Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
Polanski[V=]
Pagina 1 din 4
Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4
Re: Polanski[V=]
http://www.mediafax.ro/life-inedit/cazul-polanski-continua-un-tribunal-polonez-a-primit-documentele-solicitate-autoritatilor-americane-14680502
Re: Polanski[V=]
http://www.mediafax.ro/externe/statele-unite-au-cerut-varsoviei-sa-il-extradeze-pe-cineastul-roman-polanski-13753527
Re: Polanski[V=]
După 37 de ani, CELEBRUL POLANSKI vrea SĂ SCAPE DE ACUZAȚIILE DE PEDOFILIE
Mai mult: http://www.libertatea.ro/monden.html#ixzz3M8uqrQgx
Mai mult: http://www.libertatea.ro/monden.html#ixzz3M8uqrQgx
Re: Polanski[V=]
http://www.mediafax.ro/life-inedit/roman-polanski-se-va-intoarce-in-elvetia-pentru-a-participa-la-festivalul-de-film-de-la-locarno-12986540
Re: Polanski[V=]
http://adevarul.ro/cultura/arte/polanski-prezentat-skype-documentar-new-york-1_527d1d2ec7b855ff56d2170a/index.html
Re: Polanski[V=]
http://www.mediafax.ro/life-inedit/roman-polanski-prezent-la-un-festival-in-polonia-risca-sa-fie-arestat-si-extradat-in-statele-unite-11331553
Re: Polanski[V=]
Roman Polanski se intoarce in orasul unde a fost arestat in 2009
Cineastul franco-polonez Roman Polanski a fost arestat in urma cu 2 ani pe baza unor acuzatii de pedofilie.
Cineastul franco-polonez Roman Polanski a fost arestat in urma cu 2 ani pe baza unor acuzatii de pedofilie.
Re: Polanski[V=]
Roman Polanski - cand geniul face casa buna cu viciul
Nascut intr-o zi de 18 august a anului cand, in Germania, Hitler venea la putere promitind sa transforme lumea din temelii, Roman Polanski a resimtit din plin, in copilarie, efectele acestei promisiuni. A avut o copilarie traita sub semnul spaimei, al mortii iminente, al neantului si psihologii afirma ca traumele de atunci si-au pus pentru totdeauna amprenta asupra personalitatii si comportamentului sau, dar au avut, in mod bizar, si un rol esential in dezvoltarea conceptiei sale artistice, pentru ca, sustin ei, fara un asemenea debut, poate ca existenta si cariera lui ar fi imbracat alte forme.
Sub spectrul spaimei
Roman Polanski a vazut lumina zilei la Paris, oras unde tatal sau, un pictor evreu pe nume Ryszard Liebling, traia de cativa ani si unde a cunoscut-o pe mama regizorului, Bula. La doar trei ani, parintii lui se muta in Polonia, tara natala a tatalui si aici vor fi surprinsi de izbucnirea conflagratiei mondiale. Obligati de ocupantii nazisti sa intre in ghetoul din Varsovia, alaturi de alte mii de evrei, sotii Polanski au indurat calvarul persecutiilor, iar micul Roman a fost martor, la sase ani, al unor scene socante, pe care nu avea sa le mai poata uita vreodata. Tatal sau a reusit sa supravietuiasca lagarului de concentrare Mauthausen, dar mama a murit, la Auschwitz.
Roman a fost salvat de o familie poloneza, care l-a ascuns si l-a crescut in religia catolica, invatandu-l rugaciuni si facandu-l sa se poarte ca si cum ar fi fost un crestin. Dar toate acestea n-au reusit sa-l insele pe preotul parohiei, care, dupa ce l-a supus unui interogatoriu, l-a luat de ureche, l-a dus in fata unei oglinzi si i-a spus: „Esti un mic mincinos! Uita-te la ochii tai, la gura ta, la urechile tale! Tu nu poti fi crestin!” Si totusi, nici preotul nu l-a denuntat nazistilor. Mai tarziu, Roman a fost luat de o alta familie catolica, care traia la o ferma, in mediul rural. Aici, traiul lui n-a fost usor. Indura frecvent batai, facea foamea, asa ca pana la urma a fugit, cutreierand o Polonie devastata de razboi, in plina iarna.
Experientele indurate sunt de natura sa ne cutremure: insusi regizorul povestea ca, intr-un rand, a fost luat la tinta de mai multi soldati nemti, care, din fericire, erau atat de beti ca nu l-au nimerit. Dupa razboi, a reusit sa-si reintalneasca tatal, care s-a recasatorit cu o femeie pe care Roman nu o va suferi niciodata. Viata in Polonia comunista n-avea sa se dovedeasca mai usoara, pentru el, dar adolescentul Polanski va face cunostinta acum cu magia filmului, devenind un client fidel al cinematografelor din Varsovia.
Experientele indurate sunt de natura sa ne cutremure: insusi regizorul povestea ca, intr-un rand, a fost luat la tinta de mai multi soldati nemti, care, din fericire, erau atat de beti ca nu l-au nimerit. Dupa razboi, a reusit sa-si reintalneasca tatal, care s-a recasatorit cu o femeie pe care Roman nu o va suferi niciodata. Viata in Polonia comunista n-avea sa se dovedeasca mai usoara, pentru el, dar adolescentul Polanski va face cunostinta acum cu magia filmului, devenind un client fidel al cinematografelor din Varsovia.
Drama de la Bel Air
Din ziua in care a vazut prima data un film, la cinema, destinul lui Polanski a fost decis: nu putea fi altceva decat regizor. A urmat Scoala Nationala de Film din Lodz si a debutat cu scurtmetrajul Bicicleta, in 1955, inspirat de o intamplare autobiografica. In timpul studentiei, realizeaza alte doua filme – Doi barbati si o garderoba si Cand ingerii cad, care-i aduc o recunoastere instantanee, in lumea artistica poloneza, a uluitorului sau talent. Dar adevarata faima o cunoaste in 1962, cand filmul lui, Cutitul in apa, devine un urias succes comercial si ii aduce prima nominalizare la Oscar, la categoria „cel mai bun film strain”. Dornic de afirmare, el paraseste apoi Polonia comunista, unde se simtea ingradit, pentru a pleca in Franta. Dar isi da seama rapid ca industria franceza de film nu era deloc dornica sa sprijine un tanar pe care-l percepea ca fiind polonez si nu francez. De aceea, va face trei filme in Anglia, cel mai cunoscut, Repulsie, avand-o in rolul principal pe o Catherine Deneuve aflata la inceput de cariera.
In timpul filmarilor la Dansul vampirilor, in 1967, o cunoaste pe Sharon Tate, care-i va deveni sotie. Un an mai tarziu, pleaca in Statele Unite, la invitatia studiourilor Paramount si va regiza thrillerul Rosemary’s Baby, care-i va mai aduce o nominalizare la Oscar. Dar, in toiul creatiei, pe cand el se afla la Londra, sotia sa, insarcinata in opt luni, este ucisa, alaturi de alte patru persoane, de o banda de psihopati, la resedinta lui Polanski din Bel Air, Los Angeles. Regizorul, zguduit de veste, abandoneaza toate proiectele si abia peste un an reia lucrul la Macbeth, realizand o creatie epocala. In 1974, filmul lui, Chinatown, va fi nominalizat la 11 premii Oscar si va castiga la categoria „cel mai bun scenariu”.
Stigmatele trecutului
Primul Oscar pentru Polanski personal va veni insa peste cinci ani, odata cu filmul Tess, dedicat memoriei lui Sharon Tate. Pe langa Oscar, pentru el Polanski va primi si premiile Cesar pentru cel mai bun film si cel mai bun regizor. Pe cea care va deveni urmatoarea lui sotie, Emmanuelle Seigner, Polanski o va cunoaste in 1988, cand ea apare in thrillerul lui, Frantic, alaturi de Harrison Ford. Tot Seigner va fi protagonista unui film controversat al lui Polanski, Luna amara (1992), dupa care regizorul isi indreapta atentia iarasi spre genul thriller, realizand A noua poarta (1999), in care rolul principal este jucat de Johnny Depp.
Cel mai bun film realizat vreodata de Polanski va veni abia in 2002: Pianistul, adaptarea autobiografiei omonime a pianistului polonez de origine iudaica Wladyslaw Szpilman. Creatia este zguduitoare si lumea intreaga se extaziaza si se cutremura, in acelasi timp, in fata ei. Urmeaza o avalansa de premii: Palme d’Or, Cesar, Oscar. Cel mai recent film al lui, Carnagiul, turnat in februarie-martie 2011, va avea premiera in aceasta toamna. Ca Roman Polanski este un geniu al zilelor noastre nimeni nu se contesta, dar aura lui a fost adesea intunecata de acuzatiile de pedofilie care i s-au adus. In 1976, el a inceput o stranie idila cu actrita Nastassja Kinski, in ciuda faptului ca aceasta nu avea decat 15 ani! Un an mai tarziu, pasiunea lui pentru adolescente va genera un scandal monstru: pe 11 martie Polanski a violat o pustoaica de 13 ani, Samantha Geimer, care participa la o sedinta foto pentru revista Vogue.
Arestat, el a pledat vinovat, dar a cerut sa beneficieze de o evaluare psihiatrica. Dupa 42 de zile de inchisoare, a fost eliberat si a sperat ca va ajunge la o intelegere cu acuzarea, dar judecatorul a dat de inteles ca e posibil sa-l condamne la inchisoare si, ulterior, la deportare, iar la auzul acestor vesti, Polanski a fugit in Franta, cu doar cateva ore de pronuntarea sentintei. Fiind cetatean francez, n-a putut fi extradat, in ciuda presiunilor facute de justitia americana. Justitie al carei brat lung il va ajunge in Elvetia, in septembrie 2009. Dus intr-o inchisoare din Zürich, regizorul a fost ulterior pus sub arest la domiciliu. Sub presiunea opiniei publice si in fata protestelor a numeroase personalitati culturale europene si americane, el a fost in cele din urma eliberat, iar judecatorii elvetieni au respins cererea de extradare, inaintata de colegii lor americani.
Astazi, la 78 de ani, Polanski traieste inca sub impresia dramelor copilariei si a greselilor maturitatii...
Astazi, la 78 de ani, Polanski traieste inca sub impresia dramelor copilariei si a greselilor maturitatii...
Re: Polanski[V=]
Silvia DUMITRACHE - „Polanski: o viaţă bogată, pigmentată cu lucruri foarte bune, dar şi cu momente foarte rele“ Polanski Polanski, monodramă după o piesă de Saviana Stănescu, în regia Tamilliei Woodard şi în interpretarea lui Grant Neale, a ajuns şi pe scena teatrului de la Sibiu, în cadrul FITS 2011. Grant Neale atrage atenţia că spectacolul nu se vrea o docu-dramă: nu este un spectacol tezist, nu încearcă să dea sentinţe, să traseze graniţe între bine şi rău, ci propune o viziune analitică, o privire asupra mecanismelor care fac să se producă declicul în conştiinţa unui om, cînd graniţa dintre bine şi rău devine insesizabilă.
Spectacolul este structurat pe trei secvenţe, trimiţînd la trei momente decisive din viaţa regizorului: anul 1977, în Los Angeles, cînd este acuzat de a fi molestat o fată de 13 ani, ce aspira să devină fotomodel; plecarea din LA, în 1978; şi arestul la domiciliu, în cabana sa din Gstaad, Elveţia, în 2010.
Grant Neale, producător şi actor, joacă în spectacole de teatru, de operă şi în filme. A făcut parte din trupa Jean Cocteau Repertory Theatre (New York), specializată pe reprezentaţii clasice, precum şi din Ridiculous Theatrical Company. Nu se află la prima colaborare cu Saviana Stănescu, el jucînd rolul lui Nicolae Ceauşescu în piesa acesteia, Waxing West (realizată de East Coast Artists).
Polanski – una dintre cele mai controversate figuri publice din prezent, el însuşi un adevărat personaj. De ce ai vrut să-l transformi şi într-un personaj de teatru?
Mulţi ani, mi s-a spus că semăn foarte mult cu el, dar asta nu a însemnat nimic pentru mine la momentul respectiv. Dar, apoi, am urmărit un film despre Polanski, despre acest episod din viaţa lui (Roman Polanski: wanted and desired) – acuzaţia de a fi abuzat sexual o fată de 13 ani şi, în consecinţă, arestarea sa la domiciliu, în Los Angeles, în 1977, apoi plecarea din LA în 1978 şi, pe urmă, arestarea sa în 2010 –, şi mi s-a părut un personaj fascinant, cu o viaţă de pomină, bogată, pigmentată cu lucruri foarte bune, dar şi cu momente foarte rele. Este unul dintre acei oameni care chiar fac ceea ce sînt meniţi să facă – adică, în cazul lui, să fie producător/regizor de film, activitate pentru care este un talent înnăscut. Astfel că am simţit că mă regăsesc în el pe această linie: joc teatru şi cred cu tărie că fac cu adevărat ceea ce îmi este menit să fac.
Mulţi oameni l-au judecat aspru şi încă îl judecă pe Polanski, dar, în interpretarea ta, nu se resimte aproape deloc această nuanţă. Nu pleci de la spectacol furios pe Polanski, dar nici nu îi găseşti scuze, pur şi simplu, îl vezi la un alt nivel, al omului care se confruntă cu proprii demoni.
Pentru mine, nu asta e partea interesantă, cea de a-l judeca. Da, mulţi oameni îl judecă (sau nu, dimpotrivă), unii spectatori care au văzut reprezentaţia mea ajung, după ce ies de la teatru, să se certe, am auzit de prieteni care nu şi-au mai vorbit o săptămînă după spectacol. Nu se pune la îndoială faptul că a făcut ceva rău, dar ceea ce mi se pare interesant este mecanismul care îi determină pe oameni să facă un lucru, acel resort care îi împinge să facă rău.
Nu e o persoană rea din naştere – ca şi noi, de altfel, pentru că e posibil ca fiecare dintre noi să ajungă în stadiul în care să facă ceva rău, să rănească o altă fiinţă. Asta a făcut Polanski, dar pentru mine importantă a fost întrebarea ce îl face să simtă că are voie, ce îl aduce în stadiul în care consideră că e în regulă, cum vede el propriul său comportament. Cam asta încercăm noi să punem pe scenă, e ceva ficţionalizat, nu ştim cu adevărat ce simte Roman Polanski, dar e interesant să-ţi imaginezi ce simte Polanski, ca personaj, despre ceea ce a făcut. Încercăm să punem accent pe nivelul subconştientului şi să-l aducem la nivelul conştientului.
Trecutul lui Polanski este marcat de cîteva momente tragice – pierderea mamei la Auschwitz, uciderea soţiei sale gravide… Cît de mare crezi că este impactul acestor episoade în comportamentul său ulterior?Impactul a fost extraordinar. Unul dintre aspectele pe care le discutam cu Saviana şi cu Tamilla era distrugerea inocenţei. Dacă inocenţa îţi e răpită, la un moment dat, evident că acest fapt îţi afectează devenirea, afectează modul în care te raportezi la ideea de putere. Fiecare persoană trebuie să aibă propriul sentiment al puterii. Ar fi de discutat ideea dacă o persoană poate deţine puterea distrugînd inocenţa altcuiva.
De ce crezi că este mai aspru privit Polanski în SUA decît în Europa – tendinţa e mai degrabă să vezi America drept locul, prin excelenţă, al îngăduinţei şi al libertăţilor? E mai aspru privit pentru că, în primul rînd, aici, în State, a avut loc toată povestea asta. Iar America nu este „liberală“ în astfel de cazuri, ci în protejarea oamenilor, iar o tînără fată are nevoie să fie protejată.
Care a fost cea mai rea reacţie pe care ai primit-o? Cea mai rea reacţie am avut-o de la două prietene de-ale mele, care, după spectacol, nici măcar nu au vrut să mă îmbrăţişeze. La acel moment, mă asociau pe mine cu el, a fost o reacţie viscerală şi, într-un fel, este o reacţie nemaipomenită.
Dar în ceea ce priveşte publicul larg? În State, cred că se rîde mai mult la acest spectacol – americanii sînt înclinaţi mai mult să rîdă şi, încă ceva specific lor, atunci cînd sînt puşi în faţa unui subiect inconfortabil, rîd nervos. Aici, în Europa, nu am simţit ca publicul să fi avut acest gen de reacţie, dar totuşi, am simţit şi aici că era „prins“ la ceea ce se petrecea pe scenă, că aproape ajunsese să îl placă pe Polanski...
Cum ai ajuns să lucrezi cu Saviana Stănescu?
Am cunoscut-o pe Saviana cînd l-am jucat pe Nicolae Ceauşescu în spectacolul după piesa ei,Waxing West – A Hairy-Tale in Four Seasons, pe care am pus-o în scenă în New York, în La Mama Experimental Theatre Club, şi apoi la Teatrul Act din Bucureşti, la Sibiu, în 2007, pe urmă în 2009, la Stockholm. Mi-a plăcut enorm acel spectacol şi eram familiarizat şi cu alte piese ale Savianei, am păstrat legătura, şi, dorindu-mi ca un est-european să scrie piesa despre Polanski, am aranjat cu Saviana să o scrie ea.
Un detaliu interesant – era în Ajunul Anului Nou, în 2009, vorbeam despre piesă, entuziasmaţi şi, apoi, pentru că nu ştiam cîţi ani are Polanski, am căutat pe Internet – am aflat că împărţim aceeaşi zi de naştere şi că am exact vîrsta pe care o avea el în 1977. Am fost extrem de emoţionat, am decis că trebuie să mergem mai departe cu proiectul, că trebuie să vedem piesa pusă în scenă.
Spectacolul este structurat pe trei secvenţe, trimiţînd la trei momente decisive din viaţa regizorului: anul 1977, în Los Angeles, cînd este acuzat de a fi molestat o fată de 13 ani, ce aspira să devină fotomodel; plecarea din LA, în 1978; şi arestul la domiciliu, în cabana sa din Gstaad, Elveţia, în 2010.
Grant Neale, producător şi actor, joacă în spectacole de teatru, de operă şi în filme. A făcut parte din trupa Jean Cocteau Repertory Theatre (New York), specializată pe reprezentaţii clasice, precum şi din Ridiculous Theatrical Company. Nu se află la prima colaborare cu Saviana Stănescu, el jucînd rolul lui Nicolae Ceauşescu în piesa acesteia, Waxing West (realizată de East Coast Artists).
Polanski – una dintre cele mai controversate figuri publice din prezent, el însuşi un adevărat personaj. De ce ai vrut să-l transformi şi într-un personaj de teatru?
Mulţi ani, mi s-a spus că semăn foarte mult cu el, dar asta nu a însemnat nimic pentru mine la momentul respectiv. Dar, apoi, am urmărit un film despre Polanski, despre acest episod din viaţa lui (Roman Polanski: wanted and desired) – acuzaţia de a fi abuzat sexual o fată de 13 ani şi, în consecinţă, arestarea sa la domiciliu, în Los Angeles, în 1977, apoi plecarea din LA în 1978 şi, pe urmă, arestarea sa în 2010 –, şi mi s-a părut un personaj fascinant, cu o viaţă de pomină, bogată, pigmentată cu lucruri foarte bune, dar şi cu momente foarte rele. Este unul dintre acei oameni care chiar fac ceea ce sînt meniţi să facă – adică, în cazul lui, să fie producător/regizor de film, activitate pentru care este un talent înnăscut. Astfel că am simţit că mă regăsesc în el pe această linie: joc teatru şi cred cu tărie că fac cu adevărat ceea ce îmi este menit să fac.
Mulţi oameni l-au judecat aspru şi încă îl judecă pe Polanski, dar, în interpretarea ta, nu se resimte aproape deloc această nuanţă. Nu pleci de la spectacol furios pe Polanski, dar nici nu îi găseşti scuze, pur şi simplu, îl vezi la un alt nivel, al omului care se confruntă cu proprii demoni.
Pentru mine, nu asta e partea interesantă, cea de a-l judeca. Da, mulţi oameni îl judecă (sau nu, dimpotrivă), unii spectatori care au văzut reprezentaţia mea ajung, după ce ies de la teatru, să se certe, am auzit de prieteni care nu şi-au mai vorbit o săptămînă după spectacol. Nu se pune la îndoială faptul că a făcut ceva rău, dar ceea ce mi se pare interesant este mecanismul care îi determină pe oameni să facă un lucru, acel resort care îi împinge să facă rău.
Nu e o persoană rea din naştere – ca şi noi, de altfel, pentru că e posibil ca fiecare dintre noi să ajungă în stadiul în care să facă ceva rău, să rănească o altă fiinţă. Asta a făcut Polanski, dar pentru mine importantă a fost întrebarea ce îl face să simtă că are voie, ce îl aduce în stadiul în care consideră că e în regulă, cum vede el propriul său comportament. Cam asta încercăm noi să punem pe scenă, e ceva ficţionalizat, nu ştim cu adevărat ce simte Roman Polanski, dar e interesant să-ţi imaginezi ce simte Polanski, ca personaj, despre ceea ce a făcut. Încercăm să punem accent pe nivelul subconştientului şi să-l aducem la nivelul conştientului.
Trecutul lui Polanski este marcat de cîteva momente tragice – pierderea mamei la Auschwitz, uciderea soţiei sale gravide… Cît de mare crezi că este impactul acestor episoade în comportamentul său ulterior?Impactul a fost extraordinar. Unul dintre aspectele pe care le discutam cu Saviana şi cu Tamilla era distrugerea inocenţei. Dacă inocenţa îţi e răpită, la un moment dat, evident că acest fapt îţi afectează devenirea, afectează modul în care te raportezi la ideea de putere. Fiecare persoană trebuie să aibă propriul sentiment al puterii. Ar fi de discutat ideea dacă o persoană poate deţine puterea distrugînd inocenţa altcuiva.
De ce crezi că este mai aspru privit Polanski în SUA decît în Europa – tendinţa e mai degrabă să vezi America drept locul, prin excelenţă, al îngăduinţei şi al libertăţilor? E mai aspru privit pentru că, în primul rînd, aici, în State, a avut loc toată povestea asta. Iar America nu este „liberală“ în astfel de cazuri, ci în protejarea oamenilor, iar o tînără fată are nevoie să fie protejată.
Care a fost cea mai rea reacţie pe care ai primit-o? Cea mai rea reacţie am avut-o de la două prietene de-ale mele, care, după spectacol, nici măcar nu au vrut să mă îmbrăţişeze. La acel moment, mă asociau pe mine cu el, a fost o reacţie viscerală şi, într-un fel, este o reacţie nemaipomenită.
Dar în ceea ce priveşte publicul larg? În State, cred că se rîde mai mult la acest spectacol – americanii sînt înclinaţi mai mult să rîdă şi, încă ceva specific lor, atunci cînd sînt puşi în faţa unui subiect inconfortabil, rîd nervos. Aici, în Europa, nu am simţit ca publicul să fi avut acest gen de reacţie, dar totuşi, am simţit şi aici că era „prins“ la ceea ce se petrecea pe scenă, că aproape ajunsese să îl placă pe Polanski...
Cum ai ajuns să lucrezi cu Saviana Stănescu?
Am cunoscut-o pe Saviana cînd l-am jucat pe Nicolae Ceauşescu în spectacolul după piesa ei,Waxing West – A Hairy-Tale in Four Seasons, pe care am pus-o în scenă în New York, în La Mama Experimental Theatre Club, şi apoi la Teatrul Act din Bucureşti, la Sibiu, în 2007, pe urmă în 2009, la Stockholm. Mi-a plăcut enorm acel spectacol şi eram familiarizat şi cu alte piese ale Savianei, am păstrat legătura, şi, dorindu-mi ca un est-european să scrie piesa despre Polanski, am aranjat cu Saviana să o scrie ea.
Un detaliu interesant – era în Ajunul Anului Nou, în 2009, vorbeam despre piesă, entuziasmaţi şi, apoi, pentru că nu ştiam cîţi ani are Polanski, am căutat pe Internet – am aflat că împărţim aceeaşi zi de naştere şi că am exact vîrsta pe care o avea el în 1977. Am fost extrem de emoţionat, am decis că trebuie să mergem mai departe cu proiectul, că trebuie să vedem piesa pusă în scenă.
Re: Polanski[V=]
VIDEO Filmul lui Roman Polanski, "Marioneta", marele câştigător al "Oscarurilor europene"
Re: Polanski[V=]
Polanski, la concertul nevestei
Relaxare. Regizorul Roman Polanski, in varsta de 76 de ani, a iesit pentru prima oara in public dupa ce a scapat de extradarea in SUA, unde era judecat pentru ca a intretinut relatii intime cu o minora. In weekend, cineastul a participat in calitate de spectator la Festivalul de Jazz de la
Relaxare. Regizorul Roman Polanski, in varsta de 76 de ani, a iesit pentru prima oara in public dupa ce a scapat de extradarea in SUA, unde era judecat pentru ca a intretinut relatii intime cu o minora. In weekend, cineastul a participat in calitate de spectator la Festivalul de Jazz de la
Re: Polanski[V=]
Lubriq Vina lui Polanski
Eu unul m-am cam săturat de cazul Roman Polanski. Vestea că a fost ...
Eu unul m-am cam săturat de cazul Roman Polanski. Vestea că a fost ...
Pagina 1 din 4 • 1, 2, 3, 4
Pagina 1 din 4
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum