Patapievici[V=]

Nemţii au descoperit falsul: Horia Roman Patapievici nu e doctor!

H.R. Patapievici, buricul deşertăciunii

Horia-Roman Patapievici îşi lansează cel mai recent volum la Librăria Humanitas Cişmigiu

http://adevarul.ro/cultura/arte/breban-despre-patapievici--i-s-a-parut-e-fel-guru-culturii-injurat-haimana-ordinara-istoria-acestui-popor-1_5548c90bcfbe376e35df8e4d/index.html

Horia-Roman Patapievici este noul preşedinte al grupului Artmark

H. R. Patapievici, la 25 de ani de la Revoluţie: „Oamenii trăiesc într-o societate în care nu este fericirea pe stradă, dar măcar poţi trăi fără să fii urmărit zilnic”

Patapievici, decorat de Băsescu la Cotroceni

Patapievici revine cu "Înapoi la argument" la librăria Humanitas Cişmigiu

http://www.dcnews.ro/2013/09/patapievici-despre-terenul-cumparat-la-rosia-montana/

Patapievici
Voi face o analiză la rece a performanţelor înregistrate de Institutul Cultural Român şi de literatura română datorită lui Horia-Roman Patapievici şi echipei sale. Un vechi obicei al cetăţeanului daco-ro­man (iar intelectualul rom&

---

Patapievici, Pleşu şi parabolele lui Iisus

Patapievici: „Pagina ultimă este cheia”

Patapievici demisioneaza de la conducerea ICR

Dl Horia Roman Patapievici a scris Idei in libertate in care afirma....
http://cafenea.blogspot.com/2006/01/de-la-un-cititor-primite.html
=====
- "Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii". (pg. 63)
- "Românii nu pot alcatui un popor pentru ca valoreaza cît o turma: dupa gramada, la semnul fierului rosu... fete patibulare, maxilare încrîncenate, guri vulgare, trasaturi rudimentare, o vorbire agramata si bolovanoasa". (pg. 64). ("patibular", în limba latina, înseamna "bun de spînzuratoare")
- "Masa degenerata, îngîmfata, proasta si rea". (pg. 46)
- "(Românii) sînt una cu cancerul care-i roade".
- "Îmi este rusine ca sînt român". (pg. 23, pg. 46)
- "Româna este limba în care trebuie sa încetam sa mai vorbim, sau sa o folosim numai pentru înjuraturi". (pg. 64)
- "Pentru puturosenia abisala a statutului suflet românesc... spirocheta româneasca îsi urmeaza cursul pîna la eruptia tertiara, tropaind vesela într-un trup inconstient, pîna ce mintea va fi, în sfîrsit, scopita, inima devine piftie, iar creierul un amestec apos". (pg. 49)
- "Cu o educatie pur româneasca nu poti face nimic". (pg. 56)
- "23 de milioane de omuleti patibulari". (pg. 53)
- "Toata istoria, mereu, peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lasat romanii pe daci în forma hibrida stramoseasca, ne-au luat la urina slavii: se cheama ca ne-am plamadit din aceasta clisa daco-romano-slava, ma rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era sa ne înecam, asa de temeinic au facut-o. Demnitatea noastra consta în a ridica mereu gura zvîntata, iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Calugareni, ne-o umpleau iar la Razboieni, si asa mai departe, la nesfîrsit. Apoi ne-au luat la urinat rusii, care timp de un secol si-au încrucisat jetul cu turcii, pe care, în cele din urma, avînd basica udului mai mare... i-au dovedit". (pg. 63)
=====

Criza mare: Sotia sefului ICR, Ioana Patapievici, primeste un salariu de 3388 euro pe luna de la BNR

Din viața și "opera" lui H. R. Patapievici

Președintele ICR, Horia Roman Patapievici, unul din cei mai îndârjiți propagandiști ai regimului Băsescu, țipă de mama focului că actualul guvern vrea să înlăture din fotoliile confortabile de la acest institut trupa de cântăreți de ode prezidențiale.

Pentru a ne edifica pe deplin cât de îndreptățit e Patapievici să clameze dreptate pentru cultura română, abuzată vezi Doamne de Guvernul Ponta, cotidianul.ro redă câteva citate semnificative din ”opera” culturnicului pus șef la ICR de Traian Băsescu.

Iată, de pildă, ce afirma H. R. Patapievici despre:

GEOGRAFIA ROMÂNIEI: “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)

POPULAŢIA ROMÂNIEI:

- “23 de milioane de omuleţi patibulari.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag 53)
- “Un popor cu substanţă tarată. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.34)
- “Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag. 64)

LIMBA ROMÂNĂ:

“Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64)

ISTORIA ROMÂNILOR:

“In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o.
Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit.
Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.63)

CULTURA ROMÂNILOR:
“Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.” (din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag49)
“Cu o educaţie pur românească nu poţi face NIMIC.” (Din “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.56)

“România are o cultură de tip second hand”, spunea Patapievici într-o emisiune la TVR Cultural în data de 27.02.2007

VIITORUL ROMÂNIEI:
“Eminescu este cadavrul nostru din debara, de care trebuie să ne debarasam dacă vrem să intrăm în Uniunea Europeană.”( interviu cu H. R. Patapievici apărut în Revista “Rost” nr. 24 / 2005)

Citatele din ”opera” lui Patapievici e pot verifica în partea întîi a volumului “POLITICE”, apărut în 1996 la Editura Humanitas.

Și pentru a înțelege și mai bine ce hram poartă personajul H. R. Patapievici, reluăm un articol publicat în Cotidianul în data de 02.09.2009:

” De mai multă vreme, pe site-uri şi prin ziare, prin documente, prin cărţi şi prin declaraţiile preşedintelui ICR circulă secvenţe biografice diferite. Filozoful nostru îmbârligat (culmile gândirii sale vor fi puse la dispoziţia cititorilor în perioada următoare) e când victimă, când fiu de refugiat sau de erou. Unii, mai puţin îngăduitori, văd în prezenţa lui Dionis Patapievici ca translator pe lângă Comandamentul militar sovietic şi pe lângă Poliţia Zonei Sovietice şi mai apoi la Banca Naţională a României cu totul şi cu totul altceva! Singurul care ar putea clarifica lucrurile este chiar H.-R. Patapievici!

Horia-Roman PATAPIEVICI, TVR Cultural, 16 aprilie 2007:

"Numele meu este Horia-Roman Patapievici. Horia este prenumele pe care mi l-a dat mama şi toţi oamenii, de când mă ştiu, mi-au spus Horia. Mama îmi spunea Horia. Roman este prenumele pe care mi l-a dat tata şi nimeni cu excepţia lui nu mi-a spus vreodată Roman. (...) Tata era dintr-un sat de lângă Cernăuţi şi toată regiunea în care erau el şi familia lui - cei care se chemau fie Patapievici, fie Smercianski (pe bunica mea o chema Rozalia Smercianski) - au rămas în Uniunea Sovietică. Un timp au încercat să se acomodeze.

Publicitate

Tata e născut în ’21, avea exact vârsta de înrolare ş.a.m.d. Roman Smercianski, vărul lui primar, era în aceeaşi situaţie. Şi s-a făcut un consiliu de familie în urma căruia s-a hotărât ca băieţii, băieţii tineri, să se refugieze. Nu în România, pentru că ei erau convinşi atunci că Uniunea Sovietică va invada România, ci în Polonia. În Polonia ocupată de nemţi. Pentru că Polonia fusese cu un an înainte împărţită între ruşi şi nemţi."

Horia-Roman PATAPIEVICI, "Evenimentul Zilei", 11 ianuarie 2007:

"Tatăl meu a fost un refugiat din Cernăuţi. Venirea sovieticilor l-a făcut să se refugieze: nu în ce mai rămăsese din ţară, despre care credea că va fi şi ea in curând invadată, ci în Polonia. Oricât ar părea de ciudat azi, oamenilor din mediul social al bunicilor mei le părea în 1940, în Polonia împărţită, mai sigur sub nemţi decât sub sovietici.

Toată viaţa lui, tata a rămas îngrozit de ruşi. Cooptat în anii ’70 să se ducă la Moscova într-o delegaţie CAER, tata a refuzat. El, care, din spirit de disciplină, nu putea face nici un gest de frondă, a refuzat să se întoarcă în ţara din care nici un Patapievici nu s-a mai întors. Nu putea uita că din familia lui urmaşi nu au avut decât cei care au reuşit să se refugieze. Restul Patapievicilor au fost raşi - care arestaţi, care omorâţi, care deportaţi. Astăzi, în locurile natale ale familiei Patapievici nu mai există nimeni din neamul meu. (...)

Din familia mea paternă nu au supravieţuit decât doi oameni: unul era tatăl meu, celălalt unchiul lui. Dintre aceştia, numai unul a mai putut avea, cum se spune în Biblie, fii şi fiice. Sovieticii, pentru mine, sunt ucigaşii neamului meu.(...)"

Horia-Roman PATAPIEVICI, "TANGO - Revista femeilor care ştiu să se mişte", 1 aprilie 2007

"Tatăl meu a fost un om de o modestie şi de o discreţie cu totul şi cu totul excepţionale. (...) Aveam să aflu cât suport existenţial avea prudenţa lui când, la aproape 20 de ani de la moartea lui, i-am putut citi, la CNSAS, dosarul. (...) După cedarea Bucovinei către sovietici, tata s-a refugiat în Polonia, apoi a plecat la Viena, unde a stat în timpul războiului; a fugit de sub ruşi împreună cu vărul lui primar, Roman Smerceanski, care a fost împuşcat de o patrulă sovietică la puţin timp după ce au părăsit Cernăuţiul."

Monica LOVINESCU:

"Descoperim un tânăr (are 35 de ani şi pare cu vreo zece mai puţin) simplu, emoţionant şi emoţionat, aproape patetic, care ne vorbeşte de tatăl lui ieşind din închisoare şi nespunându-i nimic din cele petrecute acolo. Aduce o sticlă de Murfatlar s-o bem împreună în amintirea acestui tată mort fără să-i fi spus fiului suferinţele prin care a trecut".

"Jurnal, 1990-1993", pagina 291

Petitia pentru demiterea lui Patapievici - Romania

Petitia pentru demiterea lui Patapievici - International

“ADEVĂRUL”:

"Subsemnatul Patapievici Dionis, salariat la Banca de Stat, Direcţia Operaţiuni Băneşti, domiciliat în Bucureşti, raionul Tudor Vladimirescu, str. Caimatei 14, arăt următoarele:

1.(...) Urmare schimbărilor teritoriale ce au avut loc în această perioadă (22 iunie 1940) am avut posibilitatea să mă înscriu la Universitatea de Stat din Cernăuţi (URSS) la Facultatea de Fizică şi Matematici. Pentru rezultatele bune obţinute la învăţătură şi pe tărâmul activităţii obşteşti, am obţinut bursa de merit. După absolvirea primului an de facultate, războiul şi ocupaţia hitleristă-antonesciană au întrerupt mersul normal al vieţii. Suspectat şi persecutat de organele statului fascist pentru comportarea avută sub regimul sovietic, lipsit de vreo perspectivă şi ameninţat cu mobilizarea şi trimiterea pe frontul antisovietic, în toamna anului 1941 am părăsit regiunile natale pentru a mă refugia în Polonia. (...)

Din aprilie 1945 am putut din nou să trăiesc în condiţii umane. La Viena am activat ca translator pe lângă Comandamentul militar sovietic, apoi pe lângă Poliţia Zonei Sovietice, în arondismentul I. (...) Imediat dupa eliberarea Vienei de Armata Roşie m-am înscris la Academia Superioară de Comerţ Mondial. În timpul şederii mele la Viena am activat în rândul Partidului Comunist Austriac. În anul 1946 am fost primit ca membru în Partidul Comunist (carnet nr. 201729 din 2 oct. 1946). (...)

2. Ca dovezi pentru cele arătate în autobiografie voi menţiona unele documente existente asupra mea şi persoane. (...) Pentru perioada 1940/1941 când am studiat în URSS: carnet de student. (...) În ceea ce priveste activitatea democratică posed legitimaţia de membru în Partidul Comunist Austriac nr. 201729/1946 (predat la CC al PMR) şi carnet de membru în K.d.G.H. - Comitetul studenţilor oprimaţi de nazism (nr. A 2056); în Asociaţia de strângerea legăturilor de prietenie cu URSS (nr. 62508), etc. (...)

TRĂIASCĂ LUPTA PENTRU PACE!

Bucureşti, 16 oct. 1960"

COMPLETĂRI:

"În legătură cu comportarea mea din perioada 1936-1940 şi conceptiilor pe care le aveam atunci arăt că în clasa a VI-a de liceu (1937/1938) am avut discuţii în contradictoriu cu profesorul meu de limba germană, Popescu, discuţii care s-au terminat cu aprecierea dânsului că «am concepţii bolşevice» şi că locul meu ar fi «dincolo de Nistru»."

"Plecarea din ţară a fost determinată de atmosfera de teroare dezlănţuită de autorităţile de ocupaţie din Bucovina de Nord, împotriva tuturor acelora care au colaborat cu regimul sovietic şi de atitudine negativă faţă de războiul antisovietic la care nu vroiam să mă las mobilizat. De aceia am plecat din Cernăuţi înapoi la Stănceni, iar de aici la Horodenca, o localitate apropiată de Stănceni, pe teritoriul URSS (fosta Galiţie Poloneză, intrată în componenţa Statului Sovietic încă în anul 1939)."

Patapievici: România, putere culturală la ...

Pe când Patapievici se năștea...

de Adrian Majuru

Era în anul 1957. Un bătrân distins, cu pantofi uzați și salopetă murdară, mătura străzile orașului. Acum mătura străzile, dar nu întotdeauna fusese măturător. A fost diplomat în capitala Franței. Înainte...
Într-o fabrică, nu contează care, un bărbat între două vârste căra șpanul strungurilor și era gluma muncitorilor deșucheați. Era „necalificatul" pentru că așa trebuia. Dar el nu fusese întotdeauna un muncitor necalificat. Fusese medic, profesor universitar. Înainte...

Într-o toaletă publică, o femeie trecută de patruzeci de ani spăla cu o pânză de bumbac murdar pisoarele. Își ștergea fruntea de sudoarea putorii, dar avea o figură delicată. Ciudat. Pentru că nu întotdeauna fusese spălătoreasă de pisoare. Ci profesoară la liceul «Regina Maria», unde preda limbi clasice. Înainte...

Într-un alt oraș, un alt bărbat împingea vagonetele cu cărbuni, deși puterile îi slăbeau. Era vagonetarul Minei Lupeni. Dar nu fusese întotdeauna vagonetar. Era I.D. Sîrbu, unul dintre marii scriitori ai țării noastre. Înainte...

Nu departe de marginea Bucureștilor, în fostul bordel Crucea de Piatră, o tânără foarte frumoasă și foarte delicată își trăia existența predând ore de franceză, iar fostele curve, muncitoare necalificate prin uzinele patriei, o batjocoreau, dar ei nu-i păsa. Statul nu o angaja nicăieri pentru că așa trebuia. Din casa părinților ei a fost dată afară și acum locuia într-o cameră a fostului bordel. Dar ea, Sanda Tătărăscu Negroponte, nu trăise dintotdeauna aici. Fusese fiica unui mare prim-ministru al României. Înainte...

Acolo mai trăia și soțul ei. Cultivat și manierat, cu o distincție care te făcea să întorci capul, era instalatorul cartierului. Pentru lavabouri și pisoare. Dar el nu fusese dintotdeauna instalator de pisoare. Ci unul dintre avocații promițători ai țării noastre, Ulyse Negroponte. Înainte...

În acel an, când se petreceau toate aceste povești, s-a născut dl. Patapievici. A trăit frumos, în zonă protejată social și politic. Pentru viitorul copilului Patapievici nici nu se punea problema să ajungă vreodată să monteze pisoare sau să măture străzi. Nu! Pentru accederea protejaților de acest fel a fost distrusă România pe care o știam. Înainte....

Ajuns om mare, astăzi, dl Patapievici consideră istoria poporului român o încrucișare de jeturi de urină, ale domniei sale, ale prietenilor domniei sale și ale altora, luptători în jeturi de urină, din plăcere, din plictis intelectual sau alterare fizică ori dracu îi mai știe. Pentru domnia sa, cultura română este periferică, născută din jeturile de urină ale istoriei altora.

Problema cea mai gravă nu este jetul de urină al dl Patapievici peste poporul român, peste istoria sa, peste cultura sa și, mai ales, peste destinele distruse din vremea nașterii sale, ci faptul că domnia sa se urinează de la înălțimea funcției de director al ICR, de șef peste cultura română! Și spune asta fiind plătit din banii poporului peste care se pișă!!

În toată această vreme, își sprijină gașca, promovând-o cu bani grei în afara țării, unde operele acestor mediocri mor de plictiseală în galantarele librăriilor. Dacă acest popor îi produce atât de multă greață atunci de ce nu-i este greață și de banii pe care-i primește pentru așa-zisele călătorii de promovare?! Dacă îi este așa de greață de poporul care-l subvenționează, atunci de ce nu-și dă demisia din funcțiile oficiale și să se retragă în turnul de fildeș al genialității sale?! Dacă e așa de bun, atunci de ce nu se stabilește în Occident?!
Pentru că în țara mea, aceea pe care o știu eu, unul care se flendură nefiind nici una nici alta din ceea ce pretinde că ar putea fi, ar fi măturat cu siguranță străzile, ar fi făcut ghetele domnul Negroponte sau ar spăla pisoarele minerilor din Lupeni. Înainte...

Duminicã, 27 noiembrie 2011

Pe cine a pus Puterea în fruntea Institutului Cultural Român
Patapievici, în Senatul României: Cultura română e periferică

Patapievici şi Pleşu vorbesc despre ...