Like/Tweet/+1
Ultimele subiecte
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE2Scris de Admin 26.08.17 22:37
» TEXT ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE1
Scris de Admin 26.08.17 22:36
» Comunitatea evreiască din Botoșani (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» Comunitatea evreiască din Botoșani (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:30
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (1)
Scris de Admin 26.08.17 22:19
» ITINERARIU SEFARD DIN IMPERIUL OTOMAN IN TARILE ROMANE (2)
Scris de Admin 26.08.17 22:18
» DESPRE ANTISEMITISMUL MAREȘALULUI ION ANTONESCU
Scris de Admin 04.08.17 23:54
» Romanizarea Romaniei 1940-44 legi antisemite, CNRomanizare
Scris de Admin 04.08.17 21:13
» ROMÂNIA LUI ANTONESCU ȘI LOGICA VIOLENȚEI(3): VIOLENŢA MILIT
Scris de Admin 05.03.17 11:01
» Anunțuri Administrative
Scris de Admin 25.02.17 20:07
BELGIA
Pagina 1 din 3
Pagina 1 din 3 • 1, 2, 3
Re: BELGIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/11812/33/
Un fapt mai rar în istoria monarhiilor din Europa s-a petrecut dupa Revolutia din Belgia, din anul 1830. Guvernul venit la putere, dupa separarea de Olanda, l-a ales pe Leopold I drept rege al Regatului Belgiei la data de 4 iunie 1831. La 21 iulie 1831 s-a desfasurat ceremonia încoronarii, data care a devenit si sarbatoarea nationala a belgienilor. Amintim ca si astazi Belgia este monarhie federala, cu doua importante provincii: în nord este Flandra, cu vorbitori de limba olandeza, iar în sud este Wallonia, cu vorbitori de limba franceza. Leopold I s-a nascut la Coburg (Bavaria de azi), la 16 decembrie 1790. A fost cel mai mic fiu al ducelui Francis de Saxa Coburg-Saafeld si al contesei Augusta Reuss. Ducatul sau a anexat în 1826 orasul Gotha, astfel încât familia a devenit Saxa Coburg-Gotha. În mod onorific, la 5 ani a primit rangul de colonel al Garzii imperiale. În perioada razboaielor napoleoniene, el a primit de la Napoleon Bonaparte un rang militar la Curtea Frantei, dar a refuzat. A preferat sa faca o cariera militara în Armata Rusiei, unde s-a remarcat în batalionul de cavalerie grea. În 1815 primeste cetatenie britanica si se casatoreste cu Charlotte de Wales, primind si rangul de maresal si Cavaler al Ordinului Jartierei. Dar sotia a murit la prima nastere si Leopold a început o relatie cu actrita Caroline Bauer. Dupa rebeliunea grecilor împotriva turcilor, lui Leopold i se ofera tronul Greciei, dar refuza. În 1830 izbucneste Revolutia belgiana, odata cu revolta provinciilor sudice împotriva Olandei. Ulterior, guvernul republican decide ca tara sa fie o monarhie constitutionala si îi ofera tronul lui Leopold. Principala preocupare a regelui a fost consolidarea proaspetei indepen-dente a tarii. El a strâns relatiile cu Franta, una dintre amenintarile la adresa Belgiei. Ca protestant, Leopold I a dus o politica liberala în ceea ce priveste economia si relatia cu Biserica. Dar existau conflicte cu pretentiile catolicilor pentru anumite privilegii. Revolutia de la 1848 din Belgia nu a putut rasturna monarhia, tocmai din cauza unui rege liberal cu vederi industriale largi. Leopold I a murit la 74 de ani, în 1865. El a înfiintat Casa regala Saxa-Coburg si Gotha, de confesiune lutherana. A fost succedat de fiul sau, Leopold al II-lea. PAUL IOAN |
Re: BELGIA
Epopeea Ucigasilor nebuni din Brabantul valon
Intre 1982 si 1985, o banda de asasini neidentificati nici pana astazi, a semanat moarte si teroare in Belgia. Ei au lasat in urma lor 28 de morti si zeci de raniti in timpul atacurilor unor supermarketuri sau hanuri, magazine de arme si de bijuterii. Aceasta enigma judiciara incepe sa devina o veri...
Intre 1982 si 1985, o banda de asasini neidentificati nici pana astazi, a semanat moarte si teroare in Belgia. Ei au lasat in urma lor 28 de morti si zeci de raniti in timpul atacurilor unor supermarketuri sau hanuri, magazine de arme si de bijuterii. Aceasta enigma judiciara incepe sa devina o veri...
Re: BELGIA
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9219/7/
Adevarat simbol al orasului Bruxelles, Primaria orasului este una dintre cele mai stralucitoare cladiri din faimoasa "Piata Mare", inconjurata de altfel de edificii a caror frumusete de necontestat atrage multimea vizitatorilor. Constructia a fost inceputa in 1402 dupa planurile arhitectului Jacques van Thienen. Initial a fost construita, in trei ani, numai aripa stanga, mai tarziu completata cu cea din dreapta a carei prima piatra a fost pusa in 1444 de catre Carol Temerarul. Solicitat sa perfectioneze ansamblul, Jean van Ruysbroeck a ridicat elegantul turn central in 1449. Dupa 16 ani Martin van Rode a impus ridicarea statuii Sfantului Mihail in varful turnului. Statuia de arama a devenit protectoarea orasului in credinta celor mai multi dintre locuitori. Cele mai frumoase piese sculpturale in piatra din secolul al XV-lea si-au gasit loc pe fatada edificiului.
Adevarat simbol al orasului Bruxelles, Primaria orasului este una dintre cele mai stralucitoare cladiri din faimoasa "Piata Mare", inconjurata de altfel de edificii a caror frumusete de necontestat atrage multimea vizitatorilor. Constructia a fost inceputa in 1402 dupa planurile arhitectului Jacques van Thienen. Initial a fost construita, in trei ani, numai aripa stanga, mai tarziu completata cu cea din dreapta a carei prima piatra a fost pusa in 1444 de catre Carol Temerarul. Solicitat sa perfectioneze ansamblul, Jean van Ruysbroeck a ridicat elegantul turn central in 1449. Dupa 16 ani Martin van Rode a impus ridicarea statuii Sfantului Mihail in varful turnului. Statuia de arama a devenit protectoarea orasului in credinta celor mai multi dintre locuitori. Cele mai frumoase piese sculpturale in piatra din secolul al XV-lea si-au gasit loc pe fatada edificiului.
Construita in trei etape Primaria nu a incetat sa-si modifice atat exteriorul cat si interioarele cu nimic mai prejos de ceea ce putem vedea din afara. Scara denumita "a leilor" a servit multa vreme ca singura intrare. A fost impodobita cu imagini animaliere in 1770. Sub porticul aripii drepte au fost descoperite cele mai frumoase exemplare de arta specifica Brabantului, un adevarat "limbaj" de pietre ezoterice, adesea destul de greu de descifrat. Cele doua fatade laterale expun imaginile unor cetateni celebri ai orasului ca pictorul Bernard van Orley, poetul J.B. Houwaert, pictorul Roger van der Weyden, anatomistul André Vesale, pictorul arhitect Jean Breugel de Velours, omul de stat si poetul Marnix de Sainte-Aldegonde, cronicarul Jean De Potter.
In interior triumfa arta flamanda, printr-o revarsare de tapiserii, picturi, fresce, sculpturi in piatra si in lemn. La primul etaj sunt aliniate statuile prezentandu-i in picioare pe suveranii tarii si guvernatorii provinciilor. In dreapta se afla doua cabinete de lucru. Primul este decorat cu o tapiserie din secolul al XVI-lea, iar cel de al doilea cu portretele primarilor care s-au succedat din 1830.
La stanga o scara conduce spre alte cabinete infrumusetate de asemenea cu o multitudine de opere de arta. In fata, un coridor se intinde spre Sala de Consiliu, unde se reuneau odinioara oamenii de stat din Brabant. In prezent este ocupata de Consiliul Comunal. Plafonul, pictat de Victor Janssens, prezinta o adunare de zei in care Jupiter ofera o coroana unei femei, alegorie a unei ducese de Brabant.
Vizitele in Primarie sunt permise cu regularitate, in grup, la anumite ore. Cu aceasta ocazie pot fi admirate Marea Galerie, Sala Maximilian, Cabinetul primarului, Sala Gotica si Sala pentru Casatorii.
Edificiul nu infrumuseteaza numai "Piata Mare". In spate, margineste Strada Arnigo printr-o aripa de data mai recenta. A fost construita intre 1708-1717 in stil Ludovic al XIV-lea sub directia lui Cornelis van Nerven. Ea a luat locul unei vechi hale de tesaturi, ridicata in 1353 si distrusa in 1695 de un bombardament lansat de Maresalul de Villeroy la ordinul regelui Frantei. Bombardamentul a fost pe cat de distrugator pe atat de inutil, dar Primaria a ramas pe locul ei, fiind considerata una dintre cele mai remarcabile monumente civile de pe batranul nostru continent.
Gand - orasul emblema a Flandrei
Gand - orasul emblema a Flandrei
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9099/7/
Orasul Gand cum ii spun valonii sau Gent, in denumirea flamanda se afla in nord-vestul Belgiei si este al treilea port al tarii. Situat la jonctiunea canalului Leie cu fluviul Schelde este amintit documentar din secolul al VII-lea cand a inceput sa se dezvolte in jurul manastirilor. St. Bavon si St. Pierre, devenind cunoscut sub numele de Gauda. Vechiul oras, strabatut de stradute intortocheate, devastat de normanzi in secolul al IX-lea intra sub protectia contilor de Flandra care construiesc aici o fortareata de piatra pe amplasamentul actualului castel Gravensteen. Fortareata ridicata de contele Baudoin I a fost reconstruita mai tarziu din ordinul lui Phillippe de Alsacia.
http://www.revistamagazin.ro/content/view/9099/7/
Orasul Gand cum ii spun valonii sau Gent, in denumirea flamanda se afla in nord-vestul Belgiei si este al treilea port al tarii. Situat la jonctiunea canalului Leie cu fluviul Schelde este amintit documentar din secolul al VII-lea cand a inceput sa se dezvolte in jurul manastirilor. St. Bavon si St. Pierre, devenind cunoscut sub numele de Gauda. Vechiul oras, strabatut de stradute intortocheate, devastat de normanzi in secolul al IX-lea intra sub protectia contilor de Flandra care construiesc aici o fortareata de piatra pe amplasamentul actualului castel Gravensteen. Fortareata ridicata de contele Baudoin I a fost reconstruita mai tarziu din ordinul lui Phillippe de Alsacia.
Din varful donjonului ti se ofera o panorama exceptionala atat a centrului istoric al orasului cat si a centurii urbane si industraiale a acestuia. In secolele XI-XII, industria de postav si de in a cunoscut o crestere considerabila, iar navele, circuland pe canale, aduceau splendori si bogatii din tari indepartate.
Catedrala orasului, St. Bavon, se inalta pe locul unei vechi capele construite in anul 942, in onoarea Sfantului Ioan Botezatorul, primul protector al orasului de comercianti. In aceasta biserica neterminata inca a fost botezat Carol Quintul. In 1550 el a oferit fonduri pentru ca edificiul sa fie impodobit cu vitralii. Catedrala adaposteste celebrul poliptic "Mielul mistic", capodopera atribuita fratilor Jean si Hubert Van Eyck, plasat intr-o capela special amenajata.
In secolele XII-XIII contii de Flandra acorda orasului mari privilegii si libertati dar fermitatea cu care conduc duce la o serie de miscari sociale si politice. Au loc o serie de rascoale, dintre care cea de la sfarsitul secolului al XIV-lea, condusa de Jacob van Artevelde si fiul sau Philippe, marcheaza inceputul unei perioade mai democrate. In timpul Revolutiei din Tarile de Jos, orasul este ocupat de trupele spaniole si la 8 noiembrie 1576 se semneaza Pacificarea de la Gand, prevazand unirea mai multor provincii in lupta impotriva Spaniei. In 1794 a fost anexat Frantei, dar din 1830 a revenit Belgiei. De fapt secolele XVIII si XIX constituie puncte culminante ale prestigioasei istorii a orasului ai carui locuitori nu au vrut sa renunte nicio clipa la drepturile lor.
Universitatea a fost fondata in 1816 de regele Guillaume I al, Tarilor de Jos. Primaria este o constructie remarcabila, ridicata dupa 1302. Este un amestec de stil gotic si renascentist iar interiorul ofera o imagine vie a istoriei orasului printr-o serie de sali din secolele XV-XVII. Sala Tronului adaposteste tronul incoronarii lui Iosif al II-lea si numeroase panouri pictate, de mari dimensiuni, care au decorat orasul la venirea suveranului. Salonul de primire este amenajat intr-o veche sala oficiala, amintind perioada spaniola.
Orasul este presarat cu canale, cu biserici, cu poduri, cu statui, cu muzee, dar remarcabil ramane portul maritim, realizat in 1827 prin saparea unui canal si care, dupa construirea unei noi ecluze, in 1968, permite trecerea unor nave de 60000 tone.
Fosta "Piata de grau" care si-a pastrat numele pana in zilele noastre constituie centrul comercial si economic al orasului. De mare interes sunt de asemenea "Cheiul ierburilor", "Cheiul granelor", "Piata de legume" si "Halele", toate marcate de cladiri impunatoare, oferind locuri de intalnire celor de aici, si, gazduind, in anume zile, targuri de opere de arta. Celebrele sarbatori florale (Floraliile), Targul International de la Gand si Festivalul Flandrei au facut ca orasul sa capete un binemeritat renume international.
Re: BELGIA
Castelul Jehay
Ridicat nu departe de orasul Liege, castelul Jehay constituie una dintre cele mai cunoscute atractii turistice belgiene. Exemplu de evolutie a stilurilor arhitectonice de-a lungul secolelor, fortareata medievala, devenita resedinta de vara a unor familii nobile, este deschisa acum marelui public. Castelul, in forma in care ni se infatiseaza in zilele noastre, dateaza din secolul al XVI-lea. Acest monument in stilul renascentist de pe valea Meusei, pus sub protectia legii prin Decretul Regal din 4 octombrie 1974, este privit ca una dintre cele mai stralucite realizari ale arhitecturii valone.
Inconjurat de santuri este construit pe un taluz care se inalta printre terenurile impadurite, oferind o priveliste minunata calatorului care se abate prin aceste locuri. De un efect deosebit este fatada sa, asemanatoare unei table de sah, alcatuita din pietre albe si negre, realizare nemaiintalnita nicaieri altundeva in Europa.
In secolul al XI-lea exista aici o fortareata cunoscuta sub numele Jahin sau Jehaing, purtand practic numele intregului tinut. In jurul anului 1130 zona a fost ocupata de un oarecare Jehan care a devenit stapanul zonei. Ulterior, din zorii secolului al XV-lea pana spre sfarsitul secolului al XVII-lea, castelul a apartinut familiei De Merode. In 1680 a fost achizitionat de François van den Steen, al caruia ultim descendent, contele Guy van den Steen de Jehay a hotarat in 1978 sa vanda proprietatea Provinciei Liege. El isi mentinea totusi dreptul de a locui in castel pana la sfarsitul vietii.
Contele a luat aceasta hotarare din dorinta de a ocroti aceasta constructie de o mare valoare turistica si culturala, care ar fi fost poate prada lacomiei unor mostenitori gata s-o vanda in bucati, practic desfiintand-o. Dupa moartea contelui, la 20 decembrie 1999, provincia Liege a devenit singurul proprietar al castelului.
Sunt multe comori in interiorul zidurilor. Pot fi admirate aici piese rare de mobilier, obiecte vechi din diferite metale, portelanuri, tapiserii, tesaturi de matase, ceramica, picturi si sculpturi. Toate aceste pretioase obiecte au fost colectionate de contele Guy van den Steen si sotia sa, Lady Moyra Butler, marchiza de Ormonde.
Foarte inspirate sunt gradinile legate de castel printr-un pod cu cinci arcuri largi si intinzandu-si verdeata, pana departe. Aleea principala, lunga, este marginita pe o anumita portiune de o dubla cadere de apa, lacul format fiind impodobit cu nuferi, atat de dragi contelui Guy si mrchizei Moyra.
Vizitatorul este liber sa se plimbe in acest incantator peisaj folosind potecile umbrite de pomi si urmarind fantanile care, prin amplasamentul lor ii indica drumul. Aripile laterale ale castelului si cladirile anexe au fost construite in secolul al XVII-lea dar proiectele au evoluat de-a lungul timpului de la structurile simple la adevarate complexe independente. Faza finala a acestora a fost realizata in secolul al XIX-lea. Aceste ultime lucrari au fost conduse de arhitectul Alphonse Balat, care a dispus si demolarile din partea de sud si din alte locuri, considerate inutile, dand o noua perspectiva fatadei.
Provincia Liege a executat renovarile acestei exceptionale constructii, reusind sa-i redea stralucirea de odinioara. Printre alte realizari s-a reusit crearea unui spatiu de receptie si pregatirea unor minunate camere cu bolti si coloane pentru a fi vizitate. Printre acestea trebuie amintite „camerele hartilor”, numite astfel pentru numarul mare de harti si manuscrise stravechi care faceau parte din mostenirea locului. De o valoare inestimabila sunt considerate planurile de batalie ale Ducelui de Marlborough, datand din secolul al XVIII-lea.
Camera mica a hartilor mentine vechile caracteristici ale constructiei datand din timpul cand aceasta aripa a constructiei era folosita drept grajd pentru cai. Camera mare a hartilor, cu tavan de caramida rosie este impodobita cu doua coloane de piatra sculptata. Castelul gazduieste si o serie de expozitii temporare.
Re: BELGIA
Marea piata din Bruxelles
Una dintre cele mai frumoase piete europene este, fara indoiala, Piata Mare (La Grand’ Place// Grote Markt) din Bruxelles. Considerata „inima orasului”, are o forma rectangulara cu o lungime de 100 metri si o latime de 68. A fost primul centru industrial al orasului, datand din secolul al XII-lea cand era frecventata de gradinari, meseriasi, macelari si pescari. Casele de lemn nu au fost aliniate pana in secolul al XIII-lea cand totul a fost sistematizat conform unui anume plan.
In secolul al XV-lea, sub Ducele de Burgundia, Piata a fost pavata si au fost inaltate cladirile corporatiilor, ale caror fatade din piatra sunt considerate aproape minuni arhitecturale. Aici s-au desfasurat insa si o serie de evenimente tragice. Este locul in care, din ordinul Ducelui de Alba, au fost decapitati, in 1568, conducatorii revoltei pentru eliberarea Tarilor de Jos, contele Egmond si amiralul Hoorn (Horne). In 1695 piata a fost distrusa de tunurile Regelui Soare dar reconstructia care a urmat i-a dat intreaga stralucire de astazi. Lucrarile de reabilitate a Pietei au durat mai bine de cinci ani si toate ornamentele aurite, stemele care impodobesc multe dintre cladiri fac din acest loc unul dintre cele mai fascinante de pe intregul nostru continent.
Cea mai impresionanta constructie este Primaria, remarcabil monument de arta gotica. Aripa stanga este opera arhitectului Jacques Van Thienen si a fost inaltata in 1402, in timp ce aripa dreapta, construita in 1444, a fost proiectata de un arhitect necunoscut. Turnul, adevarata capodopera, se remarca printr-o eleganta deosebita. Inalt de 90 de metri, este opera lui Jan Van Ruysbroeck si a fost construit in 1449, dupa daramarea vechiului turn amenintat cu prabusirea. In varf se afla o girueta de peste 5 metri inaltime, reprezentandu-l pe Sfantul Mihail, patronul orasului, omorand balaurul.
Cladirea are doua etaje impodobite cu statui. Parterul prezinta 17 arcade iar la baza turnului se deschide o usa larga, cu bolta incununata de asemenea cu statui. Cele mai multe dintre aceste sculpturi reprezinta personaje alegorice: Justitia, Prudenta, Pacea, Legea, Temperanta si Forta. In curtea interioara se afla doua fantani cu alte statui, imagini ale fluviilor Meusa si Escaut. Daca primaria impresioneaza prin aerul ei majestuos, cladirea de vizavi, „Casa Regelui” nu este cu nimic mai prejos. De fapt aici nu a locuit nici un rege. Este o fosta hala de paine, devenita locuinta ducelui de Brabant. Este locul unde si-au petrecut ultimele zile contele Egmond si amiralul Hoorn, inainte de dramatica executie. Edificiul a fost reconstruit intre 1873-1885 de arhitectul Victor Jamaer si apoi, pana in 1895, a fost impodobit cu decoratii si sculpturi multiple. Actualmente gazduieste Muzeul de Istorie al Orasului.
Dintre cladirile care inconjoara piata trebuie remarcata de asemenea Casa Ducilor de Brabant, formata prin reunirea mai multor case ale corporatiilor: a tabacarilor, a morarilor, a dulgherilor, a sculptorilor, a pietrarilor. Denumirea cladirii vine de la busturile ducilor de Brabant care ornamenteaza pilastrii. Edificiul seamana cu un mare palat italian, dar arhitectul Guillaume de Bruyn, care a restaurat cladirea si a condus lucrarile, s-a inspirat din constructiile clasice si a realizat o fatada fidela traditiilor flamande.
Exista o multime de alte case apartinand unor corporatii sau familii celebre. Putem aminti astfel Casa Berarilor impodobita cu statuia ecvestra a lui Carol de Lorena, „Lebada”, casa apartinand corporatiei macelarilor, etaland trei statui alegorice: „Abundenta”, „Agricultura” sau alte case ca „Macelaria”, „Casa Lupului”, destinata arcasilor si altele mai simple dar la fel de impunatoare. Cea mai mica, dar si cea mai veche dintre acestea, este „Casa Stelei” construita in secolul al XIV-lea, incendiata in 1695, demolata in 1852 si reconstruita dupa vechile planuri in 1897.
A apartinut judecatorului regal si are frontonul impodobit cu o stea. Sub porticul ei se afla statuia lui d’Everard’t Serclaes, un erou din secolul al XIV-lea, care a condus luptele corporatiilor impotriva patricienilor. Exista credinta ca daca freci mainile statuii, vei avea noroc in ceea ce vei intreprinde. Cu toate ca este un loc inchis, Piata Mare este inveselita de multimea florilor, in special de covoarele de flori care, din 1971, se fac aici, din doi in doi ani in jurul lui 15 august.
Re: BELGIA
Bruxelles, oraşul ciocolatei şi al benzii desenate
200 de opere de artă, 172.000 tone de ciocolată sau 81 de ani de benzi desenate sunt ...
200 de opere de artă, 172.000 tone de ciocolată sau 81 de ani de benzi desenate sunt ...
Re: BELGIA
De ce trebuie să vezi Bruxelles
Considerat capitală a Uniunii Europene, Bruxelles este unul dintre cele mai atrăgătoare oraşe ale Europei. Printre...
Considerat capitală a Uniunii Europene, Bruxelles este unul dintre cele mai atrăgătoare oraşe ale Europei. Printre...
Cultul Fecioarei la Bruges
Cultul Fecioarei la Bruges
Cu un trecut plin de culoare si un prezent plin de o intelegere profunda a sacralitatii, orasul belgian Bruges, „Bijuteria Flandrei” este dominat de biserici si capele. Catolic prin excelenta, orasul pare a fi inchinat Sfintei Fecioare, imaginea ei imprumutand o nota melancolica turnurilor filigranate. Considerata o adevarata patroana a cetatii, Maica Domnului vegheaza asupra locuitorilor prin cele 600 de statui care o reprezinta. Asezate pe socluri de piatra sau pe fatadele cladirilor, in nise special amenajate, ele sunt opere extrem de frumoase, purtand semnaturile unor mesteri vestiti iar primavara si vara sunt impodobite cu flori.
Cea mai cunoscuta dintre bisericile care ii sunt inchinate este „Biserica Doamnei Noastre” (Onze-Lieve-Vrouwekerk). Turnul ei, inalt de peste 130 metri, domina orasul. A fost construit in secolele XIII-XIV si la vremea respectiva se pare ca era cea mai inalta constructie de caramida de pe continent. Locuitorii orasului se mandresc in mod deosebit cu statuia Madonnei aflata in una dintre capele. Este o statuie de Michelangelo, singura pe care artistul a vandut-o in timpul vietii sale pentru a parasi tara. A fost cumparata de negustorul Jan van Moeskroen si daruita parohiei. In biserica este inmormantata tanara Maria de Burgundia care a murit cazand de pe cal in timpul unei partide de vanatoare, in padurile din jurul Torhontului.
O alta biserica deosebit de indragita este „Doamna Noastra a orbilor” (Onze-Lieve-Vrouw van Blindekens). Este un asezamant simplu, dar impunator, emanand o anumita austeritate. Credinciosii vin aici pentru a se inchina la statuia Fecioarei, facatoare de minuni. Statuia dateaza din secolul al XIII-lea. In fiecare an, la data de 15 august de aici porneste una dintre cele mai vechi procesiuni din Europa, indreptandu-se spre biserica „Doamna Noastra a Olarilor”. Aceasta procesiune traditionala este inchinata victoriei pe care razboinicii flamanzi au obtinut-o impotriva armatei franceze la Mount Pevele in 1304. Pentru aceasta procesiune credinciosii aduc inainte, ca un simbol al gratitudinei, cantitati insemnate de lumanari de ceara.
„Doamna Noastra a Olarilor” (Onze-Lieve-Vrouw van de Poterie) este mentionata ca asezamant in documente si texte datand din jurul anului 1250. Aici a existat mai intai un spital, asemanator cu Spitalul Sfantul Ioan din zilele noastre. Vechea institutie caritabila este astazi o casa de odihna si retragere pentru persoanele varstnice. Cladirile olarilor, breasla al carei nume a fost adaugat mai tarziu bisericii, desemnand totodata si una dintre capele, au contribuit din plin la aerul de liniste si eleganta a strazii respective.
Biserica, inaltata inainte de secolul al XIV-lea detine o importanta colectie de opere de arta religioasa. Printre acestea poate fi amintita minunata tapiserie reprezentand „Nasterea Mantuitorului”, executata in secolul al XVI-lea si o pictura infatisand-o pe Sfanta Fecioara asezata pe tron. Biserica insasi ilustreaza talentul si maiestria mesterilor vremii. O statuie in stil gotic a Maicii Domnului, considerata de asemenea facatoare de minuni, dateaza din secolul al XIII-lea. Muzeul bisericii expune tapiserii, piese de mobila, obiecte de aur si argint, toate opere ale unor artisti anonimi dintr-o epoca timpurie a artei flamande. Tuturor acestor opere inchinate Sfintei Fecioare li se adauga multimea tablourilor din muzeele orasului cum sunt cele din Muzeul Groeninge sau din Muzeul Memling, adevarate capodopere, dovezi ale unei credinte sincere si profunde.
Bruxelles, capitala Europei
Bruxelles, capitala Europei
Puţine oraşe se pot compara cu Bruxelles în ceea ce priveşte cosmopolitismul, un sfert din locuitori sunt străini şi cu greu se poate găsi un amestec mai variat de etnii. De asemenea, foarte mulţi români pot fi întâlniţi în capitala Europei, aceştia având o gamă foarte largă de ocupaţii, de la cei care lucrează la instituţiile europene până la cei care cerşesc la colţ de stradă.
Arhitectura capitalei Belgiei este caracterizată de un amestec de vechi şi nou, mergând de la clădirile medievale cu străduţele înguste şi întortocheate din centrul vechi, uşor de diferenţiat de construcţiile de mai târziu, precum bulevardele largi în stil parizian proiectate pe vremea regelui Leopold al II-lea, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, sau de construcţiile ultramoderne din secolul trecut.
În centrul vechi, străduţe pietruite şi înguste se deschid în Grand-Place. Imensa piaţă medievală, cu clădiri bogat ornate şi o atmosferă plină de viaţă, este una dintre cele mai frumoase din Europa. Piaţa este dominată de clădirea Primăriei şi de Muzeul Oraşului Bruxelles (Casa Regelui).
Manneken Pis
Aşa cum Turnul Eiffel este emblema Parisului sau Statuia Libertăţii a New York-ului, Manneken Pis (statuia unui băieţei care urinează) este simbolul oraşului Bruxelles. Nu se ştie exact povestea statuii, aceasta fiind înconjurată de numeroase legende.
Cea mai populară spune că este statuia unui copil care a salvat Bruxelles-ul de la nimicire. La sfârşitul Evului Mediu, olandezii asediau oraşul şi doreau să îl incendieze. Când au dat foc fitilului, un copil rătăcit, a urinat pe fitil, salvând astfel cetatea şi intrând în legendă. O altă legendă spune că acest copil s-a rătăcit de părinţii săi. După lungi căutări, tatăl sau l-a găsit în această poziţie.
Încă din secolul al XV-lea exista o statuie similară, din piatră, care a fost furată de mai multe ori. În anul 1916 a fost înlocuită de actuala statuie de bronz, creată de sculptorul Jerome Duquesnoy.
Manneken Pis are o garderobă impresionantă de peste 750 de costume care sunt păstrate în Casa Regelui din Piaţa Mare vis-a-vis de Primărie.
Din anul 1987, Manneken are şi un echivalent feminin, Jeanneke Pis (fetiţa pişăcioasă).
Atomium
Alături de Manneken Pis, Atomium este cel mai cunoscut obiectiv turistic al Capitalei Belgiei. Conceput de către arhitectul André Waterkeyn pentru Expoziţia Internaţională din Bruxelles, aceasta structura din otel şi aluminiu reprezintă o molecula de fier, mărită la o scară de 165 milioane ori.
Atomium este situat la marginea de nord-est a oraşului, în vecinătatea stadionului Heysel, celebru în urma tragediei din mai 1985. Pe 29 mai 1985, cu o oră înainte de fluierul de deschidere a finalei Cupei Campionilor Europeni (actuala Champions League) dintre Liverpool şi Juventus, încăierarea dintre suporterii celor doua echipe a provocat caderea unui zid care a ucis 39 de persoane, majoritatea suporteri ai echipei italiene.
Pe lângă acestea, capitala Belgiei mai oferă numeroase alte atracţii turistice şi locuri de distracţie, Palatul Regal (Palais Royal), Sediul NATO, Parlamentul European, Galeriile Saint Hubert (primele galerii comerciale din lume), Les Marolles (Cartierul tradiţional al oraşului, dominat de Palatul Justiţiei, cu numeroase restaurante, baruri şi magazine de antichităţi) şi multe altele.
Dacă ajungeţi la Bruxelles, nu rataţi bomboanele de ciocolată (ciocolateriile sunt la tot pasul în centrul oraşului), berea belgiană (în general foarte tare şi aromată) şi waffle (prăjituri tradiţionale cu diverse topinguri, ciocolată, miere, cremă de fructe).
Capitala Belgiei nu este cel mai prietenos loc din Europa, când vine vorba de buzunarul turiştilor, însă puteţi găsi cazare la un hotel de 3 stele, în apropierea Centrului, începând de la 60 de euro (cameră dublă). Dacă doriţi să mâncaţi copios cu mai puţin de 10 euro pentru o masă, puteţi încerca restaurantele tip fast-food cu specific oriental, preferate şi de localnici. În ceea ce priveşte transportul, dacă cumpăraţi biletele din timp, vă poate costa sub 150 de euro/persoană, dus-întors.
mai mult
Puţine oraşe se pot compara cu Bruxelles în ceea ce priveşte cosmopolitismul, un sfert din locuitori sunt străini şi cu greu se poate găsi un amestec mai variat de etnii. De asemenea, foarte mulţi români pot fi întâlniţi în capitala Europei, aceştia având o gamă foarte largă de ocupaţii, de la cei care lucrează la instituţiile europene până la cei care cerşesc la colţ de stradă.
Arhitectura capitalei Belgiei este caracterizată de un amestec de vechi şi nou, mergând de la clădirile medievale cu străduţele înguste şi întortocheate din centrul vechi, uşor de diferenţiat de construcţiile de mai târziu, precum bulevardele largi în stil parizian proiectate pe vremea regelui Leopold al II-lea, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, sau de construcţiile ultramoderne din secolul trecut.
În centrul vechi, străduţe pietruite şi înguste se deschid în Grand-Place. Imensa piaţă medievală, cu clădiri bogat ornate şi o atmosferă plină de viaţă, este una dintre cele mai frumoase din Europa. Piaţa este dominată de clădirea Primăriei şi de Muzeul Oraşului Bruxelles (Casa Regelui).
Manneken Pis
Aşa cum Turnul Eiffel este emblema Parisului sau Statuia Libertăţii a New York-ului, Manneken Pis (statuia unui băieţei care urinează) este simbolul oraşului Bruxelles. Nu se ştie exact povestea statuii, aceasta fiind înconjurată de numeroase legende.
Cea mai populară spune că este statuia unui copil care a salvat Bruxelles-ul de la nimicire. La sfârşitul Evului Mediu, olandezii asediau oraşul şi doreau să îl incendieze. Când au dat foc fitilului, un copil rătăcit, a urinat pe fitil, salvând astfel cetatea şi intrând în legendă. O altă legendă spune că acest copil s-a rătăcit de părinţii săi. După lungi căutări, tatăl sau l-a găsit în această poziţie.
Încă din secolul al XV-lea exista o statuie similară, din piatră, care a fost furată de mai multe ori. În anul 1916 a fost înlocuită de actuala statuie de bronz, creată de sculptorul Jerome Duquesnoy.
Manneken Pis are o garderobă impresionantă de peste 750 de costume care sunt păstrate în Casa Regelui din Piaţa Mare vis-a-vis de Primărie.
Din anul 1987, Manneken are şi un echivalent feminin, Jeanneke Pis (fetiţa pişăcioasă).
Atomium
Alături de Manneken Pis, Atomium este cel mai cunoscut obiectiv turistic al Capitalei Belgiei. Conceput de către arhitectul André Waterkeyn pentru Expoziţia Internaţională din Bruxelles, aceasta structura din otel şi aluminiu reprezintă o molecula de fier, mărită la o scară de 165 milioane ori.
Atomium este situat la marginea de nord-est a oraşului, în vecinătatea stadionului Heysel, celebru în urma tragediei din mai 1985. Pe 29 mai 1985, cu o oră înainte de fluierul de deschidere a finalei Cupei Campionilor Europeni (actuala Champions League) dintre Liverpool şi Juventus, încăierarea dintre suporterii celor doua echipe a provocat caderea unui zid care a ucis 39 de persoane, majoritatea suporteri ai echipei italiene.
Pe lângă acestea, capitala Belgiei mai oferă numeroase alte atracţii turistice şi locuri de distracţie, Palatul Regal (Palais Royal), Sediul NATO, Parlamentul European, Galeriile Saint Hubert (primele galerii comerciale din lume), Les Marolles (Cartierul tradiţional al oraşului, dominat de Palatul Justiţiei, cu numeroase restaurante, baruri şi magazine de antichităţi) şi multe altele.
Dacă ajungeţi la Bruxelles, nu rataţi bomboanele de ciocolată (ciocolateriile sunt la tot pasul în centrul oraşului), berea belgiană (în general foarte tare şi aromată) şi waffle (prăjituri tradiţionale cu diverse topinguri, ciocolată, miere, cremă de fructe).
Capitala Belgiei nu este cel mai prietenos loc din Europa, când vine vorba de buzunarul turiştilor, însă puteţi găsi cazare la un hotel de 3 stele, în apropierea Centrului, începând de la 60 de euro (cameră dublă). Dacă doriţi să mâncaţi copios cu mai puţin de 10 euro pentru o masă, puteţi încerca restaurantele tip fast-food cu specific oriental, preferate şi de localnici. În ceea ce priveşte transportul, dacă cumpăraţi biletele din timp, vă poate costa sub 150 de euro/persoană, dus-întors.
mai mult
Bruges
Bruges
http://www.travelmagazine.ro/articol/honey-week/1/66/7/bruges.html
Un orasel ca din basme ce trebuie trecut neaparat la categoria bijuterii nedescoperite, cam asa poate fi descris Bruges in cateva cuvinte. Si ce loc mai bun pentru o saptamana de miere decat un orasel din basme?
Cum ajungi acolo: nimic complicat. Avionul te poate duce la Bruxelles, Paris sau Amsterdam de unde poti calatori la Bruges cu trenul. Pretul unui bilet de avion, daca e achizitionat din timp, poate fi in jur de 200 euro in timp ce biletul de tren nu depaseste 30 euro plecand din oricare dintre orasele enumerate mai sus. De exemplu, de la Bruxelles pana la Bruges biletul de tren dus-intors costa 13 euro iar calatoria nu depaseste o ora.
Cu un aer specific medieval, Bruges isi imbie turistii aproape la fiecare colt de strada la o ceasca de ciocolata calda servita pe o terasa inchisa unde atmosfera creata de lumanarile aprinse la orice ora din zi si din noapte sunt amestecate cu cele mai proaspete flori albe aduse din Olanda. Considerat adevarata Venetie a Europei de Nord, micutul oras cu numai 45.000 locuitori isi merita numele, imprumutand mult din atmosfera romantica a orasului din laguna Marii Adriatice.
Bruges este un loc unic in Europa pentru ca autoritatile locale au facut absolut tot ce le-a stat in putere sa pastreze imaginea medievala a orasului, desi nu fiecare piatra folosita in constructii dateaza din evul mediu. Stilul neo-gotic al secolului XIX de exemplu este mult mai prezent decat te-ai astepta, iar imbinarea cu alte stiluri fascineaza pe oricine ii calca strazile pietruite ale Bruge-ului.
Actualele limite ale centrului orasului coincid cu cele din evul mediu, iar spatiile si structurile au fost pastrate in stilul lor vechi. In anul 2000 Bruges a fost inclus in patrimoniul UNESCO, iar in 2002 a fost capitala europeana a culturii si cateva elemente arhitecturale stau marturie acestui lucru: Sala de concerte a orasului, Podul Barge in forma de reptila si Podul Conzett.
Desi atat de mic, peste 100 de hoteluri de toate categoriile isi asteapta oaspetii sa le calce pragul in fiecare zi. Recomandarea mea este sa alegi unul dintre urmatoarele doua hoteluri si ai sa intelegi de ce.
Hotel Egmond, un hotel de 3 stele foarte intim cu numai 8 camere, fiecare decorata diferit, dar in acelasi stil. Cladirea hotelului dateza din secolul 18, are toate semineele originale intacte si podele de lemn si este localizata chiar in centrul orasului. Aproape toate camerele au vedere in curtea interioara care este de fapt o foarte frumoasa gradina cu mese pentru doi unde cafeaua si ceaiul sunt oferite gratuit celor ce locuiesc in hotel. Pretul unei camere duble cu vedere la superba gradina interioara si castelul din apropiere este de numai 105 euro pe noapte.
Hotel Jan Brito este probabil perla orasului, un hotel de lux cotat la 4 stele deschis intr-o cladire din secolul 16 la numai 50 de metri de cele mai romantice si pitoresti canale ale orasului. Hotelul este manageriat chiar de proprietari ceea ce face ca primirea sa fie mult mai calduroasa decat in alte parti. Hotelul are mai multe tipuri de camere, dar pentru o adevarata saptamana de miere iti recomand sa alegi una dintre cele doua suite Ducesa aflate in gradina hotelului. La sosire, in suita veti gasi o sticla de sampanie, flori si ciocolata traditionala din Bruges. Patul dublu cu baldachin si jacuzzi-ul inclus te vor face sa nu iti doresti sa parasesti camera prea mult. Pretul unei suite Ducesa este de 315 euro pe noapte. Pentru un pret mai mic dar aceeasi atmosfera romantica, poti opta pentru Suita Marchizului sau camerele de lux ale Baronesei si nu vei regreta nicio clipa alegerea.
Mare parte a orasului este pietonala asa ca atunci cand pui piciorul in prin labirintul de alei si stradute iti imaginezi ca te afli in evul mediu. Numeroase canale pline de barcute traverseaza centrul orasului si poti alege sa faci turul orasului in doi cu barca, va fi la fel de romantic ca la Venetia.
Alocati-va suficient timp sa va puteti plimba linistiti in piatelele aglomerate in weekend, prin parcurile linistite si stradutele intime si nu uita sa intri in cateva din multele muzee ale orasului.
Vizitand “Beguine’s House” va puteti face o imagine a vietii de zi cu zi a fostilor sai locuitori, iar la “Bladelin Court” veti putea vedea pe gardurile ce imprejmuiesc frumoasa gradina interioara medalioane de piatra ce reprezinta portretele fostilor proprietari.
Nu ratati “Basilica of the Holy Blood” ce are la parter Capela “St. Basil” in stil roman, iar la primul etaj o capela transformata in stil gotic in secolul XV.
La “Choco-Story” veti patrunde in vechea lume a mayasilor si aztecilor pentru care ciocolata era bautura zeilor iar boabele de cacao o moneda de schimb. Aici veti afla totul despre producerea trufelor, a figurinelor si a tabletelor de ciocolata. Si toate astea pentru o suma de 6 euro. Iar daca va hotarati sa mergeti si la muzeul diamantelor un bilet comun costa 10 euro. In muzeul diamantelor este ilustrata extraordinara istorie a orasului ca fiind cel mai vechi centru European al comertului cu diamante. De altfel vizitatorii sunt informati aici ca produsul cel mai de pret exportat de Belgia este diamantul. Evident, asa veti descoperi ca magazine de bijuterii de unde poti cumpara diamante veritabile sunt aruncate peste tot in oras.
Bruges mentine un standard foarte ridicat in ceea ce priveste bucataria, orasul fiind impanzit de zeci de restaurante excelente si cafenele unde te poti relaxa si unde poti intalni localnicii despre care se stie ca au un nivel de trai ridicat. Pentru o cina in doi in centrul orasului iti recomand restaurantul De Karmeliet, cotat cu trei stele Michelin, un restaurant unde puteti descoperi gastronomia traditionala belgiana.
Lebada de Bruges, cea mai faimoasa ciocolata a orasului a carei reteta este un secret bine pastrat, fiind cunoscute doar cateva ingrediente printre care se numara pasta de alune, o faina locala condimentata si “kletskoppen”, biscuiti traditionali. Desi ciocolata in sine este relativ tanara fiind creata pentru prima data in 2006, legenda pe baza careia a fost creata este veche de cateva sute de ani.
Fie toamna tarzie, iarna inzapezita, primavara cu flori sau vara insorita cu timp de mers la plaja in luxoasa statiune Ostende aflata in apropiere, Bruges are atmosfera potrivita pentru cateva zile pline de romantism pe care nu vi-l puteti refuza intr-o saptamana de miere.
http://www.travelmagazine.ro/articol/honey-week/1/66/7/bruges.html
Un orasel ca din basme ce trebuie trecut neaparat la categoria bijuterii nedescoperite, cam asa poate fi descris Bruges in cateva cuvinte. Si ce loc mai bun pentru o saptamana de miere decat un orasel din basme?
Cum ajungi acolo: nimic complicat. Avionul te poate duce la Bruxelles, Paris sau Amsterdam de unde poti calatori la Bruges cu trenul. Pretul unui bilet de avion, daca e achizitionat din timp, poate fi in jur de 200 euro in timp ce biletul de tren nu depaseste 30 euro plecand din oricare dintre orasele enumerate mai sus. De exemplu, de la Bruxelles pana la Bruges biletul de tren dus-intors costa 13 euro iar calatoria nu depaseste o ora.
Cu un aer specific medieval, Bruges isi imbie turistii aproape la fiecare colt de strada la o ceasca de ciocolata calda servita pe o terasa inchisa unde atmosfera creata de lumanarile aprinse la orice ora din zi si din noapte sunt amestecate cu cele mai proaspete flori albe aduse din Olanda. Considerat adevarata Venetie a Europei de Nord, micutul oras cu numai 45.000 locuitori isi merita numele, imprumutand mult din atmosfera romantica a orasului din laguna Marii Adriatice.
Bruges este un loc unic in Europa pentru ca autoritatile locale au facut absolut tot ce le-a stat in putere sa pastreze imaginea medievala a orasului, desi nu fiecare piatra folosita in constructii dateaza din evul mediu. Stilul neo-gotic al secolului XIX de exemplu este mult mai prezent decat te-ai astepta, iar imbinarea cu alte stiluri fascineaza pe oricine ii calca strazile pietruite ale Bruge-ului.
Actualele limite ale centrului orasului coincid cu cele din evul mediu, iar spatiile si structurile au fost pastrate in stilul lor vechi. In anul 2000 Bruges a fost inclus in patrimoniul UNESCO, iar in 2002 a fost capitala europeana a culturii si cateva elemente arhitecturale stau marturie acestui lucru: Sala de concerte a orasului, Podul Barge in forma de reptila si Podul Conzett.
Desi atat de mic, peste 100 de hoteluri de toate categoriile isi asteapta oaspetii sa le calce pragul in fiecare zi. Recomandarea mea este sa alegi unul dintre urmatoarele doua hoteluri si ai sa intelegi de ce.
Hotel Egmond, un hotel de 3 stele foarte intim cu numai 8 camere, fiecare decorata diferit, dar in acelasi stil. Cladirea hotelului dateza din secolul 18, are toate semineele originale intacte si podele de lemn si este localizata chiar in centrul orasului. Aproape toate camerele au vedere in curtea interioara care este de fapt o foarte frumoasa gradina cu mese pentru doi unde cafeaua si ceaiul sunt oferite gratuit celor ce locuiesc in hotel. Pretul unei camere duble cu vedere la superba gradina interioara si castelul din apropiere este de numai 105 euro pe noapte.
Hotel Jan Brito este probabil perla orasului, un hotel de lux cotat la 4 stele deschis intr-o cladire din secolul 16 la numai 50 de metri de cele mai romantice si pitoresti canale ale orasului. Hotelul este manageriat chiar de proprietari ceea ce face ca primirea sa fie mult mai calduroasa decat in alte parti. Hotelul are mai multe tipuri de camere, dar pentru o adevarata saptamana de miere iti recomand sa alegi una dintre cele doua suite Ducesa aflate in gradina hotelului. La sosire, in suita veti gasi o sticla de sampanie, flori si ciocolata traditionala din Bruges. Patul dublu cu baldachin si jacuzzi-ul inclus te vor face sa nu iti doresti sa parasesti camera prea mult. Pretul unei suite Ducesa este de 315 euro pe noapte. Pentru un pret mai mic dar aceeasi atmosfera romantica, poti opta pentru Suita Marchizului sau camerele de lux ale Baronesei si nu vei regreta nicio clipa alegerea.
Mare parte a orasului este pietonala asa ca atunci cand pui piciorul in prin labirintul de alei si stradute iti imaginezi ca te afli in evul mediu. Numeroase canale pline de barcute traverseaza centrul orasului si poti alege sa faci turul orasului in doi cu barca, va fi la fel de romantic ca la Venetia.
Alocati-va suficient timp sa va puteti plimba linistiti in piatelele aglomerate in weekend, prin parcurile linistite si stradutele intime si nu uita sa intri in cateva din multele muzee ale orasului.
Vizitand “Beguine’s House” va puteti face o imagine a vietii de zi cu zi a fostilor sai locuitori, iar la “Bladelin Court” veti putea vedea pe gardurile ce imprejmuiesc frumoasa gradina interioara medalioane de piatra ce reprezinta portretele fostilor proprietari.
Nu ratati “Basilica of the Holy Blood” ce are la parter Capela “St. Basil” in stil roman, iar la primul etaj o capela transformata in stil gotic in secolul XV.
La “Choco-Story” veti patrunde in vechea lume a mayasilor si aztecilor pentru care ciocolata era bautura zeilor iar boabele de cacao o moneda de schimb. Aici veti afla totul despre producerea trufelor, a figurinelor si a tabletelor de ciocolata. Si toate astea pentru o suma de 6 euro. Iar daca va hotarati sa mergeti si la muzeul diamantelor un bilet comun costa 10 euro. In muzeul diamantelor este ilustrata extraordinara istorie a orasului ca fiind cel mai vechi centru European al comertului cu diamante. De altfel vizitatorii sunt informati aici ca produsul cel mai de pret exportat de Belgia este diamantul. Evident, asa veti descoperi ca magazine de bijuterii de unde poti cumpara diamante veritabile sunt aruncate peste tot in oras.
Bruges mentine un standard foarte ridicat in ceea ce priveste bucataria, orasul fiind impanzit de zeci de restaurante excelente si cafenele unde te poti relaxa si unde poti intalni localnicii despre care se stie ca au un nivel de trai ridicat. Pentru o cina in doi in centrul orasului iti recomand restaurantul De Karmeliet, cotat cu trei stele Michelin, un restaurant unde puteti descoperi gastronomia traditionala belgiana.
Lebada de Bruges, cea mai faimoasa ciocolata a orasului a carei reteta este un secret bine pastrat, fiind cunoscute doar cateva ingrediente printre care se numara pasta de alune, o faina locala condimentata si “kletskoppen”, biscuiti traditionali. Desi ciocolata in sine este relativ tanara fiind creata pentru prima data in 2006, legenda pe baza careia a fost creata este veche de cateva sute de ani.
Fie toamna tarzie, iarna inzapezita, primavara cu flori sau vara insorita cu timp de mers la plaja in luxoasa statiune Ostende aflata in apropiere, Bruges are atmosfera potrivita pentru cateva zile pline de romantism pe care nu vi-l puteti refuza intr-o saptamana de miere.
Belgia, idealul gourmet: mult si bun
Belgia, idealul gourmet: mult si bun
Cererea cosmopolită obligă restaurantele de lux să servească porţii neobisnuit de mari
În peisajul gourmet european, Belgia încalcă multe reguli ale bucătăriei fine, restaurantele fiind puse în situaţia de a mulţumi clienţi proveniţi din zeci de ţări cu obiceiuri radical diferite. Se spune despre bucătăria belgiană că ar consta în „porţii mari ca în Germania si bune ca în Franţa“. Nu e de mirare, deci, că până si cele mai fiţoase restaurante oferă cantităţi serioase de mâncare la preţuri la care francezii abia decorează platourile.
Alt lucru care deosebeste Belgia - sau măcar zona Bruxelles-ului - de restul lumii este faptul că interacţiunea de decenii dintre toate neamurile Europei a creat o atmosferă de amabilitate generală, în care nimeni nu se miră de nimic. Oamenii sunt prietenosi ca într-un sat uitat de lume, unde fiecare îi cunoaste pe toţi ceilalţi. Implicit, si servirea în restaurante se face mult mai relaxat, fără chelneri înţepaţi, maître d’hotel cu beton armat în loc de coloană vertebrală si chef-i care să explice un sfert de oră cât de norocos e clientul care va fi servit cu alesele bucate. Drept rezultat, Belgia numără foarte puţine restaurante cu trei stele Michelin: în 2004 existau patru asemenea stabilimente, însă două dintre ele au fost declasate la două stele. În schimb, restaurantele adună puncte consistente, deseori aproape de maximum posibil, din partea ghidului Gault-Millau, care punctează mâncarea separat de ambient. Zeci de restaurante belgiene se găsesc pe palierul de excelenţă, de 18-20 de puncte, al ghidului consacrat ca fiind cel mai dur din Europa (bucătarul Bernard Loiseau s-a sinucis când a aflat că a fost retrogradat de la 19 la 17 puncte).
Din punctul de vedere al cârcotasilor de la Michelin, mai există astăzi doar două restaurante de trei stele: De Karmeliet, în Bruges, si Hof van Cleve, în Krouishoutem. Fostele vedete din Bruxelles, Bruneau si Comme chez Soi, au pierdut a treia stea în 2005, respectiv 2007. Despre Bruneau s-a zvonit în ultimele luni chiar că ar fi scos la vânzare, însă chef-ul-proprietar, Jean-Pierre Bruneau, neagă vehement că ar fi adevărat.
Legendă vie a gourmandise, Bruneau îsi bazează bucătăria pe o filosofie simplă, dar eficientă: bucătarul găteste ce găseste dimineaţa în piaţă. Zi de zi, Jean Pierre Bruneau merge personal la piaţă, la ora la care muncitorii abia descarcă marfa, pentru a alege cele mai proaspete si mai bune ingrediente. Cu 18-19 puncte Gault-Millau, patru toci (bonete) în Guide Delta, patru coroane Lemaire si două stele Michelin, Bruneau este o destinaţie cu satisfacţie garantată pentru orice iubitor de mâncare.
Principalul concurent al lui Bruneau este Comme chez Soi (Ca la tine’acasă), unde peste bucătărie tronează o altă legendă, Pierre Wynants, singurul belgian ceva mai bine cotat decât Bruneau (19-19,5 puncte Gault-Millau). Marea diferenţă dintre cele două este serviciul: la Comme chez Soi lucrează 60 de oameni pentru maximum 80 de clienţi, pe când la Bruneau, la acelasi număr de locuri, sunt doar 18 angajaţi.
Specialităţile celor doi însă sunt mai presus de orice atmosferă sau serviciu. Practic, asemenea mâncăruri merită plătite si dacă sunt servite în bol de tablă, la marginea drumului. Pierre Wynants a fost făcut faimos de către ale sale Filets de Sole si muselinele în Riesling cu creveţi „grises“. Restaurant Ranking recomandă un meniu compus din felii de „coquilles Saint-Jacques“ si langustine cu trufe albe (ca antreuri), prepeliţe rotisate în foi de viţă (fel principal) si felii de mango în crustă fragipan la desert.
La Bruneau, devenit celebru datorită mâncărurilor si gustărilor construite pentru sau în jurul caviarului iranian, este recomandată masa compusă din homar cu trufe de Carpentras, plăcuţe de porumbel de Vendee în carcasă caramelizată în soia si croustilland cu cafea. Oricum, ambele oferă si meniuri fixe, între 35 si 195 de euro, cu 2-6 vinuri asortate, sau degustări de câte sase-opt feluri de mâncare, astfel încât, oricâţi bani aţi avea si oricât de puţin aţi sti despre cele două restaurante, e greu să daţi gres cu vreo comandă.
Fiţele „din provincie“
Hof van Cleve, în Krouishoutem (foarte aproape de Bruxelles, în fapt), este un simbol al aristocraţiei, fiind si un refugiu pentru înalţii demnitari din Capitală. Este restaurantul care i-a produs o impresie extrem de puternică altui critic culinar consacrat, Andy Hayler (i-a acordat 9 puncte din 10), meniul fiind extrem de variat, chiar si pentru un restaurant de trei stele Michelin. Fosta fermă flamandă a ajuns un etalon de bun-gust, din 17 mâncăruri degustate 8 fiind punctate cu 10 puncte, trei cu 9, trei cu 8 puncte si două cu 7 puncte. Meniul este extrem de scurt (două pagini), denotând o stăpânire perfectă a fiecărui fel de mâncare în parte. Practic, fiecare tip de carne este gătit într-un singur fel, reţetele schimbându-se periodic. Fazanul cu cicoare, măr si ţelină, iepurele cu mure, hribi si trufă albă sau crabul regal cu caviar sev-ruga sunt la mare cinste, însă nici micile gustări nu-s de lepădat (mai ales chiflele de pâine dulce cu foie gras topit sau crema de trufe).
Al doilea restaurant de trei stele Michelin, De Karmeliet, este vârful bucătăriei tipic belgiene, cu prea puţine influenţe străine. Tot de 9 puncte la Andy Hayler, locul este micul regat al lui Geert van Hecke (18 puncte Gault Millau, 4 coroane Lemaire si 4 binete Delta). Marea sa specialitate este iepurele de Flandra gătit timp de sapte ore, însă criticii spun că aici se găsesc unele dintre cele mai bune coquillies Saint-Jacques cu trufe din lume. Pentru un restaurant de trei stele Michelin, preţurile sunt incredibil de accesibile: 30 sau 50 de euro meniurile „a la carte“, 50-135 de euro meniurile complete (la 135 de euro fiind vorba de opt feluri de mâncare) sau 225 de euro degustarea de 10 feluri de mâncare.
Cererea cosmopolită obligă restaurantele de lux să servească porţii neobisnuit de mari
În peisajul gourmet european, Belgia încalcă multe reguli ale bucătăriei fine, restaurantele fiind puse în situaţia de a mulţumi clienţi proveniţi din zeci de ţări cu obiceiuri radical diferite. Se spune despre bucătăria belgiană că ar consta în „porţii mari ca în Germania si bune ca în Franţa“. Nu e de mirare, deci, că până si cele mai fiţoase restaurante oferă cantităţi serioase de mâncare la preţuri la care francezii abia decorează platourile.
Alt lucru care deosebeste Belgia - sau măcar zona Bruxelles-ului - de restul lumii este faptul că interacţiunea de decenii dintre toate neamurile Europei a creat o atmosferă de amabilitate generală, în care nimeni nu se miră de nimic. Oamenii sunt prietenosi ca într-un sat uitat de lume, unde fiecare îi cunoaste pe toţi ceilalţi. Implicit, si servirea în restaurante se face mult mai relaxat, fără chelneri înţepaţi, maître d’hotel cu beton armat în loc de coloană vertebrală si chef-i care să explice un sfert de oră cât de norocos e clientul care va fi servit cu alesele bucate. Drept rezultat, Belgia numără foarte puţine restaurante cu trei stele Michelin: în 2004 existau patru asemenea stabilimente, însă două dintre ele au fost declasate la două stele. În schimb, restaurantele adună puncte consistente, deseori aproape de maximum posibil, din partea ghidului Gault-Millau, care punctează mâncarea separat de ambient. Zeci de restaurante belgiene se găsesc pe palierul de excelenţă, de 18-20 de puncte, al ghidului consacrat ca fiind cel mai dur din Europa (bucătarul Bernard Loiseau s-a sinucis când a aflat că a fost retrogradat de la 19 la 17 puncte).
Din punctul de vedere al cârcotasilor de la Michelin, mai există astăzi doar două restaurante de trei stele: De Karmeliet, în Bruges, si Hof van Cleve, în Krouishoutem. Fostele vedete din Bruxelles, Bruneau si Comme chez Soi, au pierdut a treia stea în 2005, respectiv 2007. Despre Bruneau s-a zvonit în ultimele luni chiar că ar fi scos la vânzare, însă chef-ul-proprietar, Jean-Pierre Bruneau, neagă vehement că ar fi adevărat.
Legendă vie a gourmandise, Bruneau îsi bazează bucătăria pe o filosofie simplă, dar eficientă: bucătarul găteste ce găseste dimineaţa în piaţă. Zi de zi, Jean Pierre Bruneau merge personal la piaţă, la ora la care muncitorii abia descarcă marfa, pentru a alege cele mai proaspete si mai bune ingrediente. Cu 18-19 puncte Gault-Millau, patru toci (bonete) în Guide Delta, patru coroane Lemaire si două stele Michelin, Bruneau este o destinaţie cu satisfacţie garantată pentru orice iubitor de mâncare.
Principalul concurent al lui Bruneau este Comme chez Soi (Ca la tine’acasă), unde peste bucătărie tronează o altă legendă, Pierre Wynants, singurul belgian ceva mai bine cotat decât Bruneau (19-19,5 puncte Gault-Millau). Marea diferenţă dintre cele două este serviciul: la Comme chez Soi lucrează 60 de oameni pentru maximum 80 de clienţi, pe când la Bruneau, la acelasi număr de locuri, sunt doar 18 angajaţi.
Specialităţile celor doi însă sunt mai presus de orice atmosferă sau serviciu. Practic, asemenea mâncăruri merită plătite si dacă sunt servite în bol de tablă, la marginea drumului. Pierre Wynants a fost făcut faimos de către ale sale Filets de Sole si muselinele în Riesling cu creveţi „grises“. Restaurant Ranking recomandă un meniu compus din felii de „coquilles Saint-Jacques“ si langustine cu trufe albe (ca antreuri), prepeliţe rotisate în foi de viţă (fel principal) si felii de mango în crustă fragipan la desert.
La Bruneau, devenit celebru datorită mâncărurilor si gustărilor construite pentru sau în jurul caviarului iranian, este recomandată masa compusă din homar cu trufe de Carpentras, plăcuţe de porumbel de Vendee în carcasă caramelizată în soia si croustilland cu cafea. Oricum, ambele oferă si meniuri fixe, între 35 si 195 de euro, cu 2-6 vinuri asortate, sau degustări de câte sase-opt feluri de mâncare, astfel încât, oricâţi bani aţi avea si oricât de puţin aţi sti despre cele două restaurante, e greu să daţi gres cu vreo comandă.
Fiţele „din provincie“
Hof van Cleve, în Krouishoutem (foarte aproape de Bruxelles, în fapt), este un simbol al aristocraţiei, fiind si un refugiu pentru înalţii demnitari din Capitală. Este restaurantul care i-a produs o impresie extrem de puternică altui critic culinar consacrat, Andy Hayler (i-a acordat 9 puncte din 10), meniul fiind extrem de variat, chiar si pentru un restaurant de trei stele Michelin. Fosta fermă flamandă a ajuns un etalon de bun-gust, din 17 mâncăruri degustate 8 fiind punctate cu 10 puncte, trei cu 9, trei cu 8 puncte si două cu 7 puncte. Meniul este extrem de scurt (două pagini), denotând o stăpânire perfectă a fiecărui fel de mâncare în parte. Practic, fiecare tip de carne este gătit într-un singur fel, reţetele schimbându-se periodic. Fazanul cu cicoare, măr si ţelină, iepurele cu mure, hribi si trufă albă sau crabul regal cu caviar sev-ruga sunt la mare cinste, însă nici micile gustări nu-s de lepădat (mai ales chiflele de pâine dulce cu foie gras topit sau crema de trufe).
Al doilea restaurant de trei stele Michelin, De Karmeliet, este vârful bucătăriei tipic belgiene, cu prea puţine influenţe străine. Tot de 9 puncte la Andy Hayler, locul este micul regat al lui Geert van Hecke (18 puncte Gault Millau, 4 coroane Lemaire si 4 binete Delta). Marea sa specialitate este iepurele de Flandra gătit timp de sapte ore, însă criticii spun că aici se găsesc unele dintre cele mai bune coquillies Saint-Jacques cu trufe din lume. Pentru un restaurant de trei stele Michelin, preţurile sunt incredibil de accesibile: 30 sau 50 de euro meniurile „a la carte“, 50-135 de euro meniurile complete (la 135 de euro fiind vorba de opt feluri de mâncare) sau 225 de euro degustarea de 10 feluri de mâncare.
Pagina 1 din 3 • 1, 2, 3
Subiecte similare
» Franta/Belgia
» Musulmanii
» Nationalism/Extremism/Totalitarism/Rasism
» Germanii, ungurii si....ALTII
» Castro/Guevara[v=]
» Musulmanii
» Nationalism/Extremism/Totalitarism/Rasism
» Germanii, ungurii si....ALTII
» Castro/Guevara[v=]
Pagina 1 din 3
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum