Polanski[V=]

Elvetia a decis: Polanski nu va fi extradat!
Regizorul franco-polonez Roman Polanski nu va fi extradat autoritatilor americane, a anuntat luni ministrul elvetian al Justitiei, Eveline Widmer-Schlumpf.

Descoperă „Marioneta” lui Polanski

Cel mai nou film al polonezului Roman Polanski va putea fi văzut în cinematografele din Bucureşti din acest weekend....

Polanski si-a drogat victima
Metoda. Potrivit documentelor oficiale prin care regizorul Roman Polanski (77 de ani) a fost acuzat de viol si intretinere de relatii intime cu o minora in 1977, cineastul a imbatat-o si drogat-o pe victima lui, Samantha Geimer, pe atunci o adolescenta de 13 ani. In incercarea de a scapa, tanara a

Cum aşteaptă extrădarea Roman Polanski

Principiul „Nimeni nu e mai presus de lege” pare să nu se aplice în cazul tuturor. În această categorie se...

Femeile din viata lui Roman Polanski

Roman Polanski a pus ochii pe „marioneta” Tony Blair



ECRANIZARE. Cartea care a inspirat filmul celebrului cineast, „The Ghost Writer”- lansat azi în premieră mondială la Festivalul de la Berlin-, va apărea în librăriile româneşti la începutul lunii martie. [Citeste]

Roman Polanski, invitat insistent de procuratură să se prezinte la tribunalul din Los Angeles

Parchetul din Los Angeles a cerut vineri justiţiei să respingă cererea avocaţilor americani ai lui Roman Polanski de a-l condamna în contumacie pe cineastul franco-polonez pentru că a întreţinut relaţii sexuale cu o minoră în 1977, informează AFP.

Polanski cere daune de 150.000 de euro
Proces. Regizorul Roman Polanski a dat in judecata patru tabloide franceze carora le-a cerut daune morale de 150.000 de euro. Cineastul s-a suparat la aparitia in presa a unor fotografii cu sotia si copiii sai, la fereastra cabanei din Elvetia, unde se afla in arest la domiciliu. Polanski a fost

Ultimul film regizat de Roman Polanski, inclus in sectiunea Competition a Berlinalei din 2010

Cel mai recent film al regizorului Roman Polanski, "The Ghost Writer", va avea premiera in sectiunea principala a Festivalului de Film de la Berlin, Competition, potrivit site-ului festivalului care se va desfasura intre 11 si 21 februarie 2010.

Polanski, urmărit cu o brăţară electronică

Polanski îşi face pedeapsa cu şvaiţer, stridii şi whisky



După
două luni petrecute într-o închisoare din Elveţia, Roman Polanski va
avea parte de o detenţie de lux, la domiciliu, în splendida sa
"cabană", într-unul dintre cele mai luxoase locuri de vacanţă din Alpi.

Roman
Polanski, eliberare pe cauţiune de 4,49 milioane de dolari





Roman Polanski a obţinut eliberarea pe cauţiune – stabilită la 4,49 milioane
de dolari – din partea unei instanţe elveţiene, însă nu a ... citeşte
mai mult

O fotografie cu Roman Polanski şi soţia sa dezbrăcaţi, scoasă la licitaţie

Victima lui Polanski a cerut abandonarea urmăririi penale

Roman Polanski, internat în spital

Roman Polanski suferă de depresie în închisoarea din Zurich




Regizorul polonez Roman Polanski este deprimat, susţine avocatul lui, după ce l-a vizitat pe cineast la închisoarea din Zurich în care se află. Apărătorul cineastului a declarat că justiţia elveţiană ar trebui să ia o decizie în privinţa cererii lui Polanski de eliberare pe cauţiune. Săptămîna trecută, autorităţile elveţiene au respins însă o primă solicitare de eliberare a cineastului, acum în vîrstă de 76 de ani.

Roman Polanski ramane in arest

Roman Polanski şi libertatea sexuală
S-ar zice că problemele personale ale celebrului cineast Roman Polanski nu au de ce să preocupe stânga politică. Cu toate acestea, tocmai pentru că această situaţie delicată se referă la o problemă legată de sex, îndrăznesc să ridic aici câteva aspecte controversate ale acestui caz. Ţin să remarc faptul că în ciuda pudibonderiei oficiale din timpul regimurilor «de democraţie populară» din Estul Europei, chestiunea sexuală este abordată cu deschidere în opera marxistă, mai cu seamă de către Engels — în Originea familiei, a proprietăţii private şi a statului (1884), dar şi într-o ciornă din 1845 la Manifestul Comunist. De asemenea, libertatea sexuală a fost exploatată în diverse ţări în funcţie de interesele de moment, astfel că în 1957 avortul la cerere devenea posibil în mod legal în Republica Populară Română (în timp ce în Italia nici măcar divorţul nu era posibil!), urmând însă a fi interzis la 1 octombrie 1966. La o aniversare delicată, o discuţie asupra unui caz delicat.

Scandalul Polanski vine pe un fond de exacerbare a corectitudinii politice în lumea civilizată. Protejarea femeilor şi a copiilor de abuzurile sexuale reprezintă, fără îndoială, un progres însemnat al ultimilor decenii, însă asistăm astăzi simultan la exploatarea sexuală a femeii, la scăderea vârstei la care tineretul devine activ din punct de vedere sexual, dar şi la pedepsirea cu asprime a atitudinilor care ar putea avea conotaţii sexuale. Simplul fapt de a se afla singur într-un WC public cu un minor (de acelaşi sex!) poate fi o sursă de stres în Statele Unite, de teama unor acuzaţii nefondate de abuz sexual.



Arestarea intempestivă a lui Roman Polanski de către autorităţile elveţiene tocmai în acest moment, la peste 30 de ani de la «crima» din 1977, şi pe baza unui mandat de arestare internaţional emis în 2005, nu a putut să nu genereze polemici fără de sfârşit în presa mondială.



Spre dezamăgirea mea însă, cele două atitudini principale s-au încadrat, orbeşte şi fără o dreaptă judecată, în două categorii principale:

• «Este o valoare deosebită a culturii mondiale, şi a trecut atâta vreme, eliberaţi-l şi haideţi să uităm povestea!»
  
• «Nu contează cine este, violul este viol, să înfunde puşcăria, pedofilul dracului!»
  

M-aş fi aşteptat la mai mult discernământ din partea cetăţenilor unei planete hipertehnologizate, la început de secol XXI.



Toată chestiunea începe de la conceptul de «vârstă minimă a consimţământului» (age of consent). Legea consideră că un act sexual consimţit este legitim atâta vreme cât ambele părţi au împlinit o vârstă minimă de la care se acceptă că ar exista o capacitate rezonabilă de înţelegere a situaţiei şi de discernământ. În funcţie de legislaţie, această vârstă variază între 14 şi 16 ani la fete, dar există şi situaţii în care activitatea sexuală a fetelor de 12-13 ani cu băieţi care nu sunt mai în vârstă decât acestea cu mai mult de 2-5 ani nu dă naştere la urmărirea penală. Modul în care legislaţia diferitelor ţări se bazează pe bun-simţ şi pe morala comună este discutabil. De pildă, dacă este ilegal sexul cu o minoră mai tânără de 16 ani, dar «în cazuri justificate» (a se citi: sarcină) aceasta se poate căsători la 15 ani cu «făptaşul», ar trebui pusă întrebarea: care articol de lege se aplică mai întâi? Cel care prevede închisoarea, sau cel care permite căsătoria? Nu este acesta un şantaj? Apoi, chiar este o diferenţă reală între sexul unei minore de 15 ani cu un băiat de 17 ani şi sexul cu un băiat de 18 ani, aşa cum legea pretinde că ar fi?



În cazul lui Polanski, el avea 44 de ani, iar ea avea 13 ani (aproape 14). Puteţi să fiţi revoltaţi, nu vă condamn. Să remarcăm totuşi că părinţii acestei «manechine» de numai 13 ani au fost inconştienţi să o lase să se expună în cadrul unei şedinţe foto, iar procurorul american a uitat să-i acuze de neglijenţă. Cum fata chiar a urmat o carieră în «modeling», putem presupune că incidentul nu a afectat-o prea mult — situaţia ar fi fost diferită dacă ar fi fost vorba de un viol calificat.



După cum remarca un faimos (celebru pe Internet) avocat francez, înţelegerea făcută de autorităţile americane cu Polanski pleacă de la acceptarea recunoaşterii de către acesta a unei unice infracţiuni: relaţii sexuale cu un minor (unlawful sexual intercourse with a minor), faptă pedepsită de Codul Penal din California cu... maximum 4 ani de închisoare!



Suntem la peste 30 de ani distanţă, şi iată că această «crimă abominabilă» nu s-a prescris! Vă vine să credeţi? Crimele care nu se prescriu niciodată sunt: genocidul, crimele împotriva umanităţii şi... actul sexual al lui Polanski cu o minoră (consimţit totuşi) din 1977!



Fireşte, au existat diverse interpretări ale acestei stări de fapt bizare.



Prima ar fi că, atâta vreme cât Polanski «a evadat» înainte ca o sentinţă să fie pronunţată, «ceasul juridic» s-a oprit în loc, astfel încât orice prevedere referitoare la termenele de prescripţie este inaplicabilă. Numai în Statele Unite se poate întâmpla ca un condamnat evadat să beneficieze de clemenţă mai mare decât un evadat... înainte de condamnare!



A doua ar fi că în prezent, atât în Statele Unite, cât şi în Elveţia, «agresiunile împotriva minorilor» sunt imprescriptibile! Aceasta îl pune din punct de vedere juridic pe Polanski pe acelaşi palier cu Göring, ceea ce depăşeşte cu mult limitele absurdului!



În plus, un criminal care a luat câteva vieţi omeneşti şi scapă neprins poate reapărea liniştit la suprafaţă după 30 de ani, asasinatele comise de el s-au prescris între timp în mai toate statele lumii (dacă nu în chiar toate). Dar nu, un derapaj relativ minor şi fără consecinţe nu poate scăpa nepedepsit!



Între timp, Samantha Geimer, fosta victimă, a cerut în nenumărate rânduri încetarea urmăririi judiciare împotriva lui Polanski. Câtă vreme era minoră, poate îi lipsea discernământul, dar de ce chiar şi acum toată lumea nesocoteşte dorinţa unei femei adulte de a fi lăsată în pace şi de a se da uitării un act discutabil dintr-un trecut îndepărtat, nesocotire care de-abia acum o violează cu adevărat?



Cerinţa nu este neîndreptăţită, mai ales că există date certe de viciu de procedură în acest caz. Înţelegerea făcută cu judecătorul prevedea că dacă Polanski îşi recunoaşte fapta şi petrece câteva săptămâni în arest, sentinţa îi va fi comutată într-una mai uşoară la momentul pronunţării. Când a aflat însă că judecătorul nu avea de gând să-şi onoreze partea de promisiune, Polanski pur şi simplu a fugit din Statele Unite. Dvs. aţi fi avut încredere într-un astfel de judecător?



Încă o dată, nu vă lăsaţi amăgiţi de terminologia americană: «Statutory rape», «Unlawful sexual intercourse», «Rape in the 3rd Degree», «Felonious Sexual Assault» şi «Carnal Knowledge of a Child» nu desemnează defel un viol, ci o relaţie sexuală consimţită cu un minor aflat sub vârsta la care legea îi dă dreptul să consimtă la aşa ceva. Există însă culturi la care vârsta de 13 ani este suficientă pentru căsătorie şi procreare...



Se mai uită contextul în care nişte părinţi iresponsabili au lăsat o fată de 13 ani să frecventeze mediul cinematografic de la Hollywood (care nu se aseamănă cu o mânăstire!), după cum se uită starea psihică în care se afla Polanski: cu soţia, Sharon Tate, asasinată în mod barbar, şi având copilăria distrusă — da, Polanski era acel copil de 6 ani închis de nazişti în ghetoul din Varşovia, unde distracţia ofiţerilor SS era să asmută câinii împotriva celor slabi, şi da, Polanski a fost cel care şi-a pierdut mama la Auschwitz la acea vârstă fragedă!



Nimeni nu pare a fi interesat de o judecată dreaptă şi umană a unui caz trist, dar care cu siguranţă nu merita atâta încrâncenare. Iată, puriştii francezi ai secolului XXI cer ca incestul şi pedofilia să devină imprescriptibile şi în Franţa! Doar că definiţia pe care o dau ei pedofiliei este prea laxă...



Matei Vişniec are o explicaţie pragmatică cu privire la arestarea lui Polanski: aceasta nu ar fi, din partea Elveţiei, decât o campanie de imagine, în contextul în care secretul bancar i-a fost aspru criticat în ultima vreme. Da, dar din partea Statelor Unite?



Puristul scrâşnit (altminteri inteligent) Cristian Tudor Popescu îl socoate «defect la cap» pe Roman Polanski. Tot ce se poate, dar aşa defect cum a fost acesta, va rămâne în istoria cinematografiei mondiale cu numeroase capodopere. Viaţa sexuală a artiştilor este adesea ieşită din tipare, doar că nouă ne este greu să acceptăm asta... cu toate că Samantha Geimer a acceptat-o de multă vreme!



Roman Polanski este o celebritate. Ce se întâmplă însă cu oamenii obişnuiţi atunci când legea nu face prea mare distincţie între cazurile revoltătoare de pedofilie şi un act sexual consimţit cu o adolescentă de 13-14 ani? Iată, oamenii obişnuiţi merg pur şi simplu la puşcărie, chiar şi în Europa Occidentală, în «Patria Luminilor»!



Fără a sugera nici un moment că actul sexual ar reprezenta un act mecanic, consider că protecţia copilului şi a femeii ar trebui să se bazeze pe un bun-simţ mult mai realist, şi pe mai puţină ipocrizie şi îngustime legală. Sistemul legislativ trebuie să fie adaptat realităţilor socio-culturale, şi nu invers.



Roman Polanski nu este decât partea vizibilă a unui aisberg de legislaţie dură, inflexibilă şi absurdă, tipic stalinistă.

Post-scriptum: Toţi moraliştii care cer acum capul lui Polanski au tăcut chitic vreme de 30 de ani fără să-l considere un fel de Göring (cum o fac acum). Când au fost sinceri: când au trecut în mod constant cu vederea o situaţie binecunoscută, sau când s-au oripilat dintr-odată la gândul «inocenţei sfărâmate a unui copil pur»? (Apropo, era virgină?)

http://redpelikan.blogspot.com/