MOSSAD/SHIN BET

https://pietrelevorbesc.wordpress.com/2015/02/24/al-jazeera-publica-documente-secrete-ale-mossad-cia-mi6-si-fsb/

https://pietrelevorbesc.wordpress.com/2015/02/25/noi-informatii-despre-tacticile-folosite-de-mossad/

http://www.romanialibera.ro/special/dezvaluiri/dezvaluiri--%E2%80%9Eeu--iranian--spion-al-cia-si-al-mossadului%E2%80%9C-337616

Citesc acum o carte captivanta scrisa de Michael Bar-Zohar si Nissim Mishal " MOSSAD - Istoria sangeroasa a spionajului israelian " ( titlul original " Mossad : The Greatest Missions of the Israeli Secret Service " ) aparuta anul asta 2014 la editura Litera.




Michael Bar-Zohar, om politic, fost membru in Knesset, scriitor, biograf official al lui Shimon Peres si David Ben Gurion, este expert in istoria spionajului israelian. Cartile lui au fost traduse in 18 limbi.

Nissim Mishal , absolvent de studii politice, este unul dintre cei mai cunoscuti oameni de televiziune din tara sa si autorul mai multor bestselluri  despre istoria statului Israel.

( prezentarea pe ultima coperta a cartii )  




Este ultima carte despre Mossad  aparuta in Romania in ultimii 20 de ani. Parca asta e cea mai buna.

http://adevarul.ro/international/in-lume/mosadul-isi-schimba-tehnicile-recrutare-muta-facebook-1_5370f7460d133766a897237f/index.html

Operatiunile TOP SECRET ale serviciilor de spionaj (VIII)

http://cultural.bzi.ro/organizarea-operatiunii-mania-lui-dumnezeu-11873

Shin Beth a dejucat atentate teroriste în Ierusalim

Shin Beth, agenţia israeliană de securitate, a arestat trei palestinieni, membri ai unei celule teroriste ce opera în numele Al Qaeda şi care pregăteau atentate sinucigaşe la Ierusalim ...

Am citit recent o valoroasa istorie a comunitatii de informatii din Israel, din 1948 pana in present  :

SPIONI IMPOTRIVA ARMAGHEDONULUI de Dan Raviv si Yossi Melman , tiparita de Meteor Publishing ( 496 pagini ) in acest an care tocmai se incheie .

Minunata ! O resursa exceptionala de informatii, dublata de ritmul alert al unui thriller - Bob Schieffer, gazda emisiunii "Face the Nation" de la CBS

http://www.dcnews.ro/2013/10/mossad-serviciul-de-informatii-israelian-l-ar-fi-spionat-pe-sarkozy/

Mosadul a informat SUA despre folosirea de arme chimice în Siria

Adjunct la Mossad, numit șef la Consiliului Naţional israelian de Securitate

The Secret History of the Mossad” de Gordon Thomas

Publicata la New-York - Tradusa în 16 limbi – prezentata

în serial la televiziunea Britanica (canalul 4).

"Mossad-ul este ca gâdele oficial sau ca medicul din Camera Morţii
care administrează injecţia letală. Acţiunile voastre sunt toate
aprobate de Statul Israel. Când ucideţi, voi nu violaţi legea. Voi
executaţi o sentinţă aprobată de primul ministru în exerciţiu." Meir
Amit (Director General al Mossad 1963-1968)

Cartea care face obiectul acestei recenzii poartă titlul "GIDEON'S
SPIES - The Secret History of the Mossad" şi a fost publicată de
Editura St. Martin's Griffin din New York. Tradusă în 16 limbi şi
prezentată sub forma unui serial la Canalul 4 al televiziunii
britanice, cartea este rezultatul unor cercetări minuţioase pe o
durată de 3 ani, în care autorului i s-a permis un acces fără
precedent la persoane cheie din structurile Mossad. Gordon Thomas este
un scriitor britanic cu 53 de cărţi publicate până acum şi vândute în
45 de milioane de exemplare pe tot globul, iar două au fost
ecranizate.

Într-un interviu, autorul a mărturisit că nu ar mai scrie o asemenea
carte despre spionajul israelian, din cauza ameninţărilor de tot felul
primite de la diferite grupuri de interese. Autorul a fost sigur că va
fi arestat pe aeroportul din Tel Aviv la plecarea sa din Israel, motiv
pentru care a încredinţat manuscrisul unor prieteni pentru scoaterea
lui din ţară. Asta explică, poate, de ce despre Mossad nu au fost
publicate până acum cărţi de referinţă cum există despre alte servicii
de spionaj ale lumii.

Despre spionajul american, CIA, sunt publicate peste 200 de cărţi, iar
despre cel britanic, MI5, sunt 51 de cărţi în vânzare. Pe coperta
cărţii este tipărită următoarea concluzie: "Aceasta este una dintre
puţinele cărţi care a captat adevărata natură a guvernului Israelului
şi procesul de gândire al elitei politice israeliene" (Ari
Ben-Menashe, consilier al primului ministru Yitzhak Shamir).

"MOSSAD" sunt iniţialele din ebraică ale instituţiei de stat
israeliene, create la 2 martie 1951 pentru spionaj etern, instituţie
care în traducere se cheamă Institutul pentru Coordonare. Acesta este
pus sub jurisdicţia Ministerului de Externe al Israelului şi include
în structura personalului său ofiţeri superiori reprezentând celelalte
organizaţii ale comunităţii de informaţii ale Israelului: Shin Bet
(siguranţa internă), Aman (spionajul militar al aviaţiei şi marinei
militare). Funcţiile acestor ofiţeri superiori sunt de informare a
Mossad-ului asupra nevoilor specifice ale clientelei sale.

În caz de dezacorduri asupra oricărei cereri formulate Mossad-ului de
către clienţii săi, obiectul dezacordului este supus examinării
primului ministru. Pentru exemplificare, Ben Gurion, primul ministru
la naşterea organizaţiei a dat următoarea clarificare: "Voi veţi da
Mossad-ului lista de cumpărături a instituţiei pe care o reprezentaţi,
Shin Bet sau Aman. Mossad va merge să obţină marfa cerută de voi. Nu
este treaba voastră să ştiţi de unde s-a cumpărat sau ce preţ a plătit
Mossad pentru informaţiile cerute de voi" (pag. 39). Tot Ben Gurion a
definit în scris ordinul de funcţionare a Mossad-ului: "Mossad va
acţiona sub conducerea mea, va lucra conform instrucţiunilor mele şi
va raporta direct mie".

În concluzie, în orice acţiune a Mossad-ului trebuie văzută mâna
invizibilă a primului ministru în exerciţiu la acea oră. În acest
context autorul aduce detalii inedite despre Benyamin Netanyahu, cel
mai tânăr prim-ministru din istoria Israelului. Fiind un om cu
experienţă în domeniul spionajului, se aştepta din partea lui să ştie
cum funcţiona din interior Mossad-ul, când să asculte, cât de departe
se poate merge în acţiuni externe etc.

De la început însă, Benyamin Netanyahu şi-a uimit ofiţerii cu lungă
experienţă în spionajul extern, prin amestecul lui în detaliile
operaţionale. La început a fost interpretat acest amestec ca fiind un
zel exagerat, dar lucrurile au devenit alarmante când nu doar primul
ministru Netanyahu, dar şi soţia sa, Sara, dorea să privească în
spatele paravanului de protecţie al Mossad-ului. Sara invita în
locuinţa ei privată, ofiţeri superiori ai Mossad-ului pentru a
răspunde întrebărilor ei, argumentând că ea urmează exemplul lui
Hillary Clinton, când era Prima Doamnă şi se interesa despre acţiunile
CIA.

Sara Netanyahu a cerut să vadă profilul psihologic al conducătorilor
lumii pe care ea şi soţul ei urmau să îi viziteze sau să îi primească
în vizite de stat. "A cerut în mod special detalii despre activităţile
sexuale ale lui Bill Clinton" (pag. 3). A mai cerut, de asemenea, să
vadă dosarele ambasadorilor Israelului ale căror ambasade urmau să le
fie gazde în călătoriile lor externe. Amuzaţi de cererile ei, ofiţerii
Mossad-ului au replicat soţiei primului ministru că obţinerea unor
asemenea informaţii nu intra în atribuţiile lor de serviciu.



Mossad-ul face SUA părtaşă la Holocaust



Detalii şi mai neaşteptate sunt aduse de această carte în privinţa
primului ministru Yitzhak Shamir, sub a cărui conducere a explodat
scandalul Jonathan Pollard, ofiţer al marinei militare americane,
prins spionând pentru Israel. Acest prim-ministru avea o teorie,
potrivit căreia SUA erau în parte responsabile pentru Holocaustul
evreilor din timpul războiului. El era convins că preşedintele
Franklin Roosevelt ar fi trebuit să cadă la învoială cu Hitler pentru
înlocuirea Angliei cu Germania în Orientul Apropiat. Ca răsplată,
Hitler ar fi permis evreilor germani să emigreze în Palestina şi
Holocaustul nu ar mai fi avut loc vreodată.

Oricât de neverosimilă este această teorie, ea a înveninat vederile
lui Shamir privind America până aproape de ură. El a ordonat
Mossad-ului "ca gest de bunăvoinţă", să trimită în URSS o parte din
cele 500.000 de pagini secrete furate de Jonathan Pollard din SUA.
Shamir spera că acest gest va ameliora relaţiile Israelului cu URSS.
Documentele furate cuprindeau informaţiile la zi ale americanilor
privind apărarea spaţiului aerian sovietic precum şi evaluările anuale
ale CIA ale întregii capabilităţi de război a URSS, fotografii din
satelit, interceptări de comunicaţii şi rapoarte ale agenţilor CIA din
interiorul URSS.

Când Nahum Admoni, directorul general al Mossad-ului, a avertizat pe
Shamir că transmiterea acelor rapoarte va permite în mod sigur
sovieticilor să captureze pe spionii americani din URSS, primul
ministru Shamir a ridicat cu indiferenţă din umeri (pag. 193). Acelaşi
prim-ministru apare în carte implicat în asasinarea lui Robert
Maxwell, proprietarul ziarelor "Daily Mirror" din Londra şi "Maariv"
din Tel Aviv.

În decursul anilor, Maxwell devenise un agent de influenţă major al
Israelului în Occident. Pe yahtul său, şeful Mossad-ului, Nahum Admoni
l-a întâlnit în secret pe Vladimir Kriucikov, şeful KGB, în anul 1990,
înaintea loviturii de stat contra lui Gorbaciov. Kriucikov venise în
numele conspiratorilor de la Moscova să propună Israelului
următoarele: Mossad va uza de influenţa sa în SUA şi Europa pentru
recunoaşterea noului guvern ce se va instala după debarcarea lui
Gorbaciov. La schimb, Kriucikov promitea Israelului libera emigrare a
evreilor sovietici.

Un an mai târziu, la 30 septembrie 1991, când Kriucikov se afla în
închisoare pentru eşecul complotului, Robert Maxwell ameninţa
Mossad-ul că va dezvălui lumii secretul întrevederii lui Kriucikov cu
Admoni de pe yahtul său, dacă nu i se returnează milioanele de dolari
furate împreună din fondul de pensii al jurnaliştilor de la ziarul
"Maariv" din Tel Aviv. Urmare acestui şantaj, Robert Maxwell este
ucis.

Cartea explică succesul constant al Mossad-ului în culegerea de
informaţii la scară mondială prin inventarea SAYANIM-ului de către
Meir Amit, directorul Mossadului între 1963 şi 1968. În traducere din
ebraică, Sayamin înseamnă "ajutor voluntar de la evrei". Fiecare SAYAN
a fost şi este un exemplu al coeziunii istorice a comunităţii evreilor
din lume. Indiferent de jurământul de credinţă al evreului faţă de
ţara în care se află, "ÎN ULTIMĂ INSTANŢĂ UN EVREU VA ADMITE EXISTENŢA
UNEI LOIALITĂŢI MAI MARI: CEA MISTICĂ FAŢĂ DE ISRAEL ŞI A NEVOII DE A
AJUTA ISRAELUL CONTRA DUŞMANILOR SĂI". Sayanim a îndeplinit multe
funcţii: un sayan care lucrează la o firmă de închiriat automobile, va
furniza unui ofiţer Mossad un vehicul fără actele legale necesare
închirierii (actul de identitate, permisul de conducere, cartea de
credit etc.).

Un sayan de la un hotel va oferi cazare fără actele de rigoare. Un
bancher sayan va descuia uşa băncii în afara orelor de program şi va
furniza banii necesari. Un medic sayan va acorda ajutor medical,
tratând o rană de glonţ, fără informarea poliţiei. Sayanii nu primesc
bani, decât pentru acoperirea cheltuielilor generate de serviciile
lor, restul efortului lor este strict voluntar şi gratuit. Ei
colectează date tehnice şi tot felul de informaţii "la vedere": un
zvon aflat la o petrecere selectă, o ştire de la radioul local, un
paragraf dintr-un ziar, o poveste cu tâlc la o cină din "lumea bună".
Sayanii oferă gratuit şi voluntar piste noi de investigaţie pentru
Mossad. În anul 1998 erau 4.000 de persoane sayan în Anglia şi aproape
16.000 în SUA.



Vaticanul, cel mai mare adversar al Mossad-ului



Un sayan care lucra ca mic funcţionar la un bogătaş creştin din Roma,
face o copie în anul 1979 de pe un document primit de la Vatican de
stăpânul lui. Era o propunere a Papei Ioan Paul al II-lea către O.N.U.
de transformare a Ierusalimului în oraş internaţional, patrolat de
căştile albastre ale trupelor O.N.U. şi în care Vaticanul urma să aibă
răspunderea tuturor lăcaşelor de cult creştin. În câteva ore, acest
document ajunge pe biroul lui Menachem Begin, primul ministru al
Israelului, unde provoacă consternare. Conducătorii Israelului se
temeau cel mai mult de acţiunile Vaticanului, după cum declara primul
ministru Golda Meir: "Sunt fascinată de structura marxistă a
papalităţii. În primul rând este puterea ei financiară care e aproape
fără precedent. Apoi, papalitatea acţionează fără partide politice sau
sindicate. Întregul aparat este organizat pentru control. Curia Romană
controlează episcopii, episcopii controlează clerul, clerul
controlează pe laici. Cu multitudinea lor de secretariate, comisii şi
structuri, papalitatea este un sistem croit special pentru spionaj şi
informare" (pag. 213). Israelienii sunt permanent cu ochii pe Vatican
pentru că ştiu că au un adversar de temut, cu peste 500 de ani de
experienţă informativă. În plus, Vaticanul este ostil Israelului şi un
prieten declarat al palestinienilor. De aici, eforturile constante din
partea Israelului de a găsi cu Vaticanul un modus vivendi.

Preşedintele Ronald Reagan a stabilit cu Papa Ioan Paul al II-lea un
acord fără precedent în istoria SUA, în baza căruia Papei va fi
complet informat în toate aspectele politicii americane pe plan
militar, politic şi economic. Concret, în fiecare vineri la orele 20,
şeful rezidenţei CIA din Italia aducea Papei ultimele secrete obţinute
de SUA de la reţeaua de sateliţi şi de la alte dispozitive de
ascultare electronică sau de la agenţii CIA din lume. Niciodată în cei
500 de ani de istorie diplomatică, nu a fost mai implicat Vaticanul în
acţiuni internaţionale ca în timpul Papei Ioan Paul al II-lea.

La 13 mai 1981, Papa era să fie ucis pentru activismul său, prin
atentatul comis de turcul Mehmet Ali Agca. Mossad-ul a aflat din
acţiuni proprii cine a ordonat turcului Agca să comită atentatul la
viaţa Papei şi a comunicat Vaticanului rezultatul investigaţiei sale.
Atentatul a fost pregătit în detaliu la Teheran, cu aprobarea şi
sprijinul ayatolahului Ruhollah Khomeini, care vedea în asasinarea
papei prima salvă în războiul contra Occidentului şi a valorilor sale,
pe care Khomeini le considera aprobate de cea mai mare biserică
creştină a lumii. Drept justificare erau citate la Teheran cuvintele
Papei la o întrevedere de la Roma: "Ceea ce învaţă pe oameni Coranul
este agresiune. Ceea ce învăţăm noi pe oameni este pacea.

Desigur, natura umană distorsionează orice mesaj trimis de religie.
Dar în pofida faptului că oamenii pot apuca pe căi greşite din cauza
viciilor şi a obiceiurilor rele, creştinătatea aspiră la pace şi
iubire. Islamul este o religie care atacă. Dacă se începe prin
propovăduirea agresiunii la întreaga comunitate, se va sfârşi prin
cultivarea elementelor negative în fiecare om. Se ştie unde duce asta:
asemenea oameni ne vor asalta violent" (pag. 238). Papa a reacţionat
prompt la aflarea veştii şi a surprins întreaga lume prin vizita sa
inopinată la închisoarea din Roma, unde era încarcerat Agca.

Turcul a confirmat că totul a pornit de la Teheran. Asta a influenţat
atitudinea Papei faţă de Islam şi faţă de Israel. În mod frecvent,
Papa va prezice în cercul lui intim de la Vatican că noul conflict al
lumii nu va fi dintre Est şi Vest, adică dintre SUA şi Rusia, ci între
Islamul fundamentalist şi creştinătate (pag. 242). În decembrie 1993
Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut statul Israel şi a stabilit
relaţii diplomatice cu acesta.



Asasinarea lui Yizhak Rabin, un mister

Un capitol surprinzător al acestei cărţi este cel privind asasinarea
în Israel a primului ministru Yizhak Rabin de către Yogal Amir. Un
renumit jurnalist, Barry Chamish, a strâns şi a publicat pe Internet
toate rapoartele medicale şi balistice, precum şi depoziţiile făcute
la tribunal de cei care îl păzeau pe Rabin, de medicii, care au
încercat să îi salveze viaţa şi interviurile luate israelienilor din
comunitatea de informaţii.

Concluziile sunt şocante: "Teoria unui asasin, acceptată de Comisia de
Anchetă a guvernului este falsă şi are scopul acoperirii unui atentat
regizat, cu acordul primului ministru, atentat proiectat să eşueze,
dar să refacă popularitatea în scădere a lui Rabin cu electoratul
Israelului. Yogal Amir a acceptat faţă de stăpânii săi din comunitatea
de informaţii să joace rolul de puşcaş unic. Amir a fost echipat cu
gloanţe oarbe şi a tras un singur foc, nu trei cum se credea.

Yizhak Rabin nu avea sânge pe el, a mers fără sprijin pe picioarele
lui la automobilul care îl aştepta. În timpul cursei stranii spre
spital, Rabin a fost împuşcat de două ori cu gloanţe adevărate, care
au fost trase din pistolul propriului său bodyguard, Yoram Rubin. Arma
sa a dispărut la spital şi nu a mai fost găsită vreodată. Rubin se va
sinucide ulterior" (pag. 133). Independent de ancheta lui Barry
Chamish, există depoziţii sub stare de jurământ care susţin acuzaţia
lui Chamish că "ce s-a întâmplat acolo este profund ascuns şi
conspiratorial". La proces, Yogal Amir a declarat: "Dacă vă spun
adevărul, întregul sistem se va prăbuşi. Cunosc destul pentru a
distruge această ţară" (pag. 134).



Mossad-ul ştia cine a omorât-o pe prinţesa Diana



Cele mai fascinante pagini ale cărţii de faţă rămân totuşi cele
privind moartea prinţesei Diana. Mossad-ul recrutase în serviciul
Israelului, cu câteva zile înaintea decesului Dianei, pe Henri Paul,
şeful agenţilor de pază şi supraveghere informativă de la Hotelul Ritz
din Paris, care va duce cu el în mormânt atât pe Diana, cât şi pe fiul
proprietarului hotelului Ritz. Este o lungă listă a indiciilor unei
conspiraţii contra Dianei şi autorul le înşiră pe toate în mod metodic
şi fără menajamente.

Menţionez un singur indiciu edificator. Un fost ofiţer britanic din
spionajului extern, MI6, pe nume Tomlinson, refugiat în Elveţia, a pus
pe Internet numele reale a 12 colegi de la MI 6 a căror misiune era
uciderea Dianei, fapt care a provocat un imens scandal în Anglia.
Guvernul britanic a emis un mandat de arestare pe numele lui Tomlinson
şi a retras în Anglia pe cei 12 ofiţeri din misiunile lor externe.

În încheiere, amintesc şi alte subiecte incendiare abordate de autor
în această carte: precum faptul că Vaticanul şi Mafia italiană au
strâns 200 de milioane de dolari pentru sindicatul polonez
SOLIDARNOST, bani furaţi de Mossad pentru finanţarea operaţiunilor lor
"negre"; Mossad-ul avea în anul 1998 o echipă de ofiţeri asasini de 48
de persoane dintre care şase erau femei - media lor de vârstă avea 25
de ani şi erau în perfectă condiţie fizică (pag. 123); Israelul este a
patra putere nucleară a lumii, cu un arsenal de 200 de bombe atomice

Shin Beth interzice ministrului Mediului, Gilad Erdan, să meargă în Qatar

Cum se spionează reciproc Mossad-ul şi CIA


21:25Mossad, serviciul israelian de informaţii, i-ar spiona pe agenţii CIA staţionaţi în Israel şi ar reprezenta un pericol de contraspionaj pentru americani, scrie agenţia AP. Articol complet

Fost şef al Mossad:"Un atac al Israelului asupra Iranului ar fi devastator pentru ţara noastră"
Fostul şef al Mossad, Meir Dagan, a declarat că o lovitură dată de Israel Iranului, ar duce la un atac cu rachete asupra Israelului care ar avea un impact devastator asupra ţării, într-un interviu acordat duminică pentru postul de televiziune CBS.
Conform spuselor lui Dagan, există şanse foarte mari pentru începerea unui război în regiune. Întrebat cum ar face faţă Israelul unei asemenea situaţii, fostul şef al Mossad a sugerat că "ţara va trece prin momente dificile pentru mai mult timp". Totodată, el îşi exprimă scepticismul în legătură cu efectul pe care un atac israelian l-ar avea asupra programului nuclear iranian. Dagan susţine că nu există doar patru locaţii unde se pregătesc arme nucleare, ci mii. Astfel, niciun atac militar nu ar putea opri proiectul nuclear, ci ar putea doar să îl amâne.

Pe parcursul interviului, Dagan a declarat că nu este momentul potrivit pentru un atac asupra Iranului şi că preşedintele iranian Mahmoud Ahmadinejad este o persoană raţională.

Fostul şef al serviciilor secrete israeliene preferă o instigare a guvernelor din vest la schimbarea regimului din Iran, faţă de un atac militar.

Dagan a declarat că are încredere în Statele Unite şi speră că preşedintele Barack Obama va reuşi oprirea programului nuclear din Iran. "Preşedintele Obama a susţinut că acţiunea militară este una dintre opţiuni şi că nu va permite Iranului să îşi ducă programul până la capăt, iar de obicei eu am încredere în preşedintele Statelor Unite", continuă Dagan.

Când moderatorul emisiunii i-a sugerat că ar pleda pentru un atac american asupra Iranului în locul unei lovituri din partea Israelului, Dagan a răspuns: "Dacă ar fi ca cineva să atace locaţiile nucleare din Iran, cu siguranţă mi-aş dori ca americanii să fie aceia".

În final, fostul şef al Mossad a susţinut că deţinerea armamentului nuclear de către Iran nu este o problemă doar pentru Israel, ci o problemă internaţională.