Ornea[v=]

Rezumarea primului mesaj :

ZIGU  ORNEA-
Mi-am trait toata viata citind pentru ca, probabil, nu am putut altfel. Acesta mi-a fost rostul si menirea.
=====
Liviu

http://www.observatorcultural.ro/TEATRU.-Doua-spectacole-de-Stoican-Varlan*articleID_30533-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Daniil-Harms-in-romaneste*articleID_30489-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Blestemata-scoala*articleID_30451-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Epilog*articleID_30419-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/Liviu-ORNEA*authorID_978-authors_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Nevoia-de-stinga*articleID_30395-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Ştiinta-sau-religie-o-alegere-dificila*articleID_30367-articles_details.html

Editura Ratio et Revelatio a publicat recent, în traducerea Antoanetei Sabău şi a lui Florin George Călian, un opuscul foarte interesant, Ştiinţă şi religie. Sînt ele compatibile?. Autorii sînt doi cunoscuţi filozofi contemporani, Daniel Dennett (ateu declarat) şi Alvin Plantinga (creştin practicant, creaţionist). Cartea conţine intervenţiile lor la finalul unui congres din 2009 al Diviziei Centrale a Asociaţiei Americane de Filozofie, cărora le adaugă replici şi contrareplici redactate de cei doi autori ca să-şi nuanţeze/explice/detalieze poziţiile exprimate atunci. A rezultat o cărticică de o sută de pagini care nu oferă răspunsuri definitive, dar invită la reflecţie, publicată de Oxford University Press în 2011, traducerii căreia editura românească îi alătură o extrem de utilă şi pertinentă postfaţă a lui Mircea Flonta (autor el însuşi al unei impozante cărţi despre darwinism, în care chestiunea relaţiei cu religia era atinsă).
 
Poziţiile celor doi erau cunoscute, deci interesante sînt, mai ales, argumentele aduse de această dată. Trebuie spus că problema lor e mai subtilă decît simpla alegere între ştiinţă şi religie; întrebarea nu e nici dacă există sau nu Dumnezeu. Chestiunea în discuţie este posibilitatea concilierii credinţei teiste cu ştiinţa, chiar cu practica ştiinţei. Ba chiar ştiinţa e cumva redusă la evoluţionism. Plantinga argumentează că evoluţionismul şi teismul sînt compatibile în măsura în care evoluţionismul este înţeles ca „selecţie naturală ghidată“ şi nu e alăturat „naturalismului“ (negare a existenţei lui Dumnezeu). Mai mult, el afirmă că demonstrează incompatibilitatea naturalismului cu evoluţionismul, argumentul lui bazîndu- se pe faptul (pe care el consideră că-l demonstrează) că ipotezele evoluţionistă şi naturalistă laolaltă slăbesc considerabil încrederea pe care o putem avea în facultăţile cognitive ale omului. Mie mi se pare că nu demonstrează, ci doar afirmă. Sofism mi se pare şi modul în care Plantinga încearcă să concilieze existenţa miracolelor cu metoda ştiinţifică: aceasta din urmă s-ar aplica doar sistemelor închise, miracolele ţinînd, prin însăşi natura lor, de sisteme deschise.
 
Dennett, pe de altă parte, pare să nu-l ia foarte în serios pe Plantinga, e ironic, dar demolează metodic „argumentele“ lui Plantinga. Numai că, lucru observat de Mircea Flonta, pare să opereze cu un termen uşor modificat, naturalismul nu are exact aceeaşi accepţiune la cei doi.
 
Mi se pare important de notat că Dennett emai radical decît Plantinga. El cere, de fapt, asumarea pînă la capăt a consecinţelor ipotezelor de plecare şi, implicit, nu îngăduie unui om de ştiinţă care vrea să fie consistent cu sine să fie religios. Pentru că, spune el, un om credincios acceptă existenţa unei fiinţe atotputernice care poate interveni oricînd în cursul existenţei, lucru de neacceptat de către un om de ştiinţă care ştie (crede) că legile naturii sînt imuabile, acţiunea lor nu poate fi modificată. Dennett citează în acest sens cuvintele unui mare biolog, J.B. Haldane: „Practica mea ca om de ştiinţă este atee. Asta înseamnă că, atunci cînd iniţiez un experiment, presupun că nici un zeu, înger sau diavol nu se amestecă în desfăşurarea lui“. Spre deosebire de Plantinga, care e tolerant şi nu vede nici o incompatibilitate între a fi credincios şi a practica ştiinţele (compatibilitate există de facto, cum bine ştim, iar Plantinga o ia drept argument – oarecum circular), lui Dennett, încercarea „de a salva consecvenţa dintre ştiinţă şi religie“ i se pare „superficialitate intelectuală“, „tenis intelectual fără fileu“, pentru că „faptul că (religia creştină, n.m.) e o tradiţie veche la care au contribuit personalităţi eminente nu o face să merite mai multă atenţie decît oricare altă mitologie“.
 
Aş observa şi că, în lumea de azi, cel puţin, nimeni nu poate pretinde că verifică toate afirmaţiile ştiinţifice în care crede. Ne bazăm, aşa cum aminteşte şi Mircea Flonta, pe consensul şi pe buna-credinţă a oamenilor de ştiinţă specializaţi şi credem în enunţuri pe care, uneori, nici nu le înţelegem profund.
 
Sigur că un mod elegant de a rezolva problema în litigiu – de a o anula, mai bine zis – ar fi acceptarea faptului că ştiinţa şi religia se ocupă de domenii fundamental diferite, ştiinţa tratînd chestiuni verificabile experimental (statutul matematicii e mai complicat), religia operînd cu transcendentul, cunoaşterea dobîndită pe cale ştiinţifică neinterferînd nicicum cu revelaţia (drept corolar, orice încercare de a valida ştiinţific teismul este din start sortită eşecului, deoarece e contradictorie). Dar acesta e un paliativ şi nu funcţionează infailibil, după cum arată interpelarea de mai sus a lui Dennett şi chiar perenitatea disputei la care mă refer.
 
Din nefericire, nu doar din raţiuni metodologice, cred, societatea şi şcoala, mai ales, preferă să trateze chestiunea maniheist, să privească termenii ca mutual exclusivi, ori-ori. Nu e numai o problemă românească, dimpotrivă, dar la noi a devenit acută. După ce, în perioada comunistă, punctul de vedere ştiinţific domina absolut, acum religia cîştigă din ce în ce mai mult teren în şcoală, într-un mod care pune în pericol educaţia ştiinţifică şi chiar formarea gîndirii critice a noilor generaţii.
 
Controversele din ultima vreme stau mărturie, societatea civilă reacţionează (printre cele mai noi luări de poziţie se numără scrisoarea deschisă a Asociaţiei Ad Astra: www.adastra.ro), dar ministerul pare surd. Bănuiesc că majoritatea celor angajaţi în bătălia de pe acest „front ideologic“ se simt chemaţi să ia decizii rapide şi nu au timp de subtilităţi şi nuanţe, necum de lecturi filozofice. Păcat, le-ar fi de mare folos.
 
Editura Ratio et Revelatio face o treabă excelentă, publicînd, cu curajul sinucigaşului, oarecum, titluri greu vandabile, în ediţii foarte frumoase (tocmai a republicat şi celebra Cercetare asupra intelectului omenesc a lui Hume, în traducerea revăzută a lui Mircea Flonta şi Adrian-Paul Iliescu). Sînt cărţi de nişă, dar extrem de necesare culturii române. Ce le lipseşte deocamdată cărţilor pe care le-am avut în mînă e o redactare mai atentă, ele suferind încă prea multe erori – chiar de traducere, dar nu numai. E un neajuns pe care, sînt convins, editorii vor şti să-l elimine.

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Sacrificii*articleID_30312-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/Oaspeti-la-Odeon*articleID_30333-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Nostalgie*articleID_30294-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Profesorul-Stere-Ianus.-O-evocare*articleID_30253-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Contra-democratiei*articleID_30215-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Un-spectacol-indecent*articleID_30160-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Citind-Observator-cultural*articleID_30154-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Moscova.-Notatii-razlete*articleID_30107-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Duminica-si-luni*articleID_30063-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Liceul-doua-puncte-de-vedere*articleID_30028-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-O-discutie-despre-cercetare*articleID_30000-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Ce-ne-invata-literatura*articleID_29960-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Fascism-cit-vezi-cu-ochii*articleID_29927-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Note-de-lectura.-Eseurile-lui-Andrei-Vieru*articleID_29904-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Fascism-cit-vezi-cu-ochii*articleID_29927-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Note-de-lectura.-O-carte-despre-televiziune*articleID_29866-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/TEATRU.-Panica-la-Nottara*articleID_29879-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/BIFURCATII.-Riscurile-blogarelii*articleID_29831-articles_details.html