Raducanu[V=]

Iubirile unui lup singuratic
http://www.formula-as.ro/reviste_769__842__johnny-raducanu---iubirile-unui-lup-singuratic-.html

Nota 10 pentru Johnny Raducanu

http://www.azi.ro/jurul.htm
Faimosul jazzist Johnny Răducanu stă la poveşti cu Ştefan Lungu, mâine, pe TVR 1, de la 14.20, la "Parteneri de weekend". Întâlnirea celor doi este una "parcă dintr-o altă lume", după cum declară prezentatorul TVR. În casa artistului, realizatorul "Parteneri de weekend" l-a descoperit pe Johnny Răducanu lângă pianul său, dispus să îşi povestească trecutul. Dezvăluindu-şi secretele, jazzistul îşi mărturiseşte toate aventurile din tinereţe, de la ameţitoarea poveste americană până la lupta singuratică împotriva fostul regim. Destănuirea atinge şi alte secrete ale tinereţii artistului: "Eram împreună cu un prieten din America şi fumam marijuana" povesteşte cel supranumit "Mr. Jazz Of

La Tavernă - Regal Johnny Răducanu

I se spune "Mr. Jazz of Romania", dar e prea puţin pentru a defini o personalitate de talia lui. Este vorba despre Johnny Răducanu, un artist complet, care astăzi va concerta timp de două ore la Taverna Sârbului, începând de la ora 20:00.

RICA RADUCANU, SUB ACOPERIRE Miercuri seara, s-a consumat cea de-a opta...

Rica Raducanu a spalat pe jos cu whisky.

Prezent la sarbatorirea a cinci ani de existenta a companiei Pernod Ricard România si in acelasi timp a locului I pe care Chivas Regal il ocupa in Europa de Est, fostul portar al Rapidului, Rica Raducanu a gustat, si el, din licoarea magica. La plecare, vrajit de doua manechine, Rica nu a fost atent la usa si s-a accidentat usor la nas. Numai ca nu a fost singura patanie a sportivului. Primind in dar o sticla de whisky, a scapat-o din mina in holul hotelului Marriott. Astfel, licoarea s-a imprastiat peste tot, iar Rica a zis cu naduf: ...

Johnny Raducanu, debut la 75 de ani
Cu greu ii intri in voie omului astuia. Dar, daca a apucat sa se apropie de tine si nici n-ai comis vreo mitocanie impardonabila pe parcurs, te-ai ales cu un prieten. I s-a intamplat Teodorei Enache, pe care Johnny Raducanu a crescut-o in ale jazzului. "Adoptata" de maestru, ii e acum nu doar colaboratoare apropiata (singura in care are suficienta incredere incat sa-i dea pe mana orice proiect al sau), ci si un camarad pe care se poate bizui oricand. "Tudorita", cum o numeste cu amuzanta tandrete, ii e acum alaturi seniorului intr-o intreprindere de proportii: lansarea unui CD si un turneu de promovare.
Desi un clasic al jazzului, apreciat pana dincolo de Ocean, Raducanu recunoaste ca nimeni nu si-ar fi batut capul cu un "best of" al celor mai reprezentative creatii pe care le-a semnat. Asa ca s-a pus singur pe treaba. De fapt, alaturi de fiica sa intru muzica. Compozitiile originale (selectionate cu grija de autorul lor), imbogatite cu versurile Ninei Cassian si vocea si sensibilitatea dincolo de orice banuiala ale tinerei interprete, poarta acum numele "Inside Stories - Jazz Poems". Constanta, Iasiul si Clujul au fost cutreierate deja de muzica originala a "veteranului" Johnny si de glasul exceptional al elevei sale. Se pregateste, pe 28 noiembrie, Bucurestiul, care va gazdui un concert la Teatrul National. Pentru spectacol, compozitiile de pe disc au fost adaptate de insasi Teodora Enache, care canta acompaniata de Ion Baciu Jr. (pian), Pedro Negrescu (contrabas) si Tudor Parghel (baterie).

Mult le-a trebuit celor doi "parinti" ai proiectului pana sa-si duca la bun sfarsit aventura. Ani intregi, in care au tot descoperit piese tocmai bune de pus pe album, apoi munca de detectiv prin casa lui Johnny, pentru a recupera cantecele din unghere care mai de care mai ferite. Din valize, cutii de scrisori si chiar de dupa televizor, melodiile au fost recuperate, una cate una, pentru a da intregul la care se gandesc de atata vreme.

"Inside Stories - Jazz Poems" este, pana la urma, o incursiune in lumea interioara a celor doi autori. Editat de TVR Media si inregistrat in studiourile postului public, CD-ul a ajuns pe piata cu sprijinul Raiffeisen Bank si poate fi cumparat la pretul de 14 RON. Debut pentru Johnny Raducanu (care nu mai avea un disc cu compozitii originale), materialul de fata este si un cadou in preajma aniversarii sale: pe 1 decembrie, Mr. Jazz implineste 75 de ani. diana.popescu@gandul.info

Johnny Răducanu revine cu "Inside Stories-Jazz Poems"

Johnny Raducanu

Unora le place jazzul. Altora nu

Unii asculta muzica la mp3 playere, altii se duc la concerte, la Laptarie. Unii vor citi cu atentie acest interviu, dar probabil ca majoritatea se va uita doar la poze. Viata improvizeaza mai departe.

Alo, domnul Johnny Raducanu?
Mda.

Buna ziua, Diana Popescu de la MAXIM.
Am vorbit pentru un interviu… Cand aveti niste timp liber?


Ba, da' aiurea a picat si telefonu' asta…(Pauza)
Stii cum? Cum a patit Nichita! (Pauza nr. 2)


Spre sfarsit, ii intrase in cap ca vrea sa-si puna telefon. Io i-am spus: “La ce dracu' iti trebuie telefon? Ce ma-sa sa faci tu cu un telefon?” “Batrane, macar acum, la batranete, sa intru si eu in randul lumii…” In fine… I-a pus Dora telefon, era foarte incantat, ma suna la 3 noaptea, imi venea sa turbez… Faza tare e alta. La un moment dat, il suna o gagica, sa-si dea intalnire. Stabilesc sa vina la el la 5, sa si-o traga. Vine gagica (acum e o actrita mare, nu pot sa spun cine e), era frumoasa foc. Se dezbraca aia si incep. La 5 si zece suna telefonul. Era Nicolae Breban: “Ce mai faci, batrane?” S-a dus dracu' tot. Uite-asa ai nimerit si tu, cu telefonu' asta.
Imi pare rau ca v-am interrupt dintr-un asemenea moment…
Ete fleosc. Scriam o simfonie.

Mi-ati spus ieri la telefon ca scrieti o simfonie. Mai aveti chef si timp de asa ceva?
Nu numai ca scriu simfonia, dar mai lucrez la ceva: o retrospectiva a pieselor mele cele mai apreciate, din cateva sute. Daca n-o face nimeni (si n-o s-o faca), s-o fac macar eu. Dupa versurile Ninei Cassian si cu vocea Teodorei Enache.

E singura cu care merita sa lucrati?
Da, e singura in care am incredere. Exista intre noi o relatie foarte speciala. Dar nu e nimic dincolo de muzica. Ar fi si neprofitabil: daca lucrezi cu cineva cu care ai o legatura intima, responsabilitatea ar trebui sa fie de doua ori mai mare. Nu ca toti aia care-si pun nevestele care pe unde nimeresc.

N-ati lucrat, deci, cu femeile cu care ati avut legaturi. Asta inseamna ca aria colaborarilor s-a restrans foarte mult… Vi s-a dus buhul de crai. E o legenda sau e adevar?
Eu stiu daca am fost crai? Mi-au placut femeile, nu pot sa zic nu. Dar n-am fost un afemeiat. Femeile sunt ca niste flori frumoase dintr-o gradina pe langa care trec multi. Unii se opresc sa le admire, mai sunt si mitocani care nu sunt in stare decat sa scuipe.

Sunteti printre cei care stiu sa admire. Ati cucerit gagicile cantandu-le?
In nici un caz. Am avut noroc, chiar si pe la 50 de ani aratam ca la balamuc. Roiau gagicile in jurul meu, dar eu nu aveam timp de asa ceva, studiam ca dementul.

Acum nu va pare rau?
Ba imi pare. Dar nu aveam cum sa fac altfel. Sa cuceresti o femeie cerea timp mult. Nu puteai sa ti-o tragi de trei ori cu una si dupa aia sa dispari. O curtai mult, era mare lucru daca accepta macar sa mearga cu tine la cofetaria Nestor, la un cataif. Erai fericit numai pentru atat, nici prin cap nu-ti trecea ca acum ai dreptul sa-i pui mana pe cur. O plimbai la Sosea, prin parc, de mana, daca voiai sa f…uti te duceai la bordel.

Aveti amintiri frumoase de pe la bordeluri?
Era Crucea de Piatra, imi placea mult o gagica de-acolo. Amaratele erau obligate sa mature strazile. Suntem singura tara care a obligat femeile sa faca asa ceva. Si gagica aia care-mi placea mie era mereu plina de praf. Dar tot frumoasa era. Si o luam deoparte si-i dadeam Marlboro lung si i se parea ca e o chestie grozava.

N-ar fi o chestie grozava sa se legalizeze bordelurile si la noi?
Legalizarea prostitutiei ar fi un semn de mare cultura. Si-n plus, o sursa de venituri barosane pentru stat. Ai nostril inca nu s-au desteptat, poate o sa-i destepte Uniunea Europeana. Daca o sa se dea drumul la bordeluri, am sa deschid un stabiliment à la New Orleans. Mi-a placut mie unul acolo, in Cartierul Francez, de-am crapat. Era foarte elegant, avea un living room mare, cu fotolii si canapele imbracate in matase turcoaz. Un negru canta la pian jazz si blues de mureai. Si tot locul ala era de-o decenta de te durea capul. Arata ca un bar, ca o cafenea, iar sus erau camerele. Aia de jos nu stiau nimic despre ce se petrecea sus. Totul se consuma in pace si onoare. Existau o suta de chei la o suta de oameni. Atat. Si clientii nu erau numai barbati, veneau si fete, si homosexuali, si lesbiene.

Va plac lesbienele?
Foarte mult. Ce poate fi mai frumos decat doua fete tinere care se saruta si se mangaie pe sani?

Lesbiene sunt si printre femeile coapte…
Nu conteaza. Doua femei impreuna sunt rafinate. Barbatii n-or sa ajunga niciodata la chestia asta. Doi barbati care se saruta arata nasol.

Deci nu va plac homosexualii. Tiganii va plac?
Pe aia care fac rau societatii i-as omori. Bine, la fel as proceda si cu albii care fac acelasi lucru. Cu tiganii de la noi e o chestie: cei care s-au incadrat in societate si au iesit doctori, avocati, ingineri (fiindca nu sunt un popor lipsit de inteligenta) nu recunosc ca sunt tigani. In ziua in care se va emancipa gloata lor, aceasta categorie emancipate de tiganet isi va asuma originea. Eu mi-o asum deja, pentru ca la originea mea, acum cateva sute de ani (cat de departe am putut merge cu arborele genealogic) toti erau niste mici domni, daca nu boieri.

In zilele noastre, boieri sunt aia care asculta jazz. Mai aveti duminicile rezervate in Laptarie?
Da, o sa revin in curand. Acolo e un bordel mai elegant. Am observat un fenomen interesant: toata saptamana se perinda pe-acolo formatii care canta o muzica discutabila. Rock cu mii de wati, masturbare colectiva. Sa fie la ei. In aceste conditii, mi se pare o chestie foarte tare ca duminica seara se face o selectie naturala la concertele mele vine, nu se stie cum, cine trebuie. Oamenii cu minte. In tot gunoiul romanesc, in care se poarta muzica proasta, data tare si asezonata cu manele, exista un loc in care, duminicile, eu incerc sa fac un act de cultura. Si lumea vine. Mai ales pusti. Asta ma face sa afirm ca viitorul cultural al tarii nu e in pericol total.

Prezentul cultural cum se arata?
In agonie. Institutiile statului, in cap cu guvernul, nu sunt deloc interesate de aspectul asta. A mentine sus acest stegulet cultural cere cel putin 1.000 de Johnny Raducanu in tara asta.

Muzicienii de jazz n-au prea mare trecere la romani. Categoriile extrem de populare sunt fotbalistii si politicienii. Cat de dragi va sunt?
Acum e la moda ca gagicile sa se culce cu fotbalistii. Normal, aia in loc de creier au muschi. Spun ca sa fii fotbalist e lucru mare, iei milioane, se uita toata lumea la tine. Nu e chiar asa, “desteptii” ii mai injura. La politicieni e o situatie de-a dreptul penibila: si prostii, si desteptii ii injura. La fotbal macar sunt unii care aplauda, pe politicieni ii porcaie toata lumea. Si-o si cer. Si nici nu fac nimic ca sa-i injure lumea mai putin.

E vreunul mai breaz dintre ei?
Tariceanu. Fiindca e un om civilizat. Instruit, cultivat, are simtul masurii.

La gafe politice parca nu-l are…
Un om cultivat, in mijlocul unor mediocri corupti, devine antipatic.

Vreti sa spuneti ca Tariceanu e deasupra oricarei banuieli de coruptie?
Care e mai util pentru societate, ala care baga mana-n sac sau ala care doar ciupeste? Tariceanu n-a avut nevoie sa bage mana-n sac, ca el si in communism avea bani. Era un tip instruit, sportiv, de familie buna, nu un golan.

Despre Basescu ce parere aveti?
Nu-i Nelson, care a fost decorat de regina Angliei. Bate moneda ca a fost ales de popor. Dar trebuie sa socotim si ce alte variante avea poporul la vremea aia…

Are sanse Becali sa ajunga vreodata presedinte?
Nu cred c-o sa-l voteze suficient de multi, au inceput si mitocanii sa se mai uite la televizor, mai au si ei informatii…Daca o sa iasa Becali vreodata presedinte, emigrez in America. Dar imi platesc cosciugul de zinc, sa fiu inmormantat in Romania.

Pe Iliescu il iubiti mai mult?
Ne stim de o gramada de vreme, tot timpul m-a sfatuit sa nu intru in politica. Si mi-a dat o decoratie, ordinul nu stiu care, m-a facut cavaler. L-am intrebat la ureche, la ceremonia de decorare, la ce-mi foloseste mie ordinul ala. Mi-a raspuns: “Cand mori, o sa se traga trei salve de tun.” “Ma cac pe ele de salve!”

Totusi, putina politica tot ati facut…
Am fost in partidul lui Manolescu. Partidul Desteptilor. Cine-a avut nevoie de ei? Dintr-un partid de prosti, probabil ca ajungeam in Parlament.

Chiar suntem un neam de imbecili?
Da, fiindca nu i-am omorat pe corupti.

Nu numai coruptii, dar si securistii si fostii colaboratori ai Securitatii se simt foarte bine. In ce relatii ati fost cu institutia cu pricina?
Am fost spion international, securest in gradul cel mai mare. Am spionat si am pazit poporul roman. Voluntar. Am un dosar pe care-l pun eu la dispozitia cui doreste. Am primit o multime de bani. Se vede si acum: am o pensie de 2,8 milioane.

E absolut jenant, pentru un om cu o asemenea cota. Si obisnuit pe vremuri cu bani multi.
Cred ca am castigat, cu totul, un million de dolari. Dar ce sa fac, daca mie-mi placeau costumele Pierre Cardin, le cumparam cu tot cu camasa si cravata, de-mi spuneau intelectualii romani ca-i umilesc. Dar cand cantam in America, pe aia nu-i interesa nici ca veneam din Romania, nici ca la noi era comunism, acolo trebuia sa fii la fel de elegant ca si restul lumii. Castigam intr-o vreme, in Occident, cam 3.000 de dolari pe luna. Ceausescu imi dadea din ei vreo 800.

Un motiv suficient de bun sa fiti impotriva sistemului…
Am fost, dar nu din pricina asta. M-am tot luat in gura cu ei, dar puscarie n-am facut decat cateva zile, fiindca m-am certat cu securistii prin Rahova. Nici nu era nevoie sa ma bage la racoare, toata tara era o puscarie. Din cauza asta m-am imbolnavit de diabet, pe fond nervos. Eu fiind coleric si nesuportand abuzurile (care erau pe toate drumurile), aveam mereu ceva de comentat. Pai cum sa n-ai, daca responsabilii la Alimentara erau niste porci cu falci mari, care primeau cate 100 de pachete de unt si dadeau 50 la Partid si la smecherii din cartier? Iar pentru cei 500 de amarati care stateau la coada cate o zi, butoaiele alea infecte inventasera o smecherie foarte tare: taiau pachetul in doua. Cand ma intorceam din strainatate, veneam cu cate zece geamantane. Trei erau ale mele, restul - pline cu haleala. La Berlin am facut cumparaturi vreo 8 ani la rand la aceeasi alimentara. Ma cunosteau casieritele ca pe un cal breaz. Intr-o zi, faceam cumparaturi inainte sa ma intorc in tara. Aveam un bon de casa de doi metri. In spatele meu, doua doamne. Una dintre ele le intreaba in germana pe vanzatoare: “Domnul pleaca in Africa?” “Nu, domnul se duce la Bucuresti.” Nemtoaicele si-au pus mainile in cap. Din miracolul german ma intorceam in cacatul romanesc. 22 de ani de trait afara se cunoasc. Cei din tara se uitau lung la mine, din pricina felului in care eram imbracat. Ma gandeam: “Cand o sa apuc vremea in care sa nu se mai uite lung?” Am apucat-o, dar m-a costat scump.

Totusi, ati ales sa nu ramaneti in State, desi vi se propusese. Si, odata intors in tara, va supuneati, ca toata lumea, “ritualurilor” locului…
Sigur, adunam sticle si borcane goale, le spalam si le duceam la centrele de colectare. Numai daca avea ala chef ti le primea. Strangeam sticle si borcane cu toti prietenii mei, cu Nichita… Mi-e dor de el. Uneori, ma duc la cimitir, vars pe mormant o sticla de vodca, ii aprind o tigara si-i zic: “Bre, cat mai ai de gand sa stai acolo? Iesi odata, ca ma plictisesc!”

Securitatea nu se plictisea cu Johnny Raducanu. N-ar fi fost mai simplu sa va ia la ei?
Au incercat, normal ca au incercat. Dar am scapat usor. Le-am spus de la obraz: “Ma cunoasteti foarte bine, daca ma bag in asta nu stiu daca n-o sa fac gafe. Riscati sa va fac de cacat.” Au inteles. Nu sunt rau de gura de-acum. L-am facut albie de porci pe un colonel, ca nu aplica bine comunismul. Ca nu se ghideaza dupa teoria lui Marx, ci dupa Lenin bolsevicul. Apoi bolsevismul aluia l-a preluat criminalul de Stalin. Care a pus la punct o armata de caini. Auzi tampenie: “In numele proletariatului, esti condamnat la moarte.” Dar proletariatul nu stia nimic. Le-am reprosat mizeria care a macinat elita romaneasca.

Asta a fost cu comunismul. A trecut. Acum suntem la doi pasi de Uniunea Europeana. E asa o mare scofala?
E un lucru mai bun ca orice. Am avut o indelungata trista experienta cu puterea sovietica. E timpul sa ne luam alt stapan. Poate smulge ce ai mai bun in tine, dar macar te lasa liber. Si iti da posibilitatea sa te afirmi si sa fii om. Ne-au trebuit atatia ani sa facem o juma’ de pas. S-au pricopsit cei care erau pe timpul comunistilor asijderea. Culmea e ca si cei care n-au fost pricopsiti au ajuns asa din coruptie si furt. Au impins societatea romaneasca spre o spoiala, vezi ce se intampla cu masinile si casele. Poporul roman de jos traieste intr-o mizerie trista.
http://www.maxim.ro/circus/interviu/838/johnny_raducanu.html

Johnny Raducanu, nostalgic dupa Carul cu Bere
Carul cu Bere si-a redeschis recent portile in centrul vechi al Bucurestiului. La eveniment au participat caricaturistii Mihai Pinzariu Pim si Leonte Nastase (din Constanta), Mircea Niculae - proprietarul Carului cu Bere, precum si muzicianul Johnny Raducanu.
Intrebat ce amintiri il leaga de Carul cu Bere, maestrul Johnny...

Piano man, acuzat ca ar fi turnat la Securitate
Johnny: „HAI SICTIR!”
Al. HORIA
In valtoarea deconspirarilor de la CNSAS, care ne ofera aproape saptamanal surprize de proportii, a mai aparut o bomba: cica marele jazzman, Johnny Raducanu, cu numele de cod Rica, l-ar fi turnat la Secu pe un “critic de jazz” care se numeste Peter Banyai! Dezvaluirea a fost facuta saptamana trecuta, intr-un cotidian central, iar zilele s-au scurs fara ca presupusul “Rica” sa fi avut vreo reactie. Si noi ne-am lovit, in prima faza, de refuzul faimosului „Piano Man”, care ne-a declinat elegant propunerea

Johnny Raducanu a cintat la Securitate
Cinta dumnezeieste la pian, era genial la contrabas si mai cinta si pe la Securitate despre cultura si arta: Johnny Raducanu, nume de cod „Rica”.Criticul de jazz Peter Banyai si-a obtinut dosarul de securitate si, in doua note informative, in general favorabile, referitoare la persoana sa, a vazut ca acela care dadea informatii capitanului de Securitate V. Lazar era „sursa Rica”. Dosarul lui Banyai contine si o poveste hazoasa cu criticul literar Nicolae Manolescu. continuare