BELGIA

Casa Regelui din Bruxelles

Dominând Piata Mare din Bruxelles, cladirea impodobita cu stegulete si o multime de colonade, se numeste Casa Regelui, desi niciun rege nu a locuit vreodata aici. Turnurile de piatra se vad de departe, rasarind deasupra altor cladiri mai noi sau mai vechi. Initial, cladirea adapostea halele de pâine, dar la inceputul secolului al XIV-lea acestea au fost inlocuite cu o alta apartinând ducelui de Brabant. In timpul lui Carol Quintul a fost ridicata asa-numita Casa a Regelui, intr-un stil aproape identic cu actuala constructie. O vreme, aceasta a slujit drept inchisoare de stat. Aici si-au petrecut ultima noapte a vietii lor contii Egmont si Horne inainte de executia lor in piata publica la 5 iunie 1568.

Un imens covor floral a fost inaugurat în inima capitalei belgiene


Astazi, ora 11:38
Locuitorii Bruxelles-ului, dar şi miile de turişti, vor putea admira, în weekendul 15-17 august 2008, imensul covor de flori amenajat în Marea Piaţă a oraşului. Anul aceasta, fastuoasa compoziţie florală este dedicată...

Bruxelles, capitala Europei

Dilemele Europei

Bruges - orasul unei povesti

Strabatut de canale si inaltand spre cer multime de turnuri, orasul Bruges este un amestec fermecator de realitate si legenda. Este un loc unde la colturi de strada iti apar dantelaresele ciocnindu-si iglitele asa cum au facut si inaintasele lor, de sute de ani, unde aerul pare saturat de mirosul de ciocolata, unde statui de sfinti sau de oameni mari ai Flandrei apar la fiecare incrucisare de drumuri si nude relicve nepretuite, ca Sfantul Sange, sunt purtate in impresionante procesiuni. Orasul se mandreste cu o Madona daltuita de Michelangelo, cu fantani si muzee si cu o istorie straveche.

Cel mai plictisitor oraş din Europa: Bruxelles [2008-03-13]
Potrivit unui sondaj efectuat în rândul turiştilor străini, capitala Europei este cel mai plictisitor oraş de pe continent, transmite EUObserver. [Citeste]

Biserica Sfantul Nicolae din Bruxelles
Timidele raze ale unui soare de iarna se preling de-a curmezisul, peste zidurile de caramida ale masivei constructii gotice de pe Rue de Palais 181-183. Ma aflu in Schaarbeek, unul dintre cele mai pestrite cartiere din Bruxelles, in fata unei foste biserici franciscane, care domina peisajul stradal, cu tinuta sa impunatoare, incremenita indaratul portilor ferecate cu strasnicie. Singura intrare accesibila este pe o straduta laterala, Vanderlinden, unde o inscriptie in trei limbi - romana, franceza si flamanda - marcheaza prezenta unui nou asezamant de cult: Biserica ortodoxa romana Sfantul Nicolae. ...

Citeste tot articolul

O plimbare prin Ghent Vechiul oras flamand a fost, in secolul al XIII-lea, cel de-al doilea oras ca marime al Europei, dupa Paris.

Cum cumperi… ciocolata in Belgia!



http://www.maze.ro/tools/travel-tips/cum-cumperi-ciocolata-in-belgia/#cum-sa-cumperi-ciocolata-in-belgia
In Belgia se stie: bei o bere framboise, mananci o ciocolata buna si cumperi pentru cei dragi o papusa din portelan sau obiecte brodate.


Dulciurile, caci asupra lor ne vom opri acum, nu sunt, cu siguranta, cea mai buna metoda in fata careia sa-ti infranezi tentatiile. Asa ca, da frau liber dorintelor si bucura-te de gusturile misterioase!

Pentru ca fiecare dintre noi isi doreste sa descopere cea mai buna ciocolata din lume, trebuie sa stim cum sa alegem dulciurile mai ales in Belgia, pe taramul lor. Un loc propice pentru a-ti incepe cautarile este faimoasa Grand Place, acolo unde fiecare al treilea magazin vinde ciocolata. Nu te chinui prea tare incercand sa gasesti cel mai bun magazin de dulciuri pentru ca, in Belgia, guvernul tine sub control productia de ciocolata, astfel ca produsele de o calitate scazuta sunt foarte rare. Dar daca nelinistea apasa in continuare pe umerii tai nu-ti ramane decat sa verifici data de expirare si ingredientele de pe ambalaj pentru a te convinge ca nu exista grasimi vegetale, coloranti sau alti inlocuitori care ar modifica cumva compozitia initiala.
Preturi pe toate gusturile si gusturi la toate preturile
Magazinele cu ciocolata Leonidas - renumite in Belgia asa cum Starbucks sunt renumite in State, ofera iubitorilor de dulce preturi decente. Spre exemplu, o cutie de un kilogram de ciocolatele asortate costa aproximativ 36 de dolari, insa, daca vrei sa cumperi la bucata si acest lucru este posibil pentru doar un dolar.
Preturi ceva mai ridicate vei gasi la Mary Chocolatier, pe strada Royale din Bruxelles. Ciocolata cu crema de alune, vanilie, cafea, caramel, cappuccino, praline si multe altele pot fi cumparate la aproximativ 53 de dolari, la cutia de un kilogram.
Magazinele mai mici atrag prin familiaritate, confort si buna-dispozitie turistii facand din cumpararea in sine o adevarata arta.
In fiecare luna, in Antwerp, la Burie Chocolatier vei gasi in vitrina cate o noua inventie dulce. Aici, o cutie cu 12 bucatele de ciocolata cu lapte, ciocolata neagra si alba va duce undeva pe la 9 dolari.
Dincolo de vitrina magazinelor
Preturile sunt fie la bucata, fie la gramaj, fie la cutie cu un numar standard, asa ca nu este cazul sa te mai tocmesti. Daca esti curios si ai suficienta rabdare, iti poti face chiar tu propria cutie cu ciocolata, alegand bucata cu bucata. Si, daca vrei sa gusti inainte sa cumperi pentru a fi sigur de calitatea acestora, gandeste-te ca magazinul in care ai intrat nu se compara cu cel al parintilor tai care traiesc din impartirea mostrelor si din donatii. Sau, poate tu vei gasi un domn sau o domnisoara care iti accepta invitatia la cafea…
Sa se topeasca in gura, nu in bagaje
Impacheteaza cu grija ciocolata pe care intentionezi sa o iei cu tine acasa in asa fel incat sa nu se topeasca si nici sa nu se rupa. Ciocolata scumpa include, de cele mai multe ori, in pret si o cutie speciala in care poate fi pastrata mai mult de doua saptamani, insa, trebuie categoric sa o tii la o temperatura scazuta. Si, ajuns acasa, pentru a savura gustul inconfundabil al ciocolatei belgiene, scoate-o din frigider si las-o 20 de minute inainte de a o consuma - asta, daca poti rezista tentatiei…

REPORTAJ. TURIST PRIN CAPITALA BELGIEI - LA BRUXELLES DUC TOATE DRUMURILE UNIUNII EUROPENE


Andreea TANASOIU


Gazduind doua dintre principalele institutii ale Europei, respectiv Comisia Europeana si Consiliul UE, orasul Bruxelles este cunoscut ca fiind cosmopolit, unde familiile emigrante din Africa de Nord traiesc alaturi de belgienii adevarati. Aici se intalnesc mai marii diplomatiei ca sa puna lumea la cale, si doar marocanii si polonezii spala rufele murdare. »»»

Bruges - Venetia Nordului

Bruges, dincolo de curiozitate - Nu numai “Veneţia nordului”...


Istoria scrisă şi, deopotrivă, memoria colectivă a Brugesului au mai păstrat dovezi vii ale credinţei, fascinaţiei şi ritualului.

Fiecare ceremonial de venerare a relicvelor Sfântului Sânge al Mântuitorului, păstrate la Basilica Saint Basile din Bruges, cunoscută şi ca Basilique du Saint Sang, se deschide cu următoarele cuvinte: “Aş fi foarte fericit dacă vizita voastră s-ar datora nu numai curiozităţii turistice”.

Pentru mulţi dintre noi, Bruges – Veneţia Nordului, cum i se mai spune – este renumit pentru Palais Provincial, Palais Gruuthuse, Catedrala Saint Sauver, Biserica Notre Dame, în care poate fi văzută statuia în marmură albă a Fecioarei, creată de Michelangelo, ca şi pentru dantelele şi diamantele sale. Aici însă, la Basilica Saint Basile, credinţa, legenda, fascinaţia şi ritualul se întâlnesc sub semnul pietăţii şi al veneraţiei pentru sacrificiul Fiului Domnului, pe care îl simbolizează Sfântul Sânge. Legenda ne spune că în prima jumătate a veacului al XII-lea, Thierry d’Alsace, conte de Flandra, a construit o dublă capelă în inima Burgului Bruges, capelă pe care a dedicat-o Sfântului Basile le Grand “docteur de l’Elglise”.

De-a lungul veacurilor, Basilica a cunoscut numeroase prefaceri, adăpostind astăzi numeroase comori de artă, precum marele Relicvariu în care sunt depuse relicvele Sfântului Sânge, dar mai cu seamă statuia “Iisus păşind pe piatra rece” sau “Ecce Homo” şi, ceva mai departe, “Christ la mormânt”. Aceste două statui sunt purtate la Procesiunea Solemnă a Sfântului Sânge. Şi acum, după mai bine de trei decenii, oamenii locului îţi vor povesti cu emoţie că la 3 mai 1973, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, pe atunci cardinal episcop al Cracoviei, a participat la această procesiune.

Mesajul. Au ajuns până la noi câteva versiuni ale translatării Sfântului Sânge de la Ierusalim până la Bruges. Una spune că prin 1150 relicvele Sfântului Sânge ar fi fost aduse de acelaşi Thierry d’Alsace, la întoarcerea sa din Palestina, fiindu-i dăruite de vărul său Baudin al III-lea. Aceste relicve proveneau chiar din Preţiosul Sânge al lui Iisus, păstrat la Ierusalim.

Dincolo de controverse şi legende rămâne faptul că cel mai vechi document istoric atestând prezenţa Sfintelor Relicve la Bruges rămâne actul judiciar din 1270, în care se menţionează că un acuzat a cerut să i se îngăduie, ca dovadă a nevinovăţiei sale, să jure pe Sângele lui Christ, lucru care i-a fost fireşte refuzat. Astfel, rămâne tulburător mesajul din “Litanies du precieux sang”: “Doamne, Prin Preţiosul Tău Sânge, semn al speranţei pentru excluşii societăţii, redă curajul celor oprimaţi/Prin Preţiosul Tău Sânge, semn al vieţii, luminează mintea celor pe care loviturile vieţii i-au deprimat/Prin Preţiosul Tău Sânge, semn al puterii, dă această putere celor care apără reconcilierea şi pacea”.

Bruxelles, capitala lui „Bonjour" şi „Merci"

Bruxelles, oraşul celor 900 de soiuri de bere
http://www.gandul.info/bruxelles-orasul-celor-900-soiuri-bere.html?3893;346565
Deşi „Capitala Europei” geme de oameni de afaceri şi funcţionari europeni cu salarii de cel puţin 4.000 de euro, în Bruxelles poţi să găseşti locuri de cazare cu preţuri apropiate de Bucureşti. Şi nu este vorba de hostel-uri în care te înghesui 8 oameni într-o cameră şi ai baia pe hol, ci de hoteluri de trei stele.
La President Nord, de pildă, un hotel aflat la doi paşi de cea mai importantă arteră comercială din Bruxelles o cameră cu două paturi costă 104 euro pe noapte. De aceşti bani primeşti găzduire într-o cameră micuţă, dar cochetă, şi mic dejun continental.
Dacă accepţi să te cazezi la un hotel tot de trei stele, dar mai depărtat de centru, poţi să găseşti camere de două persoane şi cu 60-70 de euro pe noapte. O porţie de fructe de mare, peşte sau specialităţi de pui şi o halbă de bere înseamnă vreo 6-8 euro la o braserie din centrul oraşului, dar nu chiar în Grande Place, obiectivul turistic numărul 1 din Bruxelles.
În restaurantele de lux, meniurile sunt mult mai scumpe, dar, atenţie fumătorilor, nici un restaurant cu pretenţii nu mai acceptă să se fumeze în interior nici măcar în locuri special amenajate. Dacă doreşti să vizitezi minuţios toate muzeele şi obiectivele turistice din Bruxelles nu-ţi ajunge nici o săptămână. Dacă te mulţumeşti să admiri în fugă centrul şi clădirile principalelor instituţii europene îţi sunt de ajuns două zile.
Majoritatea turiştilor care ajung în Bruxelles şi au o rezervă cât de mică de timp vizitează împrejurimile, staţiunile de la Marea Nordului, Anvers-ul şi mai ales Bruges-ul un orăşel medieval poreclit Veneţia Belgiei. De la Bruxelles la Bruges ajungi cam într-o jumătate de oră, fie cu mijloacele de transport în comun, fie cu maşina.
Dacă este o vizită scurtă nu poţi să pleci din capitala Belgiei fără să fi gustat specialităţile de ciocolată, fără să fi băut măcar câteva din cele 900 de sortimente de bere (cea mai recomandată turiştilor de ospătari este berea cu aromă de cireşe) sau fără să-ţi iei ca suvenir măcar o copie micuţă a statuii cu puştiul care urinează.
Numele oficial este Manneken Pis şi la prima vedere este o fântână aflată la câţiva paşi de Grande Place. Conform legendei înfăţisează un băieţel care a salvat Bruxelles-ul, în secolul XVII, când olandezii au vrut să dea foc cetăţii, dar un copil a urinat pe fitil.
Manneken Pis este astăzi considerat de bruxelezi un simbol al oraşului şi la fiecare sărbătoare este îmbrăcat în diferite costumaţii.
În plus, de ziua naţională a fiecărei ţări membre UE, Manneken Pis „primeşte” câte un costum tradiţional. De Ziua României este îmbrăcat în cioban, cu şubă şi cuşmă, dar nu este clar cine a decis că acesta este cel mai frumos sau cel mai reprezentativ dintre costumele tradiţionale regiunilor noastre istorice – funcţionarii Ambasadei României la Bruxelles sau belgienii.

„Bunicuţa“ din Bruxelles vinde sărmăluţe şi ciorbă de burtă la cutie
http://www.gandul.info/bunicuta-bruxelles-vinde-sarmalute-ciorba-burta-cutie.html?3896;329549
Singurul lucru cerut de români pe care Silvia n-a putut încă să-l pună în vânzare este varza murată.
De la începutul anului până acum, în Bruxelles s-au deschis trei magazine cu produse româneşti. „La Bunicuţa” a fost primul. Silvia Olari, proprietara, spune că în afara celor trei nu ştie să mai existe un alt magazin cu produse româneşti. „Boom-ul” din acest an îl explică prin „căderea” taxelor vamale, datorită intrării României în UE.
Magazinul este situat în nordul oraşului şi are cam tot ce se poate aduce din România la pachet, până şi sărmăluţe şi ciorbă de burtă la cutie. În rândul românilor din Bruxelles, cel mai bine se vând pufuleţii, borşul, mălaiul, grişul, leuşteanul, cimbrul, mărarul şi euge­niile. Polonezii, bulgarii şi arabii care locuiesc în împrejurimi se dau în vânt după seminţe prăjite. Belgienii nu cumpără decât vin şi, câţiva, cozonac. „E greu până gustă prima dată”, spune Silvia. Pentru ca românii care trec pragul magazinului să se simtă ca acasă, Silvia a decorat pereţii cu ştergare şi pune muzică populară sau hit-uri româneşti cât ţine programul. Are de vânzare şi casete şi reviste, iar dacă un client îi solicită un anumit produs i-l aduce din ţară la comandă. Singurul lucru cerut de români pe care Silvia n-a putut încă să-l pună în vânzare este varza murată. Belgienii nu i-au dat autorizaţie să desfacă decât produse ambalate, iar varză murată la conservă încă nu se fabrică în România. Numele magazinului l-a ales cu gândul la bunica ei – în cămara căreia îşi aduce aminte că găsea tot ce-şi dorea. Din casa bunicii are şi ştergarele, ciuberele şi furca, pe care le-a pus în vitrină sub tricolorul românesc pictat pe geam.
Silvia povesteşte că a plecat din România la Bruxelles într-o vacanţă de trei luni, la sora ei. Când a ajuns, s-a hotărât să rămână. S-a angajat ca menajeră. La început câştiga 25 de euro pentru 10 ore, o mizerie chiar şi faţă de salariul minim din Bruxelles. A muncit pe brânci pe unde a apucat până a reuşit să strângă ceva cheag. Apoi şi-a chemat copiii. Acum are o casă în afara Bruxelles-ului, într-o zonă liniştită cu multă verdeaţă. A închiriat-o împreună cu sora ei şi, pentru o vilă cu trei etaje plătesc împreună 900 de euro.
Nici chiria pentru magazin nu e mare, nici dacă o compari cu salariile din Bruxelles, nici dacă o compari cu preţurile din Bucureşti. Pentru 100 de metri pătraţi plăteşte 600 de euro. Anul acesta nu se aşteaptă să înregistreze profit, trebuie să-şi acopere investiţiile, dar de la anul e sigură că o să îşi permită să-şi dezvolte afacerea.
În România, Silvia a lucrat ca veterinar, la Direcţia Agricolă din Deva. Când se gândeşte cât avea, salariul îi piere orice gând de întoarcere. Totuşi, nu se vede îmbătrânind în Belgia. „Îmi lipseşte ţara, căldura... La vilă, de pildă, avem vecini liniştiţi, foarte politicoşi, dar foarte reci. Ne salutăm pe stradă şi atât. Eu n-am intrat la ei în casă, ei nu m-au deranjat vreodată. Să stai de poveşti peste gard – gard, vorba vine, că majoritatea n-au nici un fel de împrejmuire sau au o linie de tufişuri în jurul casei – sau să ceri o cană cu făină împrumut nu se pomeneşte. Eu m-am acomodat, le respect obiceiurile, vorbesc franceza şi flamanda, dar nu mă simt ca acasă. În schimb, copiii, când îi aduc în ţară, se plictisesc repede. N-apucă două săptămâni că încep să mă întrebe când ne întoarcem acasă, în Belgia. Probabil că la bătrâneţe o să ajung ca mama – eu o să stau în România şi copiii or să vină în concediu să mă viziteze”, povesteşte Silvia. Este fericită că până acum i
s-a împlinit tot ce şi-a dorit. Un singur vis mai are – să strângă suficienţi bani încât să scape de grija zilei de mâine şi să se întoarcă în ţară să-şi deschidă o pensiune în munţi. „Nu cred că în altă parte poţi să găseşti locuri atât de frumoase ca la noi. Cred că dacă aş deschide în România o pensiune ca în Belgia – clienţii să aibă tot confortul pe care şi-l doresc şi să fie trataţi cu respect – ar fi ca într-un colţ de rai”.

Bruges – Veneţia Belgiei
http://www.gandul.info/bruges-venetia-belgiei.html?3893;328771
Sunt turişti care vizitează Bruges în câteva ore, sunt alţii care stau să se documenteze cu săptămânile, captivaţi de orăşelul medieval alintat „Veneţia Belgiei”. Turiştii „rapizi” sunt, în general, cei cazaţi în Bruxelles, care fac prima vizită la Bruges, distanţa dintre cele două oraşe putând fi parcursă într-o jumătate de oră. Pentru un nou venit prima ciudăţenie pe care o întâlneşte sunt trăsurile. În „parcarea” de trăsuri nici un atelaj nu stă decât câteva minute până să fie ocupat. Nu sunt un moft ca în alte oraşe turistice, ci o necesitate. Din cauza străduţelor înguste, mare parte din oraş poate fi vizitată doar cu piciorul, bicicleta sau trăsura. În plus, preţul nu este foarte piperat pentru un salariu european – 12 euro circuitul. Pe unde nu ajung trăsurile, te poţi plimba cu barca. Un tur pe canale costă 6 euro şi merită să vezi casele vechi, scăldate de ape, pe care se plimbă nestingherite lebede şi raţe. Preţurile par mici pentru un oraş turistic, dar la patru milioane de vizitatori pe an câţi are Bruges-ul…
Dacă alegi să te plimbi prin Bruges la pas, dai de altă ciudăţenie – magazine de danteluri în care o faţă de masă lucrată manual poate ajunge şi la 25.000 de euro. În câteva magazine vezi şi cum lucrează belgiencele dantela. N-are nici o legătură cu croşeta strămoaşelor noastre. Este un sistem complicat de mosorele care se împletesc cu mâna, la momentul potrivit, după câteva ace înfipte într-o perniţă, într-un model care aminteşte de maşinile moderne de brodat. O deviaţie cât de mică de la înţepătura potrivită poate să compromită toată munca, dar mâinile merg atât de repede încât ochiul nu poate să prindă după ce se ghidează belgiencele când mută acele. Oricum, dantela iese mult mai fină decât lucrată cu croşeta – ca o pânză de păianjen. Pentru cei care îşi permit să dea sute sau mii de euro pe o dantelă de colecţie există şi suveniruri micuţe, lucrate la maşină care imită originalul, dar costă 2-4 euro. O altă ciudăţenie este oferta de bere.
Există un magazin în Bruges care are nu mai puţin de 500 de sortimente de bere – de la soiuri exotice, slabe, cu gust de cireşe, mango sau chiar cactus până la soiuri care te ameţesc dintr-o halbă, datorită conţinutului mare de alcool. Evident, cea mai bine vândută e berea făcută în Bruges. Cea mai ieftină costă 1,4 euro, iar cea mai scumpă (32 de euro pentru 24 de sticluţe) este o bere care se face doar la mănăstire – Trappistes de Rochefort. Vânzătoarea spune că nu există pe rafturile magazinului pentru că nu este destinată comercializării, dar turiştii care stau mai mult în Bruges pot face comandă specială. Apoi sunt magazinele de ciocolată unde sortimentele împărţite pe arome, cu forme clasice sau ciudate - sutiene, slipuri, adidaşi, jucării –, nu a stat nimeni să le numere. Iar dantela, berea, ciocolata, trăsurile şi canalele sunt doar vârful de aisberg al surprizelor plăcute pe care le ai vizitând Bruges-ul.

Belgia, ţara burghezilor liniştiţi

Bruxelles – o capitala a Capitalelor europene
Potrivit legendei, fiul contelui Louvain/Leuven (1041-1063), stapanul tinutului Brussels, a fost salvat de la moarte de Sfantul Mihail. Drept recunostinta a promis ca il va declara pe sfant patronul orasului. Din 1455 o statuie a sa, din arama, impodobeste turnul primariei, veghind asupra orasului. Vreme de mai bine de 1000 de ani asezarea a devenit dintr-o insula in mijlocul unei mlastini unul dintre cele mai frumoase capitale de pe batranul continent. Orasul etaleaza un amestec armonios de nou si de vechi, mandrindu-se deopotriva cu palate si gradini, cu biserici si statui, cu piete si cu cafenele.Daca Manneken Pis, baietelul de bronz lipsit de prejudecati, a devenit unul dintre simbolurile Bruxelles-ului facandu-i pe cei care il privesc sa zambeasca, exista si alte simboluri care ne fac sa privim spre viitor, poate mai increzatori decat de obicei. Unul dintre acestea este legat de caracterul european al orasului.

Din 1958, orasul a devenit capitala Uniunii Europene iar in 1992 si-a consolidat pozitia. Gazduieste o serie de institutii ale acesteia, sedii NATO si altele apartinand diferitelor organizatii internationale. In 1958 a fost ridicat celebrul „Atomium”, desenat de André Waterkeyn. Edificiul a fost inaltat cu prilejul Expozitiei Universale care a avut loc aici, si este plasat in mijlocul cartierului comercial al orasului.
Artistul a dorit sa prezinte conceptul de atom, concept care sta la baza multor terorii stiintifice privitoare la structura si formarea materiei. Totodata a vrut sa infatiseze la scara mare ceea ce nu putem vedea cu ochiul liber. Pentru a-si pune planul in practica artistul a folosit o scala mai mult decat uriasa si in alegerea materialelor a optat pentru metal si sticla. El si-a numit lucrarea Atomium si ea a devenit si simbolul secolului al XX-lea pentru ca in acest secol omul a descoperit si a inceput sa foloseasca energia atomica.

Monumentul are o structura de otel imbracat in aluminiu. Are o inaltime de 102 metri si este format din noua sfere, fiecare avand un diametru de 18 metri. In trei dintre globurile originalei lucrari se afla o expozitie infatisand diversele moduri de utilizare a energiei nucleare in scopuri pasnice. Tuburile din diagonale au cate 23 metri lungime si 3,30 metri diametru iar liftul care strabate constructia este unul dintre cele mai rapide din Europa, realizand cinci metri pe secunda. Greutatea totala a monumentului este de 2400 de tone, greutate pe masura insolitei sale elegante.

Artistul a avut nevoie de trei ani ca sa deseneze si sa-si construiasca opera. Din nefericire monumentul a avut de suferit agresiunea vanturilor. Structura sa elastica l-a ajutat insa sa reziste chiar daca in timp si-a mai modificat silueta. Intre 2003-2004 o intensa munca de restaurare i-a redat forma si frumusetea initiala. In fata acestei simbolice lucrari te simti asemenea lui Guliver in tara uriasilor si incepi sa intelegi parca uriasa putere pe care o are acea farama invizibila de materie, numita atom.

2000 arbori noi de-a lungul marilor artere din Bruxelles
Ziarul Gandul | 24 aprilie 2007
In plina dezbatere pe tema incalzirii planetei si a masurilor de protectie a mediului, edilii Regiunii Bruxelles au decis sa investeasca circa 7,5 milioane de euro in urmatorii trei ani pentru a planta peste 2.000 de arbori de-a lungul principalelor artere regionale ale Capitalei. In acest fel, numarul de arbori plantati pe aliniamentele stradale va ajunge la 27.000. Cifra mentionata nu include arborii plantati in parcuri si de-a lungul drumurilor ce apartin de administratia comunelor care alcatuiesc Regiunea Bruxelles. Ministrul lucrarilor publice, Pascal Smet, sustine ca obiectivul sau este de a varia speciile ce vor fi plantate, pentru a putea pastra spatiul verde pe o perioada cat mai mare.

Capitala Europei, detestată de belgieni
"Cartierul UE", printre cele mai nepopulare zone în rândul "băştinaşilor" La 50 de ani de la încheierea Tratatului de la Roma, Bruxelles-ul este perceput drept capitala Europei şi unul dintre oraşele cele mai cosmopolite din lume. Cu toate acestea, printre localnici, "cartierul european" şi funcţionarii europeni sunt nepopulari, scrie AFP. În capitala belgiană îşi au sediul nu numai principalele instituţii comunitare, dar şi NATO, din 1967.
Acum, 30% din populaţia de un milion de locuitori ai Bruxelles-ului sunt cetăţeni străini. De la integrarea ţărilor din Europa de Est în 2004, evantaiul naţionalităţilor s-a extins şi mai mult. Mulţi dintre localnici spun că le place această diversitate, care aplanează conflictele franco-olandeze, destul de frecvente în Belgia. Ei detestă însă "cartierul european", unde se află majoritatea clădirilor UE, emblematic pentru urbanismul anilor ‘60, care a distrus multe străzi pitoreşti şi bijuterii arhitectonice Art Nouveau de la Bruxelles. În estul Bruxelles-ului au fost demolate sute de case proiectate de arhitecţi celebri pentru a se construi sediul Comisiei, aflat pe locul unei foste mănăstiri, sau clădiri austere unde se reunesc Cei 27.
"Ghetourile" deranjează
Bruxellezii sunt deranjaţi şi de "ghetourile" funcţionarilor europeni, care au propriile grădiniţe, şcoli şi cluburi, ceea ce reprezintă o sursă de frustrări şi gelozie pentru localnici. În plus, ei îi acuză pe europeni că sunt responsabili în parte de creşterea preţurilor pe piaţa imobiliară.
Partea bună: prosperitatea economică şi vizibilitatea
Christian Vandermotten, profesor la Universitatea Liberă din capitala belgiană şi coordonatorul unui studiu de impact al UE asupra oraşului, spune că există şi o parte pozitivă a consolidării statutului european a Bruxelles-ului. Cei 54.000 de angajaţi ai instituţiilor şi organizaţiilor europene, în număr aproape dublu dacă sunt puse la socoteală şi familiile lor, produc 14% din PIB-ul urbei, mai mult decât industria (8%). "Bruxelles-ul a pătruns în mediile de afaceri mondiale pentru că UE este aici", spune el.
Noua faţă a Bruxelles-ului, aranjată de extraeuropeni
Diagnosticul pus de localnici este împărtăşit în prezent la cel mai înalt nivel. CE a decis la sfârşitul anului 2005 să o numească pe belgiana Marie-Laure Roggemans să schimbe faţa cartierului "stalinist" Justus Lipsius, în parteneriat cu Regiunea Bruxelles şi UE. Comisarul european Siim Kallas a promis că Europa va construi pe viitor clădiri "frumoase", "umane", care să "reprezinte UE". Există şi un alt proiect la care au lucrat, din 2004, 15 arhitecţi şi urbanişti, de opt naţionalităţi, între care un chinez, un japonez şi un canadian, dar niciun francez.

Bruxelles - o capitala pe care ti-o poti permite
http://www.romanialibera.ro/a89563/bruxelles-o-capitala-pe-care-ti-o-poti-permite.html

Bruges - mandria Belgiei
Atestat din secolul al VII-lea, orasul Bruges, din nordul Belgiei, a fost construit pe malurile canalului Grand Ostende. Se pare ca soarta a contribuit din plin la dezvoltarea si bunastarea locului. In secolul al XIII-lea cresterea nivelului marii si inundarea uscatului a apropiat orasul de caile maritime. Vasele puteau ajunge aici pe un brat al marii si apoi pe un canal, iar urbea s-a transformat intr-un important centru comercial. Se vindeau vinuri si textile, schimbul de marfuri era infloritor iar activitatea bursei a crescut in mod simtitor. In 1384 ducii de Burgundia si-au stabilit aici resedinta dupa ce au obtinut stapanirea Flandrei. Multa vreme Bruges a fost considerat bijuteria coroanei burgunde, dar dupa mai bine de un secol iesirea la mare s-a colmatat, iar rolul de centru comercial a fost preluat de Anvers. Din fericire cladirile au ramas neschimbate de atunci, lipsa banilor dovedindu-se in acest caz folositoare.
Asemenea multor orase flamande are casele frumos aliniate si multimea de salcii oglindite in apa ii dau un plus de frumusete. Totul arata ca decorul unui teatru, decor realizat cu dragoste si migala. Dominat de biserici, orasul se mandreste cu faptul ca desfasoara una dintre cele mai frumoase procesiuni catolice, „Procesiunea Sfantului Sange” slavind o picatura din sangele lui Hristos. Strazile sunt impodobite cu statui ale Fecioarei, circa 600, printre care una din Michelangelo, cumparata cu o suma considerabila si fiind singura opera a marelui artist care a parasit Italia in timpul vietii sale. Ea a sporit frumusetea elegante biserici cu turnuri gotice inchinata Maicii Domnului.
In Piata Mare (Grote Markt) se afla Capela Sfantului Sange care adaposteste pretioasa relicva - cateva picaturi din sangele lui Iisus - si impunatoarea cladire a primariei cu fatada in stil gotic. Din turnul acestuia rasuna de cateva ori pe saptamana un carillon, un ansamblu de clopote interpretand Bach, Mozart, Verdi, cantece folk si slagare.
Orasul poate fi admirat si pentru muzeele sale. In Muzeul Groeninge se afla o impresionanta colectie de tablouri flamande, iar Muzeul Memling din spitalul Sint Jan (Sf. Ion) si Muzeul Gremthuse expun sculpturi, dantele, ceramica divers decorata. Acesta din urma se afla intr-o casa gotica exceptional de bine pastrata, poate cea mai autentica din oras. Halele, datand din 1820, nu expun doar alimente, dar vestita ramane aici piata de peste. Cladirea impresioneaza si prin eleganta ei, prin coloanele suple cu capiteluri frumos decorate.
Citadela a dantelelor si narciselor galbene, orasul prezinta un farmec aparte, privit de pe apa, intr-o calatorie cu barca. Asa poti admira cel mai bine zidurile manastirii benedictine, resedinta medievala din secolul al XIII-lea. Cunoscuta sub numele Beguinage iti transmite un sentiment de liniste senina. Orasul si-a pastrat intreaga aura din Evul Mediu, multimea de cladiri in stil gotic si baroc atragand peste un milion de turisti anual.
Locuitorii ii spun „Brugge die scone” (Minunatul Bruges) si cu adevarat spatiul mic in care sunt etalate atatea frumuseti nu poate fi considerat altfel decat minunat.

Bruxelles (Belgia)

Belgia
=====