MOSSAD/SHIN BET

http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/mossadul-si-cia-isi-pun-bete-in-roate-in-lupta-impotriva-iranului-253685.html

http://www.romanialibera.ro/actualitate/mapamond/directorul-mossad-in-vizita-secreta-in-sua-pentru-a-discuta-despre-criza-iraniana-252031.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/mossadul-a-recrutat-militanti-pakistanezi-care-sa-comita-atentate-in-iran-dandu-se-drept-9614.html

Agenţi israelieni au recrutat militanţi din rândul Jundallah, o organizaţie sunnită pakistaneză care comite atentate în Iran, dându-se drept membri CIA, a dezvăluit ieri revista Foreign Policy, citată de AFP.
Sursa: Reuters

Această operaţiune, numită "pavilion fals" şi care urmăreşte plasarea responsabilităţii pentru o acţiune către altcineva, a fost descoperită de Washington în 2007-2008 şi a stârnit iritarea preşedintelui George W. Bush.

CIA, agenţia de spionaj extern a Statelor Unite, a descoperit la acea dată că agenţi ai Mossadului, omologul său israelian, au desfăşurat acţiuni de recrutare a membrilor Jundallah, în special la Londra, dându-se drept agenţi CIA. Agenţia a refuzat să comenteze dezvăluirile revistei americane, mai scrie AFP, preluată de Agerpres.

http://www.ziuaveche.ro/top-secret/servicii-secrete/operatiunile-secrete-ale-mossad-soc-si-groaza-68664.html

http://www.evz.ro/detalii/stiri/mossadul-banuit-ca-elimina-creierele-nucleare-iraniene-961187.html

Se află Mossadul în spatele morţii unui general iranian?

Campanie Mossad în Iran?
Autorităţile iraniene afirmă că o serie de atacuri cărora le-au căzut victimă mai mulţi oameni de ştiinţă ar face parte dintr-o campanie de asasinări condusă de Israel, SUA şi Marea Britanie împotriva programului nuclear al statului din Orientul Mijlociu.

Sâmbătă, Darius Rezaei, un fizician în vârstă de 35 de ani, a fost împuşcat mortal de doi motociclişti, în timp ce îşi aştepta copilul să iasă de la grădiniţă. Nu este primul astfel de incident din ultimii ani, relatează cotidianul american The New York Times; astfel, Fereydoon Abbasi, aflat la conducerea Organizaţiei de Energie Atomică a Iranului, a fost atacat în noiembrie anul trecut, când un motociclist a lipit o bombă pe portiera maşinii sale. Abbasi a reacţionat rapid, părăsind automobilul, şi a scăpat doar cu răni minore. În aceeaşi zi însă, Majid Shahriari, şeful unui important proiect nuclear, a fost ucis într-un atac similar. Cu câteva luni mai înainte, în ianuarie 2010, un alt fizician, Masoud Ali Mohammedi, a fost ucis de o bombă montată pe motocicleta sa.

Informaţii contradictorii în presa iraniană

Rolul lui Rezaei, cea mai recentă victimă, în programul nuclear iranian, este încă neclar; astfel, după ce iniţial mai multe agenţii iraniene de ştiri raportaseră că fizicianul era implicat în acest program, agenţia semioficială Fars a anunţat că acesta era, de fapt, student la universitatea Khajeh Nasir. Totuşi, această versiune nu este neapărat credibilă; conform cotidianului israelian Haaretz, Rezaei era profesor universitar în oraşul Arabil şi membru al Organizaţiei de Energie Atomică, iar tema doctoratului său fusese transportul de neu-troni - un proces important pentru reacţiile nucleare din reactoare, dar şi din bombe.

Mai mulţi oficiali iranieni au condamnat asasinarea lui Rezaei; astfel, liderul parlamentului, Ali Larijani, a declarat că „acţiunea teroristă condusă de americani şi de către regimul sionist este un alt exemplu al nivelului animozităţii acestora faţă de Iran". De asemenea, guvernatorul Teheranului, Morteza Tamaddon, a avertizat că Iranul „îşi păstrează dreptul de a se răzbuna" - fără să precizeze însă în ce ar putea consta această răzbunare sau împotriva cui va fi ea îndreptată.

Asasinarea a survenit la puţin timp după ce un comandant al Gărzilor Revoluţionare, o unitate de elită a armatei iraniene, a declarat că aceasta a preluat paza oamenilor de ştiinţă din programul nuclear.

Statele Unite, Israelul şi mai multe ţări din Europa de Vest au acuzat Iranul, în repetate rânduri, că urmăreşte obţinerea bombei atomice - sub acoperirea programului nuclear civil. Consiliul de Securitate al ONU a impus în repetate rânduri sancţiuni împotriva Iranului..

Posibili spioni Mossad, deconspirați de cutremurul produs în orașul neo-zeelandez Christchurch

Noua Zeelandă și Israelul încearcă să evite un scandal diplomatic, după ce presa a descoperit că un israelian mort în cutremurul devastator din februarie, din orașul Christchurch, era agent Mossad.Guvernul de la Wellington a respins aceste informații.Sursa: REUTERS/Christchurch Press/Iain McGregor
Ziariștii din Noua Zeelandă au dezvăluit că pe urmele spionilor israelieni s-a ajuns după ce la unul dintre cetăţenii israelieni, Benyamin Mizrahi, mort în urma seismului de la începutul anului, s-au găsit cinci paşapoarte cu nume diferite, informează Agerpres. În sprijinul teoriei formulate de jurnaliști vine și întâlnirea care a avut loc, imediat după cutremur, între premierul israelian Benjamin Netanyahu şi omologul său neozeelandez John Key, la iniţiativa celui dintâi.

Cel mai probabil, obiectul discuţiilor l-a constituit reţeaua de agenţi, presupun ziariştii, adăugând că un grup de salvatori israelieni, sosit în zona devastată de cutremur, a fost înlăturat de la lucrări la ordinul guvernului neozeelandez.

Nu se cunoaşte numărul exact al spionilor israelieni care activau în Noua Zeelandă până la cutremur. Mizrahi ar fi făcut parte dintr-un grup care încerca să pirateze sistemul computerizat al poliției neo-zeelandeze, potrivit ziarului israelian Haaretz.

Guvernul neo-zeelandez neagă

Premierul Noii Zeelande, John Key, a refuzat inițial să facă vreun comentariu, mulțumindu-se să declare că acest lucru ar dăuna intereselor naţionale ale ţării sale. Astăzi însă, Key a subliniat că toate relatările din presă legate de acest subiect sunt nefondate.

Premierul a declarat că o investigație lansată imediat după seismul din februarie nu a dus la descoperirea niciunui indiciu care să lege grupul de cetățeni israelieni de activități de spionaj. „Agențiile de securitate au derulat această anchetă și au descoperit că aceștia nu erau altceva decât niște excursioniști”, a adăugat Key.

El a mai precizat că asupra lui Benyamin Mizrahi s-au găsit doar două pașapoarte, unul israelian și unul eliberat de un stat european, pe care nu l-a numit. Cel mai probabil, victima avea dublă cetățenie, a afirmat premierul neo-zeelandez.

Subiectul agenților Mossad este unul sensibil în Noua Zeelandă, în urma unui incident care a avut loc în 2004. Patru bărbați israelieni, acuzați că ar fi fost agenți Mossad, au încercat să obțină un pașaport în numele unui neo-zeelandez care suferise un atac cerebral. Israelienii au fost arestați, iar relațiile diplomatice dintre statul evreu şi Noua Zeelandă au fost suspendate mai bine de un an.

Şi o româncă şi-a pierdut viaţa

Un cutremur cu magnititudinea de 6,3 grade pe scara Richter a avut loc la 22 februarie 2011, în Christchurch, al doilea oraş ca mărime din Noua Zeelandă. În urma seismului, 181 de oameni şi-au pierdut viaţa, inclusiv trei israelieni.

Printre victimele cutremurului din Noua Zeelandă s-a numărat şi românca Lia Hara. În momentul producerii acestuia, românca, profesoară de limba engleză, se afla în clădirea unui post de televiziune din centrul oraşului Christchurch.

Seful Shin Beth - preocupat de riscul aparitiei „extremismului evreiesc”

Seful serviciilor de securitate interna din Israel, Yuval Diskin si-a exprimat preocuparea fata de riscul aparitiei “terorismului evreiesc”, cu ocazia unei intalniri avute cu tineri colonisti din Cisiordania, intalnire transmisa de un post de televiziune.
“Va spun fara ocolisuri. Un evreu care comite acte de terorism constituie pentru stat o tumora mai periculoasa chiar decat Hamas”, gruparea radicala care a castigat recentele alegeri palestiniene, a declarat Yuval Diskin adresandu-se elevilor unui institut religios paramilitar.
“Pot sa va asigur ca vom urmari cu aceeasi energie un terorist evreu care ucide arabi, ca si un arab care omoara evrei”, a avertizat seful Shin Beth, recunoscand, totusi, ca, in Israel, un arab este tratat cu mult mai multa rigoare decat un evreu, pentru acelasi gen de actiuni.
Intalnirea oficialului israelian cu tineri evrei a avut loc in urma cu o luna, insa inregistrarea discursului sau a fost difuzata doar luni de catre Canalul zece al televiziunii israeliene.
Zeci de mii de colonisti si simpatizanti de extrema dreapta au manifestat duminica seara, in centrul Ierusalimului, sub sloganul “Ehud Olmert este nociv pentru evrei”.
“Olmert ne conduce spre un razboi civil”, se putea citi pe o pancarta arborata de protestatari, care se referea la demontarea a noua locuinte din implantarea improvizata Amona, din Cisiordania, devenita simbolul rezistentei colonistilor evrei impotriva demolarii coloniilor “salbatice”.

http://www.ziarulprahova.ro/articol~categorie-lumea-in-care-traim~stire-3988~seful-shin-beth-preocupat-de-riscul-aparitiei-%1Eextremismului-evreiesc%1D.html

Un fost şef al Mossadului recomandă asasinar
Statele occidentale trebuie să colaboreze în încercarea de asasinare a preşedintelui iranian, Mahmoud Ahmadinejad, a declarat un fost director al Mossad, Meir Amit, scrie "The Jerusalem Post". "Chiar dacă în trecut m-am opus asasinării liderilor arabi, această situaţie este diferită, deoarece ea se află în centrul problemei nucleare", a afirmat Amit pentru săptămânalul "Kfar Chabad". El a precizat că nu a perceput o stare de pericol la adresa Israelului, ca urmare a procesului de înarmare nucleară a Teheranului, "dar acest lucru este valabil doar în cazul adoptării unor măsuri". Fostul director al Mossad a declarat, de asemenea, că instalaţia nucleară de la Dimona constituie un element de combatere a intenţiilor lui Ahmadinejad. "Consider că acesta este singurul motiv pentru care nu ne va ataca", a conchis Amit.

Cu ajutorul Mossadului


Raportul de demascare a lui Stalin, ajuns


în Occident



Dupa cel de al doilea razboi mondial, Stalin a pus mâna pe toata Europa centrala si de rasarit, tarile din aceste zone fiind supuse unui regim politic, asa cum a vrut el. De atunci a început si razboiul rece, care a durat, cu alternante de perioade de acalmie si cu crize acute, mai mult de de patru decenii. Razboiul rece a fost unul adevarat si, dincolo de înfruntarea diplomatica, rece - politicoasa, el a avut atributiile unui conflict armat : tari ocupate si natiuni oprimate, operatiuni militare si conflicte între doua doctrine politice, total separate, comunismul si democratia. Un razboi secret si fara mila. Timp de 40 de ani, serviciile secrete ale celor doua blocuri politice s-au înfruntat în toate domeniile posibile si inimaginabile. Acum, în acesti ani de revizionism istoric, în care trecutul se estompeaza cu mare viteza din memoria noastra, este necesara studierea amanuntita a istoriei atât de încâlcita a ultimelor sase decenii. Nu trebuie uitat nici contextul general al razboiului rece, care nu scuza însa tot ceea ce s-a întâmplat, dar explica, în tot cazul, erorile si abuzurile. Mentalitatea comunitatii occidentale a serviciilor secrete era aceea de citadela asediata.


...În seara zilei de 24 februarie 1956, la Moscova membrii delegatiilor straine sosite pentru a asista la cel de al XX-lea congres al Partidului Comunist din Uniunea Sovietica au fost rugati sa paraseasca sala care gazduia importantul eveniment. O buna ocazie pentru oaspeti care s-au bucurat ca pot face plimbari nocturne prin orasul îmbracat în zapada.
Ramasi între ei, cei 1436 de delegati sovietici au asistat la unul dintre cele mai importante momente din istoria tarii lor, dar si din istoria miscarii comuniste. La tribuna a urcat Nikita Hrusciov, prim secretar al PCUS, care a dat citire unui raport secret. În câteva ore, Hrusciov a demolat mitul lui Stalin si a denuntat, în fata unui public împietrit de spaima, câteva dintre numeroasele crime ale fostului conducator. Târziu în noapte, o stranie procesiune de barbati îmbracati în negru parasea tacuta Kremlinul. În grupuri, taciturnii membrii ai Comitetului Central aveau sarcina ca dimineata
sa-i trezeasca pe strainii care fusesera invitati la congres si sa-i conduca la aeroport, prilej cu care trebuia sa le înmâneze o caseta încuiata, fiindca în ea se aflau “documente de cea mai mare importanta”. De fapt, era o copie a raportului prezentat de Hrusciov. Fiecare dintre membrii C.C a semnat o declaratie în care se angaja sa înmâneze respectiva caseta, si sa precizeze ca ea contine documente strict secrete. În acelasi timp, aveau toata libertatea, daca voiau, sa le marturiseasca strainilor ce anume dezvaluiau acele documente, sa discute despre ele, dar le era interzis cu desavârsire sa faca vreo copie dupa acele foi atât de incendiare.
Uimire, începând cu 16 martie 1956, primele fragmente din respectivul raport secret au si fost publicate în presa occidentala, sustin Genovefa Etienne si Claude Moniquet, în “Istoria spionajului mondial”. Cine pusese umarul la aparitia acelor dezvaluiri ? Multa vreme s-a crezut ca CIA fusese cea care ar fi facut rost de o copie a raportului, culmea, din Polonia. Aceasta teorie era însa gresita. Chiar daca institutia americana se gasea la originea divulgarii documentului, nu oamenii ei pusesera mâna pe el. Un serviciu secret înca necunoscut atunci, apartinând tânarului stat Israel (înfiintat cu doar opt ani în urma), pe nume Mossad îsi putea revendica meritul ca facuse rost de uluitorul document.



Adevarul e ca agentii acestuia nu se puteau plânge ca si-au rupt picioarele alergând dupa copia raportului prezentat de Hrusciov. A fost vorba mai curând de un concurs de împrejurari si de o poveste de dragoste, situatii fructificate inteligent de de oamenii Mossadului. La începutul lunii martie 1956, un tânar ziarist polonez de origine israeliana, Victor Greiyevssky, i-a facut o vizita iubitei lui Lucia Branowscy, care ocupa o functie importanta în ierarhia Partidului Comunist Polonez. Pe biroul Luciei, a zarit un dosar pe coperta caruia era scris: “Foarte confidential. Discursul lui Nikita Hrusciov,secretar general al PCUS”. Zeci de ani mai târziu, jurnalistul va povesti: “Am fost cuprins de o teribila curiozitate. Am luat dosarul si i-am spus Luciei: “Pot sa ma uit si eu putin în el?”. Ea mi-a raspuns ca era un document extrem de secret. Lucia mi-a promis ca o sa mi-l dea mai târziu, pe la ora 16.00, caci trebuia sa-l puna în seif, fiindca urma o inspectie”. Imediat ce a început sa lectureze documentele din dosar, Victor si-a dat seama ca în mâna sa are dinamita curata. Dupa câteva minute de gândire, a hotarât sa se deghizeze si sa mearga la Ambasada Israelului, unde un prieten diplomat i-a xeroxat cele 58 de pagini ale raportului prezentat de Nikita Hrusciov.



Când au primit textul, cei de la Mossad au dezvaluit aceasta reusita. Toate serviciile secrete occidentale au stiut de existenta raportului, dar nu-l avusesera sub ochii lor, chiar si CIA anuntase ca s-a decis sa plateasca un milion de dolari pentru un exemplar din acea proza exploziva. Mossadul avea astfel biletul de intrare în rândul importantelor servicii secrete din lume. Numai Washington-ul se însela estimând ca israelienii n-au intrat în posesia documentului original si ca toata povestea este un bluf. Ba mai mult, ca ar fi vorba de o intoxicare.
Istoricul Ray Cline, un vechi functionar al OSS si trecut la CIA, si unul din colaboratorii sai apropiati, Allen Dulles, au convins Agentia americana de autenticitatea raportului aflat în posesia Mossadului. Cline este cel care l-a sfatuit pe Dulles sa publice în presa acest raport , convins ca era de maxim interes pentru opinia publica.
În ultimii ani, Victor Greiyevssky s-a stabilit la Tel-Aviv, unde a emigrat la câteva saptamâni dupa lovitura sa de maestru, pe care, recunoaste, n-ar fi putut-o da fara ajutorul iubitei lui, Lucia Branowsky. Aceasta a plecat cam în aceeasi perioada în Statele Unite. Ray Cline a decedat la 15 martie 1996, în resedinta sa din Arlington din Virginia, la cinci ani dupa ce se bucurase de prabusirea acelei Uniuni Sovietice careia raportul lui Nikita Herusciov - care a avut primul în mâna dovada crimelor staliniste - îi daduse o teribila lovitura înca de atunci, din 1956.
INDEPENDENT NR. 62

Shin Beth, acuzat ca tortureaza detinuti palestinieni
Ziarul Gandul | 07 mai 2007
Agentii serviciilor de securitate interna israeliene (Shin Beth) recurg la "rele tratamente" care pot deveni, uneori, acte de "tortura" impotriva detinutilor palestinieni, se arata intr-un raport al organizatiilor israeliene pentru drepturile omului, citat de AFP. Documentul publicat duminica de B'Tselem (Centru de Informare israelian pentru drepturile omului in teritoriile ocupate) si Centrul pentru apararea persoanelor se bazeaza pe marturiile a 73 de palestinieni din Cisiordania, interogati de Shin Beth intre iulie 2005 si ianuarie 2006.

Ministerul de Interne a apreciat intr-un comunicat ca raportul contine "numeroase erori, acuzatii nefondate si informatii inexacte". Potrivit documentului, in momentul arestarii lor, detinutii au fost batuti, umiliti pentru a fi "temperati", altfel spus slabiti fizic si psihic, inainte ca Shin Beth sa inceapa interogarea lor.

Secretele spionilor
http://www.ziua.net/display.php?data=2000-10-10&id=51434

-- Revista franceza "Le Point" a facut o analiza a ascensiunii si decaderii serviciilor secrete in epoca Internetului si a satelitilor * Pe langa Mossad, CIA, MI6, FSB (KGB), va fi prezentat spionajul chinez dar si cel din Cehia, Polonia si Ungaria * Serialul debuteaza cu Mossad-ul, o agentie devenita mit si trezita acum la realitate * Mega, spionul israelian din anturajul lui Clinton
Odata cu terminarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial si inceputul Razboiului Rece, interesul manifestat de opinia publica fata de activitatea serviciilor secrete a crescut constant si rapid, in acelasi timp cu diversificarea metodelor de actiune si amplificarea rolului lor in viata internationala. Cu toate acestea, setea de informatii a publicului a fost satisfacuta, in cea mai mare parte a cazurilor, intr-o maniera originala ce tine mai ales de zona fictiunii. Situatia nu a ramas insa neschimbata prea mult, pentru ca, in scurt timp, au inceput sa apara in presa o serie de dezvaluiri legate de multe operatiuni ce s-ar fi dorit secrete sau, de ce nu, despre unele esecuri. Incheierea Razboiului Rece nu a adus prea multe modificari in atitudinea opiniei publice, in schimb, s-a produs o diversificare fara precedent a metodelor specifice de lucru, concomitent cu un val de restructurari si regandirea noilor prioritati.

Pe parcursul mai multor episoade, ZIUA va va prezenta un serial publicat de revista franceza "Le Point", serial care intentioneaza sa realizeze un portret al ceea ce s-ar putea numi "serviciile de informatii la sfarsit de mileniu".

In afara faptului ca se vor trece in revista principalele servicii secrete ale lumii, binecunoscutele Mossad, CIA, MI6 si FSB (fostul KGB), serialul, semnat de Andrei Capusan, va dezbate si problema serviciilor chineze, precum si problema structurilor similare din ultimele trei state care au fost acceptate in NATO. Un alt aspect al problemei se refera, in principal, la noile metode de spionaj, specifice secolului XXI. Este vorba despre spionajul electronic, prin aceasta intelegandu-se atat supravegherea comunicatiilor si interceptarea corespondentei pe Internet, cat si folosirea retelelor de sateliti special proiectati pentru asemenea scopuri "neortodoxe". (M.A.B.)

Spionul - subiect de fascinatie

Motto: "Inainte de a declara razboi altui stat, un stat trebuie sa se preocupe sa aiba in serviciul lui spioni in statele neutre si in randul negustorilor, deoarece toti cei care aduc cu ei cate ceva sunt intotdeauna bineveniti in toate statele." (XENOFON, Grecia antica, 426-354 i.e.n.)

Dintotdeauna spionul - sau ceea ce profesionistii prefera sa numeasca agentul - a fascinat si continua sa fascineze. Dovada o reprezinta miile de carti de istorie, volume de memorialistica, romane, filme, seriale TV tratand aceeasi inepuizabila tema: razboiul secret. Insa, imaginea agentului secret creata si raspandita de acestea este cat se poate de eronata, neavand nici cel mai mic raport cu realitatea. Agentul zilelor de astazi nu este nici pe departe un super James Bond practicand toate sporturile si manuind toate tipurile de arme suprasofisticate, nici un ucigas profesionist psihopat, nici o blonda planturoasa smulgand informatii ultrasecrete prin arta seductiei. Cel mai adesea, agentul este un modest functionar civil sau militar caruia, nemaiajungandu-i leafa, se gandeste sa o mai rotunjeasca putin, valorificand cunostintele detinute, potentialul informational acumulat.

Referitor la formatia lor intelectuala, agentii pot fi foarte bine: lingvisti, sociologi, istorici, politologi, psihologi, economisti, chimisti, juristi, medici, ingineri. Si lista este departe de a fi exhaustiva.

La sfarsit de mileniu, trebuie remarcata - si evident apreciata - capacitatea lor de a se adapta la societatea informatizata si de a "opera" pe INTERNET. De la sfarsitul Razboiului Rece ei s-au integrat perfect in spionajul economic, computerizat, marea "provocare" a mileniului III. Si oriunde pe mapamond, din China pana-n Israel, din Europa Centrala pana in cea de Est, din SUA pana-n Franta, din Anglia pana-n Germania, spionii secolului XXI continua sa uimeasca cu performantele lor... Aceasta idee si-a propus s-o demonstreze revista franceza "Le Point" prin serialul publicat in paginile ei, "Ancheta asupra serviciilor de informatii in lume".

Israel - Caderea seniorilor

Miturile au o viata dura. Iar acela al tentacularului si atotputernicului Mossad nu face nici el exceptie de la regula. Candva reputatia acestui serviciu de informatii a fost intr-adevar la inaltime . Lista performantelor agentilor sai apartine incontestabil istoriei universale a serviciilor secrete: obtinerea in 1956 a ultrasecretului raport Hrusciov asupra crimelor stalinismului, capturarea in Argentina, in 1960, a criminalului de razboi Adolf Eichmann sau, 15 ani mai tarziu, operatiunea Entebbe - via Kenya - de salvare a ostaticilor avionului companiei Air France, iata numai cateva dintre acestea, cele mai celebre. Si lista ar putea, neindoielnic, continua. Totusi, aceasta serie de succese inseamna ca, in perioada "varstei de aur " a Mossad-ului, anii '50-'70, serviciile secrete israeliene au fost infailibile. Este drept ca ele au avut in fruntea lor, vreme indelungata, "un om de fier", cunoscut pentru meticulozitatea si rigoarea sa: Isser Harel. Cu toate acestea, nu au lipsit nici esecurile in aceasta epoca de glorie. Cel mai rasunator: afacerea din Lillehammer (Norvegia), unde, in 1973, un piccolo marocan dintr-o cafenea, un anume Ahmed Bouchikhi, a fost asasinat de agentii Mossad-ului. Eroarea a constat in faptul ca nefericita victima a fost luata drept unul din responsabilii palestinieni ai atentatului comis asupra sportivilor israelieni la Jocurile Olimpice de la München, din 1972.

Cateva dintre esecuri

In aparenta, acest esec nu inseamna nimic raportat la fiasco-urile si erorile in cascada pe care le-a cunoscut ulterior Mossad-ul. In aparenta, caci trebuie sa recunoastem ca vremurile s-au schimbat iar astazi este foarte dificil, in Israel ca si oriunde in alta parte, sa scapi de privirile iscoditoare ale presei. Nu mai este posibil, ca acum 20-30 de ani, sa poti musamaliza esecurile sau scandalurile. Astfel, de cativa ani buni, numele sefului Mossad-ului nu mai este tinut secret. Actualul nr. 1 se numeste Ephraim Halevy care i-a succedat anul trecut lui Dany Yatom, in urma unor lamentabile scandaluri care au marcat anul 1998.

Sirul acestora a inceput cu arestarea lui Yehuda Gil, un veteran al serviciului, autor al unor rapoarte alarmiste privind un imaginar informator sirian, plasat in cercuri inalte. Yehuda Gil a fost condamnat la cinci ani de inchisoare. A urmat capturarea la Berna, in februarie 1998, a cinci agenti insarcinati cu instalarea de aparate de ascultare telefonica la domiciliul unui responsabil al Hamas. Dar punctul culminant al esecurilor l-a reprezentat atentatul nereusit, in plin centru al orasului Amman, impotriva unui lider al Hamas, Khaled Mechaal. Sa adaugam la toate acestea arestarea in decembrie, in Cipru, a doi agenti care filmau o baza militara.

Confesiunile lui Ostrovski

Trebuie sa ne raliem afirmatiei unui fost agent Mossad, , facuta intr-o carte rasunatoare de marturisiri si pe care serviciul a incercat din rasputeri s-o impiedice a fi publicata, cum ca acesta este "pervertit" si "inchistat" in obiceiuri proaste. Fara a impartasi aceasta teza, multi experti considera totusi ca Mossad-ul a avut tendinta, in ultimii ani, sa se culce pe lauri. Cu toate acestea, legenda sa este inca vie, iar mitul sau se pare ca renaste din propria-i cenusa, ca pasarea Phoenix. Si exemplul cel mai edificator, in acest sens, il reprezinta un misterios agent secret, care a facut sa se vorbeasca despre el in ultimii ani, in mai multe reprize: un anume Mega - acesta ar fi numele sau de cod - care s-ar ascunde la Casa Alba, in anturajul presedintelui Bill Clinton.

"Le Point"

Serviciile de securitate israeliene şi-au făcut blog
http://www.gandul.info/planeta-nebunilor/serviciile-de-securitate-israeliene-si-au-facut-blog.html?3938;2465599

* Shin Bet speră să atragă astfel specialişti în hi-tech, pentru un salariu bunicel şi program lejer

În speranţa că vor reuşi să recruteze specialişti în înaltă tehnologie, serviciile de securitate internă israeliene (Shin Bet) recurg la o armă modernă: blogul. Pe noul site de Internet, patru angajaţi vorbesc despre viaţa lor şi activitatea în cadrul Shin Bet, care gestionează o reţea de informatori şi agenţi şi joacă un rol-cheie în lupta lansată de Israel împotriva militanţilor palestinieni. Judecând după blog, angajaţii-internauţi par mai degrabă preocupaţi de salarii şi programul de lucru, evocând prea puţin patriotismul sau gustul pentru aventură. Bloggerii sunt însărcinaţi cu aspectul tehonologic al operaţiunilor lansate de agenţie şi nu au treabă cu misiunile din teren. Identificându-se doar cu prima literă din nume, cei patru apar pe pagina de Internet doar sub forma unor siluete negre, dovadă că gustul pentru secret nu a dispărut total. Reuşesc totuşi să cam distrugă mitul lui James Bond. A (Aleph) spulberă rapid iluziile aspiranţilor la o carieră în spionaj: „Nu lucrăm în buncăre şi nu stăm toată ziua cu casca în ureche. Nu folosim girofar, stăm şi noi în trafic, aşa cum face toată lumea”. „Y”, amator de arte marţiale, în vârstă de 34 de ani, spune că ajunge acasă, după serviciu, în jurul orei 18.30, iar salariul „nu este mai mic decât în oricare altă companie de înaltă tehnologie de pe piaţă”. „H” este singura femeie din grup: „Sunt lucruri pe care nu pot să le povestesc în detaliu nici măcar soţului meu. Oricum, nu îmi place să discutăm acasă despre locul de muncă”. Doar câteva rude apropiate ştiu că ea lucrează pentru Shint Bet. Cel de-al patrulea este „N”. Niciunul dintre ei nu face parte din acele comandouri care au făcut celebre în toată lumea serviciile secrete israeliene, de la Mossad la Shin Bet. Blogurile sunt menite să introducă publicul doritor în alte secţiuni ale website-ului Shin Bet, în special cea de recrutări, relatează BBC. Nu se ştie încă dacă operaţiunea de recrutare va avea succes, mai ales că cei patru sunt departe de imaginea agentului din filmele de spionaj, la care toată lumea se aşteaptă. În ultima perioadă, agenţiile de informaţii din lumea întreagă au mari probleme în găsirea de personal nou: MI6-ul britanic a plătit recent o campanie publicitară în acest sens.

Războiul secret al Mossad împotriva Iranului

A trimis Mossadul rechini în Marea Roşie?
Un responsabil egiptean vede în recentele atacuri ale rechinilor o acţiune a Israelului. Atacurile rechinilor ...

Mossadul are sef nou




Tamir Pardo, un veteran al Mossaadului, va prelua conducerea acestui serviciu, a anunţat, luni luni după-amiază, Biroul premierului Benjamin Netanyahu, conform ediţiei online a Jerusalem Post.... Citeste mai mult

Istoria secretă a Mossad-ului: Crime cu acoperire legală
„Mossad-ul este ca gâdele oficial sau ca medicul din Camera Morţii care administrează injecţia letală. Acţiunile voastre sunt toate aprobate de Statul Israel. Când ucideţi, voi nu violaţi legea. Voi executaţi o sentinţă aprobată de primul ministru în exerciţiu.” Meir Amit (Director General al Mossad 1963-1968)
Cartea care face obiectul acestei recenzii poartă titlul „GIDEON’S SPIES - The Secret History of the Mossad” şi a fost publicată de Editura St. Martin’s Griffin din New York. Tradusă în 16 limbi şi prezentată sub forma unui serial la Canalul 4 al televiziunii britanice, cartea este rezultatul unor cercetări minuţioase pe o durată de 3 ani, în care autorului i s-a permis un acces fără precedent la persoane cheie din structurile Mossad. Gordon Thomas este un scriitor britanic cu 53 de cărţi publicate până acum şi vândute în 45 de milioane de exemplare pe tot globul, iar două au fost ecranizate.
Într-un interviu, autorul a mărturisit că nu ar mai scrie o asemenea carte despre spionajul israelian, din cauza ameninţărilor de tot felul primite de la diferite grupuri de interese. Autorul a fost sigur că va fi arestat pe aeroportul din Tel Aviv la plecarea sa din Israel, motiv pentru care a încredinţat manuscrisul unor prieteni pentru scoaterea lui din ţară. Asta explică, poate, de ce despre Mossad nu au fost publicate până acum cărţi de referinţă cum există despre alte servicii de spionaj ale lumii.
Despre spionajul american, CIA, sunt publicate peste 200 de cărţi, iar despre cel britanic, MI5, sunt 51 de cărţi în vânzare. Pe coperta cărţii este tipărită următoarea concluzie: „Aceasta este una dintre puţinele cărţi care a captat adevărata natură a guvernului Israelului şi procesul de gândire al elitei politice israeliene” (Ari Ben-Menashe, consilier al primului ministru Yitzhak Shamir).
„MOSSAD” sunt iniţialele din ebraică ale instituţiei de stat israeliene, create la 2 martie 1951 pentru spionaj etern, instituţie care în traducere se cheamă Institutul pentru Coordonare. Acesta este pus sub jurisdicţia Ministerului de Externe al Israelului şi include în structura personalului său ofiţeri superiori reprezentând celelalte organizaţii ale comunităţii de informaţii ale Israelului: Shin Bet (siguranţa internă), Aman (spionajul militar al aviaţiei şi marinei militare). Funcţiile acestor ofiţeri superiori sunt de informare a Mossad-ului asupra nevoilor specifice ale clientelei sale.
În caz de dezacorduri asupra oricărei cereri formulate Mossad-ului de către clienţii săi, obiectul dezacordului este supus examinării primului ministru. Pentru exemplificare, Ben Gurion, primul ministru la naşterea organizaţiei a dat următoarea clarificare: „Voi veţi da Mossad-ului lista de cumpărături a instituţiei pe care o reprezentaţi, Shin Bet sau Aman. Mossad va merge să obţină marfa cerută de voi. Nu este treaba voastră să ştiţi de unde s-a cumpărat sau ce preţ a plătit Mossad pentru informaţiile cerute de voi” (pag. 39). Tot Ben Gurion a definit în scris ordinul de funcţionare a Mossad-ului: „Mossad va acţiona sub conducerea mea, va lucra conform instrucţiunilor mele şi va raporta direct mie”.
În concluzie, în orice acţiune a Mossad-ului trebuie văzută mâna invizibilă a primului ministru în exerciţiu la acea oră. În acest context autorul aduce detalii inedite despre Benyamin Netanyahu, cel mai tânăr prim-ministru din istoria Israelului. Fiind un om cu experienţă în domeniul spionajului, se aştepta din partea lui să ştie cum funcţiona din interior Mossad-ul, când să asculte, cât de departe se poate merge în acţiuni externe etc.
De la început însă, Benyamin Netanyahu şi-a uimit ofiţerii cu lungă experienţă în spionajul extern, prin amestecul lui în detaliile operaţionale. La început a fost interpretat acest amestec ca fiind un zel exagerat, dar lucrurile au devenit alarmante când nu doar primul ministru Netanyahu, dar şi soţia sa, Sara, dorea să privească în spatele paravanului de protecţie al Mossad-ului. Sara invita în locuinţa ei privată, ofiţeri superiori ai Mossad-ului pentru a răspunde întrebărilor ei, argumentând că ea urmează exemplul lui Hillary Clinton, când era Prima Doamnă şi se interesa despre acţiunile CIA.
Sara Netanyahu a cerut să vadă profilul psihologic al conducătorilor lumii pe care ea şi soţul ei urmau să îi viziteze sau să îi primească în vizite de stat. „A cerut în mod special detalii despre activităţile sexuale ale lui Bill Clinton” (pag. 3). A mai cerut, de asemenea, să vadă dosarele ambasadorilor Israelului ale căror ambasade urmau să le fie gazde în călătoriile lor externe. Amuzaţi de cererile ei, ofiţerii Mossad-ului au replicat soţiei primului ministru că obţinerea unor asemenea informaţii nu intra în atribuţiile lor de serviciu.
Mossad-ul face SUA părtaşă la Holocaust

Detalii şi mai neaşteptate sunt aduse de această carte în privinţa primului ministru Yitzhak Shamir, sub a cărui conducere a explodat scandalul Jonathan Pollard, ofiţer al marinei militare americane, prins spionând pentru Israel. Acest prim-ministru avea o teorie, potrivit căreia SUA erau în parte responsabile pentru Holocaustul evreilor din timpul războiului. El era convins că preşedintele Franklin Roosevelt ar fi trebuit să cadă la învoială cu Hitler pentru înlocuirea Angliei cu Germania în Orientul Apropiat. Ca răsplată, Hitler ar fi permis evreilor germani să emigreze în Palestina şi Holocaustul nu ar mai fi avut loc vreodată.
Oricât de neverosimilă este această teorie, ea a înveninat vederile lui Shamir privind America până aproape de ură. El a ordonat Mossad-ului „ca gest de bunăvoinţă”, să trimită în URSS o parte din cele 500.000 de pagini secrete furate de Jonathan Pollard din SUA. Shamir spera că acest gest va ameliora relaţiile Israelului cu URSS. Documentele furate cuprindeau informaţiile la zi ale americanilor privind apărarea spaţiului aerian sovietic precum şi evaluările anuale ale CIA ale întregii capabilităţi de război a URSS, fotografii din satelit, interceptări de comunicaţii şi rapoarte ale agenţilor CIA din interiorul URSS.
Când Nahum Admoni, directorul general al Mossad-ului, a avertizat pe Shamir că transmiterea acelor rapoarte va permite în mod sigur sovieticilor să captureze pe spionii americani din URSS, primul ministru Shamir a ridicat cu indiferenţă din umeri (pag. 193). Acelaşi prim-ministru apare în carte implicat în asasinarea lui Robert Maxwell, proprietarul ziarelor „Daily Mirror“ din Londra şi „Maariv“ din Tel Aviv.
În decursul anilor, Maxwell devenise un agent de influenţă major al Israelului în Occident. Pe yahtul său, şeful Mossad-ului, Nahum Admoni l-a întâlnit în secret pe Vladimir Kriucikov, şeful KGB, în anul 1990, înaintea loviturii de stat contra lui Gorbaciov. Kriucikov venise în numele conspiratorilor de la Moscova să propună Israelului următoarele: Mossad va uza de influenţa sa în SUA şi Europa pentru recunoaşterea noului guvern ce se va instala după debarcarea lui Gorbaciov. La schimb, Kriucikov promitea Israelului libera emigrare a evreilor sovietici.
Un an mai târziu, la 30 septembrie 1991, când Kriucikov se afla în închisoare pentru eşecul complotului, Robert Maxwell ameninţa Mossad-ul că va dezvălui lumii secretul întrevederii lui Kriucikov cu Admoni de pe yahtul său, dacă nu i se returnează milioanele de dolari furate împreună din fondul de pensii al jurnaliştilor de la ziarul „Maariv“ din Tel Aviv. Urmare acestui şantaj, Robert Maxwell este ucis.
Cartea explică succesul constant al Mossad-ului în culegerea de informaţii la scară mondială prin inventarea SAYANIM-ului de către Meir Amit, directorul Mossadului între 1963 şi 1968. În traducere din ebraică, Sayamin înseamnă „ajutor voluntar de la evrei”. Fiecare SAYAN a fost şi este un exemplu al coeziunii istorice a comunităţii evreilor din lume. Indiferent de jurământul de credinţă al evreului faţă de ţara în care se află, „ÎN ULTIMĂ INSTANŢĂ UN EVREU VA ADMITE EXISTENŢA UNEI LOIALITĂŢI MAI MARI: CEA MISTICĂ FAŢĂ DE ISRAEL ŞI A NEVOII DE A AJUTA ISRAELUL CONTRA DUŞMANILOR SĂI”. Sayanim a îndeplinit multe funcţii: un sayan care lucrează la o firmă de închiriat automobile, va furniza unui ofiţer Mossad un vehicul fără actele legale necesare închirierii (actul de identitate, permisul de conducere, cartea de credit etc.).
Un sayan de la un hotel va oferi cazare fără actele de rigoare. Un bancher sayan va descuia uşa băncii în afara orelor de program şi va furniza banii necesari. Un medic sayan va acorda ajutor medical, tratând o rană de glonţ, fără informarea poliţiei. Sayanii nu primesc bani, decât pentru acoperirea cheltuielilor generate de serviciile lor, restul efortului lor este strict voluntar şi gratuit. Ei colectează date tehnice şi tot felul de informaţii „la vedere”: un zvon aflat la o petrecere selectă, o ştire de la radioul local, un paragraf dintr-un ziar, o poveste cu tâlc la o cină din „lumea bună”. Sayanii oferă gratuit şi voluntar piste noi de investigaţie pentru Mossad. În anul 1998 erau 4.000 de persoane sayan în Anglia şi aproape 16.000 în SUA.
Vaticanul, cel mai mare adversar al Mossad-ului

Un sayan care lucra ca mic funcţionar la un bogătaş creştin din Roma, face o copie în anul 1979 de pe un document primit de la Vatican de stăpânul lui. Era o propunere a Papei Ioan Paul al II-lea către O.N.U. de transformare a Ierusalimului în oraş internaţional, patrolat de căştile albastre ale trupelor O.N.U. şi în care Vaticanul urma să aibă răspunderea tuturor lăcaşelor de cult creştin. În câteva ore, acest document ajunge pe biroul lui Menachem Begin, primul ministru al Israelului, unde provoacă consternare. Conducătorii Israelului se temeau cel mai mult de acţiunile Vaticanului, după cum declara primul ministru Golda Meir: „Sunt fascinată de structura marxistă a papalităţii. În primul rând este puterea ei financiară care e aproape fără precedent. Apoi, papalitatea acţionează fără partide politice sau sindicate. Întregul aparat este organizat pentru control.
Curia Romană controlează episcopii, episcopii controlează clerul, clerul controlează pe laici. Cu multitudinea lor de secretariate, comisii şi structuri, papalitatea este un sistem croit special pentru spionaj şi informare” (pag. 213). Israelienii sunt permanent cu ochii pe Vatican pentru că ştiu că au un adversar de temut, cu peste 500 de ani de experienţă informativă. În plus, Vaticanul este ostil Israelului şi un prieten declarat al palestinienilor. De aici, eforturile constante din partea Israelului de a găsi cu Vaticanul un modus vivendi.
Preşedintele Ronald Reagan a stabilit cu Papa Ioan Paul al II-lea un acord fără precedent în istoria SUA, în baza căruia Papei va fi complet informat în toate aspectele politicii americane pe plan militar, politic şi economic. Concret, în fiecare vineri la orele 20, şeful rezidenţei CIA din Italia aducea Papei ultimele secrete obţinute de SUA de la reţeaua de sateliţi şi de la alte dispozitive de ascultare electronică sau de la agenţii CIA din lume. Niciodată în cei 500 de ani de istorie diplomatică, nu a fost mai implicat Vaticanul în acţiuni internaţionale ca în timpul Papei Ioan Paul al II-lea.
La 13 mai 1981, Papa era să fie ucis pentru activismul său, prin atentatul comis de turcul Mehmet Ali Agca. Mossad-ul a aflat din acţiuni proprii cine a ordonat turcului Agca să comită atentatul la viaţa Papei şi a comunicat Vaticanului rezultatul investigaţiei sale. Atentatul a fost pregătit în detaliu la Teheran, cu aprobarea şi sprijinul ayatolahului Ruhollah Khomeini, care vedea în asasinarea papei prima salvă în războiul contra Occidentului şi a valorilor sale, pe care Khomeini le considera aprobate de cea mai mare biserică creştină a lumii. Drept justificare erau citate la Teheran cuvintele Papei la o întrevedere de la Roma: „Ceea ce învaţă pe oameni Coranul este agresiune. Ceea ce învăţăm noi pe oameni este pacea.
Desigur, natura umană distorsionează orice mesaj trimis de religie. Dar în pofida faptului că oamenii pot apuca pe căi greşite din cauza viciilor şi a obiceiurilor rele, creştinătatea aspiră la pace şi iubire. Islamul este o religie care atacă. Dacă se începe prin propovăduirea agresiunii la întreaga comunitate, se va sfârşi prin cultivarea elementelor negative în fiecare om. Se ştie unde duce asta: asemenea oameni ne vor asalta violent” (pag. 238). Papa a reacţionat prompt la aflarea veştii şi a surprins întreaga lume prin vizita sa inopinată la închisoarea din Roma, unde era încarcerat Agca.
Turcul a confirmat că totul a pornit de la Teheran. Asta a influenţat atitudinea Papei faţă de Islam şi faţă de Israel. În mod frecvent, Papa va prezice în cercul lui intim de la Vatican că noul conflict al lumii nu va fi dintre Est şi Vest, adică dintre SUA şi Rusia, ci între Islamul fundamentalist şi creştinătate (pag. 242). În decembrie 1993 Papa Ioan Paul al II-lea a recunoscut statul Israel şi a stabilit relaţii diplomatice cu acesta.
Asasinarea lui Yizhak Rabin, un mister

Un capitol surprinzător al acestei cărţi este cel privind asasinarea în Israel a primului ministru Yizhak Rabin de către Yogal Amir. Un renumit jurnalist, Barry Chamish, a strâns şi a publicat pe Internet toate rapoartele medicale şi balistice, precum şi depoziţiile făcute la tribunal de cei care îl păzeau pe Rabin, de medicii, care au încercat să îi salveze viaţa şi interviurile luate israelienilor din comunitatea de informaţii.
Concluziile sunt şocante: „Teoria unui asasin, acceptată de Comisia de Anchetă a guvernului este falsă şi are scopul acoperirii unui atentat regizat, cu acordul primului ministru, atentat proiectat să eşueze, dar să refacă popularitatea în scădere a lui Rabin cu electoratul Israelului. Yogal Amir a acceptat faţă de stăpânii săi din comunitatea de informaţii să joace rolul de puşcaş unic. Amir a fost echipat cu gloanţe oarbe şi a tras un singur foc, nu trei cum se credea.
Yizhak Rabin nu avea sânge pe el, a mers fără sprijin pe picioarele lui la automobilul care îl aştepta. În timpul cursei stranii spre spital, Rabin a fost împuşcat de două ori cu gloanţe adevărate, care au fost trase din pistolul propriului său bodyguard, Yoram Rubin. Arma sa a dispărut la spital şi nu a mai fost găsită vreodată. Rubin se va sinucide ulterior” (pag. 133). Independent de ancheta lui Barry Chamish, există depoziţii sub stare de jurământ care susţin acuzaţia lui Chamish că „ce s-a întâmplat acolo este profund ascuns şi conspiratorial”. La proces, Yogal Amir a declarat: „Dacă vă spun adevărul, întregul sistem se va prăbuşi. Cunosc destul pentru a distruge această ţară” (pag. 134).
Mossad-ul ştia cine a omorât-o pe prinţesa Diana

Cele mai fascinante pagini ale cărţii de faţă rămân totuşi cele privind moartea prinţesei Diana. Mossad-ul recrutase în serviciul Israelului, cu câteva zile înaintea decesului Dianei, pe Henri Paul, şeful agenţilor de pază şi supraveghere informativă de la Hotelul Ritz din Paris, care va duce cu el în mormânt atât pe Diana, cât şi pe fiul proprietarului hotelului Ritz. Este o lungă listă a indiciilor unei conspiraţii contra Dianei şi autorul le înşiră pe toate în mod metodic şi fără menajamente.
Menţionez un singur indiciu edificator. Un fost ofiţer britanic din spionajului extern, MI6, pe nume Tomlinson, refugiat în Elveţia, a pus pe Internet numele reale a 12 colegi de la MI6 a căror misiune era uciderea Dianei, fapt care a provocat un imens scandal în Anglia.
Guvernul britanic a emis un mandat de arestare pe numele lui Tomlinson şi a retras în Anglia pe cei 12 ofiţeri din misiunile lor externe.
În încheiere, amintesc şi alte subiecte incendiare abordate de autor în această carte: precum faptul că Vaticanul şi Mafia italiană au strâns 200 de milioane de dolari pentru sindicatul polonez SOLIDARNOST, bani furaţi de Mossad pentru finanţarea operaţiunilor lor „negre”; Mossad-ul avea în anul 1998 o echipă de ofiţeri asasini de 48 de persoane dintre care şase erau femei - media lor de vârstă avea 25 de ani şi erau în perfectă condiţie fizică (pag. 123); Israelul este a patra putere nucleară a lumii, cu un arsenal de 200 de bombe atomice.

Un fost director al Mossad crede că Israelul ar trebui să atace Iranul

Israelul ar trebui să lanseze un atac preventiv pentru a împiedica Iranul să se doteze cu arme nucleare, anunţă un fost director al Mossadului, Shabtai Shavit, citat de AFP.
"Sunt de părere că - dat fiind că există un război în curs cu Iranul, dat fiind că ameninţarea este permanentă şi dat fiind că intenţia inamicului este de anihilare - cea mai bună doctrină este cea de prevenire, nu de ripostă", afirmă Shavit.
"Recurgerea la ripostă ca principală strategie ar însemna să aşteptăm pasiv să fim atacaţi. Dar ne confruntăm cu un inamic care face planuri în permanenţă şi care aşteaptă doar ocazia pentru a ataca", explică fostul director al Mossadului în perioada 1989 - 1996.
"De altfel, care ar fi interesul, chiar din punct de vedere moral? Să aşteptăm şi să nu acţionăm decât în caz de atac?", a întrebat Shavit.
Israelul, considerat singura putere nucleară din Orientul Mijlociu, acuză Iranul că încearcă să se doteze cu arme nucleare sub acoperirea unui program nuclear civil.

"Uri", spionul care încurcă iţele diplomaţiei

Afacerea israelianului arestat la Varşovia, la cererea Berlinului, şi suspectat că ar fi agent al Mossadului a aprins spiritele în Polonia, Germania şi Israel. El este suspectat că a participat la formarea comandoului responsabil de asasinarea unui lider Hamas în Dubai.

Bărbatul identificat de revista Der 
Spiegel drept Uri Brodsky a fost arestat pe 4 iunie pe aeroportul din Varşovia, în virtutea unui mandat european de arestare Germania . Acesta este suspectat de complicitate în obţinerea ilegală a unui paşaport german în cadrul afacerii asasinării lui Mahmud al-Mabhouh, unul dintre fondatorii aripii armate a mişcării islamiste palestiniene radicale Hamas, găsit mort în ianuarie într-un hotel din Dubai. Poliţia emiratului a imputat Israelului responsabilitatea acestui asasinat şi a publicat o listă de 26 de suspecţi deţinători de false paşapoarte (12 britanici, şase irlandezi, patru francezi, trei australieni şi unul german) şi fotografiile lor. Paşapoartele s-au dovedit autentice şi suspecţii le utilizau fraudulos prin uzurpare de identitate. Der Spiegel a anchetat afacerea câteva luni, precizând că cel arestat la Varşovia este agent Mossad implicat în Dubaigate. Germania cere extrădarea lui, dar acelaşi lucru este solicitat şi de statul evreu, în timp ce motivul prezenţei lui Brodsky la Varşovia rămâne un mister. Că „afacerea este delicată", aşa cum o cataloga premierul polonez, este demonstrat de faptul că în Germania subiectul a constituit tema unei reuniuni „confidenţiale" a cancelarului Angela Merkel cu şefii serviciilor secrete, autorităţile decizând să lase afacerea pe mâna justiţiei.

Paşaportul german utilizat în Dubai era unul real, pe numele Michael Bodenheimer, dar adevăratul Michael Bodenheimer, un evreu ortodox ce trăieşte la Bnei Brak, Israel, nu a călătorit în Germania, fiind victima unui furt de identitate. Potrivit Der Spiegel, Uri Brodsky, acţionând sub numele de Alexander Verin, a ajutat la obţinerea paşaportului. Operaţiunea pe solul german a început în martie 2009 . Verin, care deţinea un paşaport israelian, a mers la procurorul din Köln însoţit de un bărbat numit Michael Bodenheimer, care a cerut paşaport german explicând că tatăl său, Hans a emigrat în Israel pentru a scăpa de nazişti şi a prezentat un certificat de căsătorie al părinţilor. Pentru astfel de cazuri, circa 3.000 anual, un articol din Constituţia Germaniei prevede o procedură de rutină de naturalizare, iar în iunie documentul solicitat era livrat. Povestea concepută de Brodsky a început însă un an mai devreme, când un bătrân a venit la Ambasada Germaniei din Tel Aviv, unde s-a identificat drept Hans Bodenheimer, relatând oficialilor că a fugit de persecuţia nazistă şi acum doreşte cetăţenie germană. Consulatul a aprobat cererea şi i-a dat un paşaport. După câteva luni, Michael, „fiul" lui Hans, pleca spre Köln.

Problema este că poliţia poloneză a arestat un bărbat numit Uri Brodsky despre care germanii cred că a fost Alexander Verin. Este posibil ca numele real să fie cu totul altul şi evoluţia afacerii este încă imprevizibilă. Autorităţile poloneze au anunţat că cel arestat nu este bărbatul suspectat de germani şi poliţia federală trebuie să aducă dovezi că Brodsky este omul lor pentru a declanşa procedura de extrădare. O „afacere delicată", fiecare parte a triunghiului de state implicate nedorind ca ea să afecteze relaţiile diplomatice foarte bune dintre ele. Autorităţile de la Berlin spun că serviciul secret israelian a mers prea departe pentru obţinerea unui paşaport pentru a fi folosit în asasinatul din Dubai, mai ales că a recurs la un fals caz de persecuţie nazistă.

Un agent Mossad, arestat la Varşovia

Mossadul, acuzat ca a falsificat mii de pasapoarte britanice