Monroe[V=]

 Proprietarul de plantatii si de sclavi din Virginia devenea astfel al cincilea presedinte al SUA si el era ultimul presedinte din grupul numit „Parintii fondatori ai SUA” – care, conform istoricului Richard Morris, au fost: John Adams, Benjamin Franklin, Alexander Hamilton, John Jay, Thomas Jefferson, James Madison si George Washington... Nascut in 1758, la Westmoreland, statul Virginia, Monroe era fiul unui plantator prosper care practica si tamplaria. Inaintasii sai fusesera scotieni si francezi. A fost un elev foarte bun, care a urmat si studii juridice la un colegiu.

 In 1775 s-a inrolat in Armata continentala si s-a remarcat in „Razboiul Revolutionar” (denumirea americana a Razboiului de Independenta fata de Coroana britanica). A fost ranit de o muscheta. Urmand o cariera politica, Monroe a ajuns ambasador in Franta (1794), unde a ajutat mai multi revolutionari sa emigreze in SUA. Este numit apoi guvernator de Virginia. Presedintele Jefferson l-a trimis in Franta pentru a negocia achizitionarea statului Louisiana de la francezi.

 Inainte de a fi ales presedinte, James Monroe a fost si ministru de externe si ministru de razboi. Dupa ce a ajuns presedinte, el a inaugurat ceea ce in istoria SUA se numeste „Era of Good Feelings” (Epoca bunelor sentimente), prin care a dorit sa stinga tulburarile politice interne. In timpul mandatului sau, SUA au achizitionat si statul Forida de la Spania, in schimbul a 5 milioane de dolari 1821 (astazi 92 de milioane). Tot el a initiat „Doctrina Monroe” de politica externa, valabila si astazi. Dupa exercitarea celor doua mandate, Monroe a murit la New York, in 1831, chiar la 4 iulie.