Franta/Belgia

Rezumarea primului mesaj :

Memorialul Shoah la Paris
Tudor Ţepeneag, Paris

„Antisemitismul nu are ce căuta în Franţa", a declarat preşedintele
Franţei, Jacques Chirac, la inaugurarea Memorialului Holocaustului de
la Paris. Chirac a recunoscut responsabilitatea statului francez în
deportarea evreilor.

În seria evenimentelor ce au loc mai peste tot în lume pentru
comemorarea a 60 de ani de la eliberarea lagărului de exterminare
nazist de la Auschwitz se înscrie şi inaugurarea Muzeului
Holocaustului de la Paris. Denumirea în franceză a acestui loc de
studiu şi aducere aminte este „Mémorial de la Shoah" („shoah"
înseamnă catastrofă, în ebraică).

Cîteva sute de persoane erau prezente în clădirea renovată a
muzeului, situată în cartierul istoric Marais, în care s-a instalat
mai întîi, în urmă cu aproape 9 secole, comunitatea evreiască din
Paris. Printre participanţi se aflau numeroşi foşti deportaţi. „Au
fost 76.000 de evrei şi 3.000 de persoane care nu aparţineau
comunităţii evreieşti, mai ales dintre membrii rezistenţei
antifasciste, deportaţi din Franţa în lagărele de exterminare
naziste. Numai 2.500 dintre deportaţi s-au întors acasă. La ora
actuală, nu mai sîntem nici 450 de francezi rămaşi în viaţă dintre
foştii deportaţi", a declarat Raphaël Esrail, secretarul general al
Uniunii deportaţilor la Auschwitz.
Angajament în numele Franţei

La inaugurarea Memorialului Holocaustului, preşedintele Chirac a
insistat asupra angajamentului luat de Franţa „de a nu uita niciodată
ceea ce nu a putut să împiedice", pentru ca o tragedie similară celei
petrecute în lagărele de exterminare naziste să nu se mai petreacă
niciodată. Şeful statului francez a desemnat apoi antisemitismul ca
pe un principal inamic. „Antisemitismul nu este o opinie ca oricare
alta. Este o perversiune care ucide. Nu există acţiuni sau declaraţii
antisemite care să poată fi scuzate", a mai spus Chirac, primul
preşedinte al Republicii franceze care a recunoscut, în 1995,
responsabilitatea statului francez în deportarea evreilor.

În urmă cu două zile, circa 2.500 de supravieţuitori ai lagărelor de
exterminare şi familii de deportaţi au participat la inaugurarea
Zidului Numelor, din cadrul aceluiaşi Memorial al Holocaustului de la
Paris. Numele, prenumele şi data de naştere a fiecărui deportat
identificat au fost gravate în piatră; 76.000 de nume de evrei
deportaţi din Franţa, dintre care 11.000 de copii. Aproape 90% dintre
ei au fost duşi la Auschwitz şi marea majoritate nu s-a mai întors.
Muzeu de referinţă în Europa

După trei ani în care au avut loc lucrări de reamenajare, Memorialul
Holocaustului de la Paris devine o instituţie de referinţă în Europa,
aşa cum sînt Muzeul Holocaustului de la Washington şi Yad Vashem de
la Ierusalim. Iniţial, exista Memorialul martirului evreu necunoscut,
construit între 1953 şi 1956 pe insula Cité din centrul Parisului, în
spatele catedralei Notre-Dame. Un cilindru simbolizează lagărele de
exterminare, faţada este acoperită cu piatră, iar pereţii laterali
sînt acoperiţi cu o structură de beton care figurează steaua lui
David. O dată cu renovarea Memorialului au fost integrate alte trei
clădiri, în care se află centrul de documentare evreiască
contemporană, ce adăposteşte arhive şi mărturii asupra crimelor
comise împotriva evreilor. Cu o suprafaţă totală de 5.000 de metri
pătraţi, memorialul cuprinde spaţii pentru expoziţii, un centru
multimedia, săli de lectură şi va propune diferite activităţi pentru
sensibilizarea publicului, mai ales a tinerilor, la noţiunile de
toleranţă, libertate şi democraţie.

http://www.cotidianul.ro/index.php?a=2434&shift=1

Iniţiatoarea legii care pedepseşte negarea genocidului în Franţa depune plângere

Deputata partidului prezidenţial UMP care a iniţiat proiectul legislativ privind pedepsirea negării genocidului a depus plângere luni, după ce a primit ameninţări şi după piratarea site-ului său de către militanţi proturci, care au atacat alte o sută de site-uri din Franţa, relatează Mediafax.

"Tocmai am depus o plângere pentru că (...), pe reţelele mele sociale, am fost victima insultelor şi injuriilor, a ameninţărilor cu violul, a ameninţărilor cu moartea, iar în ziua de Crăciun, site-ul meu de Internet a fost piratat de mai multe ori", a explicat deputata Valerie Boyer, la sosirea sa la comisariat.

"Nu pot rămâne aşa. Aceste atacuri sunt lamentabile. Depun plângere şi sper că nu se va ajunge mai departe. Aş fi preferat să tratez lucrurile cu indiferenţă şi dispreţ", a adăugat ea.

Accesarea site-ului valerie-boyer.fr conducea spre un ecran negru pe care era afişat steagul Turciei şi un mesaj nesemnat în limbile turcă şi engleză criticând Guvernul francez şi comunitatea armeană din Franţa.

Adunarea Naţională franceză a adoptat joi o propunere de lege care stabileşte pedepse pentru contestarea oricărui genocid, inclusiv cel împotriva armenilor din 1915, provocând furia Turciei, care a îngheţat cooperarea militară cu Franţa şi şi-a rechemat ambasadorul de la Paris. Ankara l-a acuzat pe preşedintele francez Nicolas Sarkozy, care probabil va candida la un al doilea mandat, de o miză "electoralistă" a acestui proiect.

Textul urmează să fie înscris pe ordinea de zi a Senatului.

Începând de duminică, site-ul Camerei superioare a Parlamentului francez este în mod regulat inaccesibilă, a anunţat luni serviciul său de comunicare, care a evocat o operaţiune de "saturare" orchestrată de elemente exterioare neidentificate deocamdată.

Un jurnalist de la cotidianul Le Monde a scris luni pe blogul său că celebrul hacker turc Iskorpitx a revendicat pe pagina de comentarii a blogului său piratarea site-ului Senatului.

"Site-ul nostru nu a fost piratat până acum. Nici un hacker nu a reuşit să intre pe site", a subliniat Senatul.

Pe de altă parte, aproximativ o sută de site-uri legate de diaspora armeană din Franţa au fost victimele hackerilor turci, a informat luni un site specializat turc.

Grupul de hackeri naţionalişti turci Millikuvvetler.net a revendicat pe site-ul turc cyberhaber.com piratarea "până astăzi (luni)" a 100 de site-uri din Franţa legate de activităţile armenilor din Franţa şi ale unor politicieni, precum deputatul UMP Bernard Depierre.

Mesajele în limba turcă de pe site-urile piratate criticau politica franceză privind Turcia şi acuzau Franţa că a orchestrat "genocidul algerienilor", potrivit cyberhaber.com.

Criminalul din Paris, un medic devenit ucigaş în serie

Disperaţi de atrocităţile comise de nazişti, numeroşi francezi au încercat să fugă din Paris în primele zile ale celui de-al doilea război mondial, însă au ajuns în casa unui medic descreierat şi, de acolo, direct în... Rai. Omul poza într-un bun profesionist, deşi cine îi ştia trecutul ştia, de asemenea, că nu era tocmai un model pentru societate. Medicul devenit ucigaş în serie – încercând să se îmbogăţească pe spatele victimelor sale care îi ofereau cu disperare suma cerută pentru a fugi din Oraşul Luminii – face subiectul unei cărţi impresionante, scrisă de un istoric britanic şi apărută zilele trecute.

Nu este clar şi nu apare nici măcar în arhivele poliţiei franceze care a fost numărul exact al persoanelor ucise de Marcel Petiot. Se vehiculează mai multe variante ? între 27 şi 150 de oameni ucişi, însă, în cadrul procesului împotriva sa, Petiot a fost condamnat "doar" pentru 27 de crime. Avea o tehnică ingenioasă ? şi-a însuşit numele de "doctorul Eugen" şi a construit o reţea în care a racolat patru oameni de încredere. Aceştia căutau clienţi pentru marea evadare din Franţa, pe o rută denumită "Fly-Tox", către America de Sud. Clienţii cădeau în plasă ca muştele şi, după ce făceau tot ceea ce li se cerea, dispăreau fără urmă. Petiot îi obliga să plătească o taxă fixă – 25.000 de franci francezi de persoană – şi să le scrie o scrisoare rudelor lor în care să le spună că au ajuns cu bine la destinaţie şi că vor reveni în Franţa când se vor calma lucrurile. După ce fugarul semna depeşa, Petiot o împăturea, o punea deoparte, îşi ruga clientul să îi dea toate lucrurile de valoare pe care le avea asupra sa şi-apoi îi venea de hac. Uneori le dădea clienţilor cianură, alteori îi gaza. Uneori dezmembra cadavrele, aranja bucăţile în cutii şi le îngropa sau le arunca în Sena. Alteori ardea corpurile, iar cenuşa o depozita în serviete sau cutii, la demisolul clădirii în care locuia.

De prea multe ori Petiot a scăpat de poliţie care, deşi intrase la bănuieli, nu avea suficiente dovezi cu care să-l arunce la zdup. Medicul era un personaj uns cu toate alifiile, extrem de "alunecos", care ştia să iasă curat din orice situaţie. După un proces scurt şi mai multe zile petrecute după gratii – ghilotina "suferise" o curioasă defecţiune – Marcel Petiot şi-a executat sentinţa capitală.

Un CV controversat
Marcel André Henri Félix Petiot avea 49 de ani când, în 1946, a fost găsit vinovat pentru uciderea cu sânge rece a 27 de oameni şi condamnat la moarte prin decapitare. La vârsta de 17 ani, a fost diagnosticat cu o boală mentală. Mai târziu, simptomele s-au accentuat, a făcut închisoare pentru că a furat pături dintr-o unitate militară, a fost internat la nebuni şi totuşi l-au lăsat să se înroleze de două ori. După primul război, a urmat o şcoală specială şi, opt luni mai târziu, a devenit medic cu acte. Primul loc de muncă: un spital de nebuni. Tratamentele sale erau considerate neobişnuite, omul câştigându-şi repede reputaţia pentru practici dubioase. Prima victimă a fost... iubita sa, Louise Delaveau, pe care a căsă­pit-o pentru a-i fura moştenirea. Celelalte victime au fost măcelărite tot pentru bani.

SCANDAL LA PARIS: Un tramvai, folosit special pentru evacuarea romilor. Evacuarea, comparată cu deportarea evreilor către lagărele morţii

Societatea de transport în comun pariziană (RATP) a pus la dispoziţia poliţiştilor o garnitură a unui tramvai în departamentul Seine-Saint-Denis pentru evacuarea unei tabere de romi, iar reprezentanţii companiei spun că ar fi fost vorba mai degrabă de un exces de zel local, scrie cotidianul francez Le Figaro în ediţia de astăzi.

Jurnaliştii francezi precizează că această situaţie aminteşte de momentele negre ale celui de-al Doilea Război Mondial şi de participarea Societăţii Naţionale de Căi Ferate din Franţa la deportarea a mii de evrei către lagărele de concentrare. RATP a pus, ieri, la dispoziţia forţelor de poliţie o granitură a unui tramvai care leagă Saint-Denis de Bobigny, pentru evacuarea unei tabere de romi din Saint-Denis, potrivit Radio France. O sută de persoane au fost astfel transportate, sub escorta poliţiei, până la una din gările din apropiere.

Potrivit portalului France Info, societatea de transport a negat iniţial, însă ulterior a recunoscut că a fost „un exces de zel local". Fiindcă în acea zonă traficul era aglomerat, iar unul din angajaţii companiei s-a gândit că alocarea unui „convoi special" ar fi permis evitarea supraaglomerării. RATP susţine că astfel decizia nu a fost una gândită dinainte, cu toate că nici nu a condamnat acest gest.

„Nu noi am făcut acest lucru, poliţia ar trebui să îşi organizeze altfel operaţiunile", le-a spus jurnaliştilor francezi un membru al sindicatului Sud RATP, cel care de altfel le-a şi furnizat această informaţie. „Nu este sarcina noastră să transportăm convoaie de persoane care nu sunt nici măcar voluntare pentru a le urca în tramvaie", spune sindicalistul care aminteşte că gara de la Bobigny a jucat un rol central în deportarea către lagărele morţii a 22.000 de evrei din lagărul de la Drancy.

În aceste condiţii, sindicatul din care face parte i-a cerut directorului RATP, Pierre Mongin, să îi solicite prefectului din Seine-Saint-Denis să „îşi organizeze altfel operaţiunile de evacuare a taberelor de romi".

La rândul său, organizaţia neguvernamentală Médecins du monde susţine că în tramvai au fost luaţi, fără părinţii lor, şi copii care nu ştiu să vorbească sau să scrie în franceză. ONG-ul le cere astfel poliţiştilor să nu mai ridice minori fără să fie însoţiţi de părinţi.

Le Pen le cere evreilor francezi să-l voteze preşedinte Culmea campaniei electorale! Nu la Bucureşti, ci la Paris. Într-un interviu acordat presei de la Tel Aviv, liderul extremei dreapta din Franţa, Jean-Marie Le Pen, le cere... evreilor francezi să-l voteze preşedinte, la alegerile din 22 aprilie! Pentru că evreii sunt şi ei francezi şi legaţi de această ţară, deci şi de bunul mers al lucrurilor în Franţa, ei trebuie să voteze în bloc pentru mine, le-a declarat Le Pen ziariştilor israelieni.

Le Pen, candidatul Frontului Naţional la prezidenţiale, susţine că are prieteni evrei şi chiar membri de partid de rit mozaic. Politicianul, cunoscut pentru discursurile lui antisemite, consideră că evreii din Franţa vor vota în funcţie de orientarea politică şi de statutul lor social, nu în funcţie de religie.

Le Pen a iscat o adevărată polemică în 1987 când a declarat că, în istorie, existenţa camerelor de gazare pentru evrei e doar un detaliu. Şocant, face la fel şi azi, pe ultima sută de metri înaintea alegerilor - politicianul revine şi le declară ziariştilor israelieni că nu contestă existenţa Holocaustului, dar episodul pogromurilor este un detaliu în istoria celui de-al doilea Război Mondial.

Le Pen a admis totuşi că, în cazul electoratului evreiesc din Franţa, fostul ministru de Interne, Nicolas Sarkozy, are un avantaj prin originile lui semite.

Ştrumfii sunt rasişti, antisemiţi şi promovează totalitarismul, susţine un sociolog francez
Un sociolog francez scrie în noua sa carte că desenele cu ştrumfi, acele miniaturale şi albastre creaturi umanoide, promovează rasismul şi sunt „întruchiparea unei utopii totalitare inspirate din stalinism şi nazism”.
Antoine Bueno, un sociolog francez, scrie în noua sa carte, "Le Petit Livre Bleu", că desenele cu ştrumfi, acele miniaturale şi albastre creaturi umanoide, promovează, de fapt, rasismul şi sunt "întruchiparea unei utopii totalitare, inspirate din stalinism şi nazism", relatează The Huffington Post.
Ştrumfiţa reprezintă rasa ariană, susţine autorul
Bueno susţine că Papa Ştrumf, liderul satului idilic în care locuiesc făpturile albastre, este o figură autoritaristă, iar lipsa proprietăţii private şi economia colectivă aduc aminte de socialism. Gargamel, inamicul ştrumfilor, seamănă caricaturilor unor evrei, iar numele pisicii sale este Azrael. Autorul francez se leagă şi de Ştrumfiţă, care este pentru o mare parte a seriei singurul personaj feminin şi despre care susţine că ar întruchipa perfecţiunea ariană.
Benzile desenate au fost create de artistul belgian Peyo şi au fost publicate pentru prima dată într-un ziar belgian, în anul 1958. Succesul de care s-au bucurat a făcut ca, în anul 1960, ele să devină benzi desenate de sine stătătoare. În 1981 au apărut primele desene animate, produse de Hanna Barbera.
"Ştrumfii negri"

Prima serie a benzilor desenate s-a intitulat "Ştrumfii negri". Bueno susţine că acest lucru poate fi catalogat drept rasism deoarece, "în acel album, ştrumfii erau bolnavi, iar când sunt bolnavi ei nu se înroşesc sau înverzesc, ci devin negri. Când devin negri, îşi pierd orice urmă de inteligenţă. Devin complet imbecili şi nu mai ştiu să vorbească". Nu doar Bueno este de părere cu desenele ar putea fi considerate ofensatoare. Editorii americani au refuzat la vremea aceea publicarea seriei până când, câţiva ani mai târziu, ştrumfii au fost recoloraţi violet.
Thierry Culliford, fiul lui Peyo, creatorul ştrumfilor, spune că acuzaţiile care îi sunt aduse tatălui său se află undeva între "grotesc şi grav".

700 de pagini despre Holocaustul românesc au fost publicate recent în Franţa. "Nu mai putem spune că nu am ştiut", susţine istoricul Mihai Cazacu
“Românii nu mai pot spune astăzi n-am ştiut de Holocaust, mai degrabă pot spune n-am vrut să ştim, nu ne-a interesat, nu ne pasă”, a spus istoricul Matei Cazacu, într-un interviu acordat Radio France Internationale.
"Românii nu mai pot spune astăzi n-am ştiut de Holocaust, mai degrabă pot spune n-am vrut să ştim, nu ne-a interesat, nu ne pasă", a spus istoricul Matei Cazacu, într-un interviu acordat Radio France Internationale.
Vorbind despre un vast studiu lansat recent în Franţa, "Holocaustul românesc", istoricul afirmă că, în România, până în 2002, s-a negat importanţa acestuia. Acum, spune Cazacu, "avem, pe de o parte, intelectuali, în general, mai tineri, care caută să înţeleagă şi să aducă lumină mai multă asupra acestui trecut, iar pe de altă parte, o anumită rezistenţă din partea unor intelectuali de vârstă medie, a mai slăbit şi nu pot nega la infinit suma de suferinţe pe care mărturiile supravieţuitorilor le aduc şi care, puse cap la cap, dau o imagine nouă".
Cifrele Holocaustului - impresionante


Referindu-se la documentul de 700 de pagini, editat de istorici precum Alexandra Lanier Lavastine, Florance Emane şi Jorge Bensusan şi publicat în revista de istorie a Holocaustului, Mihai Cazacu explică şi de ce acesta este important.
Studiul, structurat în trei părţi, cuprinde informaţii despre statul naţional legionar şi regimului Antonescu, Basarabia, Bucovina şi Transnistria, în perioada 1941-1944, în vreme ce ultima parte, "România faţă cu trecutul său genocidar", analizează opiniile istoricilor şi publiciştilor români din ultimii 20 de ani.
Potrivit lui Matei Cazacu, cifrele victimelor holocaustului sunt impresionante şi variază de la autor la autor. "După un anumit număr de victime devenim mai puţin sensibili, pentru că nu le putem realiza", a declarat pentru Radio France Internationale istoricul român. "Ceea ce este important este căutarea adevărului, şi adevărul se face prin cercetarea arhivelor, înregistrarea mărturiilor supravieţuitorilor, compararea acestora şi publicarea de cărţi şi articole şi documente, care să permită istoricilor să depăşească ceea ce este încă un stadiu emoţional şi moral, pentru ca într-o zi, nu se ştie când, toate aceste lucruri să poată fi prezentate într-o lumină, dacă nu mai senină, cel puţin mai clară şi mai lipsită de ambiguităţi".


Până în 2002, autorităţile române au negat Holocaustul


Referindu-se la volumul publicat la Paris, Holocaustul românesc, Matei Cazacu crede că opinia publică din România ar putea fi puţin şocată, pentru că multă vreme, cel puţin în anii comunismului, s-a crezut că evreii de la noi nu au avut chiar o soartă teribilă precum cei din Polonia, din Ungaria, ori din Germania. Or, noile documente demonstrează contrariul. "Este un fenomen desul de cunoscut, de amnezie colectivă", spune Cazacu.
"Faţă de ororile trecutului, oamenii se protejează, uităndu-le, aşa cum încercăm să uităm propriile noastre nefericiri şi insuccese. Dar este o atitudine generală, pentru că nu a existat din partea guvernelor româneşti de după 1944 o voinţă clară de a reliefa responsabilităţile", explică istoricul român. "Să nu uităm că până în '47 România era angajată în semnarea unui tratat de pace cu aliaţii, la Paris, pentru care reclama dreptul de cobeligerantă şi deci încerca să-şi prezinte mai ales suferinţele şi mai puţin păcatele. După aceea, regimul comunist a cunoscut o luptă importantă între legaliştii de origine română şi cei alogeni, mai ales evrei şi unguri, luptători în Spania şi aşa mai departe, care, bazată şi pe antisemitismul lui Stalin, a dus la câştigul naţionaliştilor sau cel puţin a autohtonilor, care au reuşit deci să-şi impună punctul de vedere că singurii care au suferit în România, înainte de '44, au fost comuniştii. Iar apoi, prin plecarea evreilor în Israel, după 1959, şi restrângerea continuă a comunităţii evreieşti din România, însăşi această comunitate, ca şi mass-media din Israel, au păstrat o oarecare discreţie, deoarece nu voiau să supere regimul comunist al lui Ceauşescu, ca să nu închidă din nou şirul plecărilor. Deci, au existat tot felul de convenienţe", explică Matei Cazacu contextul istoric.
El aminteşte şi de negarea Hocolaustului de către autorităţile române. "Până în 2002, preşedintele Iliescu nega importanţa acestui Holocaust. Mai apoi, însă, s-au creat condiţii din ce în ce mai bune (…). În România, avem, pe de o parte, intelectuali, în general, mai tineri, care caută să înţeleagă şi să aducă lumină mai multă asupra acestui trecut, iar pe de altă parte, o anumită rezistenţă din partea unor intelectuali de vârstă medie, a mai slăbit şi nu pot nega la infinit suma de suferinţe pe care mărturiile supravieţuitorilor le aduc şi care, puse cap la cap, dau o imagine nouă".


"Nu vom ştii cifrele exacte, dar e important să ştim marile suferinţe"


"Românii nu mai pot spune astăzi "n-am ştiut", mai degrabă pot spune "n-am vrut să ştim, nu ne-a interesant, nu ne păsa, aveam fiecare grijile noastre", a mai spus în cadrul interviului acordat RFI Matei Cazacu. Este o atitudine comună, explică acesta, care a fost reproşată germanilor pentru lipsa lor de cunoştinţă sau de sensibilitate faţă de Holocaustul din cel de-al treilea Reich. Se poate spune acelaşi lucru şi despre sovietici, crede istoricul stabilit în Franţa.
"Fiecare familie avea câte un membru în gulag, dar, pe de altă parte, toţi îl aplaudau pe Stalin, pe Lenin, şi cântau Internaţionala sau erau foarte patrioţi. Este din nou rolul intelectualilor, rolul oamenilor care sunt adevăraţii fermenţi ai culturii, să discute aceste lucruri", crede Matei Cazacu.
"Nu e de mirare că în evocarea Holocaustului românesc apar şi note disonante, apar şi greşeli, apar exagerări, bineînţeles. Există, pe de altă parte, şi acuzaţia de industria Holocaustului, lansată de o doamnă, însă este evident că în România de astăzi Holocaustul este o problemă care este serios privită de către comunitatea intelectuală şi de stat, se fac cursuri de Holocaust în şcoli, există tratate, manuale, deci, nu trebuie să disperăm. Lucrurile se vor limpezi şi din ce în ce mai multe mărturii şi studii vor da dimensiunile exacte. Nu vorbesc în cifre, nu le vom ştii niciodată, după cum nu ştim nici câţi morţi români au căzut pe frontul de est sau de vest, dar ceea ce este important este să cunoaştem marile mişcări, marile evoluţii şi, mai ales, marile suferinţe", conchide cercetătorul român.

Urmaşii evreilor deportaţi se opun omagierii lui Céline
Ministrul francez al culturii Frédéric Mitterand a decis retragerea scriitorului Louis-Ferdinand Céline de pe lista aniversărilor naţionale din 2011.



Louis-Ferdinand Céline. Fotografie făcută la 12 octombrie 1951 la Paris, când scriitorul a mers la Palatul de Justiţie pentru a depune plângere împotriva Editurii Juliard, pe care a acuzat-o de fals. Editura publicase o traducere a cărţii “Jurnalul meu 1941-1943” al autorului german Ernst Junger în care i se atribuie lui Céline o frază cu un conţinut violent antisemit. Céline a negat că ar fi pronunţat acele cuvinte şi credea că greşeala a fost premeditată pentru a-i prejudicia imaginea.



Gestul ministrului este suprinzător, deoarece până vineri seara, când urma să parafeze lista, părea mai curând favorabil celebrării lui Céline. Ca urmare, se iscase un întreg scandal ideologic.
Recunoaşterea naţională a autorului acuzat de colaboraţionism şi antisemitism este inacceptabilă pentru asociaţia fiilor şi fiicelor deportaţilor evrei din Franţa (FFDJF), notează France Info.
Céline, este “un mare talent literar”, dar şi “un personaj odios”, îl descrie Serge Klarsfeld, preşedintele FFDJF pe autorul “Călătoriei la capătul nopţii”, decedat acum 50 de ani. Numele lui Céline trebuia să figureze în premieră pe lista sărbătoriţilor naţionali în 2011, alături, bunăoară, de Clovis, Blaise Cendrars sau chiar Pompidou.
Klarsfeld consideră că locul incontestabil al lui Céline în Panteonul scriitorilor francezi ai secolului XX “nu trebuie să facă uitat omul ce lansa apeluri la omorârea evreilor sub Ocupaţie”. Iar ca Republica să-l celebreze este “nedemn”, conchide preşedintele FFDJF, care a cerut cu vehemenţă retragerea lui Céline de pe listă. “Iar dacă Ministerul Culturii persistă, sperăm că se va împotrivi preşedintele Republicii”.
Serge Klarsfeld este născut la Bucureşti în 1935. S-a implicat activ în prinderea lui Klaus Barbie, René Bousquet, Jean Leguay, Maurice Papon şi Paul Touvier şi acuzarea lor pentru crime de război sau colaboraţionism.
Chiar dacă recunosc că este dificilă distincţia dintre antisemit şi scriitor, mulţi dintre intelectualii francezi credeau, înainte de retragerea de pe listă a lui Céline, că avem de a face cu o “falsă problemă”. “Nu e vorba de nici o ambiguitate. Cel care este celebrat este Céline scriitorul”, era de părere scriitorul şi ziaristul Pierre Assouline. Chiar şi aşa, “această celebrare trebuie să servească la explorarea enigmei care face să poţi fii în acelaşi timp un foarte mare scriitor şi un ticălos perfect”, adăuga filosoful Bernard-Henry Lévy, care, în ciuda originilor sale evreieşti, credea că reacţia FFDJF este exagerată. “Asupra operei (lui Céline), nici o obiecţie. Pentru antisemitismul lui, însă, nimic nu îl poate disculpa. Totul depinde de forma pe care o va îmbrăca celebrarea”, conchidea editorul şi scriitorul Emile Brani, specialist în Céline.
Decizia din ceasul al 12-lea a ministrului Culturii Frédéric Mitterand, de a-l scoate de pe lista omagiaţilor pe Céline, pune capăt pentru moment scandalului.

Morminte evreiești profanate în Franţa
49 de pietre tombale au fost profanate într-un cimitir evreiesc situat în nordul Franţei. Dintre cele 126 de pietre care se găseau în cimitir, 49 au fost deteriorate sau răsturnate. Actul profanator nu a fost încă revendicat.
Biroul naţional de prevenire a antisemitismului (BNVCA) a cerut procurorului republicii franceze să ia măsuri, având în vedere caracterul rasist al stricăciunilor aduse, în pofida absenţei unor inscripţii explicite.

Citeşte mai mult...

Cimitir evreiesc profanat la Strasbourg
http://www.libertatea.ro/stire/cimitir-evreiesc-profanat-la-strasbourg-273866.html
Un cimitir evreiesc din Strasbourg, estul Franţei, a fost profanat miercuri, potrivit poliţiei şi Consiliului reprezentativ al instituţiilor evreieşti din Franţa.

Vandalii au vopsit optsprezece stele din cimitirul evreiesc din cartierul Cronenbourg cu cruci gamate, iar 13 au fost răsturnate.

Pe unul din morminte a fost găsită inscripţia "Juden Raus" - Afară cu evreii.

Poliţia a început o anchetă în legătură cu acest caz, intervenit în Ziua internaţională de comemorare a victimelor Holocaustului, la 65 de ani de la eliberarea lagărului nazist de la Auschwitz-Birkenau.

Un incident antisemit starneste un imens scandal in Franta
http://www.curierulnational.ro/Actualitate%20Companii/2004-07-13/Un+incident+antisemit+starneste+un+imens+scandal+in+FrantaIntreaga Franta si-a exprimat indignarea fata de o noua agresiune antisemita, care a avut loc vineri intr-un metrou, la periferia Parisului. Sase tineri de origine maghrebiana au atacat o tanara de 23 de ani, pe care o credeau evreica.
Fara sa tina cont de faptul ca tanara il tinea in brate pe fiul ei de 13 luni, agresorii i-au taiat parul femeii, i-au rupt hainele si i-au desenat trei svastici pe abdomen. Furia celor sase a crescut cand din actele de identitate ale victimei au aflat ca aceasta locuia in arondismentul 16 din Paris, una dintre cele mai bogate zone ale capitalei. “In 16 nu gasesti decat evrei”, a spus unul dintre agresori, dupa care cei sase au fugit cu geanta victimei, nu inainte de a tranti copilul la pamant.
Nici unul dintre cei prezenti nu a avut curaj sa intervina, ceea ce l-a facut pe presedintele Jacques Chirac sa se declare “ingrozit” de pasivitatea martorilor, condamnand incidentul si cerand identificarea si pedepsirea vinovatilor.
Asociatiile antirasiste si cele pentru apararea drepturilor omului i-au condamnat pe “nazistii de la periferie care sfideaza Franta”. Fortele de dreapta au cerut “angajarea si curajul tuturor” pentru a se opune actelor rasiste “care ameninta Republica”. Partidul comunist a calificat agresiunea ca “barbara”, un semn al “renasterii ideologiei neo-naziste”.
Presa a detaliat incidentul, afirmand ca renasterea antisemitismului si rasismului este o “cangrena” a societatii franceze, care trebuie vindecata cat de curand posibil. In Franta, unde evreii (600 000) si musulmanii (cinci milioane) constituie cele mai numeroase minoritati din Europa, numarul incidentelor antisemite si rasiste a crescut ingrijorator, de la an la an. De la inceputul anului, au fost inregistrate 135 de actiuni antisemite si 95 de atacuri rasiste si xenofobe, mergand de la agresiuni verbale si fizice, pana la profanari de morminte si atentate.

Evreii din Franta
http://www.divers.ro/documentar_ro?func=viewSubmission&sid=4230&wid=37456Recent, premierul israelian Ariel Sharon a declansat iritarea autoritatilor de la Paris printr-o declaratie in care ii indemna pe evreii din Franta sa emigreze imediat in Israel pentru a se astfel pune la adapost de valul atacurilor antisemite pe care Hexagonul le traverseaza de citeva luni incoace. Criza diplomatica dintre Tel Aviv si Paris vine pe fondul unui lung sir de dispute, antrenind mai mult sau mai putin emotionalul, generate de o jumatate de an de incidente care au avut ca tinta obiective evreiesti din Franta. Intimplarea consemnata de agentia de presa JTA confirma faptul ca fenomenul antisemit este o realitate, dar totodata si faptul ca intoleranta, stereotipurile si prejudecatile nu-si aleg victimele.

A fost nevoie de 24 de ore pentru transformarea in oprobiu a demonstratiilor de solidaritate cu comunitatea evreiasca din Franta. Schimbarea brusca s-a produs in ziua cind o tinara de 23 de ani, ne-evreica, care se plinsese politiei ca a fost victima unui act antisemit violent, a recunoscut ca a mintit in legatura cu acest fapt.
Comunitatea evreilor din Franta nu poate acum decit sa spere ca acest incident sa nu aiba consecinte negative asupra luptei sale impotriva antisemitismului in Hexagon.
Pe fondul cresterii masive a incidentelor antisemite din Franta in ultimele sase luni, vestea ca o tinara femeie si copilul ei au fost atacati intr-un tren din suburbiile Parisului, doar pentru ca ar fi fost evrei, a provocat un soc in mediul politic si in rindurile comunitatii evreiesti din tara.
Tinara a reclamat ca sase oameni inarmati cu cutite au atacat-o la 9 iulie dupa ce au dedus in mod eronat dintr-un detaliu de pe cartea sa de identitate ca ar fi evreica. Potrivit acuzatiei presupusei victime, atacatorii i-au taiat parul, i-au sfisiat hainele si i-au desenat trei svastici pe corp cu un marker negru. Dupa care au rasturnat caruciorul in care se afla copilul ei in virsta de 13 luni.
Acest incident – si mai ales reclamatia femeii ca acesta s-a petrecut in prezenta a aproape 20 de martori care n-au luat nici o atitudine – a dus imediat la calificarea de catre presedintele Jacques Chirac cu expresia “oroare”. “Trebuie facut totul pentru descoperirea celor care se fac vinovati de acest act rusinos pentru a fi interogati si condamnati cu toata severitatea”, a declarat Chirac.
Curind insa a devenit evident ca anumite detalii din povestea femeii nu se legau. Nesustinuta de nici un martor, tinara – care mai avusese antecedente de reclamatii false la politie – a fost retinuta de organele de ancheta sub acuzatia de raspindire de informatii false. Ulterior ea a recunoscut ca si-a desenat singura svasticile pe corp fiind ajutata de barbatul care o insotea. Liderii comunitatii evreiesti si-au concentrat initial comentariile din jurul incidentului pe problema antisemitismul in crestere in rindul tinerilor musulmani din suburbiile marilor orase franceze. Mai ales ca presupusa victima declarase politiei ca atacatorii fusesera “patru arabi si doi africani”.
Astfel de interpretari au determinat liderii musulmani si organizatiile antirasiste sa ia atitudine fata de ceea ce ceilalti vedeau o problema clara de antisemitism. Au acuzat pe de alta parte faptul ca guvernul a ignorat in nenumarate rinduri rasismul indreptat impotriva arabilor si musulmanilor din Franta.
In timp ce liderii musulmani isi exprimau solidaritatea cu comunitatea everiasca, luind drept reale primele rapoarte in legatura cu atacul, tinara aflata in detentie a provocat o schimbare radicala de tonalitate recunoscind ca totul a fost o minciuna.
Într-un raport dat publicitatii de catre Miscarea Importiva Rasismului si de Prietenie intre Popoare – o organizatie care in mod traditional are relatii tensionate cu comunitatea evreiasca – se spune ca “stigmatizarea populatiei din suburbii a fost o miscare inabila”. Organizatia a respins de asemenea “declaratiile iresponsabile facute de unii oameni, care au profitat de pe urma lor, pentru a indrepta inca o data antisemitismul impotriva unei anumite parti a populatiei si pentru a duce la escaladarea tensiunilor intre comunitati”.
Astfel de remarci pareau indreptate catre liderii si organizatiile evreiesti. Unele dintre comentarii, precum cele facute de ministrul de Interne, Dominique de Villepin, au fost facute fara sa se verifice informatiile la politie. Un astfel de exemplu a fost dat si de Biroul National de Monitorizare a Anti-semitismului, care furnizeaza statistici pentru Centrul Simon Wiesenthal si guvernul israelian cu privire la incidentele antisemite din Franta. “Intotdeauna arabii musulmani au fost cei care au comis atacuri anti-evreiesti in ultimii patru ani”, afirma organizatia amintita.
Chiar si cele mai neutre organizatii, care de obicei sint mai reticente in declaratii, au cazut in capcana. La inceputul istoriei acestui incident, Roger Cukierman, presedintele CRIF, o organizatie de protejare a evreilor din Franta, a declarat la un post de radio ca “imamii pe proprietatile carora locuiesc acesti atacatori trebuie sa inceapa sa foloseasca limbajul corect si sa spuna ca actele antisemite sint inacceptabile”.
Cert este, in ciuda intregii polemici, ca marea majoritate a atacurilor rasiale din Franta sint indreptate impotriva evreilor, asa cum a afirmat insusi Cukierman ulterior. “Daca s-a crezut la inceput ca este vorba de un act antisemit este pentru ca insusi climatul o permite”, a declarat el pentru JTA. “De fapt traim intr-o perioada in care exista sute de atacuri antisemite”.
Mai mult de-atit, cu numai citeva ore inainte ca femeia sa declare la politie ca a fost atacata, guvernul a publicat o serie de materiale aratind ca din cele 230 de atacuri rasiale impotriva unor persoane sau proprietati care au avut loc in prima jumatate a acestui an, 135 au fost comise impotriva unor tinte evreiesti. Tendinta a fost evidenta timp de citiva ani buni si s-a accentuat datorita faptului ca evreii constituie doar un mic procent din totalul minoritatilor etnice din Franta.
Dupa situatia stinjenitoare provocata de acest incident, comunitatea evreiasca se confrunta cu pericolul ca autoritatile franceze sa fie mult mai reticente pe viitor in a condamna actele antisemite. Ariel Goldman, purtatorul de cuvint al Serviciului de Protectie a Comunitatii Evreiesti a declarat ca daca au fost facute greseli ele nu au apartinut comunitatii evreiesti. “Primele reactii au venit chiar de sus, de la presedinte si de la prim-minstru. Noi doar am urmat acestora”, a declarat Goldman intr-un interviu.
De asemenea, Cukierman a declarat ca “regreta ca cetatenii francezi au fost pacaliti”, adaugind ca incidentul a daunat luptei impotriva antisemitismului. “Toata lumea, atit presa cit si autoritatile, a aparut intr-o postura ridicola prin protestul imediat in loc sa caute sa afle mai multe informatii”, a afirmat Kabel Kabtane, presedintele Consiliului Musulmanilor din Franta, regiunea Lyon. “Antisemitismul este un lucru foarte serios, dar cind avem de-a face cu el, musulmanii sint primii vinovati la care se gindesc toti”.
Kabtane a atras de asemnea atentia asupra altor acte antisemite ultramediatizate care au ramas nerezolvate. Dintre acestea el a mentionat incendierea unei scoli evreiesti de linga Paris in noiembrie anul trecut care a dus la luarea unor noi masuri guvernamentale impotriva antisemitismului, ca si atacul bizar, cu arma alba, asupra unui rabin in ianuarie 2003, si care inca este investigat.
In ciuda acestor incidente izolate, ministrii Cabinetului ramin totusi convinsi ca antisemitismul este o problema serioasa in Franta contemporana. Referindu-se la condamnarea acestui fals atac, purtatorul de cuvint al guvernului, Jean-François Cope, a declarat ca este necesar sa vedem “ca dincolo de emotia considerabila ce a decurs din acest atac, exista o realitate. Si aceasta realitate este explozia actelor antisemite din Franta”.

Parisul vrea interzicerea listelor “antisioniste” ale unui candidat la alegerile europene
Autorităţile franceze analizează posibilitatea interziceii listelor “antisioniste”ale comedianului controversat Dieudonné pentru alegerile europene din 7 iunie, a spus principalul ajutor al preşedintelui Sarkozy, Claude Gueant.
“Dieudonné este antisemit tot timpul, este absolut odios”, a spus secretarul general al preşedinţiei.
“Puterile publice încearcă să vadă dacă aceste iniţiative sunt sub incidenţa legii. Nu ştiu dacă vom reuşi să le interzicem”, a spus Gueant.
“Se poate prezenta cineva la alegeri cu un program deschis antisemit?”, s-a întrebat oficialul, denunţând o “iniţiativă absolut scandaloasă ce trebuie condamnată moral de toţi oamenii”.
“Vom fi singura listă antisionistă, singura listă care se opune frontal acesui lobby sionist extrem de puternic, al cărui ecou îl auzim acum de la Gueant, un mic soldat conştiincios”, a declarat Dieudonné.
Născut în 1966, dintr-o mamă franceză şi un tată camerunez, Dieudonné M’Bala M’Bala a format la începutul carierei sale un duo cu un alt comedian, evreu, Elie Semoun, de care s-a despărţit între timp. Dieudonné a spus în aprilie că vrea să prezinte cel puţin cinci liste “antisioniste” pentru europene, cu fostul membru FN Alain Soral.
Preşedintele Frontului Naţional, Jean Marie Le Pen, a criticat declaraţiile lui Gueant, acuzându-l de “cenzură”. După toate, politica trebuie să fie o luptă în care trebuie să fii loial, iar inconvenientele cenzurii sunt mai grave decât cele ale libertăţii”, a subliniat el.
pentru intelegerea tuturor,un mic comentariul :
CE ESTE ANTISEMITISMUL..?
In toate discutiile purtate cu evreii despre politica Israelului, este tare greu sa ajungi la o schimbare de opinii obiectiva, la discutii civilizate (de foarte multe ori).
Din capul locului, ei nu admit ca s-ar putea insela, ei nu accepta critica sau discutia daca nu le este avantajoasa, nu accepta nici un adevar.
In majoritatea cazurilor, “adevarurile sustinute de ei, sunt neadevaruri”, de care ei se agata cu toata taria, refuzand sa admita sau sa-si indrepte postura, chiar cand pozitia lor este in flagrant delict cu evidenta.
Daca îi contrazici, daca le dovedesti ca ce sustin este fals, daca vrei sa le demonstrezi ca afirmatiile lor, nu numai ca nu sunt adevarate, dar si ne neîndreptatesc,
Vasnicii nostrii interlocutori se adapostesc indaratul atacurilor personale, afirmatiilor cu tendinta prejudiciabila, si in final in spatele formulei ca “împingi la ura de rasa”.. ca apoi hodoronc-tronc sa te declare “antisemit”

Trebuie sa recunoastem ca o abordare a temei antisemitismului ii sperie pe multi, si asta pentru ca avem de-a face cu un subject care e de natura sa sperie pe unii.
Ii sperie deoarece in sinea lor se stiu antisemiti, dar conventiile
sociale ii obliga sa-si doseasca optiunile.
A scrie pe tema antisemitismului e foarte periculos pentru
acestia, deoarece exista permanent pericolul sa spuna, involuntar, ceea ce cred cu adevarat.
Pe unii ii sperie din principiu, fiindca o singura virgula pusa gresit te poate transforma, in ochii diversilor vanatori de vrajitoare care bantuie si pe la noi, in “antisemit”.
Alcatuirea unui intreg numar al unei publicatii – fie ea si electronica – pe tema antisemitismului poate da frisoane fiindca e foarte probabil sa se gaseasca unele minti incete care sa te acuze fie ca esti “vandut” fie ca, dimpotriva – daca numarul respectiv nu
dovedeste suficienta “vigilenta” – ca esti tu insuti… antisemit.
Antisemitismul pare a fi, la ora actuala, o tema de care au voie sa se atinga numai intelectualii verificati si para-verificati, cu cariera deja pusa la punct.
Daca toate opiniile impotriva evreilor sunt antisemite atunci va rog sa comentati asta.:
Menechem Begin , fost prim ministru Israel :
„Rasa noastra este Master Race. Noi suntem zei divini pe aceasta planeta. Noi suntem atat de diferiti de rasele inferioare, precum sunt ele de insecte. De fapt, comparativ rasa noastra, alte rase sunt bestii si animale. Alte rase pot fi considerate a fii extremente umane. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare. Regatul nostru pamantesc va fi stapanit de liderii nostri cu un sceptru de otel. Masele ne vor linge picioarele si ne vor servi ca sclavi.„
si daca tot trecem tangential cu masoneria catalogati aceste citate :
Albert Einstein, scrisoare deschisa catre Adunarea Generala a ONU, 1947:
“ Pentru a atinge scopul final – care este o singura lume, nu doua lumi ostile – un astfel de Guvern Mondial Partial nu trebuie niciodata sa actioneze ca o alianta împotriva restului lumii. Singurul pas adevarat catre un guvern mondial, este Guvernul Mondial însusi. “
In 1881, francmasonul belgian Flerie scria:
“Jos Răstignitul!… Împărăţia lui s-a sfârşit! Nu este nevoie de Dumnezeu!”
“Trebuie sa extirpăm lepra devorantă a creştinismului“, ţipa Gambeta
Dr. Nahum Goldman , (1894-1982) , presedinte al World Zionist Organization , avertiza in 1958 la World Jewish Conference in Geneva :
„Un declin al puternicului curent anti-semitism sincer , ar putea constiutui un nou pericol pentru supravietuirea evreiasca . Disparitia anti-semitismului va avea efecte foarte negative asupra activitatii noastre„

Manly Palmer Hall ( 1901 – 1990 ), gradul 33, mason, ritul scotian . In 1934, Hall fondeaza Philosophical Research Society.
In cartea „The Lost Keys of Freemasonry „, pag. 48, a scris:
„Masonul descopera ca energiile vazute ale lui lucifer sunt in mainile sale„
Lucrarea “ The Secret Teachings of All Ages: An Encyclopedic Outline of Masonic, Hermetic, Qabbalistic and Rosicrucian Symbolical Philosophy “a fost una din sursele de inspiratie pentru partea 1 a documentarului anticrestin Zeitgeist .
Jewish Chronicle, Londra, 4 aprilie 1919:
„Conceptiile bolsevice sunt in majoritatea punctelor in armonie cu ideea de iudaism„
La acea data 477 din ceie 545 de oficialitati bolsevice erau evrei.

Henry Kissinger, la conferinta Bilderberg Group din Evian, Franta, 1991:
“ Azi, America ar fi scandalizata daca trupele ONU ar intra în Los Angeles pentru a restabili ordinea [referindu-se la protestele din 1991]. Mâine – ea ne va multumi! Asta este cu atât mai evident daca li s-ar spune ca exista o amenintare externa [o invazie extraterestra, sau de ordin terorist], fie ea reala sau doar declarata, care ar ameninta existenta Americii. În acest fel toate popoarele lumii ne vor ruga sa îi scapam de aceasta nenorocire. Toate lumea se teme de necunoscut. Când le vom pune pe tapet acest scenariu, drepturile omului vor fi cedate de bunavoie în favoarea garantarii bunastarii si a sigurantei de catre Guvernul Mondial. “

Henry Kissinger, 1974:
“Depopularea trebuie sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe pentru lumea a treia “
Henry Kissinger:
“NAFTA este o piatra de temelie la construirea Noii Ordini Mondiale.“
Henry Kissinger:
„Obiectivul lui Obama este de a dezvolta o strategie completa pentru America in aceasta perioada, cand o noua ordine mondiala poate fi creata. Este o mare oportunitate”
Dr. Mandelstein la Zionist International Congress 1897:
„ Evreii isi vor folosi toata influenta si puterea pentru a preveni progresul si prosperitatea tuturor celorlalte natiuni si sunt decisi sa adere catre destinul lor istoric , acela de a cuceri puterea mondiala „
Albert Pike ( 1809 – 1891 ), mason, gradul 33 ritul scotian ” Lucifer, Zeul Luminii, lupta împotriva lui Adonai, Zeul Bibliei; da, Lucifer e Dumnezeu “
„ Lucifer este purtătorul luminii. Nume straniu şi misterios al celui ce este Spiritul întunericului! Lucifer, fiul dimineţii! Este cel care aduce lumina şi în toată splendoarea sa intolerabilă orbeşte pe cei slabi sau sufletele egoiste. „
Despre francmasonerie Albert Pike sustinea in lucrarea sa “DOGMĂ ŞI RITUAL” ca: „ Francmasoneria are două doctrine, dintre care una este ascunsă, cunoaşterea sa fiind rezervată doar Maeştrilor…, iar cealaltă este publică… „
In 1913 francmasonul Sicar de Plauson spunea:
“Este un război pe care trebuie să-l continuăm până la victorie sau până la moarte – e războiul împotriva duşmanilor de totdeauna ai francmasoneriei: toate dogmele, toate bisericile“.
Walther Rathenau scria la 24 decembrie 1921 in Wiener Freie Presse:
„ Trei sute de oameni foarte apropiati intre ei ghideaza mereu destinele economice ale continentelor si tot ei decid cine le sunt succesorii „
David Rockefeller, august 1973, New York Times:
“ Experimentul social din China lui Mao este unul din cele mai importante si de succes din istorie “
David Rockefeller la Consiliul de Afaceri al Natiunilor Unite, 14 Sept. 1994:
“ Dar aceasta fereastra de ocazii, în care putem construi o ordine mondiala interdependenta, nu va fi deschisa pentru mult timp. Deja sunt forte puternice care lucreaza si ameninta sa distruga toate sperantele si eforturile noastre de a ridica o structura rezistenta de interdependenta globala. “
David Rockefeller la 5 iunie 1991, spunea cu privire la prestatia presei fata de deciziile Bilderberg Group:
“Suntem recunoscatori conducerilor publicatiilor The Washington Post, The New York Times, Time Magazine si altor mari publicatii ai caror directori au participat la intalnirile noastre si au respectat promisiunea lor de discretie pentru ultimii 40 de ani. Ar fi fost imposibil pentru noi sa dezvoltam planul nostru global daca am fi devenit subiecti ai luminilor presei in toti acesti ani, dar lumea este mult mai sofisticata si mai pregatita acum sa inainteze spre o guvernare globala …”
David Rockefeller:
„Tot ce avem nevoie este o criza majora, iar natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala „
Guvernatorul Nelson Aldrich Rockefeller (New York), într-un articol intitulat “O chemare la construirea unei noi ordini mondiale” – New York Times, Feb. 1962:
“Natiunile Unite, nu au fost si nu sunt capabile sa aduca o noua ordine mondiala, ceruta de evenimentele actuale. Este necesar ca SUA sa preia conducerea tuturor popoarelor si sa puna în practica conceptele si aspiratiile de suveranitate nationala printr-o viziune federala.“
Mayer Amschel Rothschild:
„Daţi-mi controlul asupra monedei naţionale şi mi-e indiferent cine face legile“
Ariel Sharon, fost prim ministru Israel:
„Vreau sa va spun ceva foarte clar : Nu va faceti griji de presiunile americane asupra Israelului. Noi, poporul evreu, controlam America si americanii o stiu.„
George Soros, la Forumul Economic de la Davos, Elvetia, 27 Ian. 1995:
“Lumea are nevoie de o noua ordine mondiala si va avertizez ca urmeaza o perioada de puternica dezordine în întreaga lume.“
“Război de moarte creştinismului” răcnea Fr. Viviani.
James Paul Warburg, declaratie în fata Senatului SUA pe 7 Feb. 1950:
“Vom avea un Guvern Mondial, fie ca ne place, fie ca nu ne place. Singura întrebare este daca acest Guvern Mondial va fi adoptat prin cucerire sau prin accept “
MA CUTREMUR CU GROAZA..CAM ASTEA SUNT TELURILE EVREILOR

Cat de periculos este antisemitismul din Franta?

De la inceputul intifadei palestiniene, comunitatea evreiasca din
Franta se confrunta cu o crestere a atacurilor antisemite, dar discutia
ca ea ar fi amenintata este o exagerare, a declarat joi Elie Barnabi, ambasadorul israelian la Paris.

Diplomatul - originar din Romania - a fost solicitat de postul RTL sa
comenteze declaratiile de miercuri ale primului ministru Ariel Sharon
ca cei 700.000 evrei francezi infrunta "un foarte periculos val de
antisemitism" si ca Israel se pregateste sa-i primeasca ca imigranti.

Statisticile arata ca problema exista si ca sunt mai multe incidente,
mai ales in zonele dificile, a spus ambasadorul, adaugand: Dar eu nu
cred ca exista o amenintare la adresa comunitatii evreiesti. Mi se pare
exagerat.. Pericolul nu e atat de mare incat sa spui ca comunitatea
evreiasca e in primejdie.

Consiliul reprezentativ al institutiilor evreiesti din Franta (CRIF) a
inregistrat 330 "acte de ostilitate" impotriva evreilor in ultimele 14
luni.si ii acuza pe tinerii francezi arabi ca declanseaza noul val de
antisemitism. Pe o scoala evreiasca din Creteil.- Paris a aparut
inscriptia "Moarte evreilor!".


http://www.isro-press.net/Portal/index.php?option=com_content&view=article&id=253%3Abuna-214&Itemid=59

Atac antisemit în Franţa!

http://www.click.ro/Ultima_Ora/atac-antisemit-in-franta


Persoane neidentificate au lansat marţi un dispozitiv incendiar
împotriva unei şcoli evreieşti din Marseille, provocând pagube
materiale, dar nu şi victime, după cum anunţă justiţia franceză.

Potrivit primelor indicii ale anchetei, dispozitivul incendiar era de
fabricaţie artizanală, fiind compus din trei recipiente cu aerosol
aprinse. Focul a distrus un gard şi a avariat patru vehicule parcate în apropierea liceului Leon Bramson, în care învaţă 400 de elevi.

Pentru moment, nicio arestare nu a fost operată. Un martor a văzut un
tânăr suspect, dar nu există nici un indiciu care ar putea duce la
identificarea autorilor sau a motivaţiilor care au determinat atacul, a
adăugat procurorul, subliniind că "insuportabil este faptul că acesta a
vizat o instituţie şcolară".
Autorităţile locale au decis să suplimenteze patrulele în jurul
instituţiilor şcolare şi religioase o dată cu apropierea perioadei
sărbătorilor evreieşti în septembrie şi octombrie, relatează Agerpres.

În cursul primelor cinci luni ale anului în curs, 573 fapte antisemite
au fost denunţate în Franţa, informează şi Ministerul de Interne, între
care 101 agresiuni fizice, degradări sau vandalisme şi 472 ameninţări,
insulte şi inscripţii gen graffiti.

Doua carti noi aparute in Franta consacrate capitolului romanesc al Holocaustului

Ziarul "Le Monde" a publicat la 13 Martie articolul "Romania - inainte
si dupa Shoah", continand o recenzie a cartilor "LE CREPUSCULE DES
LIEUX. Identites juives a Czernowitz" de Florence Heymann si "LA
ROUMANIE ET LA SHOAH. Destruction et survie des Juifs et des Tsiganes
sous le regime Antonescu (1940-1944)" de Radu Ioanid. Cele doua carti -
scrie Alexandra Laignel Lavastine, autoarea recenziei - reconstituite
istoria comuntatii evreiesti din Cernauti si distrugerea ei in timpul
regimului maresalului Ion Antonescu. In legatura cu cartea lui Radu
Ioanid,
recenzenta scoate in evidenta faptul ca lucrarea se bazeaza pe "munti
de documente neexploatate inaintea lui" si ca istoricul demonstreaza
caracterul sistematic al distrugerii comunitatii evreiesti din
Cernauti, organizate la diferite nivele administrative. Autorul cartii
- observa totodata recenzenta - nu uita in acelasi timp sa scoata in
evidenta pe romanii care s-au opus acestei politici, incepand cu
"curajosul primar al Cernautiului, Traian Popovici", care a reusit sa
impiedice deportarea in Transnistria a circa 20.000 evrei cernauteni,
salvandu-i astfel de la moarte.
Trista paralizie a memoriei si de actualitate arzatoare aceste doua
carti, conchide Alexandra Laignel Lavastine, aratand ca in Romania s-a
preferat sa se ridice statui nu lui Traian Popovici, ci Maresalului Ion
Antonescu. Amintim ca Guvernul roman actual a emis anul trecut o
Ordonanta prin care interzice ridicarea de statui Maresalului
Antonescu.

http://www.romanianjewish.org/ro/index_isro_arhiva_04.html

Un tablou de Matisse, restituit proprietarilor evrei

Autoritatile
franceze au returnat un tablou pictat de artistul Henri Matisse,
proprietarilor de drept, de nationalitate evreiasca.

Tabloul a fost consfisat de nazisti in 1941, in timpul campaniei de exterminare si prigonire a evreilor, informeaza Reuters.

"La
mur rose", valoreaza cateva sute de mii de euro si a apartinut unui
industrias evreu din Germania. "Returnarea picturii lui Matisse
proprietarului de drept, domnul Harry Fuld, este un act care trebuia
facut", a declarat Christine Albanel, ministrul de Cultura francez.

Tabloul
face parte din cele 2.000 de picturi confiscate de nazisti, in timpul
celui de al Doilea Razboi Mondial. Pictura a fost descoperita in 1948
la Kurt Gerstein, un ofiter SS care s-a sinucis in timpul detentiei.

Tabloul a fost exportat in Germania in 1914, in conditii legale si a revenit in Franta in 1949, dupa terminarea razboiului.

Franta: Urmasii Holocaustului si-au primit deja compensatiile


Consiliul de Stat, cea mai înalta autoritate juridica din Franta, a
recunoscut responsabilitatea statului pentru deportarea evreilor in
timpul Vichy-ului, dar a refuzat acordarea de compensatii pentru
familiile victimelor. Sesizat asupra cazului fiicei unui deportat,
Consiliul nu a deschis calea pentru satisfacerea numeroaselor cereri de
compensatii. Instanta a apreciat ca diferitele masuri adoptate dupa
razboi, atât din punctul de vedere al indemnizatiilor, cât si simbolic,
„au reparat, în masura posibilului, ansamblul prejudiciilor“. Decizia
intareste opinia exprimata de Jacques Chirac. În 1995, fostul
presedinte a recunoscut pentru prima oara în numele Frantei
responsabilitatea statului în deportarea evreilor sub regimul de la
Vichy, care a colaborat cu ocupantii germani în cel de-al Doilea Razboi
Mondial. Presedintele Sarkozy, a carui mama este evreica, a cerut
organizarea de manifestari care sa aminteasca rolul Frantei in
Holocaust. Totusi, in campanie, acesta a spus ca Franta trebuie sa
inceteze sa-si ceara scuze pentru ca nu a fost niciodata implicata
intr-o politica de genocid.

http://www.gardianul.ro/Franta-Urmasii-Holocaustului-si-au-primit-deja-compensatiile-s129842.html

Franta plateste pentru regimul de la Vichy

Francezii dau socoteala acum pentru deportarea evreilor.

Statul francez si compania publica de cale ferata, Societe
Nationale des Chemins de fer Francais (SNCF), au fost condamnate marti
pentru rolul jucat in deportarea evreilor in timpul celui de-al Doilea
Razboi Mondial.

Sentinta a fost pronuntata de un tribunal din Toulouse, in
procesul deschis de europarlamentarul Alain Lipietz, in numele tatalui
sau, transportat in 1944 de trenurile SNCF in tabara de concentrare de
la Drancy, punctul de plecare spre lagarele de exterminare.

Potrivit sentintei, care aduce deja un precedent pentru
nenumaratele victime ale deportarilor, statul francez si compania de
cale ferata trebuie sa plateasca familiei Lipietz despagubiri in
valoare de 62.000 de euro.

Decizia judecatoreasca reprezinta o lovitura pentru Franta, care a
refuzat timp de zeci de ani sa raspunda acuzatiiilor privind
participarea la Holocaust in timpul ocupatiei naziste.

Subiectul este inca unul foarte sensibil in Hexagon, chiar daca,
in 1995, pesedintele Jacques Chirac a recunoscut rolul jucat de statul
francez in deportarea evreilor.

Mai mult decat cooperare

Compania de cale ferata a anuntat deja ca va inainta recurs, iar
avocatul care o reprezinta a subliniat ca SNCF nu poate fi facuta
responsabila din moment ce a fost fortata sa coopereze cu fortele
germane de ocupatie.

De partea cealalta, Alain Lipietz a apreciat ca decizia
judecatoreasca reprezinta o recunoastere a faptului ca statul francez -
reprezentat la momentul respectiv de guvernul de la Vichy -, si SNCF au
participat la Holocaust cu un zel care a depasit solicitarile
nazistilor.

In sentinta oferita marti, judecatorii din Toulouse au precizat ca
transportarea evreilor reprezinta "un act de neglijenta a
responsabilitatilor statului", care nu puteau sa ignore faptul ca, din
Drancy, evreii urmau sa fie deportati spre lagarele de exterminare.
Tribunalul a subliniat totodata ca SNCF nu a avut vreo obiectie in
privinta unor asemenea transporturi.

Mai mult, calatoriile au fost incadrate la tarife pentru clasa a
III-a, desi evreii erau incarcati in vagoane pentru transportul
animalelor, iar SNCF a continuat sa ceara statului contravaloarea
biletelor chiar si dupa ce Franta a fost eliberata.

Guvernul colaborationist

Comportamentul regimului de la Vichy, guvernul francez din
perioada 1940-1944, mai exact colaborarea sa cu fortele de ocupatie
germane, reprezinta un subiect tabu in Hexagon.

Activitatea acestuia a inceput in momentul in care parlamentul de
la Paris, cu exceptia a 80 de membri, a oferit puteri depline
generalului Henri Philippe Petain. Regimul de la Vichy a sustinut ca
este guvernul "de drept" al Frantei, chiar daca Fortele Libere Franceze
au contestat acest lucru.

Imediat dupa instalare, regimul de la Vichy a implementat legi
rasiste, de inspiratie nazista. Politia franceza a colaborat in
operatiunile de identificare a evreilor, le-a limitat acestora
drepturile si a participat la doua raiduri urmate de deportari in masa.

In total, regimul de la Vichy a colaborat pentru deportarea a
aproximativ 76.000 de evrei de catre Drancy, botezata "anticamera
mortii" si, mai tarziu, catre lagarele de exterminare.

http://www.presa-zilei.ro/stire/2883/regimul-vichy.html

Tricourile antisemite de la Paris, "pe urmele" poneiului roz de la New York


Un slogan antisemit imprimat pe mai multe tricouri vandute la Paris a
dus la declansarea unei anchete de catre autoritatile franceze.
Textul scris in germana si poloneza pe tricourile comercializate in
cartierul parizian Belleville este "Evreii nu au voie sa intre in
parc", informeaza BBC.
Inscrisul de pe tricouri reproduce un afis folosit de nazisti in orasul
polonez Lodz, in anul 1940.

Un savant neinfricat si erezia lui fatala
In mod paradoxal, poate ca nici una dintre religiile lumii nu a fost mai putin toleranta decat cea crestina, adica tocmai aceea care propovaduia toleranta si buna intelegere dintre oameni. In numele acestei credinte a iubirii de aproape s-au savarsit, de-a lungul secolelor, crime oribile, masacre in masa si veritabile holocausturi, indreptate mai ales impotriva evreilor, considerati vinovati de rastignirea Mantuitorului Iisus. Si nu doar Inchizitia, bratul inarmat al Bisericii Catolice, s-a facut vinovata de crime, ci si reprezentantii altor curente crestine, persecutati, la randul lor, de catolici. Un caz trist, in aceasta istorie a urii si fanatismului este cel al lui Miguel Servet, umanistul spaniol cazut victima unui razboi absurd, purtat in numele iubirii de aproape.

Pericol: creşte antisemitismul în Franţa



Autor : Editorial de ETIENNE MAGOT
LE FIGARO (Franţa), 4 martie 2009 - Trei sute cincizeci şi două de acte antisemite în Franţa numai în ianuarie 2009. Cifrele vorbesc cu cruzime. Desigur, francezii nu sînt majoritar antisemiţi. Cu toate acestea, „Bestia” este oricînd gata să reapară, iar antisemitismul dă tîrcoale la colţul străzii. Două motive concură la intensificarea antisemitismului în Franţa. Mai întîi, intervenţia armatei israeliene în enclava Gaza după întreruperea încetării focului de către Hamas. Manifestaţiile din Franţa, de susţinere în favoarea poporului palestinian, au alunecat de la o solidaritate legitimă faţă de populaţia din Gaza spre un antisionism virulent, care a dus la rîndul său la imagini şi simboluri antisemite.
Aici se află pericolul instrumentalizării conflictului israeliano-palestinian de către extrema stîngă. I se poate reproşa într-adevăr Israelului disproporţia ripostei Tsahal la tirurile de rachete ale Hamas contra populaţiei civile israeliene. Dar exaltarea antisionismului înseamnă să li se refuze israelienilor dreptul de a trăi într-un stat recunoscut de comunitatea internaţională, legătura cu Sionul, adică Ierusalimul, fiind un element constitutiv al acestui stat.
Celălalt motiv care explică reacţia antisemită este legat de istoria Europei, care se nutreşte din ţapi ispăşitori de îndată ce se adună norii şi se instalează problemele pe continent. Este atît de tentant să îi reproşezi celuilalt nenorocirile care ne asaltează. „Celălalt” este înainte de toate cel care nu se află aici. Şi sînt cunoscute din nefericire pe de rost elucubraţiile diabolice ale „cosmopolitismului”, care duc în mod inexorabil la evrei.
Astfel, chiar şi după 8 ani, trebuie să amintim cu fermitate că au fost numeroşi evrei printre victimele de la 11 septembrie şi că nici unul dintre ei, contrar a ceea ce s-a spus şi s-a scris, nu a fost prevenit de acest eveniment funest pentru a-i permite să părăsească la timp Turnurile gemene. De asemenea, trebuie să se amintească faptul că, în cazul Madoff, organizaţiile caritabile evreieşti au fost grav afectate, victime, asemenea altora, ale unui escroc new-yorkez.
S-ar credea că nu vom termina niciodată de demolat zvonurile şi minciunile referitoare la presupusul rol al evreilor în lume.
Dar în momentul în care Mgr. Williamson nu reuşeşte să recunoască că a proferat inepţii despre dovezile Holocaustului, această revenire a antisemitismului în Franţa îşi poate fabrica propriul său antidot. Rapiditatea şi forţa cu care cardinalii Vingt-Trois şi Barbarin l-au stigmatizat pe Williamson dovedesc că Biserica din Franţa este foarte solidară cu comunitatea evreiască franceză. În acelaşi mod, condamnările de către reprezentanţii islamului francez ale actelor antisemite dovedesc că este posibil să se constituie uniunea celor trei religii ale cărţii contra antisemitismului, ex presie singulară a xenofobiei şi a rasismului.
Să te atingi de un singur evreu din Franţa, înseamnă să fie pusă în pericol ansamblul comunităţii naţionale.
http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=20307