MOSSAD/SHIN BET

Între ”Dubaigate” şi ”Mossadiadă”


Recent, la Tel Aviv, au sosit anchetatori care trebuie să audieze şase persoane cu dublă cetăţenie (britanică şi israeliană) ale căror nume au fost citate în afacerea asasinării unui lider al mişcării radicale palestiniene Hamas, fapt petrecut în ianuarie, într-un hotel din Dubai.

Agenti Mossad la Timisoara? Orasul ca o fortareata inaintea meciului Romania-Israel

Sute de politisti si jandarmi au impanzit Timisoara si pana miercuri vor avea grija ca niciun incident sa nu tulbure mult asteptata partida dintre nationala Romaniei si cea a Israelului.

„Mossadomania“ cuprinde Israelul


20:48Criticat dur în străinătate pentru asasinatul din Dubai, serviciul israelian de spionaj câştigă adepţi la el acasă.

"Printul Verde", informator pentru Shin Beth

Cum a asasinat Mossadul unul dintre cei mai cautati teroristi

In numai 60 de ani, numele serviciului secret israelian a devenit sinonim cu cruzimea si cutezanta. In timp ce scandalul privind asasinarea unui lider Hamas in Dubai ia amploare, istoricul Gordon Thomas a relatat pentru cotidianul The Independent povestea celei mai indraznete lovituri a Mossadului.
Sambata, 2 februarie 2008, un barbat iese de la metroul berlinez si se asaza in fata statiei situate in apropiere de Kurfürstendamm, cartierul comercial elegant al capitalei germane. Calatoria sa incepuse intr-una dintre suburbiile din estul orasului, iar scopul ei se afla in servieta

pe care o avea asupra lui. O masina opri in apropiere, soferul deschise portiera din dreapta si amandoi pornira intr-o directie necunoscuta.


Cine era barbatul si ce i se ceruse sa faca era cunoscut, in afara de soferul masinii, numai de Meir Dagan si de o mana de oficiali de rang inalt ai Mossadului. Cu sase luni mai devreme, soferul i se prezentase omului nostru drept Reuben. Desigur, nu era numele sau real. Acesta se afla, laolalta cu alte detalii despre identitatea reala, incuiat intr-o incapere de la sediul Mossad impreuna cu datele celorlalti agenti de teren (katsas). Cu numai cateva zile mai devreme, barbatul lasase un mesaj intr-un ascunzis pe care Reuben il verifica cu regularitate, in care spunea ca este gata sa ofere ceea ce i se ceruse in schimbul unei sume consistente in euro.
Era vorba de fotografii recente ale lui Imad Mughniyeh. Dupa Osama bin Laden, Mughniyeh era cel mai cautat terorist din lume. Cu multa vreme inainte de 11 septembrie 2001, Mughniyeh fusese cel care introdusese practica atacurilor sinucigase in Orientul Mijlociu. Creierul activitatilor teroriste ale Hezbollah citise intr-un ziar libanez despre pilotii kamikaze japonezi din cel de-al doilea razboi mondial si a hotarat sa isi faca propria echipa a mortii. Mughniyeh a reusit sa conviga familii intregi ca era o chestiune de onoare sa daruiasca un fiu sau chiar o fiica pentru
sacrificii similare. De atunci si pana astazi, teroristul kamikaze a ramas arma preferata impotriva Israelului, fiind folosit mai tarziu si in Irak si Afganistan.


La fel ca Bin Laden, Mughniyeh a fost vanat de-a lungul si de-a latul Orientului Mijlociu de Mossad, de CIA si de aproape toate celelalte servicii secrete occidentale, dar a reusit de fiecare data sa scape. In ziua aceea de februarie 2008, Reuben ii daduse din nou de urma. Omul scoase un dosar din servieta si i-l inmana lui Reuben contra unui plic gros. Dosarul gri purta antetul a ceea ce fusese odinioara una dintre cele mai temute politii politice din fostul bloc comunist: STASI.
In cei 40 de ani de existenta, pentru STASI au lucrat 600.000 de agenti si informatori, un securist la 320 de est-germani. STASI avea un sediu impunator in Berlinul de Est, centre de interogatoriu raspandite prin tot orasul, propriile hoteluri si restaurante, dar si clinici unde erau tratati numai angajatii STASI. Una dintre aceste clinici, situata in apropierea raului Spree, era destinata chirurgiei plastice si specializata in reconstructie faciala pentru agentii STASI sau pentru teroristii cu care STASI lucra. In noiembrie 1989, Zidul Berlinului a cazut peste noapte.

In scurta vreme, aveau sa dispara Partidul Comunist, STASI si Republica Democrata Germana in intregime. Clinica de pe malul raului Spree a supravietuit, devenind un loc cautat de oameni cu bani. Dosarul din mana lui Reuben continea fotografii facute lui Mughniyeh dupa efectuarea operatiei. Chipul sau era foarte diferit de cel care aparuse in ziare dupa o adunare a Hezbollah, in septembrie 1983.
Anii ’80 erau anii in care Carlos sacalul a devenit unul dintre cei mai cunoscuti teroristi dupa ce a luat ostatici 42 de ministri la o reuniune OPEC la Viena, in 1975. Dupa o cariera in terorismul international care a inclus si tentativa de a comite un atac cu bomba impotriva sediului Europei libere de la München, din ordinul dictatorului roman Nicolae Ceausescu, Carlos a fost capturat in Sudan de serviciile de informatii
franceze, pe baza unor date oferite de Mossad.


Precum Carlos, un alt terorist celebru in acea perioada era Abu Nidal, care a ordonat in 1985 impuscarea unor oameni nevinovati pe aeroporturile din Roma si Viena. Nidal avea sa fie ucis de o echipa a Kidon, unitatea Mossad care duce la bun sfarsit asasinatele aprobate de guvernul de la Ierusalim. Acum, dosarul lui Reuben aducea mai aproape condamnarea la moarte a unuia dintre dusmanii cei mai periculosi ai Israelului. Nascut in sudul Libanului, fiu al unui vanzator de fruncte, Imad Mughniyeh s-a inrolat in Forta 17, bodyguarzii personali ai lui Yasser Arafat. La 16 ani a ucis primul israelian, un colonist, pe Inaltimile Golan. Dupa ce Organizatia pentru Eliberarea Palestinei a fost fortata sa paraseasca Libanul in 1982, s-a alaturat Hezbolllah. La 20 de ani, dupa un stagiu de "pregatire" sub indrumarea Garzilor Revolutionare iraniene, Mughniyeh era un terorist complet.

In 1983, Mughniyeh organizase atacul impotriva Ambasadei SUA din Beirut. Printre cei 63 de morti se aflau opt agenti ai CIA, inclusiv seful celulei din Orientul Mijlociu. Un an mai tarziu, Mughniyeh a ordonat rapirea unui alt sef de celula CIA, William Buckley. Urmatoarea lui "opera" a fost atacul impotriva garnizoanei puscasilor marini americani, soldat cu 241 de morti. Intre aceste lovituri, Mughniyeh s-a ocupat cu rapirea occidentalilor, inclusiv a lui Terry Waite, care se afla la Beirut pentru a negocia cu liderul spiritual al Hezbollah, seicul Muhammed Hussein Fadlallah, eliberarea altor ostatici. Waite a fost incarcerat, impreuna cu Buckley, in inchisoarea subterana a Hezbollah, cunoscuta drept "Beirut Hilton".
Imad Mughniyeh este responsabil de asasinarea a peste 400 de persoane si de torturarea a inca si mai multora. Americanii au pus o recompensa de 25 milioane dolari pe capul lui. Unul cate unul, sefii Mossad – cunoscuti drept "menume" – au incercat sa-l asasineze. Agentii lor i-au dat de urma cand la Paris, cand la Roma sau la Madrid, la Minsk, in Belarus, sau in republicile islamice foste sovietice, ba chiar la Teheran, sub protectia mullahilor.

In 2002, la conducerea Mossad a venit Meir Dagan. In calitate de al zecelea "menume", Dagan si-a facut o profesiune de credinta din a pune capat regimului terorii lui Mughniyeh. O echipa de "specialisti", psihiatri, psihologi, experti in analiza comportamentala a fost alcatuita pentru a intoarce pe toate partile informatiile despre inamicul numarul 1 si a gasit cel mai bun mod de a-l ucide. Concluzia generala: o masina-capcana. La un moment dat, specialistii au descoperit ca teroristul libanez fusese supus unei operatii estetice. Dar unde? Liderii in domeniu
erau chinezii, dar chinezii nu lucrau cu Hezbollah. Rusii erau o posibilitate, dar medicii Mossad n-au gasit nici o urma a tehnicii de chirurgie plastica a KGB. Romania? Nu. Serbia? Nu. Raspunsul a vent in iunie 2007. De la sfarsitul razboiului impotriva Hezbollah, Israelul a recrutat constant arabi israelieni care se opun Hezbollah-ului. Unul dintre informatori are un var care traieste in apropiere de satul natal al lui Mughniyeh.


Varul are o prietena care primise carti postale de la cel mai vanat om dupa Osama bin Laden din Paris, München si Berlin. Mai intai, un agent fluent in araba a fost trimis in sudul Libanului sa confirme povestea varului, unde afla ca Mughniyeh este acum la Damasc, in Siria, dar ca are o alta infatisare. In cateva ore, lui Reuben i se ordona sa zboare spre Berlin. sase luni mai tarziu, agentul primeste dosarul cu fotografiile mult dorite. Duminica, 3 februarie 2008, Mair Dagan conduce o sedinta la sediul Mossad la care participa seful Shin Bet, serviciul de securitate interna, consilierul pentru securitate nationala al primului-ministru Ehud Olmert, seful brigazii Kidon. sedintele de genul asta nu se inregistreaza.

Au mai existat asemenea intalniri de cand Dagan se afla in fruntea Mossad. Prima, in decembrie 2002, pentru a discuta cazul lui Ramzi Nahara, un informator al Mossad care dezertase la Hezbollah. Acesta este identificat intr-un sat arab si ucis cu o masina-capcana. In martie 2003, o alta sedinta. De data asta este vorba de Abu Mohammed Al-Masri, trimis de Al Qaeda din Pakistan sa creeze o celula care sa atace Israelul cu rachete din sudul Libanului. Tot o masina-capcana. In august 2003, vine randul lui Al Hussein Salah, expertul in explozibili al Hezbollah. Masina ii explodeaza in timp ce mergea la o intalnire cu furnizorii de explozibili. In 2004, este Ghaleb Awali, omul de legatura al Hezbollah intre Damasc si Gaza, si, la scurta vreme, omul care-l inlocuieste pe Awali, Izz El Deen Al-Sheikh Khalil, un lider Hamas. In 2006 este randul lui Mahmoud Majzoub, lider al Jihadului Islamic, iar acum, in februarie 2008, al lui Imad Mughniyeh.

In opinia lui Dagan, era mai mult decat o "sansa grozava" ca, daca Mughniyeh a revenit in Damasc, sa se astepte la o invitatie la aniversarea revolutiei iraniene, pe 12 februarie. Refuzul unei asemenea invitatii nu ar fi jignit doar gazdele siriene, ci si pe mollahii din Teheran si pe ambasadorul lor, care vedeau gloria reflectata a fiecarei figuri exilate ca o sfidare a Vestului. Meir Dagan a folosit aceleasi cuvinte ca inaintea altor intalniri de comanda a asasinatelor. "Sa o facem!"
Luni, 4 februarie 2008, seful unitatii Kidon a ales trei agenti Kidon pe care dorea sa ii foloseasca. Fiecare dotat cu nume de cod in pasaportul pe care urma sa il primeasca. Documentele fusesera pregatite special de Departamentul Mossad pentru calatorii din stocul de pasapoarte detinute. Alte documente atestau adresele si ocupatiile agentilor.

Pierre, detinatorul unui pasaport francez, avea adresa in Montpellier, Franta, si a fost identificat ca mecanic auto. Manuel, care detinea pasaport spaniol, avea adresa in Malaga si lucra ca ghid turistic. Ludwig, cu pasaport german, locuia in München, unde lucra ca electrician. Numele, adresele si slujbele erau originale
, Mossadul folosind "sayanim", voluntari evrei de care depind cele mai periculoase operatiuni ale sale, una dintre sarcinile principale ale acestor voluntari fiind cea de acoperire a agentilor prin acceptarea de a-si asuma identitatea lor. In timp ce erau pregatite documentele de specialisti ce lucrau in cartierul general al agentiei israeliene din desertul Negev, cei trei agenti isi memorau fiecare "legenda" proprie: povesti pe care le-ar fi relatat daca erau intrebati de Politia pentru imigratie sau de ofiterii de securitate din Siria. Fiecare poveste era conceputa cat mai simplu posibil. Pierre urma sa povesteasca despre motoarele de masini, Manuel, despre munca lui de escorta a turistilor prin sudul Spaniei, Ludwig memoriza si el detalii ale profesiei.


Departamentul pentru calatorii a rezervat bilete la zboruri spre Damasc. In briefing-ul sau, seful unitatii mentionate a relatat ca cei trei urmau sa calatoreasca separat si sa soseasca la ore diferite in capitala siriana. Zborurile erau rezervate la Air France, Jordanian si Alitalia Airlines. Fiecare bilet urma sa fie confirmat pentru zborurile de intoarcere. Toate locurile erau in clasa economica. Pierre urma sa soseasca primul si avea platita o masina inchiriata care il astepta la Damasc. Ca si in cazul celorlalti doi, scopul vizitei sale era "vacanta".
In saptamana urmatoare, un sayanim Mossad din Beirut, un barbat care facuse calatoria de mai multe ori, a ajuns in nordul Damascului. Figura familiara si motivul calatoriei, acela de a explora cu Ministerul sirian de Turism posibilitatea organizarii de vacante in Liban si la ruinele istorice din Siria, nu au trezit nici o suspiciune. Sayanimul a vizitat ministerul si a condus prin jurul Damascului. Facand multe fotografii, el a reusit sa prinda in imagini Centrul cultural iranian si strazile din jur. Noaptea a revenit la Beirut. In acea seara, fotografiile au fost transferate pe un disc si trimise unei agentii de turism, o acoperire a Mossadului din centrul Tel Avivului.

De acolo au plecat prin curier la sediul central din oras. Zi dupa zi, a continuat planificarea asasinatului. Instructorii de la baza din desert inregistrau fiecare detaliu cu Kidon: limba pe care trebuiau sa o foloseasca, hainele, motivul pentru care au venit in Siria in afara sezonului. Scopul vizitei lor, dat in diferite moduri, era, in cazul fiecaruia, o vacanta
linistita. La fel ca restul istoriei lor de acoperire, trebuiau sa fie credibile vesmintele si limbajul. Cei trei au mai studiat si memorat strazile din jurul Centrului cultural iranian, rutele din jurul orasului, zona unde urmau sa caute un garaj, locatia unde trebuiau sa puna explozibilul ce avea sa-l ucida pe Imad Mughniyeh. Materialul trebuia sa fie plasat acolo de sayanimul din Beirut. Cum si cand urma sa aiba loc amplasarea era unul dintre secretele operatiunii.


Meir Dagan a folosit satelitul-spion israelian Trescas, programandu-l sa spioneze aria Damascului unde era situat Centrul cultural iranian. Pentru fiecare operatiune, Mossadul are prioritate fata de celelalte agentii militare. Imaginile au fost descarcate si studiate de expertii foto din sediul din Tel Aviv referitor la orice semn din partea lui Mughniyeh. Erau cativa candidati "posibili", dar nici unul nu figura in dosarul Reuben. Cautarea tacuta a spatiului continua. Dagan a avut "o presimtire" si i-a spus directorului sau de operatiuni ca teroristul va merge la celebrarea iraniana si la cocktail.
Sambata, 9 februarie 2008, cei trei Kidon au mers la Aeroportul din Tel Aviv sa ia avioanele spre Viena, Paris si Frankfurt. Ei urmau sa innopteze in hotelurile din aeroporturi, in asteptarea curselor spre Damasc de a doua zi. Pe telefoanele lor mobile era ascunsa o fotografie a fetei lui Mughniyeh, schimbata intr-o fosta clinica a STASI de langa raul Spree.

In dimineata zilei de duminica, 10 februarie 2008, Pierre s-a imbarcat la bordul cursei AF 1519 pe Aeroportul Charles de Gaulle cu destinatia Damasc. Soarele se ridica deasupra orasului cand a sosit. Din Madrid, Manuel a zburat cu avionul Jordanian Airways, cursa RJ 110 spre Amman, iar de acolo spre capitala siriana. O ora mai tarziu, zborul Alitalia AZ 7353 parasea Aeroportul Malpensa din Milano, sosind in Damasc la ora locala 18.30. La scurt timp, cei trei barbati – netulburati de serviciile siriene de imigratie sau de vamesi – si-au aruncat bagajele in masina inchiriata si, cu Pierre la volan, au intrat in oras.
In aceeasi seara, au trecut cu masina pe langa locul unde urma sa fie pus explozibilul si au localizat garajul mentionat de sayanimul din Beirut si unde urma sa isi atinga scopul. Satisfacuti ca nici locul explozibilului, nici garajul nu erau supravegheate, ei au luat explozibilii, un mic radio portabil si cheia garajului, aflate in stanga locului unde urma sa fie pus explozibilul. Intrati in garaj, au lucrat la pregatirea bombei ce urma sa fie pusa in radio si au plasat-o apoi in masina, sub locul pasagerului.

Cei trei au dormit in masina cea mai mare parte a zilei. Tarziu dupa-amiaza, ei au condus in jurul orasului, trecand in final pe langa Centrul cultural iranian. Era mult mai mare decat se sugera in fotografiile sayanimului. Au oprit pe o strada cu iesirea inchisa. Planul mergea bine. Multumita, echipa a revenit in garaj. Nu era nici un semn ca cineva ar fi intrat pe usa. Mica bucata de foita de tigara plasata in clanta nu fusese deranjata.

Ce au facut in urmatoarele 20 de ore a ramas un mister.
Pe 12 februarie, la 7.00 seara, echipa isi reia pozitiile in apropierea Centrul cultural iranian. Ludwig la un colt, Manuel la altul, in vreme ce Pierre parcheaza masina mai jos pe strada, dupa care activeaza bomba plasata in tetiera. In interiorul radioului este declansat cronometrul.
Invitatii la aniversarea Revolutiei lui Khomeini incep sa apara. La 20.00 soseste ambasadorul iranian. Nici unul dintre oaspeti nu seamana cu fotografia din telefoanele mobile ale celor trei Kidon. La 21.00, un Mitsubishi Pajero coteste pe strada si parcheaza in partea opusa locului unde stau Ludwig si Manuel. Pentru o clipa, soferul si pasagerul sau verifica strada, iar Imad Mughniyeh coboara. Poarta un costum negru si barba tunsa cu grija. In momentul in care ajunge in dreptul masinii inchiriate, unul dintre cei trei detoneaza bomba. Mugniyeh este decapitat, dar mai tarziu, parti din corpul sau sunt gasite la 20 de metri distanta. Inainte ca politia si ambulantele sa soseasca, cei trei s-au facut nevazuti. S-a spus ulterior ca ii astepta o masina, ca au fost recuperati de un elicopter israelian din sudul Siriei sau ca s-au imbarcat de pe Aeroportul din Damasc cu destinatia Europa, dar nimeni nu stie cu adevarat ce s-a intamplat cu ei.

Pe 15 februarie, Mughniyeh a fost inmormantat la Beirut intr-o ceremonie uriasa organizata de Hezbollah. In marea de chadoruri negre se afla o femeie in varsta, mama lui Mugniyeh, Um-Imad. Catava zile mai tarziu, aceasta primeste un plic. Inauntru, o copie a uneia dintre fotografiile facute la Berlin. Este cel de-al treilea fiu al ei care murea intr-un atac cu masina-capcana al Mossad.

Cum a asasinat Mossadul unul dintre cei mai cautati teroristi
In numai 60 de ani, numele serviciului secret israelian a devenit sinonim cu cruzimea si cutezanta. In timp ce...

Cum au infiltrat serviciile israeliene un spion in "inima" Hamas
Fiul unuia dintre fondatorii Hamas, Mosab Hassan Youssef, era un spion pentru serviciile israeliene Shin Bet, scrie...

Kidon, comandoul de asasini al Mossadului


19:36Presa israeliană a relatat despre celula ultrasecretă a serviciului de securitate israelian: Kidon sau „Baioneta". Nucleul dur al Mossadului ar cuprinde doar 50 de membri, care ţintesc persoane de pe lista prestabilită de „duşmani ai Israelului".

Cum a fost plănuită asasinarea liderului Hamasului în Dubai

VIDEO Asasinii liderului Hamas, deghizaţi în tenismeni


20:00Cardurile de credit, convorbirile telefonice şi un anunţ bizar pe Twitter incriminează agenţia de spionaj a Israelului. Agenţia Reuters anunţa ieri că asasinii din Dubai au folosit cărţi de credit emise pe nume false, iar firul banilor pare să ducă la Mossad.

Şase ţări şi un scandal


O crimă comisă într-un hotel de lux din Dubai City a generat un scandal diplomatic ale cărui iţe cuprind Israelul, Dubaiul, Irlanda, Franţa, Marea Britanie şi Austria. Victima - un însemnat lider al grupării palestiniene Hamas. Principalul suspect: unul dintre cele mai temute servicii secrete din lume.

Aventurile agenţilor Mossad în Dubai



Numele serviciului secret israelian este vehiculat într-un nou scandal legat de un asasinat comis după modul clasic de operare al agenţilor săi. [Citeste]

Asasinat Mossad in Dubai
» Presa israeliana sugera ieri ca asasinarea in Dubai a unui important lider militar al Hamas a fost efectuata de serviciul secret israelian, Mossad....

Hamas, creat de Mossad ca o contrapondere la Fatah
http://www.ziua.ro/display.php?id=193523&data=2006-02-11

Reactorul nuclear sirian, descoperit de Mossad

Mossadul a piratat un calculator sirian pentru a descoperi si distruge un complex nuclear
Agentia israeliana de spionaj Mossad a folosit programe de tip cal
troian pentru a strange informatii despre un complex nuclear din Siria
pe care fortele militare israeliene l-au distrus in 2007, a informat,
luni, publicatia germana Der Spiegel, citata de Haaretz, in editia
electronica, scrie Mediafax.

Potrivit
Der Spiegel, agenti Mossad din Londra au plasat programul pe
calculatorul unui oficial sirian care se afla in capitala britanica.
Informatii astfel copiate despre programul nuclear ilegal al Siriei au
fost trimise direct pe calculatoarele agentilor Mossad.

Raidul
israelian de la 6 septembrie 2007 impotriva centrului al-Kabir din
desertul estic al Siriei a distrus presupusul reactor ce fusese aproape
finalizat.

Israelul a refuzat la inceput sa confirme sau sa
infirme atacul, dar dupa o amanare de cateva luni, Statele Unite au
prezentat informatii potrivit carora tinta a reprezentat-o un reactor
construit cu sprijinul Coreei de Nord.

Potrivit publicatiei
germane, inainte de atac, serviciile de informatii militare din cadrul
fortelor israeliene au ascultat discutii intre oficiali de la reactorul
sirian si experti nord-coreeni.

MOSSAD-UL DIRIJEAZĂ ALEGERILE PREZIDENŢIALE DIN ROMÂNIA

Analiza datelor şi informaţiilor existente pune în evidenţă aspecte de interes operativ care aduc atingere siguranţei naţionale a României. Trădarea, aşa cum este ea definită în articolul 115 din Codul Penal, este fapta cetăţeanului român sau a persoanei fără cetăţenie, domiciliată pe teritoriul Statului Român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire faţă de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfăşurarea unei activităţi duşmănoase împotriva siguranţei statului şi se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacă analizăm şi coroborăm o serie de declaraţii ale unor oficiali israelieni şi acţiunile executate pe teritoriul României de cadre specializate ale Serviciilor Secrete evreieşti, se poate dovedi cu uşurinţă că în ţara noastră trădarea este cuvîntul de ordine. Însuşi preşedintele Israelului, Shimon Peres, declara: "Cumpărăm Manhattanul, Ungaria, România şi Polonia". În acelaşi timp, Eitan Lapidot, avocat israelian, afirma în ziarul "Tel Aviv", difuzat de "Yediot Aharonot", următoarele: "Corupţia din România este o boală naţională. Cu bani putem pune în scaun pe oricine dorim noi. În România, salariul este un lucru de bază şi fiecare are preţul său".
Mergînd pe acest raţionament, putem arăta că acţiunile unor oficiali români se circumscriu infracţiunii definite mai sus, după cum urmează: la ultima întîlnire oficială cu preşedintele Israelului, Shimon Peres, delegaţia României, în frunte cu preşedintele Traian Băsescu, s-a prezentat îmbrăcată în alb şi albastru, adică în culorile steagului statului Israel. Asta explică faptul că în Aleea Modrogan, la sediul PD-L, se pregăteşte o mişcare importantă: cooptarea în stafful său de campanie a consultantului israelian Tal Silberstein. Păstrate doar în cerc restrîns, discuţiile de pînă acum cu fostul sfătuitor al lui Adrian Năstase şi Călin Popescu-Tăriceanu sînt, deocamdată, la stadiul de tatonări, ca maximă discreţie. Dorinţa PD-L-iştilor care pregătesc campania lui Băsescu este ca Silberstein să lucreze la strategia bazată pe cercetările sociologice comandate la CSOP.
Revenirea lui Silberstein alături de Traian Băsescu - cel care l-a adus, de altfel, în România, în 2002 - este negociată prin secretarul general al PD-L şi coordonator din umbră al campaniei, Vasile Blaga, cunoscută fiind prietenia dintre cei doi. Aceeaşi prietenie l-a adus pe Silberstein şi în campania lui Blaga din 2008, pentru Primăria Capitalei, cu toate că, la acel moment, consultantul era sub contract cu PNL şi Tăriceanu. Blaga nu este singurul "nod" al lui Silberstein cu PD-L. Pe 16 august 2009, "strategul" a urcat în biroul de la etajul sediului central al partidului din Aleea Modrogan nr. 1, unde era şi Adriean Videanu. Silberstein a rămas în relaţii apropiate cu Videanu din vremea în care făcea analize pentru PD în vederea unei alianţe cu PNL. O bună relaţie a păstrat inclusiv cu Traian Băsescu, despre care afirma anul trecut, public, că "îl place". După ce l-a cunoscut pe Băsescu la Viena, pe vremea cînd acesta din urmă era primar general al Capitalei, Silberstein a venit la Bucureşti ca reprezentant al companiei americane Greenberg, Carville & Shrum şi a făcut o cercetare sociologică din care rezulta un bazin electoral de 25%, pe care PD şi l-a proiectat ulterior ca ţintă de campanie. Cu toate că şefii din PD-L nu recunosc această colaborare, lucrurile sînt însă clare: interesul pentru Silberstein vizează consultanţa pe analizele sociologice (interpretarea tendinţelor, raportul între candidaţi şi mai ales identificarea potenţialului de creştere) strict în campania pentru prezidenţiale.
Un alt exemplu, în acelaşi sens, este oferit şi de actualul primar general al Capitalei şi candidat pentru Palatul Cotroceni, Sorin Oprescu. În echipa primarului a fost zărit şi consultantul politic israelian Ron Weber, cel care şi-a oferit serviciile şi pentru candidatul PSD, Mircea Geoană. Acest Weber este autorul controversatei vignete PSD cu cocorii. De data aceasta, israelianul a creat pentru Sorin Oprescu o vignetă înfăţişînd o stea bleu cu 7 colţuri, care aminteşte de Steaua lui David de pe drapelul Israelului.
Nici preşedintele PSD, Mircea Geoană, nu poate fi scutit de această acuzaţie. Este suficient să amintim că anul trecut, aflîndu-se în plină campanie electorală pentru parlamentare, a plecat pentru trei zile în Israel. Geoană a avut la Tel Aviv un program foarte încărcat, cu întîlniri la nivel înalt: întrevederi cu Benjamin Netanyahu, liderul opoziţiei, cu Ehud Barak, preşedintele Partidului Muncii, cu Shimon Peres, preşedintele Statului Israel, cu ministrul de Externe, Tzipi Livni, şi cu Stanley Fischer, guvernatorul Băncii Naţionale a Israelului, fost director general adjunct al FMI. Vizita lui Geoană în Israel, în toiul campaniei electorale, este explicată de unii lideri de vîrf ai PSD prin încercarea de a-şi atrage bunăvoinţa lobby-ului evreiesc, influent în SUA, în scopul de a-şi vedea împlinit visul de a ajunge şeful Statului Român. De altfel, după cum explica unul dintre liderii de vîrf ai partidului la una din şedinţele Comitetului Executiv încă de anul trecut, Mircea Geoană şi-a calculat şansele în funcţie de rezultatul alegerilor din SUA: dacă iese John McCain preşedinte, este în regulă, pentru că el este foarte bun prieten cu McCain, l-a adus şi în România, au o relaţie veche; dacă iese Obama, este la fel de bine, căci are lobby foarte bun în staff-ul lui. Sprijinul liderilor israelieni este apreciat drept foarte important pentru viitorul carierei lui Mircea Geoană. Viorel Hrebenciuc a declarat că liderii politici din Israel "sînt foarte influenţi", iar Geoană trebuia să profite de prilejul creat: "Pentru viitor, era foarte important să se ducă".
Practic, aceste raporturi de colaborare scăpate de sub controlul Serviciilor Speciale româneşti au ca finalitate aservirea liderilor români de către cadrele de informaţii ale ţării respective, care nu urmăresc altceva decît punerea lor sub dependenţă informativă şi exploatarea la momentul prielnic, atunci cînd acced în funcţiile cele mai înalte din stat. Aceasta este explicaţia cea mai simplă cu putinţă pentru trădarea care are loc la nivelul cel mai înalt în România şi care a adus ţara în situaţia de colaps în care se află în prezent.

Razboiul dezinformarii: atentatul de la discoteca "La Belle'
=====
Pista MOSAD si atentatul de la discoteca

ACTIUNILE MOSSAD IN ROMANIA
http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=3219:spionaj-actiunile-mossad-in-romania&catid=1:dezvaluiri&Itemid=7