Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Raducanu[V=]
Pagina 1 din 3
Pagina 1 din 3 • 1, 2, 3
Re: Raducanu[V=]
http://adevarul.ro/cultura/arte/cantareata-dejazz-maria-raducanu-vine-adevarul-live-1_5326c7e70d133766a8f9749e/index.html
Re: Raducanu[V=]
http://www.libertatea.ro/detalii/articol/antoaneta-cretu-nepoata-lui-johnny-raducanu-dezvaluie-in-cartea-sa-amanunte-picante-din-viata-regretatului-artist-469210.html
Re: Raducanu[V=]
JOHNNY RĂDUCANU
Pe 1 decembrie ar fi fost ziua lui. Ar fi petrecut-o ca totdeauna: cu zâmbete hâtre şi poante scandaloase, cu telefoane sunând din toate colţurile lumii şi un ospăţ barosan, cu soufflé-uri şi tarte, pentru toţi cei care îi erau dragi. S-a stins din viaţă acum un an, dar amintirile cu el sunt încă vii.
Citeste tot articolul
Pe 1 decembrie ar fi fost ziua lui. Ar fi petrecut-o ca totdeauna: cu zâmbete hâtre şi poante scandaloase, cu telefoane sunând din toate colţurile lumii şi un ospăţ barosan, cu soufflé-uri şi tarte, pentru toţi cei care îi erau dragi. S-a stins din viaţă acum un an, dar amintirile cu el sunt încă vii.
Citeste tot articolul
Re: Raducanu[V=]
Cea mai SCARBOASA imagine de la mare! Mareste poza sa vezi pe ce pune mana Rica Raducanu!
Re: Raducanu[V=]
Lavinia Răducanu, la Palatul Ştirbey
Lavinia Răducanu revine în Bucureşti cu un nou proiect muzical, intitulat "Swing me, baby!”, alături de chitaristul Gabi Muzicaş, joi, 14 iunie, ... Citeşte articolul
Lavinia Răducanu revine în Bucureşti cu un nou proiect muzical, intitulat "Swing me, baby!”, alături de chitaristul Gabi Muzicaş, joi, 14 iunie, ... Citeşte articolul
Re: Raducanu[V=]
Legendarul portar din Giuleşti crede că patronul, jucătorii şi fanii sunt de vină pentru parcursul slab al Rapidului / Rică nu iartă pe nimeni
Mai mult: Ziarul Libertatea - Stiri online pe gustul tau | Libertatea.ro
Re: Raducanu[V=]
Povestea incredibilă a bateristului preferat al lui Johnny Răducanu: restaurator la Muzeul Regal din Olanda, după ce a spălat WC-uri
Jazz în Ceruri – JOHNNY RĂDUCANU
Jazz în Ceruri – JOHNNY RĂDUCANU
IN MEMORIAM
S-a dus. A cântat și a trăit așa cum a vrut. Pentru el, libertatea era mai presus de orice. Libertatea de creație, libertatea de exprimare. Deranjant pe timpul lui Ceaușescu, deranjant chiar și după Revoluție pentru curajul său de a spune ce crede, cu patimă, uneori cu vehemență. Așa a traversat prin viață, timp de aproape un secol, unul dintre cei mai importanți artiști români. Prieten cu Nichita Stănescu, Johnny Răducanu obișnuia să se ducă din când în când la locul de veci al poetului și îi închina o sticlă de votcă, golind-o pe mormânt. Ei, și ce întâlnire vor avea acum, în Ceruri! În generozitatea lui, Johnny Răducanu a cântat și pentru „Flacăra“, la eveni- mentul pentru relansarea revistei, în 2001. Noi nu vom cânta pentru el, că nu ne pricepem. Dar vom tăcea. Mult. În memoria celui care a fost și va rămâne întotdeauna în sufletele noastre, JOHNNY RĂDUCANU.
IN MEMORIAM
S-a dus. A cântat și a trăit așa cum a vrut. Pentru el, libertatea era mai presus de orice. Libertatea de creație, libertatea de exprimare. Deranjant pe timpul lui Ceaușescu, deranjant chiar și după Revoluție pentru curajul său de a spune ce crede, cu patimă, uneori cu vehemență. Așa a traversat prin viață, timp de aproape un secol, unul dintre cei mai importanți artiști români. Prieten cu Nichita Stănescu, Johnny Răducanu obișnuia să se ducă din când în când la locul de veci al poetului și îi închina o sticlă de votcă, golind-o pe mormânt. Ei, și ce întâlnire vor avea acum, în Ceruri! În generozitatea lui, Johnny Răducanu a cântat și pentru „Flacăra“, la eveni- mentul pentru relansarea revistei, în 2001. Noi nu vom cânta pentru el, că nu ne pricepem. Dar vom tăcea. Mult. În memoria celui care a fost și va rămâne întotdeauna în sufletele noastre, JOHNNY RĂDUCANU.
Munca lui înseamnă cam 24 de ore. Dacă vă duceţi la pianul lui o să vedeţi că-i înfăşurat în fulare. Are pe corzile pianinei vreo zece fulare, ca să nu deranjeze. (…) Când se enervează, discută cu pianul şi îl înjură, îl trece Dunărea. Vorbeşte cu el, cu lucrurile… – fragment din declaraţia lui George Butunoiu, administratorul blocului unde a locuit Johnny Răducanu, apărut în revista Flacăra din luna decembrie, anul 2001.
Johnny Răducanu, la debut
Johnny Răducanu, la debut
http://www.observatorcultural.ro/Johnny-Raducanu-la-debut*articleID_25945-articles_details.html
Am văzut şi trăit debutul lui Johnny Răducanu în Bucureşti, cam prin anii ’50. Mergeam cu soţia la barul Melody, de sub Cinematograful Patria. Mergeam pe acolo, la concurenţă cu Mon Jardin, încercînd poate să mă conving de o „nesustenabilă“ libertate, ca să vorbim cum trebuie astăzi.
Acolo apăruse formaţia de muzică condusă de Alexandru Imre, bună, şi în ea, puţin mai mult decît un băieţaş, un ţigănuş (DEX-ul nou nu a apărut încă) exoftalmic, cu ochii extrem de vii, mărgele imense pe obraz, Johnny. Era „la costum“, în moda frumoasă post-Malagamba de atunci, pantaloni „cu vedere la gleznă“, hăinuţa strîmtă de „bodaproste“, cu revere mici, cu mîneci scurte, culoare şerbet de nu mai ştiu ce, dar bun (şerbet nu mai avem astăzi, „c’aşa-i în tenis“, vorba lui Tomiţă).
Cînta cu foc, din toată inima, la un contrabas „sensibil“ mai mare decît el, pe care-l rotea aprig, fără frică, rostogolindu-şi ochii, trăindu-şi muzica, în chipul cel mai sincer.
Johnny nu a fost niciodată un muzician improvizat. Pe numele său real Răducan Creţu, el provenea dintr-o familie de romi cu tradiţii muzicale autentice. Cam atunci cînd îl ascultam era – ca şi noi – student la Conservatorul din Bucureşti, clasa contrabas, între 1953 şi 1956.
Acum, vreau să înţelegeţi ce era, atunci, această muzică pentru noi. Jazzul era muzica cvasiinterzisă, tolerată în unele împrejurări. Ne duceam să-l ascultăm pe Johnny sau pe Marius Popp în toate subsolurile, pe cel din urmă la spectacolul de sfîrşit de facultate la Arhitectură (1958), cînd ieşea pe scenă însufleţită şi ţopăind Tanţi, nu tocmai silfidă. Scena era o amărîtă duşumea, luminată de proiectoare – sufletele noastre tinere. A fost o revoluţie cînd Liviu Ciulei a introdus pe scenă un automobil, cu o orchestră de jazz, în Opera de trei parale, cu Margareta Pîslaru, Clody Bertola şi Toma Caragiu. Spectacolul se termina într-o lumină difuză – ce-o fi asta nu sînt sigur că ştiu, aşa se spune –, Clody urca pe o scară diagonală pe fundalul scenei, fuma şi fumul se ridica fascinant, fum alb, da, într-un fel aveam un papă, pe Ciulei.
Johnny cînta cu suflet, tot aşa după cum astăzi bate mingea Marele Bănel, unul dintre cei mai serioşi jucători de football pe care îi avem, i-am avut, pentru că îl dădurăm şi pe ăsta.
Johnny a fost membru de onoare al Academiei „Louis Armstrong“ din New Orleans (vezi Hotnews, 19 septembrie). Vasile Damian, fiul Martei Nicolescu şi al profesorului arh. Ascanio Damian, nepotul profesorului nostru de analiză Miron Nicolescu, i-a luat un interviu lui Andrei Pleşu, care a cîntat cu Johnny, la Tescani, vechi melodii româneşti (vezi site-ul RFI). Dintr-un articol am mai aflat că Johnny Răducanu a spus că soţia a divorţat de el pentru că n-a vrut să se transforme într-o secretară sau într-o femeie de serviciu... Geta nu pare să fi înţeles imensa părere de rău a acelui om care, ca şi mulţi alţii, avea nevoie exact de acest sacrificiu, odată cu sacrificiul de sine.
Este de ţinut minte titlul cărţii lui Johnny Răducanu, Singurătatea, meseria mea (2002). Ciudată apropiere: artistul îngînînd în surdină muzica sa şi profesorul de matematică, autor al unor cărţi din care tinerii învaţă, în cele mai răspîndite locuri din lume, academicianul Solomon Marcus, care îşi alege ca temă a discursului de recepţie la Academie – Singurătatea matematicianului. Este ceva care ar trebui explicat într-o zi.
Spunea Johnny că atunci cînd va simţi că va veni ceasul va trage o ladă de whisky lîngă el şi... o să rîdeţi, aceasta ladă de whisky, dorinţa puternică de a fi înmormîntat la Cernica, lîngă soţie, ca şi înţelepciunea de a spune că i-au dispărut prietenii care să-l viziteze, rămînînd doar cu oameni răi şi lichele, mă fac să cred că a murit cum trebuie, adică înţelegînd rosturile acestei vieţi, care nu este decît foarte rar un mare business, fiind, de cele mai multe ori, un chilipir.
Din apropiere de noi, de la Biserica Sf. Silvestru, l-au luat pe Johnny, l-au dus. S-au dus cu ceea ce limba exprimă foarte bine, cu rămăşiţele pămînteşti, cu resturile sacrificiului neştiut de nimeni, din care a rezultat muzica.
Iartă-ne, Johnny, că la noi sufletu-i cît se lua pe vremuri mezelu’, la pachet!
Dragoş VAIDA este matematician, profesor (pensionat) la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii din Bucureşti, laureat al Premiului Academiei Române „Gr. C. Moisil
http://www.observatorcultural.ro/Johnny-Raducanu-la-debut*articleID_25945-articles_details.html
Am văzut şi trăit debutul lui Johnny Răducanu în Bucureşti, cam prin anii ’50. Mergeam cu soţia la barul Melody, de sub Cinematograful Patria. Mergeam pe acolo, la concurenţă cu Mon Jardin, încercînd poate să mă conving de o „nesustenabilă“ libertate, ca să vorbim cum trebuie astăzi.
Acolo apăruse formaţia de muzică condusă de Alexandru Imre, bună, şi în ea, puţin mai mult decît un băieţaş, un ţigănuş (DEX-ul nou nu a apărut încă) exoftalmic, cu ochii extrem de vii, mărgele imense pe obraz, Johnny. Era „la costum“, în moda frumoasă post-Malagamba de atunci, pantaloni „cu vedere la gleznă“, hăinuţa strîmtă de „bodaproste“, cu revere mici, cu mîneci scurte, culoare şerbet de nu mai ştiu ce, dar bun (şerbet nu mai avem astăzi, „c’aşa-i în tenis“, vorba lui Tomiţă).
Cînta cu foc, din toată inima, la un contrabas „sensibil“ mai mare decît el, pe care-l rotea aprig, fără frică, rostogolindu-şi ochii, trăindu-şi muzica, în chipul cel mai sincer.
Johnny nu a fost niciodată un muzician improvizat. Pe numele său real Răducan Creţu, el provenea dintr-o familie de romi cu tradiţii muzicale autentice. Cam atunci cînd îl ascultam era – ca şi noi – student la Conservatorul din Bucureşti, clasa contrabas, între 1953 şi 1956.
Acum, vreau să înţelegeţi ce era, atunci, această muzică pentru noi. Jazzul era muzica cvasiinterzisă, tolerată în unele împrejurări. Ne duceam să-l ascultăm pe Johnny sau pe Marius Popp în toate subsolurile, pe cel din urmă la spectacolul de sfîrşit de facultate la Arhitectură (1958), cînd ieşea pe scenă însufleţită şi ţopăind Tanţi, nu tocmai silfidă. Scena era o amărîtă duşumea, luminată de proiectoare – sufletele noastre tinere. A fost o revoluţie cînd Liviu Ciulei a introdus pe scenă un automobil, cu o orchestră de jazz, în Opera de trei parale, cu Margareta Pîslaru, Clody Bertola şi Toma Caragiu. Spectacolul se termina într-o lumină difuză – ce-o fi asta nu sînt sigur că ştiu, aşa se spune –, Clody urca pe o scară diagonală pe fundalul scenei, fuma şi fumul se ridica fascinant, fum alb, da, într-un fel aveam un papă, pe Ciulei.
Johnny cînta cu suflet, tot aşa după cum astăzi bate mingea Marele Bănel, unul dintre cei mai serioşi jucători de football pe care îi avem, i-am avut, pentru că îl dădurăm şi pe ăsta.
Johnny a fost membru de onoare al Academiei „Louis Armstrong“ din New Orleans (vezi Hotnews, 19 septembrie). Vasile Damian, fiul Martei Nicolescu şi al profesorului arh. Ascanio Damian, nepotul profesorului nostru de analiză Miron Nicolescu, i-a luat un interviu lui Andrei Pleşu, care a cîntat cu Johnny, la Tescani, vechi melodii româneşti (vezi site-ul RFI). Dintr-un articol am mai aflat că Johnny Răducanu a spus că soţia a divorţat de el pentru că n-a vrut să se transforme într-o secretară sau într-o femeie de serviciu... Geta nu pare să fi înţeles imensa părere de rău a acelui om care, ca şi mulţi alţii, avea nevoie exact de acest sacrificiu, odată cu sacrificiul de sine.
Este de ţinut minte titlul cărţii lui Johnny Răducanu, Singurătatea, meseria mea (2002). Ciudată apropiere: artistul îngînînd în surdină muzica sa şi profesorul de matematică, autor al unor cărţi din care tinerii învaţă, în cele mai răspîndite locuri din lume, academicianul Solomon Marcus, care îşi alege ca temă a discursului de recepţie la Academie – Singurătatea matematicianului. Este ceva care ar trebui explicat într-o zi.
Spunea Johnny că atunci cînd va simţi că va veni ceasul va trage o ladă de whisky lîngă el şi... o să rîdeţi, aceasta ladă de whisky, dorinţa puternică de a fi înmormîntat la Cernica, lîngă soţie, ca şi înţelepciunea de a spune că i-au dispărut prietenii care să-l viziteze, rămînînd doar cu oameni răi şi lichele, mă fac să cred că a murit cum trebuie, adică înţelegînd rosturile acestei vieţi, care nu este decît foarte rar un mare business, fiind, de cele mai multe ori, un chilipir.
Din apropiere de noi, de la Biserica Sf. Silvestru, l-au luat pe Johnny, l-au dus. S-au dus cu ceea ce limba exprimă foarte bine, cu rămăşiţele pămînteşti, cu resturile sacrificiului neştiut de nimeni, din care a rezultat muzica.
Iartă-ne, Johnny, că la noi sufletu-i cît se lua pe vremuri mezelu’, la pachet!
Dragoş VAIDA este matematician, profesor (pensionat) la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii din Bucureşti, laureat al Premiului Academiei Române „Gr. C. Moisil
La moartea lui Johnny Răducanu
La moartea lui Johnny Răducanu
Vestea dispariţiei lui Johnny Răducanu vine pe neaşteptate şi pare neverosimilă...
Spectacolul-recital al Teatrului Naţional din Bucureşti, Dialoguri şi fantezii în jazz (avîndu-i protagonişti pe Johnny Răducanu şi Ion Caramitru) este încă viu în memoria miilor de spectatori din ţară şi din străinătate care au avut şansa să-l asculte şi să-l vadă „pe viu“ pe acest artist unic al vieţii muzicale româneşti.
Johnny Răducanu a fost nu doar un artist ci şi o conştiinţă vie şi dreaptă a timpurilor noastre, un om care a simţit acut ce se întîmplă în jurul lui şi a ştiut să comenteze, în felul lui ironic şi acid, istoria contemporană şi pe actorii ei.
Fără îndoială însă că cea mai mare pierdere este cea a Artistului, unic şi de neînlocuit.
Teatrul Naţional deplînge cu profundă tristeţe ieşirea din scenă a unui personaj legendar şi a unui mare prieten.
Dumnezeu să-l odihnească!
Vestea dispariţiei lui Johnny Răducanu vine pe neaşteptate şi pare neverosimilă...
Spectacolul-recital al Teatrului Naţional din Bucureşti, Dialoguri şi fantezii în jazz (avîndu-i protagonişti pe Johnny Răducanu şi Ion Caramitru) este încă viu în memoria miilor de spectatori din ţară şi din străinătate care au avut şansa să-l asculte şi să-l vadă „pe viu“ pe acest artist unic al vieţii muzicale româneşti.
Johnny Răducanu a fost nu doar un artist ci şi o conştiinţă vie şi dreaptă a timpurilor noastre, un om care a simţit acut ce se întîmplă în jurul lui şi a ştiut să comenteze, în felul lui ironic şi acid, istoria contemporană şi pe actorii ei.
Fără îndoială însă că cea mai mare pierdere este cea a Artistului, unic şi de neînlocuit.
Teatrul Naţional deplînge cu profundă tristeţe ieşirea din scenă a unui personaj legendar şi a unui mare prieten.
Dumnezeu să-l odihnească!
Re: Raducanu[V=]
Johnny Răducanu: "Prima mea mare beţie a fost cu Coana Maria Tănase"
Mai mult: Articole | Libertatea.ro
Mai mult: Articole | Libertatea.ro
Re: Raducanu[V=]
Artistul care şi-a trăit viaţa din plin, fără regrete
22:00Johnny Răducanu, unul dintre cei mai mari interpreţi de jazz din România, a murit ieri-dimineaţă, la vârsta de 79 de ani. Johnny Răducanu a trăit intens şi s-a stins discret. Ultima lui dorinţă, de pe patul de moarte, a fost să nu se facă vâlvă la înmormântarea sa.Articol complet
22:00Johnny Răducanu, unul dintre cei mai mari interpreţi de jazz din România, a murit ieri-dimineaţă, la vârsta de 79 de ani. Johnny Răducanu a trăit intens şi s-a stins discret. Ultima lui dorinţă, de pe patul de moarte, a fost să nu se facă vâlvă la înmormântarea sa.Articol complet
Re: Raducanu[V=]
Rică Răducanu, despre Nicu Ceaușescu: „A fost un băiat valabil, beam câte o vodcă cu Pepsi”
Citiţi mai mult: Stiri si Actualitate > Ultimele stiri si stirile zilei online > Evenimentul Zilei > EVZ.ro http://www.evz.ro/index.html#ixzz1XwmXhMSb
EVZ.ro
Citiţi mai mult: Stiri si Actualitate > Ultimele stiri si stirile zilei online > Evenimentul Zilei > EVZ.ro http://www.evz.ro/index.html#ixzz1XwmXhMSb
EVZ.ro
Pagina 1 din 3 • 1, 2, 3
Pagina 1 din 3
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum