele de acustică şi de distribuţie şi de aducerea publicului. Dar ne-am descurcat bine şi cred că am reu- şit ceea ce ne-am propus, să fim cât mai flexibili, mai deschişi, să dăm posibilitatea de exprimare artistică nu numai regizorilor Teatrului Naţional dar şi actorilor care au lucrat aici şi care au fost de multe ori refuzaţi. Am deschis uşile tuturor celor care au venit spre noi că ăsta este, cred eu rostul Teatrului Naţional, de a fi un spaţiu deschis experimentelor dar şi tuturor oamenilor de teatru din ţară.

Dumneavoastră, personal, ce ne pregătiţi?
Eu repet în „Eduard al treilea“, rolul titular, în regia lui Alexandru Tocilescu, iar în particular repet „Tragedia lui Carmen“ care este o variantă realizată de Peter Brook şi Marius Constant după Carmen de Bizet, spectacol pe care îl vom prezenta sub egida UNITER. Uniunea a câştigat câteva proiecte la licitaţie în programul „Sibiu, Capitală Culturală 2007“. Vom avea primele trei spectacole pe 12, 13 şi 14 iulie şi următoarele 3 pe 7, 8, şi 9 august.

Cum vedeţi legea teatrelor?
La această dată, Legea instituţiilor de spectacole, care a fost realizată acum vreo trei ani nu aduce nicio noutate legislativă. O lege presupune o reformă. Reforma aşteptată în teatre nu poate fi altceva decât o reformă care să alinieze teatrul românesc la nivelul teatrelor occidentale. O reformă adevărată ar presupune înlocuirea totală a legislaţiei şi alinierea instituţiilor de spectacole la competiţia şi la principiile economiei de piaţă. Ceea ce este logic. Marii artişti sunt cei care umplu sălile, care au „lipici“ la public, ei trebuie contractaţi la nivelul box-office-ului pe care-l au. Instituţiile, în străinătate nu sunt obligate să aibă artişti angajaţi, ele îi angajează pe spectacol, pe stagiune, fiecare artist are un impresar care îi caută de lucru, îl „negociază“, ca să zic aşa, asta însă în condiţiile în care, în străinătate, lucrul acesta funcţionează de mult iar piaţa muncii în domeniul artistic este mult mai generoasă. Acolo se fac multe filme, se fac multe emisiuni de televiziune cu specific teatral, există dublaje ale filmelor. Există multe variante în care actorii pot să câştige banii de care au nevoie, făcând lucruri de acest gen. La noi se fac câteva filme pe an, televiziunile nu mai fac teatru tv, dublaj la filme nu se face. Nu mai vorbesc de teatrele din provincie, care au mult mai puţine şanse pentru artiştii lor să îi împrumute sau să îi contracteze, cum se întâmplă în Bucureşti. Pe urmă, preţurile la bilete în teatre sunt aşa de mici încât în momentul în care teatrele ar renunţa parţial sau total la subvenţia de stat nu ar putea să îşi asigure din bilete nici măcar cei 50 % necesari. Şi atunci, legea nu face altceva decât să continue vechea legislaţie şi în materie de contracte. Contractele pe termen nedeterminat, pe viaţă sunt în continuare în funcţiune, ca şi grila de salarizare. Pentru că, instituţiile fiind subvenţionate, ele se supun sistemului bugetar cu toate problemele lui şi, sigur, cu un oarece avantaj pe care unii, la o anumită vârstă, îl urmăresc cu obstinaţie şi anume ieşirea la pensie, în baza acestei clasificări a instituţiilor bugetare. Această reformă nu se mai lasă prea mult aşteptată, odată intraţi în circuitul european ca membri plini ai Uniunii Europene.

Ce mai face UNITERUL?
UNITERUL are şase proiecte pentru Sibiu. Gala UNITER a fost unul dintre ele. Ne-am deplasat acolo cu mari emoţii, dar rezultatul a fost foarte bun. Al doilea ar fi această operă care se face, „Tragedia lui Carmen“, apoi este un program pentru copiii marginalizaţi, de care Uniunea se ocupă cu foarte mare atenţie, apoi workshop-ul lui David Esrig, tot un proiect câştigat de UNITER şi mai sunt şi altele. Avem o vară plină, o vară activă, în care intrăm cu încredere în profesionalismul oamenilor noştri de teatru. Mulţumesc ziarului dumneavoastră care acordă atâta atenţie artelor, culturii, într-o bună tradiţie a presei româneşti şi să ne urăm, reciproc, succes...

Ion Caramitru a refuzat ca Adrian Pintea sa fie depus la Teatrul National Cine ar fi crezut ca un director de teatru poate refuza depunerea unui sicriu intr-o institutie de cultura? Ei bine, acest lucru s-a intimplat in România zilelor noastre. Ion Caramitru, directorul Teatrului National, nu a dorit sa primeasca corpul neinsufletit al marelui artist Adrian Pintea in aceasta institutie, pe motiv ca nu este angajatul teatrului. Lavinia Pintea l-a rugat pe Ion Caramitru, in calitate de presedinte UNITER, sa accepte ca Adrian sa fie depus in holul Teatrului National. Este inuman refuzul lui Caramitru, care a mai avut si lipsa de bun-simt sa se duca la inmormintarea actorului si sa declare, asa, ca sa-l vada toata lumea, ca este o mare pierdere moartea unui asemenea artist. Este greu de acceptat atitudinea lipsita total de sensibilitate din partea unei persoane, car ...

Mâine seară, la ora 19.00, la Sala Thalia, a Naţionalului "Radu Stanca", în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru, de la Sibiu, Ion Caramitru susţine, alături de alţi şase actori din Europa, recitalul "A fi sau a nu fi".
Dintre nenumăratele evenimente care se desfăşoară la Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, de dimineaţă până noaptea târziu, unul este cu totul aparte. A fi sau a nu fi - Europa, Shakespeare şi actorii săi reprezintă un proiect inedit al festivalului. Organizatorii s-au gândit că în Sibiul anului 2007, unde convieţuiesc două puternice minorităţi - germană şi maghiară - să reunească câţiva actori europeni în jurul acestui proiect simplu şi simbolic, pentru ceea ce înseamnă Capitala Culturală Europeană.
Şi cine putea să reprezinte mai bine acest proiect decât celebrul monolog al lui Hamlet, din piesa omonimă a marelui Will, A fi sau a nu fi. La Europa, Shakespeare şi actorii săi, care va fi prezentată în premieră absolută mâine seară, la ora 19.00, la Sala Thalia a Naţionalului Radu Stanca actorul Ion Caramitru reprezintă România şi totodată cel mai longeviv Hamlet din teatrul românesc actual.
Alături de Ion Caramitru vor interpreta, în manieră proprie, monologul A fi sau a nu fi actorii William Nadylam (Franţa), Danilo Nigreli (Italia), Piotr Adamczyk (Polonia), Richard McCabe (Marea Briatnie), Reni Pittaki (Grecia) şi Tereza Afolter (Germania). Acompaniamentul muzical este asigurat de Ioana Maria Lupaşcu. Fiecare dintre actorii implicaţi în proiect, dincolo de acest monolog, trebuie să prezinte două sau trei texte, mai ales poetice, şi care să reprezinte cultura ţării respective. "Sunt onorat că particip la acest amplu proiect, alături de mari actori din Europa. Hamletul, pe care eu l-am interpretat ani de zile la Teatrul Bulandra, atât în perioada ceauşistă, cât şi la începutul anilor '90, este cel mai longeviv Hamlet de la noi, regizat de Alexandru Tocilescu. Am spus acest monolog de două sute de ori. Pentru seara de mâine, eu m-am gândit să pregătesc câteva poeme din Eminescu, pentru că el ne reprezintă cel mai bine în lume" - este de părere Ion Caramitru. Trebuie spus că acest proiect inedit este coordonat de reputatul om de teatru George Banu. La spectacolul de mâine se va asigura şi o traducere video.http://www.azi.ro/daca.htm

Ion Caramitru, in razboi cu artistii pentru Alice Georgescu

Alice Georgescu, colaboratoarea lui Ion Caramitru la Teatrul National Bucuresti, a spus ca a scris articolele incriminate despre spectacolel..

Ion Caramitru cu Hamlet in comunism Actorul, revolutionarul si actualul director al Teatrului National povesteste despre cum a protestat Hamlet impotriva dictaturii.

PORTRETUL DE AZI

Ieri, la Muzeul Teatrului Naţional, Ion Caramitru, directorul general al primei scene a ţării, şi-a prezentat proiectele pentru anul viitor.
Printre tablourile marilor actori ai Naţionalului bucureştean, aflate la Muzeul, condus de Ionuţ Niculescu, Ion Caramitru, directorul general al acestei instituţii şi-a prezentat programul şi proiectele pentru anul viitor. Alături de el s-au aflat Ilinca Tomoroveanu, director artistic, regizorii Dinu Cernescu, Sorin Militaru, Claudiu Goga, dramaturgul Cornel George Popa şi criticul Alice Georgescu. Invitat de onoare a fost actorul fetiş al marelui regizor Giorgio Strehler, Feruccio Soleri. Domnia sa a deschis Centrul de Cercetare Teatrală "Ion Sava" cu un workshop, având drept temă "Măştile comediei dell'arte", la care participă 16 tineri actori, selectaţi de el. Vineri, 8 decembrie, maestrul Soleri va susţine un workshop la care publicul este invitat. Ion Caramitru îşi doreşte pentru anul care vine un teatru provocator şi de aceea a lansat câteva proiecte noi, iar pe altele le-a continuat.
La ora actuală Teatrul Naţional nu are nici un regizor angajat, tocmai pentru a da posibilitatea celor mai talentaţi, tineri sau vârstnici, de a se exprima.
Primul regizor invitat este Claudiu Goga directorul Teatrului "Sică Alexandrescu", din Braşov, care a început repetiţiile la spectacolul Jocul ielelor, de Camil Petrescu (premiera în martie 2007, la Sala Atelier). Este pentru prima oară când Claudiu Goga lucrează pe scena Naţionalului, la fel ca şi cel de al doilea invitat, Sorin Militaru.
El a început repetiţiile la Viaţa mea sexuală, de Cornel George Popa, piesă premiată de UNITER în 2004. Maestrul Dinu Cernescu se întoarce după aproape 6 ani pe această scenă, când, la începutul anului viitor, va începe repetiţiile la piesa lui Eduardo de Filippo, Sâmbătă, duminică, luni. Alexandru Tocilescu revine cu alte două proiecte: Eduard al III-lea, de Shakespeare şi D'ale carnavalului, de Caragiale. Sunt deja antamate discuţii pentru ca maestrul Radu Penciulescu să vină anul viitor să susţină un workshop. De asemenea, Ion Caramitru s-a gândit ca piesa lui Vişniec, Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali să fie pusă în scenă de Florin Fătulescu, după ce a avut succes în SUA, iar Alexandru Dabija ne va propune Titanic vals.http://www.azi.ro/daca.htm

Serban tuna si fulgera, pe Caramitru il lasa rece
Gabriela Simon
Andrei Serban e suparat. Andrei Serban e foarte suparat am spune. Motivul? Tocmai la spectacolul sau, biletele au un pret pe care nu-l poate plati oricine: 73,5 lei. “E nedrept ca tocmai tinerii trebuie sa faca eforturi ingrozitor de mari ca sa vada acest spectacol la Bucuresti si ma intreb cati tineri vor putea sa-si permita sa plateasca acest pret exagerat de mare”, a declarat regizorul. Andrei

Ion Caramitru, de la PCR la TNB
De acolo, de unde este, Ceausescu rîde în hohote de noi, pentru că a fost istet si ne-a contaminat cu o boală incurabilă – comunismul. Vă mai amintiti, în 1989, la „Revolutie“ cine a fost primul la Televiziunea Română si urla ca nebunul: „Fratilor, am scăpat de Ceausescu!“? Ei, pe dracu’, nu stiti! Tîntarul Ion Caramitru. Si uite că n-a urlat degeaba. S-a dat democrat, republican, monarhist, că doar d-aia îl iubeste pe printul Duda, poate, poate o prinde vreun „tren baban“. Se spune pe la colturi că ar fi actor, dar el de profesie este politruk si tot ce-i rău pe pămînt a inoculat Dracul în Ion Caramitru. Este vesnic înversunat si ignorant. Si unde ignoranta e o fericire, prostia pare întelepciune. Nu stiu cine a avut ideea de a aseza în scaunul de ministru al Culturii pe această catastrofă natională. Precis, tîntarul a zburat pe la toate „pilele“ si hop… în scaunul de ministru, numai că el n-avea treabă cu teatrele sau actorii. El renova, bătea cuie, prin biserici, monumente istorice, diverse edificii, operatii pe care le efectua cu diferite firme, căci de acolo ieseau bani buni, nu de la prăpăditii de actori cu pensiile lor de cîte 3-4 milioane de lei. Trecu vremea, se schimbă guvernul si iaca scăpă Cultura de tîntar. Cred că omul n-a suferit prea mult, căci detronarea i-a rănit poate numai orgoliul, nu si buzunarul, căci doar pentru el „casieria centrală“ a fost si este UNITER-ul, de unde pică, binisor, una, alta, un bănut, iesire peste hotare, merge, e bine, iar pentru actori se dau premii de hîrtie sau cioburi de sticlă, dar si astea se dau cu schepsis, căci „blaturile“ sînt aranjate din timp. Asa se face că ani buni la rînd premiul a fost înhătat de tovarăsa Mariana Mihut si tovarăsul Victor Rebengiuc, cel mai devotat cuplu comunist. Si tîntarul nostru, cum ministru nu mai fu, începu să zboare din pilă în pilă, dădu telefoane, SMS-uri si-si găsi locul potrivit pentru orgoliul lui, ducă-se pe pustii cei ce îi împinseră, sub fund, scaunul de director al Teatrului National Bucuresti. Mai găsi acolo si o directoare artistică ce i se potriveste ca o mănusă, si ehei… ca să vezi trai pe vătrai acum. TNB a devenit băcănia, localul lui privat unde face ce vrea si cheltuieste aiurea banii statului, căci mintea lui diabolică e de nestăvilit. Si, ca si cum n-ar fi fost îndeajuns, i-a adus de la Teatrul Bulandra si pe bunii lui tovarăsi: Mihut – Rebengiuc, pentru a-i distribui, prin diverse porcării, ca si cînd TNB n-ar avea destui „monstri sacri“, în nici un caz de teapa lui Rebengiuc, recitatorul comunist al tării. Mai mult, Ion Caramitru îsi mai bagă din cînd în cînd botul si în treburile Teatrului National de Operetă. Nu de mult a fost în Macedonia. La întoarcere ne-a dezvăluit marea enigmă, pe care mii de ani n-a putut nimeni să o afle. Adică, spune nebunul, că pe această lume teatrul s-a născut în Macedonia. Văleu, dom’ director, dar departe te duce mintea, să n-ai parte de prietenul matale, Printul de carton Duda, dacă nu ne spui adevărul. Ai grijă numai că zvonul circulă si te halesc grecii. Ion Caramitru nu este un om de cultură, este un om de afaceri, si alea mai pe din dos. De cînd este director la TNB, ignoră orice valoare românească, umileste mari valori ale culturii românesti, actori de talie mondială. Alo… maestre… nu contează cîti mari actori vrei să umilesti, ci pe cine umilesti, ai mare grijă, căci o minune tine trei zile, scaunul de director este din lemn, se poate rupe repede. Maestre, eu nu te judec, chiar te simt, si zău, chiar nu meriti să fii director. Talentul este un har, care n-are pret, iar regizorii si actorii TNB-ului sînt bugetari, cu salarii mizere. De ce atunci ignori aceste valori si, pentru spectacolul de mare „cacao“ – „Dansînd pentru zeul păgîn“, ai adus o regizoare din Irlanda, Lynne Parker, care a stat trei zile, a făcut un „rahat“, a plecat, dar ai plătit-o regeste? Oare regizorii nostri n-au valoare, sînt handicapati? Mon cher, noi avem actori de geniu, numai că matale nu vrei să-i vezi, sau nu te pricepi. Ups!… M-am prins, matale faci mai mult afaceri decît artă si atunci îmi pun o întrebare: cine este atît de tare, încît să nu poată fi ademenit? Punem pariu că în curînd vei fi invitat în Irlanda, pe banii nostri! Si mai sînt curioasă, deh, ca femeia, ce-ai nenică matale împotriva marilor valori care umplu ograda TNB-ului, esti cumva complexat? Faci niste distributii taman bune pentru Casa de Cultură din Ciulnita. Si mai am o curiozitate: dom’ director, ce-ti place mai mult, cultura sau banii?! Stii matale pe unul, care nu a fost un mare fotbalist la Dinamo, se chema Shakespeare si zicea el că „Asemenea patimi oarbe au un sfîrsit violent“. Să-l fi auzit Dumnezeu si asa să se întîmple!
Sofia Ittescu
ROMARE

Ion Caramitru, singurul candidat la sefia UNITER

Actorul Ion Caramitru

Directorul general al Naţionalului bucureştean, actorul Ion Caramitru a susţinut, ieri seară, la închiderea Galei Tânărului Actor "Hop", de la Mangalia, un recital de poezie.
Personalitate remarcabilă a teatrului românesc, Ion Caramitru se numără printre puţinii oameni de teatru care stăpânesc în egală măsură arta scenică şi arta managerială. A dovedit-o ani şi ani de zile ca preşedinte al UNITER, ca ministru al Culturii şi Cultelor şi ca director general al Naţionalului bucureştean. Se pare că breasla teatrală este foarte mulţumită de felul cum Ion Caramitru îi conduce destinele, pentru că la depunerea unor noi canditaturi la preşedinţia UNITER, pentru alegerile din 25 septembrie, el este singurul candidat. Cu toate că au existat unele voci împotriva faptului că Ion Caramitru deţine în acelaşi timp două funcţii de conducere. Ca director general al primei scene a ţării a reuşit să-şi pună în practică doar câteva dintre proiecte, pentru că a fost nevoit să le ducă la bun sfârşit pe cele începute sub directoratul anterior. Dintre proiectele de succes, amintim montarea Inimă de câine, în regia lui Yuriy Kordonskiy, care a şi luat Premiul pentru cel mai bun spectacol la Gala UNITER, avându-l în rolul titular pe maestrul Victor Rebengiuc. Dar, indiscutabil, proiectul care suscită cel mai mare interes este megaproducţia Burghezul gentilom, după Moliere, în regia lui Petrika Ionescu, premieră care va inaugura pe 27 septembrie noua stagiune, dar şi Summitul Francofoniei la Bucureşti. La acest eveniment vor participa 37 de preşedinţi din ţările francofone, fiind aşteptat şi preşedintele Franţei Jaques Chirac. Pe scenă vor fi prezenţi 100 de artişti, o echipă de la Operetă, o orchestră live. Cu toate că este foarte ocupat, nu-şi uită niciodată dragostea dintâi: actoria. Doar în stagiunea trecută l-aţi putut vedea în două spectacole: Sorry şi Şase personaje în căutarea unui autor, dar şi în câteva recitaluri dedicate lui Eminescu. Iată că acum şi-a găsit timp să onoreze cea de a IX-a ediţie a Galei Tânărului Actor "Hop", de la Mangalia. Ieri seară, în ultima zi a Galei, împreună cu bunul său prieten Johnny Răducanu, a susţinut un recital de pezie.

Irina Budeanu
[email=irina.budeanu@azi.ro[/]irina.budeanu@azi.ro[/[/email]

Ion Caramitru a anuntat proiectele pentru stagiunea 2006-2007

Pentru viitoarea stagiune, care va demara in 24 septembrie, au fost anuntati urmatorii conferentiari: Mihai Razvan Ungureanu, Constantin Balaceanu Stolnici, Varujan Vosganian, Vladimir Tismaneanu, Andrei Plesu, Ana Blandiana, prof. Nicolae Tanasoca, maestrul Radu Beligan, Ileana Malancioiu, Zoe Petre, Robert Turcescu, Adrian Vasilescu, prof Sorin Alexandrescu, prof Ionel Vianu, Cristian Tudor Popescu si Lucian Pintilie. Cele 14 conferinte care au avut loc pana acum vor fi puse la dispozitia publicului, ca tiparituri si ca inregistrari audio-video, la sfarsitul lunii septembrie.

La un an de la ocuparea fotoliului de director al Teatrului National Bucuresti, Ion Caramitru a facut bilantul stagiunii care tocmai s-a incheiat, a anuntat spectacolele stagiunii viitoare. Bilant este un fel de a spune, daca tinem cont ca din excursul lui Caramitru a lipsit cu desavarsire coordonata economica a acestuia. A fost mai degraba un "remember" al premierelor stagiunii 2005-2006. Probabil ca nu ar fi fost lipsita de interes o comparatie cu activitatea TNB din perioada Dinu Sararu. In acest fel am fi aflat si noi care e noua filosofie economica a teatrului si eficienta ei. De asemenea, Ion Caramitru a anuntat afilierea Teatrului National in noua structura europeana, NETA (New European Theatre Action), o asociere a mai multor teatre nationale din Balcani si a festivalurilor adiacente, presedinte pentru doi ani fiind chiar Ion Caramitru. NETA a luat fiinta in 2004, la initiativa ministrului Culturii din Republica Macedonia, Blagoja Stefanovski, intrunind dorintele numerosilor oameni de teatru din Albania, Bosnia si Hertegovina, Bulgaria, Muntenegru, Croatia, Macedonia, Romania, Rusia, Slovenia, Serbia si Turcia. La primul festival NETA, recent desfasurat la Podgorica, Nationalul bucurestean a fost reprezentat de Dan Puric, cu spectacolul sau "Vis".

Proiectele stagiunii 2006-2007
Au fost anuntate o serie de proiecte in faza de finalizare a discutiilor cu regizorii pentru stagiunea 2006-2007: Alexandru Tocilescu, cu piesa "Eduard al III-lea" de W. Shakespeare, Dinu Cernescu - "Sambata, duminica, luni" de Eduardo de Filippo, Claudiu Goga - "Jocul ielelor" de Camil Petrescu si regizorul Vlad Massaci - titlul spectacolului n-a fost inca stabilit. Totodata se doreste o colaborare cu maestrul Liviu Ciulei, precum si cu cunoscutul regizor ucrainean Andreiy Zholdak.
Un alt proiect care prinde contur, prin deblocarea unui fond de 2 miliarde de catre Ministerul Culturii si Cultelor, este Centrul "Ion Sava". Acest centru ar urma sa-si inceapa activitatea intre 4 si 14 septembrie, cu un atelier de creatie actoriceasca si regizorala, condus de maestrul Radu Penciulescu.
Teatrul National a primit o sumedie de invitatii nationale, dar si internationale, insa, la putine a putut da curs, in primul rand datorita faptului ca majoritatea actorilor sunt antrenati in repetitii pentru noile montari. Ion Caramitru a inceput si o intensa actiune de curatire a teatrului, dar si de modernizare. Foaierul de la sala Amfiteatru a primit deja o alta fata, celelalte urmand sa intre in lucru astfel incat intrarea in teatru sa fie o placere. Se intentioneaza ca la Sala Mare sa-si gaseasca locul un restaurant, o librarie si o galerie de arta, pentru care se vor organiza licitatii, astfel incat teatrul sa fie deschis de la amiaza pana la terminarea spectacolului, dupa modelul Nationalului londonez. Pe de alta parte, s-au facut referiri la proiectele viitoarei stagiuni, unele aflate intr-o faza avansata de repetitii (pregatirile urmand sa continue pana in data de 10 iulie cand personalul artistic intra efectiv in vacanta (pana in 10 septembrie). "Lucrul cel mai imbucurator pentru noi este faptul ca in momentul de fata Teatrul National lucreaza in plin. Avem cinci piese in repetitii", a subliniat Ion Caramitru, al carui scop major este un „teatru bun" care nu se poate face decat cu actori si regizori buni, pe texte valoroase. Au fost prezentati regizorii, incepand cu Lynne Parker, tanara regizoare din Irlanda care monteaza "Dansand pentru zeul pagan" ("Dancing at Lughnasa") de Brian Friel. Fascinata de lucrul cu actorii romani, Lynne Parker apreciaza in intalnirea dintre cele doua culturi, cea romaneasca si cea irlandeza, forta lor de a se referi la relatia trecut-prezent si de a privi hotarat spre progres. Dramatismul piesei se naste din relatia intre femei si barbati, relatii universale care vor avea ecou si in publicul romanesc. Ion Caramitru a apreciat textul ca "o capodopera a dramaturgiei irlandeze, o piesa emotionanta, careia i-am descoperit cu uimire rezonanta directa in psihologia romaneasca. Asistam de fapt la o intalnire intre doua culturi care se ingemaneaza". Catalina Buzoianu revine dupa o lunga absenta la Teatrul National, pentru a relua lucrul la "Menajeria de sticla". Ion Caramitru a anuntat ca data sigura pentru premiera cu "Burghezul gentilom" dupa Moliere - 26-28 septembrie, la Sala Mare, in cadrul Summitului francofoniei, spectacol in regia lui Petrica Ionescu. Piesa lui Moliere a fost aleasa intrucat in viziunea regizorului textul si-a pastrat actualitatea. Va fi un spectacol cu sageti trimise catre imbogatitii de azi. La randul sau, regizorul prezinta "Burghezul gentilom" ca pe "un divertisment, un amuzament sublim, compus pe o structura de commedia dell'arte, imbogatita cu impulsuri baroce". "Am pastrat structura lui Moliere perfect, precum si vitalitatea teatrala a unui spectacol de genul acesta, adica spectacole totale, in care este si muzica, si balet, decor si efecte de toate naturile", a apreciat regizorul. Felix Alexa va pune in scena “Neintelegerea” de Camus. Invitata sa de onoare este actrita Mariana Mihut de la Teatrul Bulandra.
Proiectul Teatru nou cu piese vechi, coordonat de dna Sanda Manu, prinde viata o data cu primul spectacol ce va avea premiera la Sala Atelier, "Sanziana si Pepelea" dupa V. Alecsandri, regia Dan Tudor. Este un basm pentru adulti, care vorbeste despre necesitatea copilariei ca o permanenta a vietii noastre. Pentru actorul-regizor, acest debut la National este cam a 20-a piesa pe care o monteaza, numai ca de data aceasta va colabora si va fi "supravegheat" atent de fostul sau profesor, Mircea Albulescu, intrat de curand in distributie.

http://www.cronicaromana.ro/bilantion-caramitru-a-anuntat-proiectele-pentru-stagiunea-2006-2007.html