Mafia

Mafia siciliana are fabrica de falsificat Ferrari

Politia a descoperit o fabrica de masini false in apropierea capitalei siciliene Palermo, unde masini de mina a doua erau transformate in replici ale automobilelor Ferrari, pe baza unor poze.

Sapte masini in curs de asamblare au fost confiscate de autoritati, precum si alte unelte si bani gheata, in valoare de 350.000 de lire sterline. Politia a organizat raiduri, apoi, in Milano, Roma si Pugalia si a confiscat alte 14 autoturisme care deja circulau pe sosele.

Valoarea fiecarei masini este intre 25.000 si 55.000 de euro, in functie de model. Ele erau vindute pe internet si in showroom-uri pentru masini la mina a doua de pe teritoriul Italiei. Politia crede ca zeci de masini erau vindute in fiecare luna.

Ofiterul Francesco Carofiglio, care a condus operatiunea, cu nume de cod "Pasiunea Rosie", a descris constructorii ca fiind "extrem de capabili". Falsurile au fost identificate, insa, dupa caroseria mai ingusta decit la Ferrari, dupa rotile mai subtiri si dupa sunetul motorului.

Inginerii de la fabrica dezasamblau un Pontiac Fiero din anii '80 sau o Toyota MR2 si construiau noua masina pe baza lor. Singurele piese originale Ferrari erau roata de rezerva si panourile din fibra de sticla.

Politia sustine ca cei care cumparau masinile sint oameni de afaceri si ca acestia stiau ca masinile sunt false. Autoturismele erau folosite de multe ori, conform ofiterilor, pentru evenimente speciale, precum nunti.

"Capo di tutti capi" al mafiei siciliene a murit



Fostul sef al mafiei siciliene, Michele "Papa" Greco, a murit intr-o clinica din Roma. In varsta de 83 de ani, "capo di tutti capi" era incarcerat din 1987, pentru savarsirea mai multor crime. Michele Greco fusese internat in urma cu mai multe saptamani, dupa ce starea sa de sanatate s-a inrautatit.
Medicii nu au putut face insa nimic pentru celebrul mafiot. Michele Greco era atat cel care aplana razboaiele dintre marile familii mafiote, cat si omul de legatura dintre mafie si oamenii politici.
In perioada 1992 - 2004, Michele Greco a fost citat de nenumarate ori in procesul deschis impotriva fostului premier italian Giulio Andreotti. Acesta a fost achitat in cele din urma de acuzatiile de colaborare cu mafia.

Povestea filmului "Nasul" (I)
Mario Puzo îmi trimisese un exemplar din "Nasul" la scurta vreme dupa ce fusese publicat, împreuna cu o nota ce spunea ca, daca vreodata avea sa se faca un film dupa carte, el credea ca ar fi trebuit sa-l interpretez pe Don Corleone, capul familiei mafiote newyorkeze despre care scrisese. Am citit nota, dar ideea nu m-a interesat. Alice Marchak îsi aminteste c-am aruncat-o, spunînd: "Eu nu sînt un nas al Mafiei": Nu mai jucasem un italian înainte si nu credeam ca puteam s-o fac cu succes. De atunci am învatat ca una dintre cele mai mari greseli pe care poate s-o faca un actor este sa încerce sa interpreteze un rol în care a fost prost distribuit. Trebuie sa-ti asumi cîteva riscuri din cînd în cînd, dar exista roluri pe care trebuie sa le refuzi oricît de mult ai fi platit, asa cum exista si unele pe care e mai bine sa le lasi în pace, pentru ca au fost interpretate memorabil de altcineva. Doar un actor idiot, de exemplu, ar încerca sa-i urmeze lui Jimmy Cagney în rolul lui George M. Cohan, lui Robert Donat ca domnul Chips sau lui Charles Laughton în rolul cocosatului de la Notre-Dame. Dar Alice a luat cartea acasa, a citit-o si a spus ca ea crede ca ar trebui sa accept rolul daca mi s-ar oferi. Nu mi-a schimbat parerea, desi l-am sunat pe Mario fara sa fi citit cartea si i-am multumit pentru nota. Mario, care vînduse deja drepturile de ecranizare studioului Paramount, începuse sa scrie un scenariu bazat pe carte si ma suna din cînd în cînd, încurajîndu-ma sa-i regîndesc oferta, fara sa-mi spuna ca îmi facea lobby la Paramount, unde, mi-a spus mai tîrziu, directorii nu voiau ca eu sa interpretez rolul. Principalii mei inamici erau Charles Bluhdorn, seful companiei-mama a Paramountului, Gulf + Western si Robert Evans, directorul de productie. Bluhdorn crezuse cîteva dintre povestile pe care le citise despre mine, referitoare la excesele din Revolta de pe Bounty, si, cum Paramount pierduse recent multi bani, nu voia sa riste sa piarda si mai multi cu "Nasul". Evans credea ca sînt prea tînar pentru a-l juca pe Don Corleone, care îmbatrînea în poveste de la aproape 50 la aproape 70 de ani.

Eu pe atunci aveam 47. Cînd Mario mi-a trimis scenariul terminat, l-am citit, am citit si cartea, si mi-au placut amîndoua. Francis Coppola semnase deja contractul de regizor si începuse sa rescrie portiuni din scenariul lui Mario. Si el mi-a spus ca ma vrea în rol, si mi-a sugerat sa dau o auditie pentru acesta, pentru a-i convinge pe directorii de la Paramount. I-am spus ca am propriile îndoieli asupra rolului, dar c-o sa-i dau de stire cum ma hotarasc. M-am dus acasa si am facut cîteva repetitii, eram curios sa vad daca puteam sa joc rolul unui italian. M-am machiat, mi-am îndesat servetele în obraji si am încercat personajul întîi înaintea oglinzii, apoi pe un ecran de televizor. Dupa ce am lucrat la el, am hotarît ca puteam sa creez un personaj care sa se potriveasca povestii. Cei de la Paramount au vazut înregistrarea si le-a placut, si asa am primit rolul Nasului. Cu o luna sau doua înainte de începerea filmarilor, cineva de la Paramount - cred c-a fost Evans - a spus ca eram prea gras pentru rol, asa ca am intrat la regim. Dar am pierdut prea mult în greutate si a trebuit sa pun înapoi zece kilograme pentru ca filmarile sa poata începe. De la început, adevarata Mafie a fost foarte interesata de modul în care o reprezentam pe cea fictiva, care a fost filmata în mare parte pe domeniul mafiotilor, în Mica Italie din New York. A trimis o delegatie la Bluhdorn si, mi s-a spus dupa ce filmarea s-a încheiat, acesta a fost de acord cu anumite conditii pentru a-i obtine cooperarea, inclusiv cu promisiunea de a nu folosi cuvîntul "Mafia" în film. Sînt sigur ca mafiotii l-au lasat sa înteleaga ca n-ar fi foarte greu pentru prietenii lor din sindicatele newyorkeze sa încurce filmarile si, ca plata partiala, presupun ca Paramount le-a promis de lucru în film. Cîtiva membri ai echipei erau din Mafie si patru sau cinci mafioti au avut roluri minore în film. Cînd am filmat pe strada Mott în Mica Italie, Joe Bufalino a venit pe platou si a trimis doi mesageri la rulota mea sa-mi spuna ca voia sa ne întîlnim. Primul era un barbat cu fata de sobolan, un par impecabil periat si cu o haina din par de camila, celalalt era mai putin elegant, cît un elefant, si aproape ca a rasturnat rulota cînd a pasit înauntru si a zis:
- Buna, Marlo, esti un actor grozav!

Cînd a venit Bufalino, primul lucru pe care l-am observat la el a fost ca un ochi îi privea spre stînga si celalalt spre dreapta. N-am stiut la care sa ma uit pentru a nu-l ofensa, asa ca i-am alternat. De îndata ce s-a asezat, a început sa se plînga de cît de prost era tratat de guvernul SUA. Plin de patriotism, mi-a spus ca era un bun american si un familist convins, dar ca guvernul încerca sa-l deporteze. Aruncîndu-si mîinile în laturi, m-a întrebat:
- Ce rau fac eu?
N-aveam nici un raspuns, asa ca n-am zis nimic. Apoi a schimbat subiectul si, cu o soapta ragusita, mi-a zis:
- Se zvoneste ca-ti place calmarul...
Asta m-a surprins. Într-un fel sau altul, aflase ca deseori comandam calmar de la unul dintre restaurantele italienesti de pe strada Mott. Apoi mi-a spus, ca si cînd am fi fost implicati amîndoi într-un fel de conspiratie:
- Stii, Marlo, as vrea sa vii pe la mine s-o cunosti pe sotia mea. Am putea sa iesim toti trei într-o seara sa luam cina împreuna. As vrea sa-mi cunosti familia.
- Domnule Bufalino...
A dat din mîna si mi-a zis:
- Zi-mi Joe.
- Ei bine, Joe, vezi scenariul asta? I l-am aratat, frunzarind paginile pe care trebuia sa le filmam în acea zi. Joe, asta-i doar pentru astazi; sînt doar replicile pe care trebuie sa le învat pentru azi, si e extrem de greu. Nu alerg dupa femei. Stau doar aici în rulota si-mi învat replicile.
Bufalino a aparut dezamagit.
- Ei bine, mi-a zis, poate ca o sa reusim sa luam prînzul împreuna la un moment dat.
N-am stiut ce sa fac în continuare, asa ca l-am întrebat:
- Ai vazut vreodata un platou de filmare?
- Nu, n-am fost pe nici unul.
- Atunci, da-mi voie, i-am zis. Sa mergem sus si o sa-ti arat.
L-am condus la etaj printr-o încîlcitura de cabluri, spre biroul companiei de ulei de masline folosit în film. Tinîndu-se aproape de mine, s-a uitat de jur împrejur si a spus:
- Nu stiu cum n-o luati razna cu toti oamenii astia, toate cablurile si tot restul...
- Asa e, Joe. E ca si cum ne-am uita strîmb, nu-i asa?
Apoi m-am uitat la ochii lui strabici si mi-am dat seama ce spusesem. M-am rasucit, încercînd sa-i distrag atentia spre altceva de pe platou, si i-am prins reactia doar cu coada ochiului. Pentru un moment, a clipit, si mi s-a parut ca timp de o secunda i-am vazut o expresie ranita pe fata, dar momentul a trecut, si am început sa bolborosesc tot felul de prostii ca sa umplu linistea cu vorbe, fara sa stiu prea bine ce tot ziceam. În cele din urma, Joe a zîmbit, mi-a multumit pentru tur si m-a lasat sa ma pregatesc pentru urmatoarea filmare.
- Ne mai vedem, Marlo, mi-a zis. Nu uita ca sotia mea si cu mine am fi încîntati sa iei masa cu noi.
În "Nasul" au jucat cîtiva actori extraordinari, în special Robert Duvall si Al Pacino. Bobby Duvall este unul dintre acei actori care nu pregeta niciodata sa riste, ceea ce putini actori fac. Actorii se chinuie atît de mult sa atinga succesul, încît, cînd ajung în vîrf, devin precauti si încearca sa faca mereu aceleasi lucruri, deoarece le este teama sa joace un rol cu care s-ar putea sa nu se descurce. Duvall risca si uneori rateaza, dar mult mai des reuseste sa creeze un personaj care sa nu semene cu el. E un actor minunat. Acelasi lucru se poate spune si despre Al Pacino. Cînd l-am întîlnit în "Nasul", avea destule probleme. De atunci si-a revenit si, la fel ca Duvall, a aratat ca este dispus sa riste si nu se teme cum o sa aterizeze. La un moment dat, Charles Bluhdorn a amenintat ca-l da afara pe Francis Coppola - nu mai stiu de ce -, dar i-am zis:
- Daca-l dai afara pe Francis, plec si eu din film.

Povestea filmului "Nasul" (II)
Cred cu tarie ca regizorii au dreptul sa fie liberi si independenti pentru a-si pune în practica viziunea, desi Francis ne-a lasat noua sarcina sa cream personajele. Am renuntat la multe aspecte din scenariu si am interpretat rolul asa cum am crezut ca ar fi trebuit sa fie. Cînd faci asta, nu stii niciodata daca o sa functioneze; uneori merge, alteori nu. Dupa ce am citit cartea, însa, am hotarît ca rolul lui Don Corleone se preta perfect la o interpretare mai discreta. Decît sa-l portretizez ca pe un mare mahar, m-am gîndit c-ar fi mai eficient sa-l interpretez ca pe un om modest, linistit, asa cum aparea în carte. Corleone facea parte din acel val de emigranti care venisera în tara în jurul lui 1900 si fusesera nevoiti sa înoate contra curentului ca sa supravietuiasca. A avut aceleasi sperante si ambitii pentru fiii lui ca si Joseph P. Kennedy pentru ai sai. În tinerete probabil ca nu intentionase sa devina un criminal, iar cînd a facut-o, a sperat ca nu avea sa fie decît o situatie temporara. Asa i-a spus si fiului sau, Michael, jucat de Pacino: "N-am vrut niciodata asa ceva pentru tine. Am avut altceva. Am crezut întotdeauna c-o sa fii guvernator, sau senator, sau presedinte - ceva de genul asta -, dar n-a fost destul timp... Pur si simplu n-a fost destul timp". Am crezut c-o sa fie interesant sa joc rolul unui gangster care, poate pentru prima data în istoria filmului, nu semana cu baietii rai pe care-i interpreta Edward G. Robinson, ci era un fel de erou, un om care putea fi respectat. De asemenea, pentru ca avea atîta putere si autoritate de necontestat, m-am gîndit c-ar fi un contrast interesant sa-l interpretez ca pe un om blînd, nu ca pe un Al Capone, care batea oamenii cu bîte de baseball. Aveam un foarte mare respect pentru Don Corleone; mi l-am imaginat ca pe un om complex, traditionalist, plin de demnitate si rafinament, un om cu instincte sanatoase, care s-a întîmplat sa traiasca într-o lume violenta si care trebuia sa-si protejeze familia si pe el însusi în acest mediu. Mi l-am închipuit ca pe un om decent, în ciuda a ceea ce trebuia sa faca, si care credea în valorile familiale, fiind influentat de evenimentele vietii sale ca noi toti. Oamenii care s-au alaturat Mafiei în acea perioada au facut-o pentru ca au fost îmbolditi de altii care au vrut sa profite de ei. A existat un razboi în Mica Italie; membrii unui grup numit Mîna Neagra extorcau bani de la imigranti, care trebuiau sa plateasca pentru a-si proteja familiile si a-si cîstiga traiul. Unii au cedat, dar altii, ca Don Corleone, au ripostat, si asta era povestea din "Nasul". El nu se daduse batut în fata celor care cereau o parte din venitul fiecaruia. A fost fortat sa-si protejeze familia, si, astfel, a alunecat spre crima. În perioada în care am facut filmul, la începutul anilor '70, mai tot ce se putea vorbi despre Mafie se putea spune si despre alte grupari din SUA. Era vreo diferenta între crimele Mafiei si Operatiunea Phoenix, programul de asasinate ale CIA în Vietnam? Ca si în cazul Mafiei, nu era vorba decît de afaceri, de nimic personal. Sigur ca existau multa imoralitate în cadrul Mafiei si multa violenta, dar, în esenta, ea era o afacere; în multe privinte nu functiona diferit de anumite corporatii multinationale, care aruncau cu buna-stiinta produse toxice în apele reziduale. Poate ca Mafia a omorît o multime de oameni în lupte intestine, dar, în timp ce noi turnam filmul, reprezentantii CIA se ocupau cu drogurile în Triunghiul de Aur, torturau oameni pentru a obtine informatii si îi asasinau cu mult mai multa eficienta decît Mafia. Nu vad vreo diferenta între asasinarea unor gangsteri ca Joey Gallo si cea a fratilor Diem din Vietnam, cu exceptia faptului ca tara noastra a facut totul cu mai mare ipocrizie. Cînd Henry Cabot Lodge a aparut la televizor si a explicat moartea fratilor Diem, toata lumea stia ca minte de îngheata apele, dar oamenii n-au pus nici o întrebare deoarece toti credeau în mitul conform caruia SUA erau o mare natiune, care n-ar fi facut nici un lucru imoral. În multe privinte, mafiotii traiesc dupa un cod mai strict decît presedintii si alti politicieni; ma întreb ce s-ar întîmpla daca, în loc sa-i punem sa jure pe Biblie, le-am cere politicienilor sa promita sa fie cinstiti cu pretul de a li se baga picioarele în ciment si a fi aruncati în Rîul Potomac daca o iau pe de laturi. Coruptia politica ar scadea dramatic!

Şi-a înghiţit secretele înainte să moară

Daniele Emmanuello, naşul unui clan mafiot din oraşul sicilian Gela, a fost împuşcat în timp ce încerca să fugă de poliţie. Înainte de a fi răpus de gloanţe, mafiotul a înghiţit

Daniele Emmanuello, naşul unui clan mafiot din oraşul sicilian Gela, a fost împuşcat în timp ce încerca să fugă de poliţie. Înainte de a fi răpus de gloanţe, mafiotul a înghiţit notiţe secrete ce conţineau nume şi numere de telefon, au anunţat autorităţile locale, citate de Reuters. Emmanuello figura pe lista celor mai căutaţi 30 de indivizi din Italia.

Dat în urmărire din 1993, şeful mafiot Daniele Emmanuello - în vârstă de 43 de ani - fusese condamnat în contumacie pentru crime. Poliţiştii l-au încolţit la o fermă din Villarosa (centrul Siciliei), unde se ascundea. A fost împuşcat lângă o râpă, în care se crede că a căzut în timp ce fugea. Potrivit versiunii poliţiei, forţele de ordine au tras mai întâi în aer, de şapte ori, somându-l pe urmărit să se predea. S-a dorit ca mafiotul, care nu era înarmat, să fie arestat, nu ucis.

La autopsie, medicii legişti au găsit bucăţi de hârtie în esofagul lui Emmanuello, de unde s-a tras concluzia că acesta a înghiţit notiţele înainte de a fi împuşcat. Autorităţile nu au precizat dacă acestea le mai pot fi de folos. În afară de crime, naşul clanului din oraşul-port, Gela, din sudul Siciliei, mai era urmărit pentru asociere cu mafia şi trafic de droguri.

Cel mai mare proces cu mafioţi, de la Al Capone încoace



Una dintre crimele teribile pentru care va fi judecat Joey Lombardo, zis "Clownul", este îngroparea de viu, într-un lan de porumb, a unui mafiot rival, Tony Spilotro, în anul 1986.Această crimă
Una dintre crimele teribile pentru care va fi judecat Joey Lombardo, zis "Clownul", este îngroparea de viu, într-un lan de porumb, a unui mafiot rival, Tony Spilotro, în anul 1986.Această crimă reală a inspirat o scenă impresionantă din filmul "Casino".


Zeci de crime




Fost antrenor de fotbal


Odată le-a lăsat o carte cu bancuri, "ca să nu se plictisească", semn că ştie că este "ascultat" şi nu va spune nimic important. Până la urmă, Lombardo a fost denunţat de un colaborator.

Lovitură dură pentru mafia calabrezăCarabinierii italieni au anunţat arestarea a pes-te 300 de membri ai 'Ndran-gheta, mafia calabreză, în principal în Italia, dar şi în SUA, Spania şi Olanda. Printre care numărul unu al organizaţiei.


O dată cu operaţiunea „Crimine 3", statul italian a lovit dur capul 'Ndrangheta, puternica mafie calabreză devenită în ultimii ani cea mai bogată mafie din Europa (44 miliarde euro cifră de afaceri) şi cea mai redutabilă. Peste 3.000 de poliţişti au participat la o vastă operaţiune contra 'Ndrangheta, iar ze-cile de arestaţi, printre care „naşul" acestei mafii, sunt acuzaţi printre altele, de trafic internaţional de droguri, în principal calabrezii arestaţi în diverse ţări făcând „afaceri" cu carteluri mexicane şi columbiene.
Ministrul italian de Interne, Roberto Maroni declara, că este „cea mai importantă operaţiune din ultimii ani contra 'Ndrangheta care se vede lovită în inima sistemului său criminal atât sub aspect organizatoric cât şi patrimonial". Operaţiunea a permis descoperirea faptului că organizaţia criminală, care are baza strategică în Reggio Calabria, are ramificaţii active până în nordul Italiei, unde este adevăratul teatru de operaţiuni al 'Ndranghetei, dar şi în străinătate, fiind o adevărată transnaţională. 'Ndrangheta este prezentă în Italia, Australia, Canada, Germania şi Elveţia, grupurile crimei organizate fiind implicate în activităţi ilicite în mai multe state.
Printre figurile importante arestate la 13 iulie se numără şi Domenico Oppedisano, 80 de ani, „Capo Crimine" (şeful criminial). Potrivit media italiene el a fost numit în august trecut „Capo Crimine", în fruntea „provinciei", organismul care regrupează şi comandă clanurile mafiote calabreze în întreaga lume. Arestaţii sunt acuzaţi de asociere mafiotă, crimă, detenţie şi trafic de droguri şi de arme.
„Crimine 3" contra acestei mafii considerate până acum ca „orizontală", compusă dintr-o multitudine de clanuri familiale, este extrem de importantă. Pentru că operaţiunea confirmă că 'Ndrangheta este o unică organizaţie criminală, prezentă în toată Italia şi lumea întreagă. Şi demonstrează că oriunde ope-rează aceste „familii" ele rămân legate de un centru unic în Reggio Calabria. Aici bate „inima" 'Ndrangheta, chiar dacă clanurile continuă să aibă o mare autonomie operaţională.
S-a descoperit că la vârful acestei mafii există o structură numită „Provincia" sau „Crimine", un soi de „Cupolă" aleasă anual. Este organismul politic (nu executiv), gardianul tradiţiei mafiote, care păzeşte regulile, care are puterea de a decide în luptele dintre clanuri.

Dezvăluirile primului şef al MAFIEI din New York care încalcă "jurământul sacru" al tăcerii: "Rolul meu era să omor"

Joseph Massino, condamnat la închisoare pe viaţă, a devenit primul cap al mafiei italiene din New York care a depus mărturie împotriva unui membru al clanului său, scrie Yahoo.com.

Bărbatul a fost martor guvernamental în procesul lui Vincent Basciano, unul dintre "căpitanii" lui Massino. El l-a înregistrat în secret, în închisoare, pe subalternul său cu care împărţea celula, când acesta declara că a ordonat asasinarea unui asociat.
Imediat ce a fost introdus în sală, Massino a arătat cu degetul spre Basciano, spunând că "tipul care stă acolo, în costum gri" este cel care i-a urmat la conducerea clanului, în 2004, când el a fost condamnat la pedeapsa capitală. De altfel, motivul pentru care Massino a acceptat să coopereze cu statul a fost acela de a scăpa de pedeapsa cu moartea.

Massino şi-a început discursul spunând că, prin faptul că el cooperează, încalcă un "jurământ sacru" făcut în 1977. "Era lesne de înţeles că, odată ce un glonţ părăseşte pistolul, nu trebuie să mai vorbeşti despre el niciodată", a spus Massino, referindu-se la faptul că secretele din interiorul clanului trebuiau păstrate cu sfinţenie.

El a menţionat că, atunci când a ajuns la conducerea clanului, le-a ordonat subalternilor săi să nu-i folosească niciodată numele (ca o măsură de protecţie împotriva FBI-ului) şi să-i spună "Urechea" (The Ear).

Întrebat care erau atribuţiile sale ca şef al clanului, Massino a răspuns simplu: "Să omor". El a mai precizat că în "fişa postului" intra şi să descopere noi "talente", pe care să le recruteze în cadrul clanului.

Basciano a fost prins de poliţie în 2005, la un an după Massino, iar cei doi au fost puşi în aceeaşi celulă. "Urechea" a fost de acord să îl înregistreze în secret pe fostul său subaltern. Acesta i-a povestit cum l-a omorât pe un asociat, pe care l-a numit "un ticălos, un şobolan, un copil rău, care face numai probleme".

Dacă va fi găsit vinovat, Basciano, care deja este închis pe viaţă pentru alte infracţiuni, riscă pedeapsa cu moartea. La rândul său, Massino este închis pe viaţă, însă, prin faptul că este cooperant, a scăpat de pedeapsa capitală şi a scăpat-o şi pe soţia lui de condamnare. "Urechea" şi-a încheiat discursul din cadrul procesului spunând: "Sper ca într-o zi să văd luminiţa de la capătul tunelului", referindu-se la faptul că ar putea fi eliberat la un moment dat.

Scurtă istorie a mafiei italiene
Organizaţiile mafiote italiene tradiţionale au apărut în comunităţile săteşti sau pastorale, iar primele lor manifestări sunt legate de viaţa rurală. Cu trăsături definitorii precum structura bine conturată, caracterul ermetic asigurat prin “legea tăcerii”, delimitarea sferelor de influenţă şi a zonelor operaţionale, dinamismul, flexibilitatea şi adaptabilitatea la noile condiţii dar in special interconexiunea cu puterea politică şi stabilirea de relaţii secrete în unele sectoare de stat, clanurile mafiote italiene apar constant in atentia publicului.
COSA NOSTRA, cu arie de acţiune în Sicilia, funcţionează ca un holding multinaţional care beneficiază de o lungă experienţă şi legături strânse cu ramura nord-americană; CAMORRA, cu arie operaţională în zona oraşului Neapole, din regiunea Campagna, este de orientare naţionalistă, rudimentară şi compactă ca organizare; N’DRAGHETA, activă în zona de sud a regiunii Calabria, mai individualistă şi se manifestă cu turbulenţă excesivă si CORONA SACRA UNITA, cea mai nouă, cu arie de acţiune în sudul regiunii Puglia, mică din punct de vedere al ariei de acţiune pe plan naţional, se manifestă la fel de activ şi violent.
De la furtul de vite la traficul de droguri
Cosa Nostra şi-a făcut apariţia la începutul secolului al XVIII-lea, originea fiind strâns legată de cea a latifundiarilor care au dominat structura productivă a Siciliei până la începutul secolului al XIX-lea. “Nelegitimii” erau formaţi din administratori de firme, paznici, agenţi fiscali, vătafi cu atribuţii de control a gestiunii, proprietăţii şi producţiei de intermediere. “Dezmoşteniţii soartei” erau persoane fără nici un fel de proprietăţi, care trăiau în mediul sătesc, din rândul cărora s-au format primele bande criminale care se ocupau, în principal, cu furtul de vite. COSA NOSTRA s-a născut în momentul în care agenţii fiscali s-au alăturat bandelor criminale din rândul “dezmoşteniţilor soartei” formând primele asociaţii. Primul document în care se face referire la o grupare de tip mafiot în Sicilia datează din 1837 şi reprezintă o semnalare a prefectului general de pe lângă Înalta Curte Criminală din Traponi, Pietra Cala Ulla, către superiorii săi din Napoli.
COSA NOSTRA numără circa 5.000 de membri, ceea ce reprezintă un “om de onoare” la 1.000 de locuitori sicilieni. Unitatea de bază a organizaţiei este “Familia”, care include mai multe grupe formate din “oameni de onoare” şi “soldaţi”. “Capodecina”, şef al unui grup de zece mafioţi, Şeful Mafiei, secondat de un ajutor al şefului, precum şi unul sau mai mulţi consilieri. Deasupra familiilor se află “comisia” sau “cupola”, condusă de un şef care reprezintă puterea absolută a mafiei într-o anumită regiune sau provincie.
Pentru a intra in randurile mafiei este desfasurat un adevarat ritual de initiere. Un candidat trebuie să demonstreze în prealabil reale calităţi, după care este prezentat “oamenilor de onoare” în scopul testării şi stabilirii momentului oportun pentru aderare. În continuare, are loc o ceremonie de iniţiere, cu depunerea jurământului de legământ, după care urmează acceptarea deplină şi asimilarea noului membru de către familie.
Una principalele activităţisunt comerţul clandestin cu stupefiante si spalarea banilor . Acest clan a stabilit inca de la inceputul anilor 1950 linii de trafic între sudul Franţei (morfina era transformată în heroină în Marsilia) şi Statele Unite ale Americii. 1970 - Mafia nord-americană a început să se reorienteze către sud-estul asiatic, mafioţii italieni au început să importe heroină turcească pentru piaţa internă şi să practice contrabanda cu cocaină sud-americană.
Pentru acest clan , si nu numai, controlul în teritoriu este esenţial . Deviza organizaţiei este aceea că “o mafie fără teritoriu este ca un rege fără regat”.
‘NDRAGHETA.
Numele acestui clan mafiot provine de la cuvântul grecesc “ANDRAGHETOS”, care înseamnă “om valoros şi şiret”. Si acest clan are o existenta mai indelungata, fiind pomenite de unele documente redactate de carabinieri din SEMINARA la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
S-a constituit in contextul unor afaceri legate de proprietatea funciară, ce au determinat conflictele sociale dintre nobilime, burghezie şi ţărani. Ţăranii italieni ii considerau pe membrii acestui clan ca unicii lor apărători contra “invadatorilor piemontezi” însă, cu timpul, aceştia au început să-şi dezvăluie adevăratele intenţii şi preocupări de asasini, tâlhari şi hoţi.
‘Ndragheta are astazi 144 de clanuri, cu un total de circa 5.600 membri, ceea ce reprezintă un mafiot la 383 locuitori calabrezi. Structura sa este predominant orizontală, dar fără comisii regionale sau provinciale. Clanurile sunt autonome, strict limitate la problemele interne, suspicioase faţă de străini, iar membrii deosebit de loiali şi datorită faptului că membrii unui clan sunt recrutaţi numai din sânul unei singure familii. Alte caracteristici sunt cele ale cifrul scris, obişnuit sau simbolic, pentru ascunderea comunicaţiilor între membrii acesteia si rolul activ pe care femeile din Calabria il pot în avea in organizatie.
Ritualul pe care trebuie sa il treaca un nou membru este diferit de altor organizatii. trebuia să facă dovada loialităţii, ucigând sau rănind într-o manieră abilă, curajoasă, eliminând orice scrupul moral . Ierarhia era reprezentată de “arborele ştiinţei” şi cuprindea:trunchiul – “şeful boston” sau “piesa nr. 90”, care era creierul coordonator, având putere de viaţă şi de moarte asupra membrilor asociaţiei.
Ramura principală este reprezentata de contabilul şi administratorul; ramurile sunt experţi amplasaţi pretutindeni; rămurelele – noii recruţi; florile – tinerii de onoare, viitori recruţi iar frunzele – trădătorii.
In anii 1960, familiile mafiote din Ndragheta au început să-şi diversifice activitatea astfel că, pe lângă controlul pieţei fructelor, legumelor şi practicării operaţiunilor speculative cu ulei comestibil, au trecut la contrabanda de ţigări, extorcări şi sechestrări 1970, la traficul cu stupefiante. Aceste clan mafiot a folosit fondurile financiare provenite din activităţi ilegale pentru investiţii în lucrări publice cum au fost: autostrada Calabria-Salerno şi dublarea căii ferate Calabria-San Giovani.

CAMORRA NAPOLETANA a luat fiinţă la începutul secolului al XIX-lea în Napoli, fiind semnalată de documentaţia unui proces desfăşurat în faţa unui tribunal al aşa-zisei “GRANDE MAMMA”, în anul 1819 . Era implicată în probleme politice, fiind folosită adesea în luptele interne dintre burboni şi liberali. A fost solicitată de mai multe ori pentru a supraveghea rezultatele electorale.
A desfasurat in timpul celui de-al II-lea Razboi Mondial activităţi de contrabandă cu ţigări şi operaţiunile ilicite pe piaţa fructelor şi legumelor.
Este singura organizaţie criminală care, în urma unei invitaţii speciale, a reuşit să facă parte dintr-un corp de poliţie, realizand o alianţa între lumea interlopă şi comunităţile locale. CAMORRA a contat întotdeauna pe sprijinul politicienilor, legăturile cu aceştia dezvoltându-se, în mod deosebit, după cutremurul din 1980, când această organizaţie s-a implicat în procesul de reconstrucţie a zonelor devastate.
Organizaţia este constituită din peste 100 grupări, care se formează şi se destramă uşor şi numără aproximativ 6.700 membri afiliaţi, ceea ce reprezintă un mafiot la 855 locuitori ai regiunii.
Este liber constituită, neavând comisii de conducere provinciale sau regionale.
Sacra Corona Unita a apărut şi s-a dezvoltat în Puglia, la începutul anilor ’80. A fost fondată de Giuseppe Rogoli, în închisoarea din Lecce, în noaptea de Crăciun a anului 1983.
Este formata din 47 de clanuri şi circa 1.560 membri concentraţi în Brindisi, Lecce, Taranto şi Bari. Organizaţia are o structură ierarhică verticală, după modelul mafiot sicilian, cu o comisie care mediază conflictele dintre clanuri, desfăşoară activităţi de infiltrare în diferite medii de interes, practicând din plin metoda corupţiei, hotărăşte asupra asasinatelor privind personalităţi incomode italiene.
Printre activitatile sale criminale sunt operaţiuni de trafic de droguri, în special pe ruta Balcani,specula, cămătăria, loteriile ilegale, operaţiuni de “spălare a banilor murdari”.
Legături cu alte organizaţii criminale
Sefii altor organizatii, precum CAMORRA, cum sunt Umberto Ammaturo, Eduard Berdellino şi Michele Zazo, au fost iniţial “oameni de onoare” ai COSA NOSTRA. Acesta plasarea familiilor mafiote în diferite ţări, în special Germania, Franţa, Spania, Belgia şi Anglia şi mai puţin de a realiza legături cu structurile criminale locale. În S.U.A., COSA NOSTRA nord-americană s-a creat ca o ramură a organizaţiei mafiote siciliene, ceea ce denotă strânse legături între aceste structuri. În Germania, s-a descoperit că grupări de imigranţi sicilieni, asociate după modelul mafiot, desfăşoară activităţi de investiţii şi au format eşaloane ale forţei de muncă, angajate
Clanurile mafiote neitaliene
Pe langa aceste clanuri mafiote traditonale, in ultimii ani si-au facut din ce in ce mai mult simtita prezenta clanuri mafioate de origine straina. Cele mai active sunt albaneze si rusesti. Ele actioneaza cu o un grad de violenta mult mai ridicat decat al mafiei italiene.
Mafia Albanezăeste una din cele mai violente dintre mafii extracomunitare. Albanezii sunt considerati printre cei mai săraci locuitori, dar care nici nu au o apetenta spre a munci si a castiga un ban cinstit . clanurile mafiotre precum Banda din Fier au laboratoare clandestine pentru produs heroină, care prelucrează recolta strânsă de pe plantaţiile din zonă. Drogul este produs chiar şi în familie, în locuinţe particulare.Alte clanuriprecum Banda din Berat, se ocupă de racolarea de prostituate şi aducerea lor în Italia. Mafia paşapoartelor din Tirana, falsifică documente de călătorie şi le furnizează candidaţilor la imigrare ilegală. Sunt contrafăcute, cu precădere, paşapoarte olandeze şi belgiene.Mafia flotei pescăreştiîşi are sediile în localităţile Durres şi Senghini, ocupându-se cu transportarea clandestinilor. Mafia de laVlora -centrul transportatorilor de droguri, de armament şi clandestini cu şalupe de mare putere.Mafiaautoturismelor furate, cu sediul la Durres, şi-a organizat piaţa de desfacere în zona portului, unde se procedează la operaţiuni deschise de vânzare-cumpărare.
Mafia Rusă se ocupa cu reciclarea de fonduri , cumpără societăţi agricole şi industriale, imobile de valoare mare, hoteluri, centre comerciale. Un procent insemnat din investiţiile ruseşti în străinătate sunt realizate cu fonduri rezultate din operaţiuni ilicite zona preferată rămânând coasta Mării Adriatice. Ca si mafia albaneza, actioneaza violenţa fără prejudecăţi, evită ciocnirile deschise cu autorităţile italiene şi încearcă să iasă cât mai puţin şi cât mai rar în evidenţă.
Veniturile mafiei reinvestite in afaceri legale
Se estimeaza ca, anual, organizaţiile criminale italiene „învârt" 120-180 miliarde de euro. Atfel, adunate, mafiile italiene ar avea un venit anual mai mare decât PIB-urile Sloveniei, Estoniei şi Croaţiei. Actionand tot mai legal, mafiotii italieni si-au gasit noi metode de spalare a banilor murdari.
Numai o parte din banii obtinuti ilegal, este reinvestită în activităţile infracţionale tradiţionale (droguri, arme, etc.), restul fiind transferat în economia legală din multe ţări europene, sub diverse forme.În prezent, aproape orice întreprindere de crimă organizată din Italia acţionează prin intermediul unor sisteme de companii, are participaţii financiare în societăţi comerciale legale şi instituţii de credit, contribuind la funcţionarea statelor împotriva cărora acţionează.
Lupta contra mafiei - o cauza pierduta?
Statul italian are un adevarat sistem de masuri luate si organisme infiintate pentru combaterea mafiei, atat la nivel natioanal cat si la nivel local. Comisia Parlamentară Antimafia, care are rolul de a verifica modul de aplicare al legilor şi îndrumărilor date de Parlament cu privire la asociaţiile mafiote, Procuratura Naţională Antimafia, care coordonează activitatea de urmărire penală şi cercetarea organizaţiilor mafiote; Departamentul de Investigaţii Antimafia, care coordonează investigaţiile generale cu privire la crima organizată şi conduce efectiv investigaţiile poliţiei judiciare referitoare la asociaţiile criminale de tip mafiot. La nivel local actioneaza organisme precum Departamentele districtuale antimafia, localizate în fiecare district judiciar, având în responsabilitate activitatea de investigaţii referitoare la crima organizată din raza de acţiune a Curţii de Apel Districtuale.
Operarea de arestări în rândul membrilor asociaţiilor mafiote şi confiscarea averilor realizate prin mijloace ilicite si sancţionarea funcţionarilor publici, în special a primarilor corupti sunt doar cateva dintre masurile luate de autoritati. Cum, in ciuda unor importante lovituri date in ultimii ani, clanurile mafiote isi vad in continuare de afaceri, lupta contra lor este departe de a fi castigata.

Parintele Mafiei


Mafia este fara indoiala una dintre cele mai vechi organizatii criminale din lume, indicii ale existentei sale aparand inca din evul mediu. Putini stiu insa ca pe atunci, Mafia era mai curand un sindicat menit sa apere drepturile autohtonilor sicilieni, in fata strainilor ce s-au perindat pe insula, de la arabi la francezi, o veritabila organizatie justitiara si patriotica, urmarind eliminarea opresiunii. Mult mai tarziu, in epoca moderna, ea va deveni acel „sindicat al crimei” despre care se vorbeste atat in carti si filme. Astazi, mai toata lumea a auzit despre Al Capone, Lucky Luciano, Vito Genovese sau alti lideri faimosi ai „familiilor” mafiote, insa numele lui Giuseppe Morello a ramas aproape total necunoscut. O „nedreptate istorica” facuta celui care, sustin specialistii, ar putea fi considerat pe drept cuvant adevaratul intemeietor al Mafiei, asa cum o stim.

Cele mai sângeroase grupări criminale

1. Solntsevskaia bratva, reţea rusă formată de 450 de grupări.
2. Yamaguchi-gumi, campionii japonezi ai traficului de droguri şi ai extorcărilor
3. ’Ndrangheta, mişcare mafiotă calabreză activă în întreaga Europă.
4. D-Company, reţea criminală condusă de miliardarul indian Dawood Ibrahim.
5. 14K, triadă activă în Hong Kong.
6. Mafia siciliană, născută la sfârşitul secolului al XIX-lea.
7. Dai Huen Jai (Banda Marelui Cerc), reţea criminală chineză.
8. Cartelul Tijuana, liderul traficului mexican de droguri.
9. United Bamboo, cea mai puternică triadă din Taiwanul anilor ’80.
10. Cele cinci familii mafiote din New York

Cea mai importantă reuniune a gangsterilor: 14 noiembrie 1957 De multe ori, de-a lungul istoriei s-a vorbit despre întâlniri între gangsteri în faţa Comisiei pentru a stabili paşii de urmat în dezvoltarea şi vitorul „Cosa Nostra”. Evenimente de acest gen au fost de nenumărate ori imaginate în filme, una dintre cele mai memorabile întâ lniri de acest gen rămasă în memoria publicului fiind aceea din „Naşul”. Regula convocării unei adunări extraordinare a tuturor capilor familiilor de gangsteri a fost înfiinţată de „părintele mafiei moderne”, Charles „Lucky” Luciano atunci când a creat „Comisia” o instituţie supremă de crimă organizată menită să ia decizii pentru întreaga mafie şi să coordoneze activităţile la nivel naţional ale gangsterilor. Ori de câte ori o familie avea un plan sau un conflict cu o altă comisie, reprezentanţii acesteia erau obligaţi să convoace Comisia pentru a opţine aprobarea sau respingerea a ceea ce doreau să întreprindă. Anii -50 şi mai ales ultimii cinci ani al deceniului găsea „Cosa Nostra” din Statele Unite într-unul din momentele de incertitudine. Mai exact unul din primele momente grele din istoria modernă a „Cosa Nostra” din Statele Unite, în anii ulteriori situaţiile de acest gen devenind tot mai dese şi mai greu de depăşit de gangsteri. în anul 1957, „părintele” Charles „Lucky” Luciano se retrăsese în Italia, continuând să primească beneficii din activităţ ile „Cosa Nostra” din Statele Unite. Partenerul său de-o viaţă, Meyer Lansky era hăituit de procurori, încercând să obţină cetă- ţenie israeliană, fiind obligat să se retragă din opera- ţiunile mafiei. Astfel, „Cosa Nostra” trebuia reorganizată, nu mai exista un „Capo Di Tutti i Capi” iar capii familiilor nu mai ştiau la cine să apeleze în caz de necesitate. Astfel, pe 14 noiembrie 1957 s-a organizat cel mai mare summit din istoria criminalităţii organizate, „întâlnirea de la Apalachin”, organizat în casa lui Joseph Barbara („Joe the Barber”) din Apalachin, New York. La această întâlnire au participat peste 100 de capi ai tuturor organizaţiilor criminale de pe teritoriul Statelor Unite. Scopul întâlnirii era acela de a recunoaşte existenţ a unui sindicat naţional al criminalităţii. Aflându-se în plină ascensiune, Vito „Don Vito” Genovese, sus- ţinut de vechii săi parteneri Carlo Gambino şi Gaetano Lucchese dorea să obţină aprobarea pentru a-l înlocui pe Charles „Lucky” Luciano şi să devină „Capo Di Tutti i Capi”. Cel mai mare summit din istoria „Cosa Nostra” avea să se finalizeze fără rezultat, dimpotrivă, s-a dovedit a fi un dezastru. Ma- şinile luxoase au atras atenţia autorităţilor care nu au ezitat să descindă în forţă pentru a reţine urmăriţi naţional. Întâlnirea luxoasă şi cu scopuri hegemonice s-a transformat într-o alergă tură prin pădure, peste 60 de capi ai lumii interlope americane fiind reţinuţi în acea zi. Silvius Matei

Violenta si razbunarea
„Eram casatoriti de numai 80 de zile cand l-au ucis pe sotul meu. Si 80 de zile mai tarziu l-am ucis eu insami pe cel care imi omorase sotul. Aveam numai 18 ani si eram insarcinata...“
(Pupetta Maresca4)
Acest fenomen al vendetei feminine se petrece mai ales in sudul Italiei, unde exista un grad scazut de incredere a populatiei in justitie, data fiind eterna rivalitate Nord-Sud. In folclorul calabrez exista aceasta expresie: Sangue chiama sangue.
Pupetta Maresca a intrat în istorie ca prima femeie cap de familie mafiota din Italia, dupa ce a luat arma în mana si a razbunat asasinarea sotului ei, in 1955.[/color]
Nasa colaborationista
In paralel cu cresterea numarului de femei implicate in activitatile Mafiei, devenite adevarate padrine - capi mafioti -, se inregistreaza si un alt fenomen: colaborarea acestora cu justitia.
Termenul „pentito/a“ (care se caieste, pocait) nu ar trebui sa fie folosit decat cu ghilimelele de rigoare: de fapt, cu mafiotii care decid sa colaboreze cu justitia, cainta are putin de-a face. E vorba de un „contract“ incheiat cu statul, prin care mafiotii se decid sa treaca de partea acestuia pentru: protectie, reducerea pedepsei - totul in schimbul colaborarii.
Giusy Vitale e prima femeie avand un rol activ in Cosa Nostra si care decide sa colaboreze cu justitia (in februarie 2005). Ramanand singurul membru in libertate al familiei (dupa ce doi frati ai sai fusesera arestati), Giusy si-a asumat un rol central in procesul decizional al familiei. Giuseppina Vitale este una dintre multele femei care au devenit figuri proeminente ale Mafiei siciliene. Leonardo si Vito Vitale, fratii lui Giusy, au facut parte la un moment dat din elita crimei organizate a orasului Palermo. Despre ei se spunea chiar ca ar fi fost desemnati, in anii 90, drept urmasii lui Bernardo Provenzano5, Nasul cel mare al Siciliei, care conducea Cosa Nostra si care se ascundea de autoritati de 42 de ani. In 1998, cei doi au fost insa arestati si astfel Giusy a fost nevoita sa preia conducerea clanului, unul dintre cele mai puternice din Sicilia, scandalizand Cosa Nostra dupa ce a devenit prima „nasa“ din istoria acestei organizatii care a acceptat sa colaboreze cu politia.
„La veritŕ vive“
Rita Atria s-a nascut la 4 septembrie 1974, in Sicilia, la Partanna. Tatal sau, Vito Atria, un mafiot foarte influent in Sicilia, este ucis cand Rita avea doar 17 ani. La scurt timp este ucis si fratele ei, fapt care o determina sa rupa codul tacerii si sa depuna marturie. Rezultatul: mai multi capi ai Mafiei din Partanna sunt arestati. Actiune ce nu ramane insa fara urmari. Giovanni Falcone si Paolo Borsellino, faimosii magistrati anti-Mafie, sunt asasinati, iar sapte zile mai tarziu, este gasit si cadavrul Ritei. Din cercetarile politiei a rezultat ca aceasta s-ar fi sinucis. Mama sa, cu care nu se afla in relatii foarte bune, nu a venit la inmormantare unde au participat numai femei.
Pe piatra sa funerara se poate citi: Adevarul traieste.

Contextul s-a modificat în toate elementele sale, dar inca ne aflam în fata a ceea ce numim Mafia si trebuie sa încercam sa întelegem prin ce anume a supravietuit modernizarii acest fenomen tipic în aparenta pentru un univers traditional.
Femei diferite, caractere complexe, dar cu un numitor comun: acela de a nu conta cu adevarat ca individ in sine, ci doar in calitate de sotie, mama, sora, fiica - femei care renunta la orice drept al unei vieti proprii, devenind un instrument, „o proprietate“.
Ce se intampla astazi? Fragmentarea regulilor ce stau la baza organizarii Mafiei si procesul de emancipare a femeii au condus, oare, la un alt model feminin? Raspunsul e unul negativ. Desigur, fenomenul emanciparii femeii si-a lasat amprenta si asupra acestei lumi, dar, in esenta, modelul ramane acelasi, desigur, cu exceptiile de rigoare. Femeia se situeaza, in principiu, in afara acestei lumi, desi ii apartine in totalitate, si nu are putere decizionala efectiva.
In ciuda schimbarilor de perceptie asupra rolului femeii in societate, familie, clanurile mafiote italiene raman in esenta patriarhale.
Insa, in Italia, studiile ultimilor ani asupra rolului pe care-l joaca femeile in organizatiile criminale au aratat ca acesta creste. Femeile tind sa ocupe din ce in ce mai mult pozitii de conducere si sa se implice in mod direct in activitatile organizatiilor. In plus, s-au schimbat si riscurile la care se expun acestea. Uciderea familiei lui Francesco Marino Mannoia (mama, sotia, matusa), ca si a Graziei Minniti, sta marturie.
1 Tommaso Buscetta, zis si „Omul cu trei fete“, unul dintre cei mai faimosi mafioti de dupa cel de-al doilea razboi mondial, prima figura importanta din clanul mafiot care a incalcat legea tacerii si ale carui marturii se afla la baza dosarului intocmit lui Giulio Andreotti
2 Discretia si respectarea legii tacerii, omerta, sunt calitati indispensabile fiecarui membru al unor astfel de organizatii. Componentii lor risca sa fie eliminati fizic in caz de tradare
3 Don Raffaele Cutolo, legendarul cap al Camorrei, obisnuia sa iasa la plimbare cu sotia si cei doi fii ai sai, fiind astfel protejat
4 Prima femei cap de familie mafiota din Italia - Pupetta Maresca
5 Bernardo Provenzano, cel mai cautat om din Italia pentru multiple acuzatii de crima si jaf armat,
a fost arestat in luna aprilie 2006

Femeile Mafiei - victime, complice, protagoniste
Gandirea stereotipa le doreste si le rezerva rolul de pastratoare ale valorilor traditionale, in orice caz, la marginea sau in afara activitatii criminale. Incepand cu anii 80 insa, o revolutie discreta a început sa transforme rolul femeilor din lumea Mafiei, observandu-se o crestere spectaculoasa a numarului celor implicate in activitatile acesteia. Neglijata pana in anii 90, problematica implicarii directe a femeilor in activitatile organizatiilor Mafiei a suscitat in ultimii ani un interes crescut. Demersul pentru o analiza tematica ce priveste sfera privata si intima a universului mafiot reprezinta o directie necesara pentru studiul organizatiilor mafiote, cu scopul de a intelege nu numai latura criminala, dar si pe cea socioculturala a acestui fenomen.
Un fenomen complex
“Nu spune niciodata nimic despre Cosa Nostra femeilor”
(Tommaso Buscetta, 19841)
Despre Mafie s-a scris si s-a vorbit foarte mult... Mafia este apreciata drept cea mai puternica organizatie criminala nu numai din cauza numarului mare de membri, ci mai ales ca urmare a structurii sale si a capacitatii de a dezvolta strategii unitare, în ciuda articulatiei complexe a retelei operationale. Mafia reprezinta insa mult mai mult decat un tip de organizatie criminala; reprezinta un comportament, o traditie, un alt univers.
Sentimentul de apartenenta la grup este foarte pregnant in cadrul organizatiilor mafiote italiene. La inceput, organizatia se fonda pe respectul regulilor, dintre care una esentiala: sa nu faci rau copiilor si femeilor. Femeia exista practic in afara ei. Nu dezvalui nimic femeilor despre Cosa Nostra! reprezenta o regula de aur2, pentru incalcarea careia se putea recurge chiar la eliminare - marturisea Tommaso Buscetta, in 1984, cand s-a hotarat sa coopereze cu magistratii, dar, incepand cu 1995, numarul femeilor incriminate de asociere la activitatile organizatiilor mafiote crescuse la 89. O schimbare radicala in ceea ce priveste rolul femeilor. Si, luandu-ne dupa aceste date, nu se mai poate vorbi despre Mafie ca o organizatie strict masculina, femeia dobandind un rol din ce in ce mai activ in organizatiile si activitatile mafiote.[/color]
„In Mafie nu exista femei“
Rolul femeii in lumea Mafiei e dificil de analizat. Mafia a reprezentat dintotdeauna o organizatie exclusiv masculina. Afilierea femeilor este strict interzisa, prin legi nescrise si o traditie veche de sute de ani. Femeile nu „fac parte“, ci „apartin“ organizatiei mafiote, chiar in sensul strict de proprietate. Pentru a intelege relevanta rolului femeii in organizatiile mafiote - femeia ca mama, sotie, fiica -, e de-ajuns a aminti asertiunea asupra careia toti sunt de acord: „Familia“ este celula de baza a Mafiei, iar femeia reprezinta baza, fundamentul pe care se organizeaza si structureaza intreaga „familie mafiota“.
Familiile Mafiei sunt constituite pe structuri ierarhice stricte, norme interne de disciplina, un cod de conduita. In mod traditional, capii Mafiei au fost barbati. Acesti lideri, cunoscuti sub numele de „don“, conduceau familia mafiota.
Mafia reprezinta in mod formal o organizatie esential masculina, cu cateva reguli nescrise, dar care sunt sau au fost pana de curand respectate cu strictete:
1. Mafia e o organizatie patriarhala;
2. Cosa Nostra interzice afilierea formala a femeilor;
3. Femeile si copiii sunt protejati.3
Se disting trei faze succesive in evolutia imaginii, a prezentei publice si a vizibilitatii in societate a femeilor din organizatiile mafiote italiene, incepand cu cel de-al doilea razboi mondial. Se poate vorbi de o prima, lunga perioada, care continua pana la inceputul anilor 80, in care femeile erau practic invizibile. Incepand cu a doua jumatate a anilor 80 si inceputul anilor 90, acestea vor aparea mai ales ca sprijin moral pentru capii lumii mafiote implicati in procese. Cea de-a treia faza - incepand cu 1996/97 pana in prezent - se caracterizeaza din nou printr-o trecere „in umbra“ a femeilor din lumea Mafiei, dar e vorba de un proces diferit de cel din faza initiala. Femeile nu mai apar in reviste dand interviuri, ci cap de afis, ca urmare a implicarii directe in activitatile criminale ale organizatiilor mafiote.
O revolutie discreta a început sa transforme rolul femeilor din lumea Mafiei. Politia italiana a fost nevoita sa-si schimbe tactica in lupta cu Mafia siciliana, din cauza unor cercetari sociologice facute in ultimul timp. Concluziile i-au uimit pe oamenii legii italieni: femeile incep sa castige teren in organizatia criminala, cu tot mai multe reprezentante ale sexului frumos in posturi de conducere. Influenta „naselor“ in interiorul crimei organizate a inceput deja sa se faca simtita, mai ales dupa anii 80. S-a sugerat ca din cauza faptului ca sute de capi mafioti au fost arestati in anii 80 femeile acestor familii au trebuit sa se implice pentru a continua „afacerile de familie“.
Pana acum femeile au indeplinit, in cadrul crimei organizate, doar roluri minore. Singurele momente in care reprezentantele sexului slab au condus lumea subterana a crimei organizate siciliene au fost atunci cand „nasii“ se aflau in puscarii.
Mai mult, in ultimul timp, fortele de ordine au arestat membri ai unor retele ale Mafiei conduse de femei. Din aceasta cauza, unii observatori ai fenomenului crimei organizate italiene au afirmat ca mafia italiana a inceput sa aiba din ce in ce mai multe asemanari cu lumea afacerilor, unde o femeie intr-un post de conducere nu mai e ceva neobisnuit.
Mafia a intrat intr-un proces de transformare, devenind mult mai flexibila. Asta inseamna ca femeile primesc mai multe roluri manageriale. E vorba de acel tip de mafie numit „organizatie criminala suava“.
Le Padrine
„Istoria femeii incepe acolo unde se sfarseste cea a barbatului…“
(Anna Mazza)
Imaginea clasica a clanurilor mafiote arata ca supravietuirea unei structuri de acest tip este problematica atunci cand comportamentul membrilor sai nu este previzibil sau în conformitate cu evaluarile si asteptarile fiecaruia dintre indivizii care compun organizatia. Astfel, femeilor li se rezerva roluri stricte si bine definite in cadrul organizatiei. Multa vreme insa rolul acestora in lumea Mafiei a ramas unul „in umbra“, in plan secundar. Tacute si invizibile, femeile Mafiei apareau „in public“ doar cu ocazia funeraliilor. Imaginatia colectiva a creat un stereotip. Iata portretul generic al unei astfel de femei: mama si sotie devotata, ramasa oricum undeva in afara activitatilor ilicite desfasurate de clanul mafiot din care face parte.
In mod traditional, femeia din Mafie a reprezentat doar o „alianta profitabila” cu un alt clan mafiot, un ajutor loial, o buna gospodina etc. Conform traditiei, pana in urma cu aproximativ zece ani, indatoririle de baza ale reprezentantelor sexului frumos din Sicilia erau sa gateasca bine pentru sotii lor si sa nu vorbeasca mai mult decat era cazul.
Rolul-cheie al femeii depinde in totalitate de un cod al tacerii si discretiei: chiar si in propria casa, sotia trebuia sa pretinda ca nu stie nimic si sa pastreze pentru ea tot ceea ce vede sau aude. Cele doua calitati indispensabile ale femeii din familia mafiota: loialitatea si discretia.
In ultima perioada insa, lucrurile au inceput sa se schimbe. De exemplu, estimari recente arata ca aproape 60% din femeile care au legaturi cu Mafia, in Napoli, joaca un rol activ in societate. Timpurile s-au schimbat, contextul s-a modificat în toate elementele sale, emanciparea femeii isi spune si aici cuvantul, ca urmare, fenomenul tipic în aparenta pentru un univers traditional a fost si el supus efectelor modernizarii. Si pentru ca Mafia nu are o ideologie proprie iar practicile sale se caracterizeaza printr-un grad ridicat de flexibilitate, nu e de mirare ca se adapteaza in mod continuu la un context social nou, in care rolul femeilor devine tot mai relevant.
Transformarile radicale produse de fenomenul emanciparii femeii, intrerupand legatura cu trecutul si conferind o mai mare libertate de actiune acesteia in orice sector al vietii sociale, au avut consecinte si asupra modului de structurare a organizatiilor mafiote, sporindu-i rolul in cadrul acestora.
Cresterea rolului si implicarea femeilor in activitatile mafiote s-au produs doar atunci cand a fost absolut necesar, de cele mai multe ori in cazul arestarii sau uciderii capului familiei.
Femeile indeplinesc azi o multitudine de roluri, reprezentand un capital social indispensabil pentru organizatia mafiota: fac legatura intre familiile mafiote prin strategiile matrimoniale; contribuie esential la procesul educativ si de socializare al copiilor; de asemenea, in relatia cu sacrul, cu biserica; reprezinta imaginea „respectabila“ a clanului, jucand un rol esential in construirea relatiilor organizatiei mafiote cu lumea politica; sotiile sau mamele reprezinta persoanele cele mai de incredere, carora li se poate delega responsabilitatea in caz de forta majora.
Utilitatea femeilor in organizatia mafiota se vede mai ales in traficul de droguri, pentru ca se mizeaza pe faptul ca acestea nu ies in evidenta si nu dau de banuit. De asemenea, exista si femei care decid sa suplineasca rolul sotilor lor arestati sau ucisi, devenind adevarate „padrine“ ale familiilor mafiote.
Dupa mai multe actiuni in forta ale politiei, soldate cu numeroase arestari, Cosa Nostra a decis ca sarcinile celor arestati sa fie preluate de nevestele sau rudele apropiate de sex feminin. „Sefele in fuste si cu tocuri“, cum li se mai spune, au reusit sa demonstreze in scurt timp ca pot gestiona situatiile de criza la fel de bine - daca nu chiar mai bine - decat predecesorii lor de sex masculin, devenind chiar mai de temut decat acestia.