DIASPORA ROMANA

Regizorul Petrika Ionescu
Marele regizor francez de origine română, Petrika Ionescu, repetă în aceste zile la Naţionalul bucureştean. El pregăteşte premiera "Burghezul gentilom", care va deschide noua stagiune 2006-2007.
La ora actuală, în Franţa, Petrika Ionescu este considerat unul dintre cei mai inventivi şi originali regizori europeni. Cei din generaţia tânără nu au cum să ştie de Petrika Ionescu, pentru că el a plecat din România în anul 1970 şi s-a stabilit în Franţa. Este cunoscut în lume pentru spectacole pe mari scene sau pe stadioane, precum Aida de Verdi, prezentată la Paris, pe Stade de France, cu peste 80.000 de spectatori. În România a revenit de mai multe ori după Revoluţie. În timpul directoratului lui Dinu Săraru, intenţiona să monteze O scrisoare pierdută, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. În schimb, la Opera Naţională din Bucureşti a montat în 2003 Oedipe. Acum, el a fost invitat de Ion Caramitru şi se află în repetiţi avansate la Sala Mare a TNB cu Burghezul gentilom, o adaptare liberă şi nonconformistă după piesa omonimă a lui Moliere. Acţiunea spectacolului este plasată în 2010, după integrarea noastră în Uniunea Europeană. Domnul Jourdain din piesa clasică a dramaturgului francez a devenit, prin urmare, domnul Jurdănescu, Nicole - Niculina, iar Lucile - Lucica. "Am constatat că nimic nu s-a schimbat din vremea lui Moliere. E adevărat, acum personajele au mai mulţi cai la maşini şi sunt mai cunoscute prin mass-media. Ridicole, aceste personaje s-au multiplicat. În România, ca în orice ţară în plină dezvoltare în care noul arde şi ultima celulă a creierului, fenomenul s-a extins. Avem materie să ne amuzăm şi să medităm la trecutul care ne ţine de un picior şi e cât pe ce să ne mănânce şoseta. Aceste personaje merită să fie aduse pe scenă şi să le arătăm cu degetul. Cum este Burghezul gentilom văzut de mine? Un divertisment, un amuzament sublim, compus pe o structură de commedia dell'Arte, dar cu excese" - a mărturisit Petrika Ionescu. În această savuroasă comedie o să-i descoperiţi pe maestrul Victor Rebengiuc, pe Maia Morgenstern, Medeea Marinescu şi Marius Manole. Petrika Ionescu îi are alături pe scenograful Dragoş Buhagiar şi pe coregraful Răzvan Mazilu. Premiera este programată pe 26 şi 27 septembrie, iar la aceste reprezentaţii vor fi invitaţi delegaţi la Summitul Francofoniei, unul dintre cele mai mari şi importante evenimente politice organizate în România.
http://www.azi.ro/daca.htm

Senator american de origine romana in vizita la Ambasada Romaniei
Ambasadorul Romaniei la Washington, Sorin Ducaru a avut pe 22 iunie o intrevedere la sediul ambasadei cu senatorul american de origine romana, Chris Lauzen, membru al Senatului statului american Illinois.
Discutiile s-au concentrat pe situatia politica romano-americana, relatiile economice si militare dintre cele doua tari, si s-a acordat o deosebita atentie discutiilor despre extinderea legaturilor de afaceri romano-americane si includerea Romaniei in programul US Visa Waiver Program, acestea find doua dintre cele mai importante chestiuni din agenda celor doua tari. Prin Programul US Waiver Visa le este permis anumitor cetateni ai tarilor incluse in acest program de a calatori in SUA, in scopuri turistice sau de afaceri, pe o perioada de 90 de zile, fara a necesita obtinerea unei vize.
http://www.rgnpress.ro/content/view/15084//

Pacea din Irlanda, opera unui general nascut la Bucuresti
Armata Republicana Irlandeza s-a transformat, dupa 35 de de violente,
intr-o organizatie politica pacifista. Anuntul a fost facut in urma
cu doua zile la Belfast de catre un personaj putin cunoscut,
generalul canadian John de Chastelain. Ceea ce se stie si mai putin
este ca militarul de cariera care a pus capat multor conflincte in
toata lumea s-a nascut in urma cu 68 de ani, la Bucuresti. Viata
generalului canadian John de Chastelain este un adevarat film de
aventuri. Militarul de cariera, foarte popular in armata canadiana,
este artizanul dezamorsarii mai multor conflicte in intreaga lume,
din tara natala pana in Balcani, in Bosnia si Kosovo. Ceea ce se stie
mai putin despre viata generalului este ca s-a nascut in Romania, la
Bucuresti, in urma cu 68 de ani. Parintii sai, mama de origine
americana si tatal scotian, au fost trimisi in timpul celui de-al
doilea razboi mondial in Romania. Tatal sau, un inginer scotian pe
nume Alfred Gardyne de Chastelain, era angajatul companiei petroliere
British Petroleum. Compania l-a detasat in Romania pentru a lucra pe
campurile petroliere de aici. Alfred a venit insotit si de sotia sa,
o scriitoare de origine americana, Marion Elizabeth de Chastelain.
Imediat dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, parintii
viitorului general au lucrat in secret pentru serviciul de spionaj
britanic. in timpul razboiului, sotii de Chastelain au fost
capturati. in Bucuresti, a venit pe lume micutul John, viitorul
general. Dupa razboi, familia lui s-a mutat la Edinburgh, in Scotia,
unde John a urmat colegiul Fettes. Sotii de Chastelain s-au mutat
apoi in Canada, unde John s-a inscris la Royal Military College. Dupa
ce a intrat in randurile armatei, John de Chastelain s-a remarcat
imediat. Cariera s-a militara a culminat cu numirea in postul de sef
al statului major. Recunoscut negociator, generalul a pus capat unui
conflict intre guvernul din Quebec si indienii canadieni si s-a
implicat in conflictele din Bosnia si Kosovo, inainte de a primi
sarcina dezarmarii Armatei Republicane Irlandeze.
http://www.libertatea.ro/index.jsp?page=magazine&detail=article&aid=129663

Romanii de la Google

SANSA. Sediul Google, locul in care orice tanar bine pregatit poate
sa ajunga daca trece de interviul telefonic
Vreti sa lucrati la Google? Nimic mai simplu: invatati pe rupte,
exersati, candidati. Tudor Leu (23 de ani) si Octavian Costache (24
de ani) asa au procedat si acum sunt doi „Googlers".
Oare ce l-a atras pe Tudor Leu la Google? Asigurarea medicala inclusa
in contract? Mesele zilnice gratis? Terenul de sport al companiei? Ei
bine, nu! Dupa terminarea liceului in Romania, Leu a absolvit
Massachusetts Institute of Technology (MIT) si a mai facut un master
la aceeasi institutie. Din multimea de firme care venisera
sa „vaneze" absolventi, Tudor a ales Google pentru ca este „o
companie ambitioasa, extraordinara atat prin nivelul produselor, cat
si prin nivelul angajatilor".
Desi nu vrea sa spuna cu ce se ocupa exact acolo si nici cat castiga
(secret profesional!), Tudor este atat de incantat de job-ul lui,
incat si-a convins un prieten sa lucreze in acelasi loc. Octavian
Costache va pleca in curand la New York, pentru a lucra ca „inginer
software". Acolo va putea sa-si aleaga echipa din care vrea sa faca
parte. Dupa trimiterea CV-ului, Costache a dat un interviu prin
telefon si unul fata in fata, in Statele Unite (toate cheltuielile
legate de deplasare i-au fost achitate de Google).

„Prefer sa raman aici pentru moment"

Tudor Leu dezvaluie un lucru de baza din cultura organizationala a
companiei Google: „Incearca sa aplice in interior o strategie
diferita de cea a companiilor mai vechi - Microsoft, Oracle, IBM. De
exemplu, poti sa-ti petreci 20 la suta din timp pe un proiect la
alegerea ta, fara sa fie nevoie sa raportezi rezultatele. Important
este ca spiritul inventiv sa nu fie sufocat de birocratie." Timpul de
lucru nu este fix. Tudor poate petrece la serviciu oricat de multe
ore doreste, dar are o „portie" de munca de 9-12 ore zilnic.
Desi acolo este inconjurat de lucruri care-i amintesc de tara natala,
Leu nu intentioneaza deocamdata sa se intoarca: „Romania e tentanta
si interesanta profesional pentru ca e un teren mai nou. Prefer sa
raman insa aici pentru moment, imi place mai mult sa lucrez la o
companie care revolutioneaza felul in care accesam informatia de
orice fel".
Spre deosebire de Leu, Octavian Costache, viitor angajat la Google,
are o oarecare experienta romaneasca. El a predat la Universitatea
Politehnica si nu regreta aceasta perioada: „Imi place sa predau, sa
explic, sa entuziasmez studentii. Din pacate, satisfactiile sunt mici
pentru ca, in afara de predare, nu poti face decat putine lucruri
interesante in sistemul de invatamant romanesc". Octavian a avut mai
multe initiative in tara, majoritatea legate de design Web, si chiar
a castigat premii la festivalul Internetics cu unele dintre creatiile
sale.

„Plec cu gandul ca vreau sa schimb lumea"

Desi pleaca spre New York in curand, luand cu el si „o patura promisa
de bunica drept zestre", Octavian Costache nu crede ca totul este
pierdut aici. „In Romania, acum este momentul in care se pot incepe
afaceri. Vin din ce in ce mai multi bani, apar oameni dispusi sa
plateasca pentru calitatea serviciilor."
Tudor Leu este si el optimist in ceea ce priveste viitorul tinerilor
programatori in tara: „Nu ma aventurez in pronosticuri. Cred ca
tinerii programatori care au si spirit intreprinzator pot ajunge
departe".
Acest tip de oameni pot fi gasiti pe culoarele sediilor companiei
Google, dar Leu este de parere ca „nu exista un profil standard al
unui „Googler". Poti intalni aici cercetatori cu experienta,
personalitati din lumea informaticii, proaspat absolventi de
facultate, fiecare cu pasiunile lui si cu stilul lui de a fi". Daca
Tudor are deja o anumita maturitate profesionala, Octavian Costache
asteapta foarte multe de la viitorul sau job. „Acolo ma asteapta doua
monitoare TFT de 24 de inch, visul meu de-o viata", spune el razand,
dupa care devine brusc serios: „Ma mai asteapta provocari cum nu cred
ca as mai gasi in alta parte. Plec cu gandul ca vreau sa schimb
lumea. Nu glumesc, stiu ca pot.

http://www.expres.ro/diverse/?news_id=198477

Noua Cortina de Fier
Gh. Bratescu

Sunt opt milioane de romani care traiesc in afara frontierelor tarii.
Acestea sunt cele mai recente date publicate oficial de catre
autoritatile de la Bucuresti. Deosebit de acesti cetateni romani, cu
acte in regula, exista, insa cel putin doua milioane care au plecat
din tara in ultimii cativa ani, avand un statut ilegal in strainatate
si care evita a se reintoarce acasa din motive diverse. Cu o asemenea
populatie dispersata in diverse zone planetare din Europa, pana in
Australia, Romania are o problema de rezolvat, aceea a protejarii
cetatenilor sai, indiferent unde se afla. Aceasta nu numai din
interese emotionale, culturale si juridice, dar si economice.
Milioanele de romani care penduleaza anual, din tara in Israel,
Spania, Italia, Franta, Marea Britanie, Germania si Ungaria, intr-o
contemporana transhumanta, angajati de diversi intreprinzatori sa
lucreze temporar, aduc Romaniei un venit substantial, apreciat a
atinge circa zece la suta din Produsl Intern Brut -PIB al tarii. In
acelasi timp, tarile beneficiare au de asemenea de castigat, datorita
unei maini de lucru nepretentioasa si bine calificata. In Israel, de
exemplu, strazi si chiar cartiere din multe orase sunt realizate de
constructori romani, angajati cu contracte de lucru stabile. Dar cei
mai multi romani sunt insa prezenti in tarile Uniunii Europene, mai
cu seama in Spania, Grecia, Germania si Ungaria, unde sunt angajati
ca zilieri indeosebi la anumite munci agricole. Sutele de mii de
romani, unii deja porecliti "capsunari", alcatuiesc in prezent o
patura sociala distincta in Spania, fiind considerata o minoritate
nationala in aceasta tara, desi numarul ei oscileaza de la sezon la
sezon si de la an la an, tinzand sa creasca. In Italia, tara renumita
pentru constructorii sai, romanii nu sunt nici ei mai prejos, fiind
cautati indeobste ca mozaicari, instalatori de apa si canalizare,
electricieni si salahori, care presteaza muncile cele mai grele pe
santiere, zece si chiar mai multe ore zilnic, fara a apela la
sindicate, obisnuiti cu acest regim inca din tara si multumiti ca pot
castiga un ban in plus. "Zi lumina", adica din zori si pana seara,
lucreaza zeci de mii de tarani romani in viile din Ungaria si in
livezile de citrice din Grecia. In Marea Britanie, instalatorii si
electricienii romani sunt renumiti pentru priceperea lor, iar in
Germania exista multi romani angajati ca personal hotelier, bucatari
si cofetari, asistente medicale etc. Depanatorii auto sunt gasiti si
cautati in Franta, dar si in alte state occidentale.

Extinderea Uniunii Europene a creat o problema pentru tarile mai
vechi in acest organism continental, speriate de un aflux al mainii
de lucru ieftine provenite din noile state acceptate. Brusc, 12 state
occidentale au introdus restrictii la trecerea frontierelor lor
pentru cetatenii proveniti din recentele intrate in UE, de teama ca
vor asista la o migratie masiva a populatiei din est spre vest. In
schimb, Marea Britanie, Irlanda, Islanda si Suedia s-au abtinut de a
promova asemenea masuri discriminatorii, intelegand inutilitatea lor.
Desi Parlamentul European a ridicat artificial o noua Cortina de
Fier, in pofida faptului ca sustine cu vehementa libera circulatie
umana, ca un drept fundamental democratic, criticile nu contenesc
chiar in acest for. Insa realitatea pare a fi ignorata. Franta si
Germania, tarile cele mai influente in UE, au promis ca vor solutiona
problema respectiva anul viitor, insa exista semnale ca restrictiile
vor fi ridicate doar in anul 2010.

Ciudat este ca, printre alte tari care au restrictii se afla si
Ungaria. Foarte recent, Consiliul Europei i-a cerut Budapestei sa
extinda restrictiile severe, discriminatorii si la frontiera ei
dinspre Romania, tara care urmeaza sa devina membru cu drepturi
depline in UE doar peste un an. Raspunsul guvernului ungar a fost
negativ, invocandu-se faptul ca, in mod devenit traditional,
muncitori din Romania contribuie la sustinerea economiei sale agrare,
ceea ce este si in folosul UE. Atitudinea Budapestei cuprinde insa in
mod diplomatic argumentul opozitiei Ungariei la restrictiile impuse
si ei. In acelasi timp, paradoxul noii Cortine de Fier a fost impus
si Romaniei, desi urmeaza a primi statutul de membra a UE. Comisia
Europeana cere in mod repetat Bucurestiului sa inaspreasca accesul pe
teritoriul sau si de aici in Spatiul Schengen, a cetatenilor
proveniti indeosebi din Republica Moldova. Evident, o asemenea cerere
lezeaza interesele naturale ale Romaniei, care priveste pe basarabeni
ca facand parte din natiunea romana. De aici si refuzul politicos al
Bucurestiului de a tine cont de asemenea "recomandari". In acelasi
timp privim si la permanentele "avertizari" ale Comisiei Europene ce-
i sunt adresate Romaniei privitor la lipsa de securizare a
frontierelor sale de rasarit. Sigur, in spatele acestor "avertizari"
nu se afla neglijenta romanilor in a-si asigura paza frontierei care,
in realitate, este perfect etansa, fiind prevazuta in prezent cu
dispozitive electronice si alte mijloace tehnice asigurate de
Germania, care fac practic imposibila intrarea oricarui intrus pe
teritoriul romanesc, ziua si noaptea. In orice caz, Romania dispune
de o retea granicereasca solida, considerata a fi mai eficienta chiar
decat cea germana. Problema este insa teama unor tari din Occident
ca "vor navali" spre ele valuri de migratori din rasaritul Europei.

In conditiile globalizarii, a liberalizarii economiei europene si
liberei circulatii a fortei de munca, noua Cortina de Fier, chiar
daca ea va disparea in urmatorii ani, nu poate avea, obiectiv privind
consecintele, decat un efect negativ, mai cu seama in tarile care au
impus restrictii discriminatorii. Pentru moment, propaganda xenofoba
si demagogia facuta de diverse partide politice in Franta si in
Germania, in scop electoral, deplangand un iluzoriu pericol al
imigrantilor ce vor crea somaj in Occident, s-ar putea solda cu ceva
voturi. Dar pe termen mediu si lung, restrictiile se vor dovedi
paguboase. Studii date recent publicitatii arata o crestere a
veniturilor fiscale datorita migratiei sezoniere a fortei de munca,
ceea ce a condus pana la urma in Spania la renuntarea restrictiilor
impuse de Comisia Europeana. In Italia s-a produs acelasi fenomen. Un
alt studiu, de aceasta data britanic, este re-levant prin
rigurozitatea sa. Plin de date statistice, utilizate in comentariu,
studiul releva ca, anul trecut, economia britanica a avut de castigat
circa un miliard de euro de pe urma imigrantilor sezonieri sau mai
putin interesati a se stabili in Marea Britanie. In acelasi timp,
temerea ca forta de munca din rasaritul si centrul Europei va bloca
sistemul salarial britanic s-a dovedit nefondata. Noii veniti nu au
ocupat in masa decat trei sectoare economice, unde localnicii ezita
sa lucreze. Este vorba de sectorul sanitar, serviciile menajere si de
salubrizare, ca si cele din alimentatia publica, unde salariile sunt
foarte mici si evitate de britanici. Ceva si mai interesant.
Ministerul de Interne britanic a dat publicitatii un fapt exceptional
pentru romani, indeosebi. Afluxul de specialisti romani in
informatica si fizica nu a condus la scaderea salariilor omologilor
lor britanici, ci la dezvoltarea unor sectoare mai rapid decat in
restul continentului.

Sigur, in Occident mai haladuiesc tot felul de paraziti sociali si
infractori proveniti si din Romania. Acestia sunt insa o infima
minoritate, fata de grosul celor care muncesc cinstit, rezolvandu-si
problemele lor personale, dar contribuind si la dezvoltarea economica
atat a UE, cat si a Romaniei. Este salutar faptul ca in strategia de
politica externa a Romaniei, expusa recent de presedintele Basescu s-
a introdus in mod ferm asigurarea de catre guvernul tarii a unui
sprijin total pentru diaspora romana si cetatenilor care lucreaza in
afara frontierelor tarii, aceasta pozitie marcand o noua atitudine
nationala.

Balada semidoctului din diaspora

Una care s-ar potrivi "licentiatilor" (d)in RO pe puncte:

A venit asara mamaaaaaaaaaaaaa
Din satucu-i de depaaaaaaaaaaarte
Ca sa vaza ca fecioruuuuuuuu-i
A facut degeaba caaaaarteeeeeeee.