Mafia

EXCLUSIV. O zi de lucru a MAFIEI LEMNULUI: ”Mai bine să nu-i prinzi, că n-au niciun Dumnezeu, sunt în stare să-ţi taie gâtul cu drujba”


http://www.gandul.info/reportaj/exclusiv-o-zi-de-lucru-a-mafiei-lemnului-mai-bine-sa-nu-i-prinzi-ca-n-au-niciun-dumnezeu-sunt-in-stare-sa-ti-taie-gatul-cu-drujba-10807367

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9903/8/



Organizarea de tip sicilian a Mafiei din SUA a cunoscut o adevarata revolutie odata cu ajungerea la putere a lui Lucky Luciano, un tanar cu idei contrare invechitelor cutume promovate in primele trei decenii ale secolului XX. Agresiv, inteligent si foarte prudent fata de aliati si prieteni, Luciano a devenit prin crime boss-ul New-York-ului si apoi organizatorul tuturor familiilor importante de pe teritoriul SUA. Treptat, unicul sau dusman a ramas energicul procuror Thomas Dewey, cel care a reusit sa-l aresteze.

FOTO: Falcone şi Borsellino, PULVERIZAŢI de MAFIE în atacurile mafiote din '92!

Atentat mafiot lângă un liceu din sudul Italiei: o elevă a murit şi alţi şapte au fost răniţi

Bugsy SIEGEL si Flamingo

Benjamin Hymen Siegelbaum, s-a nascut in Brooklyn, intr-o familie saraca de emigranti rusi evrei cu cinci copii. Benjamin si-a inceput viata de pungas de tanar, cerand bani pentru a-i proteja de hoti pe vanzatorii din magazine. A primit porecla de "Bugsy" datorita temperamentului dur, care-l facea de multe ori sa para nebun. Multa vreme a facut echipa cu prietenul lui apropiat, Meyer Lansky. Manat de o dorinta avida de faima, imbogatire si putere, Bugsy Siegel a reusit prin activitatile sale criminale sa devina unul dintre cei mai periculosi si nemilosi gangsteri ai anilor ‘40. Un rol important in existenta lui Bugsy l-a avut mafiotul Meyer Lansky, poreclit si Creierul, consilierul Charles Luciano - Lucky, cel care a unificat toate familiile mafiote din New York intr-un sindicat.

Tanarul Siegelbaum si-a propus sa scape de saracia la care parea a fi condamnat, urmarea fiind ca la varsta de 14 ani avea deja propria banda, formata impreuna cu prietenul lui de o viata, Meyer Lansky. Bugsy era violent, dur, dar femeile il considerau frumos; Lansky era in schimb inteligent. La inceput, cei doi cereau taxa de protectie vanzatorilor ambulanti. Cei care nu plateau isi gaseau tonetele incendiate. Cei doi au fondat Sindicatul gangsterilor, care reunea infractori de nationalitati diferite. Gansterii lui Bugsy acopereau cam toate tipurile de infractiuni, inclusiv crima. Se crede ca au ucis aproximativ treizeci de persoane.

Pana la implinirea varstei de douazeci de ani, Bugsy Siegel comisese deja crime, jafuri si violuri. La 23 de ani s-a casatorit cu Esther Krakower, cu care a avut doua fiice. Cei doi au divortat in 1946. Siegel a plecat din New York atunci cand Sindicatul a inceput sa fie urmarit penal si s-a mutat in Los Angeles. Acolo s-a implicat in traficul de droguri aduse din Mexic si, in 1942, Sindicatul a ajuns sa castige un milion de dolari pe zi. In Los Angeles l-a intalnit Bugsy pe unul dintre prietenii din copilarie, actorul George Raft, prin intermediul caruia el a cunoscut personalitati de la Hollywood, printre care actrita Jean Harlow, care i-a botezat una dintre fiice. Ca un gangster care se respecta, Bugsy se imbraca bine si avea o grija obsesiva de tinuta lui.

La inceputul anilor 1940, Siegel si Lansky au preluat constructia Flamingo Hotel & Casino din Las Vegas de la Billy Wilkerson, folosind pentru aceasta achizitie fondurile Sindicatului. Au cheltuit foarte multi bani, peste 6 milioane de dolari, de 6 ori mai mult decat estimasera, datorita nepriceperii in afaceri a lui Bugsy Siegel. Sindicatul i-a suspectat pe cei doi prieteni ca ar fi sustras din bani.



Bugsy si Lansky au reusit sa-i convinga pe mafioti ca vor acoperi cheltuielile din incasari si au reusit sa finalizeze investitia. Deschiderea oficiala a avut loc in decembrie 1946, dar constructia nu a fost terminata integral.

Siegel a imprumutat bani de la gangsterii locali si abia in anul urmator a putut sa il puna in intregime in functiune.

La 20 iunie 1947, un necunoscut l-a impuscat insa mortal pe Bugsy Siegel in apartamentul iubitei sale din acea vreme, actrita Virginia Hill. La cateva minute dupa ce a fost gasit de politie, liderii Sindicatului au preluat conducerea hotelului si Cazinoului Flamingo.

Bugsy Siegel a ramas in istorie ca fiind cel care a transformat orasul Las Vegas in paradisul jocurilor de noroc din Statele Unite. Asasinarea lui a fost descrisa in filmul LA Confidential (1997), a fost portretizat de Warren Beatty in filmul Bugsy (1991), de Harvey Keitel in Virginia Hill Story (1974), Dexter Brad in George Raft Story (1961). Tom Waits i-a dedicat cantecul Mr. Siegal, despre el s-au facut filmele documentare Murderers, Mobsters & Madmen (1992), American Justice: Target-Mafia (1993), Loyalty & Betrayal: The Story of the American Mob (1994), The Real Las Vegas (1996), Mobsters (2008).







Las Vegas inainte de Bugsy





Oricine vorbeste despre cazinouri, jocuri de noroc, automat se gandeste la opulenta si stralucirea orasului care a devenit un simbol: Las Vegas. Situat in Nevada, supranumita si Mecca jocurilor de noroc, Las Vegas este fara nici un dubiu o oaza in desertul continentului american.

Totul a inceput cu constructia barajului Boulder al raului Colorado, care a adus in statul Nevada mii de muncitori, oferind astfel zonei posibilitatea de a prospera. Cazinourile au fost de fapt la inceput asa-numitele „saloon”, unde muncitorii putea merge sa bea, sa manance si sa joace carti sau zaruri.

Popularitatea Las Vegasului a atins cotele maxime in timpul celui de-al doilea razboi mondial, orasul fiind asimilat in mintea tuturor ca un loc al libertatii si atitudinii lipsite de prejudecati. Dar o astfel de libertate a atras dupa sine si o parte mai putin placuta, crima organizata mutandu-se in anii 1910 pentru a-si vedea nestingherita de activitatile sale de spalare a banilor, frauda, camatarie si evaziune.

Marii capi au reusit repede sa puna pe picioare afacerile ilegale. Prohibitia din 1920 nu a oprit aceasta expansiune neagra a capilor mafioti, ci a dus mai degraba la o perioada caracterizata de lovituri si crime sangeroase intre bandele rivale pentru controlul teritoriului.

Abia in 1930, fortat de marea criza economica prin care trecea Statele Unite ale Americii, Congresul a legalizat jocurile de noroc in statul Nevada, pentru a aduce mai multi bani la bugetul saracit. In urmatorii ani, Las Vegas a continuat sa devina un conglomerat de cazinouri luminoase, dar si un oras in care peste 40 de milioane de turisti se duc anual cu vise de imbogatire rapida. Pe strada principala – The Strip – au fost construite cele mai faimoase si bogate hoteluri si cluburi existente vreodata, cum sunt Tropicana, Dunes, Riviera, Sahara etc. De departe insa, cel mai faimos ramane hotelul-cazino Flamingo, un proiect pus pe picioare de mafiotul Bugsy, dar care, de altfel, i-a adus si moartea.







The Pink Flamingo Hotel & Casino



In 1941, Bugsy a fost trimis sa extinda afacerile sindicatului in Nevada, iar primul pas l-a facut incheind o afacere cu Billy Wilkreson, proprietarului clubului Ciro’s. Acesta din urma planuia sa construiasca un hotel, dar avea nevoie disperata de bani. Cum si Bugsy era in cautarea unui loc pentru noua constructie ce apartinea sindicatului, afacerea a fost in scurt timp incheiata.

Constructia a fost finantata cu banii sindicatului crimei din New York si s-a dorit inca de la inceput un hotel diferit de toate celelalte care existau la aceea vreme. Siegel era obsedat de detaliile de design si lux, lucru care s-a si reflectat in viitoarea cladire. Amprenta personala a gansterului s-a resimtit, fiecare camera trebuind sa fie luxoasa si sa defineasa notiunea de „inalta clasa”.

Mobila scumpa si multa, elementele de decor stralucitoare si pretentioase au presupus mai multi bani, insa Bugsy a refuzat sa puna limita in bugetul sau.

Pe 10 decembrie 1946, „The Pink Flamingo Hotel & Casino” a fost inaugurat, cu toate ca nu era inca finalizat, iar constructia care a costat Sindicatul peste 6 milioane dolari a fost considerat la aceea vreme cel mai luxos hotel, Flamingo avea la inceput 105 camere.

Bugsy a fost cel care a botezat hotelul dupa numele de alint al amantei sale, Virginia Hill, o roscata iubitoare a jocurilor de noroc si cantareata la Hollywood. De altfel, iubita mafiotului primise alintul Flamingo datorita picioarelor sale subtiri si lungi. In ciuda grandiosului eveniment de lansare a cazionului la care au participat Joan Crawford, Cesar Romero si Clark Gable, problemele lui Bugsy au inceput sa apara in scurt timp, si asta pentru ca hotelul nu a adus in primul an veniturile mari visate de finantatorii mafioti.









Spre Flamingo Hilton





Lansky a fost primul care s-a intors impotriva lui Bugsy, banuindu-l ca ar fi furat o parte din banii pe care Sindicatul i-ar fi dat pentru constructie. Deoarece il considera pe Bugsy ca un frate, Lansky a facut totusi presiuni asupra liderilor din Sindicat, cu ocazia unei intalniri in Cuba, sa-i acorde o sansa lui Siegel.

Acesta a decis un an mai tarziu, in ianuarie, sa inchida hotelul pana la finalizarea completa a lucrarii, ca dupa trei luni sa il redeschida.

Hotelul a reusit sa aduca un profit de 250.000 dolari, dar nu a fost suficient pentru ca Bugsy Siegel sa se salveze. El a fost lichidat in iunie, in timp ce se relaxa intr-un bungalow in Hollywood, alaturi de iubita sa, Hill. Crima nu a fost niciodata rezolvata, insa a existat certitudinea ca a fost vorba de o comanda a capilor Sindicatului mafiei din New York. Si asta pentru ca la mai putin de jumatate de ora de la lichidarea lui Bugsy, in hotel a aparut si noul manager.

Dupa moartea lui Bugsy, numele cazinoului a fost schimbat in Fabulous Flamingo, cunoscut ca un loc al spectacolelor grandioase, cu camere confortabile care dispuneau de aer conditionat, cu gradini fabuloase si piscine imense. In 1967, miliardarul Kirk Kerkorian a cumparat hotelul, iar cinci ani mai tarziu hotelul a ajuns sa faca parte din trustul Hilton si redenumit Flamingo Hilton, in 1974. Consortiul Harrah’s Enterteiment, proprietarul actual, a achizitionat hotelul in 2005.

Hotelul a suferit de-a lungul timpului mai multe extinderi, ajungand in prezent la peste 3.500 camere, iar gradinile au fost in permanenta redefinite.



Astazi, Flamingo este pe locul noua in topul celor mai mari hoteluri din lume, renumite pentru numarul mare de camere si serviciile high-class.





Flamingo azi



Hotelul are 3.626 de camere, iar salile de jocuri insumeaza o suprafata de peste 7.000 metri patrati, echipate cu peste 2.000 de slot- machines, 71 de mese pentru ruleta, blackjack si alte jocuri celebre, dar si o imensa sala pentru curse si pariuri sportive echipata cu 63 de televizoare si 10 ecrane mari.

Cazinoul dispune si de o camera pentru poker.

Clientii au la dispozitie opt restaurante, cluburi si baruri, iar distractia este asigurata de nume celebre, printre acestea numarandu-se Toni Braxton si Second City.

Atractia hotelului este reprezentata de departe de o oaza luxurianta, numita „Wild Life Habitat” unde au fost aduse peste 300 de pasari, printre care pinguini africani, lebede, pasari flamingo, rate Mandarin si pesti exotici Koi. Turistii se pot relaxa pe banci, admirand vegetatia, palmierii si magnoliile, dar si cascadele artificiale, toate amintind de o insula caraibiana. De asemenea, hotelul dispune de trei piscine, jacuzzi, construite pe o suprafata de peste 6 hectare, la care se adauga doua saloane de masaj, spa, zeci de magazine si o capela pentru nunti.

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/cum-a-fost-franta-controlata-de-mafie-articol-integral-253457.html

Potrivit ultimului raport secret al poliţiei judiciare franceze privind crima organizată în Franţa,20 de grupări criminale prosperă pe solul francez prin racket, jafuri, proxenetism sau diverse trafice.



Studiul realizat de celula pentru analiză a crimei organizate din cadrul poliţiei judiciare, Sirasco, relevă că absenţa unei mafii franceze specifice nu exclude, ci dimpotrivă, a dus la dezvoltarea a numeroase organizaţii criminale ale căror determinare şi ingeniozitate sunt foarte sofisticate. Venite din Italia, din ţările baltice, din Balcani, din fosta URSS sau din Nigeria şi să nu uităm grupările asiatice sau corsicane din zona Marsiliei sau a Grenoble-ului. Mediul interlop local se află la originea a 75% din faptele încadrate la delincvenţa specializată, iar organizaţiilor străine li s-au atribuit restul procentelor, 25%.

Francezii au cunoscut din filme mafia şi poveştile marilor „lupi" din fruntea acestor organizaţii ale crimei. Numai că, de câţiva ani, ficţiunea a devenit realitate. Cadavrele mafioţilor căzute pe trotuarele franceze sunt tot atât de reale ca şi prostituatele, ţigările de contrabandă sau conturile bancare piratate.

Planeta crimei s-a transformat. Alături de marile mafii tradiţionale a apărut o nouă pleiadă în cadrul crimei organizate. Născută din bulversările geopolitice din ultimele două decenii, a prosperat speculând de mondializarea economiei şi şi-a inserat traficele în fluxurile financiare crescânde şi schimburile comerciale, profitând de accelerarea deplasării populaţiilor.

Aceste noi grupuri s-au dezvoltat rapid şi s-au structurat până în punctul în care, practic, pot „juca" în aceeaşi curte ca fraţii mai mari - italieni, japonezi, chinezi, turci şi italo-americani - care şi-au câştigat în timp, prin cultura lor rituală, puterea economică şi legăturile lor politice, titlul de „mafie". Aceste mutaţii nu au ocolit nici Franţa, unde, în lipsa unei mafii proprii, s-a amplificat marele banditism, organizat orizontal şi constituit din echipe grupate în jurul unui şef cu personalitate puternică.

Când „caidul", care nu îşi datorează locul decât aurei, curajului şi intelignţei proprii, dispare, organizaţia se dizolvă şi echipele se regrupează cu alţi asociaţi. Contrar Cosei Nostra şi mafiilor omologe, care funcţionează ca adevărate societăţi, sindicate ale crimei care îşi continuă activităţile în pofida intrării la închisoare a „naşilor", adevăraţi PDG. Boardul director se reînno-ieşte după fiecare operaţiune a poliţiei în urma căreia cad capete mafiote.

În Franţa, pentru lumea interlopă, pericolul este peste tot. Colegi, echipe adverse, tineri lupi care pândesc cel mai mic semn de slăbiciune din partea caidului, închisoarea care îi îndepărtează de pe teren.

„Stelele" grupărilor criminale din oraşe controlează teritorii, îşi impun autoritatea asupra traficelor de tot felul şi a popu-laţiei, investesc şi ajung să corupă elitele locale.

Şi atunci, de ce Franţa este ţinta predatorilor inter-naţio-nali? În ultimii ani, crima organizată - antreprenorul unui capitalism clandestin - prospectează în permanenţă pieţe noi pentru a-şi oferi serviciile şi produsele: droguri, femei şi diverse tehnologii criminale.

De exemplu, poliţia judiciară din Marsilia a arestat un „caid" român de 46 de ani considerat „furnizorul" kiturilor de piratare a automatelor de distribuire a banilor în Franţa. Pentru 4.000 de euro, reţeaua sa propunea faţade false şi minicamere ce permit recuperarea datelor inserate pe cardurile bancare.

Reţelele Balcanilor

Sirasco arată că un trafic este orchestrat între fosta Iugoslavie şi Hexagon de organizaţii care au acces la depozite-tampon în Franţa şi sunt sursă de banditism. Fapt consemnat în Marsilia şi Paris. În septembrie 2010, şapte sârbi au fost arestaţi la nord de capitală şi afacerea a permis dezvăluirea preţului unui kalaşnikov. Cumpărată cu 450 euro în Serbia, redutabila armă este revândută în Hexagon cu 2.500 euro. Cea mai celebră bandă criminală este cea a Panterelor Roz, hoţi de bijuterii care au reuşit să dea lovituri la mari case de profil, în valoare de câteva sute de milioane de euro.

Clanul Saranovici, un clan italo-iugoslav exclusiv familial, compus din fraţi şi veri de origine bosniacă, sârbă şi muntenegreană. Unul din naşi, Branislav Saranovici, a fost asasinat în 2009. Clanul practică traficul de arme, de persoane, contrabanda, contracte de asasinate, proxenetism, spălare de bani în mai multe state europene.

În plus, există gangul şoselelor, o reţea compusă din persoane provenite din comunităţi de nomazi de origine bosniacă, croată, serbă sau muntenegreană, care s-a stabilit în cartierele din nordul Marsiliei. Aceşti bandiţi veniţi din Balcani şi instalaţi în Sud formează o adevărată nebuloasă mafiotă. Versată în atacuri-ţintă contra automobiliştilor de pe autostrăzi, banda şi-a diversificat activităţile din gama marelui banditism - trafic de arme, prostituţie, jocuri clandestine sau trafic de droguri.

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/cum-a-fost-franta-controlata-de-mafie-253457.html

http://www.ziuaveche.ro/international/externe/mafia-japoneza-yakuza-la-centrala-nucleara-fukushima-72056.html

http://cronicaromana.com/2012/01/11/mafia-italiana-afaceri-de-140-miliarde-de-euro-pe-an-prin-santaj-si-camatarie/

Crima organizată a devenit tot mai prezentă în eco­nomia italiană în timpul cri­zei, Mafia ajun­gând cea mai mare bancă din ţară, cu afa­ceri de 140 mili­arde euro pe an generate de şantaj şi că­mă­tărie în zona firmelor mici, po­trivit unui raport. Gru­­pul SOS Impresa, care a efectuat studiul, a fost în­fi­inţat în Palermo acum ze­ce ani pentru a ajuta firmele mici să se opună cămătăriei şi “împrumuturilor prin şantaj”.
Ast­fel de acti­vităţi au devenit “o urgenţă na­ţio­­nală”, no­tează SOS Impresa, generând pentru mafie profituri de peste 100 mi­li­arde euro. “Cu o lichiditate de 65 miliarde eu­ro, Mafia este cea mai mare bancă din Italia”, se spune într-un comunicat trans­­mis de grup.
Se estimează că organizaţiile criminale precum Cosa Nos­­tra, Camorra sau Ndranghe­ta ge­ne­rea­ză în fiecare an pro­fituri echivalente cu aproximativ 7% din PIB-ul Italiei. Cre­di­tarea în urma şantajului a devenit o activi­tate tot mai sofisticată şi mai profitabilă. Că­mătarul tra­diţional de cartier sau de stradă este pe cale să dis­pară, făcând loc unei or­ga­ni­zări pro­fesioniste, la nivel înalt, cu con­cursul unor persoane aparent res­pec­tabile, bancheri, avocaţi sau notari, se arată în raport. “Este şantaj curăţat. Prin profesiile lor, cu­nosc meca­nismele pie­ţei legale de credit şi de multe ori cu­nosc în de­taliu situaţia financiară a victimelor”, arată SOS Im­presa. Firmele mici, care obţin tot mai dificil finanţare pe căi legale din cauza crizei economice, sunt tot mai tentate să apeleze la ma­fie, se spune în raport.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9164/8/

Cresterea puterii economice a mafiei siciliene postfeudale era o amenintare pentru guvernul de la Roma, condus din 1922 de Benito Mussolini. Distrugerea clanurilor mafiote ar fi fost o propaganda excelenta pentru fascismul promovat de „Il Duce”. Acesta avea sa dea prima mare lovitura Mafiei, incepand cu 1925. Dupa un recul indelungat, puterea mafiota a renascut imediat dupa al Doilea Razboi Mondial, dar in anii 1960 s-a declansat primul razboi mafiot intre cele mai puternice familii criminale.

http://www.revistamagazin.ro/content/view/9149/8/

Una dintre cele mai vechi organizatii secrete criminale din lume, cunoscuta drept Mafia, îsi revendica originile înca din Evul Mediu culminant, când ocupatia franceza din Sicilia a trezit furia populatiei. Legenda spune ca rebeliunile siciliene din secolul XIII (pornind din 1282) aveau urmatoarea lozinca, al carei acronim este MAFIA: „Morte Alla Francia, Italia Anela” (moarte Frantei doreste Italia). Istoricii sunt sceptici în aceasta privinta, mai ales ca în sudul Italiei exista denumiri specifice regiunilor, si anume: Cosa Nostra (Sicilia, în general), Stidda (sudul Siciliei), Camorra (regiunea Campania), Ndraghetta (Calabria), Sacra Corona Unita (regiunea Apulia). Magistrati italieni sustin ca „Mafia” este, de obicei, un nume folosit abuziv.

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/ercolano-orasul-italian-care-s-a-ridicat-impotriva-mafiei-158851.html

Cum şi-au împărţit mafiile Europa

Sexul la gangsteri | VIDEO

http://www.evz.ro/detalii/stiri/sexul-la-gangsteri-948034.html

Clanurile mafiote au un "cod al onoarei" şi în ceea ce priveşte viaţa intimă. Programul "fix" îi ajută pe băieţii răi să facă faţă sexului slab.
Nu toţi gangsterii sunt plăcuţi precum actorul Ray Liotta în roluri de gangster. Sau, când vine vorba despre aşa ceva, nu vă imaginaţi un mic mafiot, uşor de supus de către femei.

Cei care au analizat o asemenea tipologie spun că Al Capone nu este neapărat un exemplu, gangsterul fiind "ceva imprevizibil, femeile neavând şanse să facă bani pe spinarea lui", ori să pună în practică tactici care să le scoată basma curată, sau să se gândească la "o să-i fac o oferta pe care nu o poate refuza" (conform celebrei fraze "I’m gonna make him an offer he can’t refuse" din filmul "Naşul"). Viaţa intimă a unui gangster se strecoară, abilă, printre crime la comandă, droguri şi prostituţie. Serile de vineri, dedicate amantelor

Pe lângă structuri bine organizate, ierarhii şi reguli de conduită, clanurile mafiote din SUA au un "cod al onoarei" şi în ceea ce priveşte amantele, mai ales că promiscuitatea este privită ca un semn de virilitate. Într-o căsătorie cu un mafiot, femeia ştie de la bun început că soţul ei poate fi reţinut cu "treburi" până târziu în noapte sau poate lipsi chiar şi zile întregi de acasă.

Serile de vineri sunt dedicate amantelor, care trebuie scoase în oraş şi distrate în localuri unde niciodată nu le vor întâlni pe neveste, nici măcar din întâmplare. Scuza oficială este aceea că "băieţii se întâlnesc să joace cărţi" şi este de la sine înţeles că nu se vor întoarce acasă decât sâmbătă dimineaţa sau după-amiaza.

În serile de sâmbătă, regulile sunt cu totul altele: mafioţii îşi scot nevestele la restaurant pentru a se revanşa. Acest program organizat cu exactitate, pe zile, îi ajută pe mafioţi ca nu cumva atunci când sunt în oraş cu amantele să dea peste alţi mafioţi, care sunt cu nevestele, astfel încât acestea din urmă să le spună soţiilor rămase acasă că sunt înşelate.

De Crăciun însă, indiferent unde este petrecut acesta, tradiţia dictează fidelitate totală nevestelor.

Orgiile lui Sinatra

În cele mai multe cazuri, femeile au reprezentat pentru gangster un fel de anexă sentimentală. Pentru membrii de vază ai mafiei americane imaginea de "băieţi de treabă şi aşezaţi la casele lor" era esenţială. În pofida discreţiei care domneşte în jurul unor astfel de personaje, nu mai reprezintă un secret faptul că pentru unii "boşi" mafioţi, femeia este doar o recreaţie necesară unor bărbaţi stresaţi de afacerile dubioase şi de anchetele poliţiei.

De exemplu, prostituatele au jucat un rol decisiv în soarta unora precum Al Capone şi Willie Moretti - ambii au contractat sifilis de la astfel de dame de consumaţie. Moretti a avut probleme cerebrale şi a fost executat, la ordinele lui Vito Genovese şi Albert Anastasia, căci "i se mărise limba". Iar dramele femeilor "oneste" din preajma mafiei sunt cele care au atras din­totdeauna atenţia, întrucât în min­tea există permanent dilema cooperării cu oamenii legii.

Şi unii oameni ai legii au închis ochii la capitolul "viaţă intimă mafiotă", dar, în timp, lucrurile au ieşit la iveală. Potrivit unor documente ale FBI - mai precis, 2.300 de pagini scoase de curând "la lumină", fraţii Kennedy, adică fostul preşedinte John Fitzgerald Kennedy, Ted Kennedy şi Bobby Kennedy ar fi participat, la începutul anilor ’60, la orgii sexuale într-un apartament din New York.

Potrivit "The New York Post", orgiile erau organizate de capi mafioţi din anturajul lui Frank Sinatra, într-o încercare de a-i discredita public pe fraţii Kennedy şi, în special, pe Robert Kennedy, care dăduse lovituri grele mafiei newyorkeze din postura de procuror general al Statelor Unite.

O recreere normală

Seratele de destindere, cu cocaină, sex şi alcool la discreţie, nu mai sunt o noutate în ceea ce mafia. Sexul pentru gangsteri, ilicit sau nu, este privit ca un tip de recreere absolut normală pentru un "macho" şi, în ciuda regulilor, este permisă aproape orice infracţiune pentru a obţine femeia dorită. Cineva din "garda veche" va spune că era absolut normal ca Vito Genovese să ucidă un individ doar pentru că voia nevasta respectivului numai pentru el.

Există o regulă care interzice asasinatele pentru scopuri personale, dar această regulă nu funcţionează când sunt sentimentele în joc. Mafioţii se aşteaptă ca soţiile lor să fie de standard înalt. De aceea, o nevastă de mafiot care îşi înşeală soţul este condamnată la moarte, pentru că adulterul reprezintă cea mai gravă ofensă adusă onoarei unui mafiot.

De asemenea, a-ţi insulta nevasta dându-i ocazia să afle cel mai mic detaliu despre existenţa amantei este considerat un fapt lipsit de bărbăţie. Un gangster acţionează pe principiul "soţia mea are un Mercedes la scară, bijuterii şi suficienţi bani cât să crească copiii. De ce-ar fi nemulţumită?".

Cotidianul "La Repubblica" nota că "aşa-zisul cod al mafioţilor pretinde că soţiile acestora pot decide să omoare pe cineva, dar nu pot avea amant şi nici nu pot divorţa de soţul lor". Codul mafioţilor italieni prevede însă posibilitatea ca bărbatul să aibă amante. Potrivit noilor reglementări ale codului, consoartele le permit soţilor să aibă amante, dar acestea trebuie să fie de origine rusă, poloneză, moldoveană, sau română.

"La Repubblica" explică "preferinţele" soţiilor: femeile de naţionalitatea menţionată sunt considerate de consoartele mafioţilor de nivel inferior şi incapabile să-şi construiască o familie, implicit să educe copiii într-o manieră corespunzătoare. Un mafiot italian care şi-ar alege o amantă de aceeaşi origine sau din propriul sat ar crea o situaţie destabilizantă, pentru care ar fi pedepsit.

Gangsterii americani inspiră frică, dar foste prostituate care au "lucrat" cu Heidi Fleiss, renumita proxenetă a Americii, spun că nu mai sunt ce au fost odată, deoarece nu mai există familiile mari de altădată. Iar bătrânii mafioţi îi sfătuiesc pe cei mai tineri să nu îşi piardă cu totul controlul, mai ales când este vorba despre sex.

UN CAZ AUSTRALIAN

Văduva veselă

Presa italiană observă că în prezent, mafia trece printr-o "criză". În vârful ierarhiei mafiei sunt acum soţiile, mamele sau surorile unor cunoscuţi reprezentanţi ai acestei organizaţii. Potrivit sociologilor, noua criminalitate este din ce în ce mai "deschisă", oferind oportunităţi tot mai mari femeilor, inclusiv să aceea de a-şi aleage... "calea" sexuală pe care şi-o doresc.
Ultima supravieţuitoare a unui clan mafiot din Australia, Judy Moran (66 de ani), are în spate o sumbră poveste legată afaceri cu droguri, prostituţie, şi uciderea fratelui său vitreg. Este pasionată de şampanie (două cupe dimineaţa, neapărat), de hainele scumpe şi sclipitoare.
Poreclită de presă "Naşa", "Văduva veselă" sau "Văduva mafiotă", Judy este astăzi "singură printre mafioţii ei",după cum o definea un jurnalist australian. Singură, dar a prins gustul notorietăţii, ceea ce demonstrează şi autobiografia ei, "My Story".

În creştere numărul femeilor „boss” din Mafia italiană



Roma, 6 dec. (Agerpres) - Tot mai multe sînt femeile care iau rolul de „boss" în clanurile mafiote Cosa Nostra din Sicilia, Camorra din Napoli sau „Ndrangheta“ din Calabria, ţinînd astfel locul bărbaţilor care sînt în închisoare, informează sîmbătă „Corriere della Sera“. Însă nici ele nu sînt scutite de anchetele procurorilor şi poliţiştilor, fiind aproape de 100 numărul celor care se află în închisoare pentru diverse condamnări, dintre care 47 sînt deţinute chiar în regimul de maximă siguranţă, adică fără comunicare cu exteriorul, prevăzut de articolul 41 bis al Codului penal pentru cei condamnaţi pentru asociere în vederea săvîrşirii de infracţiuni de tip mafiot.
Printre ultimele „doamne“ arestate se numără Mariangela Di Trapani, în vîrstă de 40 de ani, născută într-o familie mafiotă şi măritată cu Salvino Madonia, închis la rîndul său pe viaţă şi al cărui tată, Francesco Madonia, precum şi fraţii Nino, Giuseppe şi Aldo sînt de asemenea în închisoare pentru delicte de tip mafiot.
Faptul că este mama unui copil născut în urma unei fertilizări in vitro, deoarece soţul, Salvino, este închis, nu i-a impresionat deloc pe procurorii din Palermo, care au acuzat-o că, pe lîngă faptul că asigura comunicarea între cei patru fraţi închişi şi restul clanului prin folosirea unui limbaj cifrat, cu ocazia vizitelor întreprinse în puşcărie, se ocupa şi de gestionarea patrimoniului ilicit al familiei, constînd în bani şi imobiliare de ordinul milioanelor de euro.
O altă figură emblematică din rîndul „femeilor de onoare“ este Emanuela Gelardi, care a împlinit recent 84 de ani. Deşi procurorii i-au dovedit vinovăţia în mai multe dosare, bătrîna a rămas totuşi în libertate, vîrsta sa scutind-o de efectuarea anilor grei de puşcărie pe care i-ar fi meritat pentru că s-a ocupat de spălarea de bani murdari.
Această situaţie din rîndul familiilor mafiote a devenit o normalitate în prezent, femeile condamnate nemaifiind în atenţia presei, însă acum 10-15 ani nu era la fel. În 1999, o adevărată vedetă a fost Nunzia Graviano, una dintre doamnele cele mai temute ale cartierului Brancaccio din Palermo.
„Nu trebuie însă să vă imaginaţi că în rîndul Cosa Nostra s-a dezvoltat o politică a şanselor egale în favoarea femeilor. Mafia a fost şi rămîne un univers rezervat bărbaţilor, însă apelul la resursele feminine s-a făcut după ce aproape toţi bărbaţii au sfîrşit prin închisori“, spune procurorul Gaetano Paci, responsabil cu dosarul „Rebus", în care sînt cercetate mai multe femei din rîndul familiilor ce fac parte din Cosa Nostra.
Infracţiunea de care sînt cel mai mult acuzate „doamnele“ Mafiei este cea privind transmiterea către subordonaţi a ordinelor bărbaţilor lor deţinuţi în puşcării. În această vară, la Reggio Calabria, soţia lui Girolamo Mole, un boss al „Ndranghetei“, a fost arestată chiar în timp ce punea la punct cu soţul său într-o discuţie la vorbitorul închisorii un cod de comunicare bazat pe romanul „Zahir“ al lui Paulo Coelho, menţionează „Corriere della Sera“.
Pe de altă parte, Michele Prestipino, un alt procuror cu experienţă în lupta împotriva mafiei, a declarat că, „odinioară, femeile erau expresia puterii mafiote în interiorul zidurilor casei, în timp ce soţii şi fraţii lor exercitau această putere în afară; astăzi, din cauza îndelungatelor detenţii la care au fost condamnaţi bărbaţii, ele garantează această putere şi în afara casei, menţinînd legăturile cu închisoarea şi prezenţa în teritoriu“, mai spune procurorul Prestipino.
[url=http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=18523]http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=18523[/url]

Cosa Nostra reia legăturile cu „verii“ din America



Un raport al parlamentului italian susţine că mafia se reorientează către piaţa americană. Mafia siciliană a trimis în ultima perioadă mai multe persoane în Statele Unite, pentru a relua
Un raport al parlamentului italian susţine că mafia se reorientează către piaţa americană.
Mafia siciliană a trimis în ultima perioadă mai multe persoane în Statele Unite, pentru a relua legăturile cu "familiile" de peste Ocean, susţine un raport prezentat de Legislativul de la Roma. Legăturile dintre grupările mafiote italiene şi cele din Statele Unite au fost slăbite în anii '80, ca urmare a unui război între "familii".


Mafia siciliană se reorientează către oraşele americane, după ce în ultimele două decenii legăturile au fost întrerupte, ca urmare a unui război între Cosa Nostra din Italia şi familiile mafiote din SUA, ce s-a desfăşurat în anii "80. Un raport al parlamentului italian susţine că mafia siciliană a trimis numeroşi oameni în SUA pentru a forma alianţe cu "verii" americani.

În ciuda faptului că familiile mafiote din SUA îşi au rădăcinile în crima organizată italiană, în ultimele decenii acestea s-au separat de organizaţiile din "Cizmă". Raportul arată că mafia americană de origine italiană are în continuare un cuvânt important de spus pe piaţa narcoticelor, dar că în ultimii ani aceasta şi-a diversificat tot mai mult operaţiunile, o piaţă nouă fiind cea a pariurilor on-line.

Drumul deschis de mafioţii italieni care merg în SUA nu este însă cu sens unic. Astfel, numeroşi mafioţi din SUA revin în Italia, de unde au fost expulzaţi în anii '80. Raportul parlamentului de la Roma susţine că, în această perioadă, mafioţii din SUA, de origine siciliană, au reuşit să îşi impună controlul asupra mai multor firme de distribuţie de alimente sau de construcţii.


"Old Bridge"


Parlamentul italian a prezentat acest raport la puţin timp după ce FBI susţinuse exact aceleaşi lucruri, într-un document intitulat simbolic "Old Bridge", cu referire directă la reluarea relaţiilor transatlantice dintre grupările mafiote. Cei care au acţionat în acest caz au fost însă americanii. FBI a arestat aproximativ 80 de persoane, printre care şi actualul şef din New York, al familiei mafiote Gambino, despre care se ştia că menţine legături cu mafia siciliană.


Comisia antimafia italiană recunoaşte succesul FBI, însă consideră că, în ciuda acestor arestări, "Cosa Nostra îşi restabileşte relaţiile cu verii din Statele Unite". "Cei care trebuie să înfrângă Cosa Nostra sunt politicienii italieni", crede Angela Napoli, membru al Comisiei Anti-Mafia din parlamentul de la Roma, citată de BBC. Totuşi, aceasta deplânge faptul că se găsesc tot mai puţini oameni "curajoşi" care să depună mărturie împotriva crimelor mafiei şi că autorităţile "fac foarte puţin pentru a-i ajuta pe aceştia".


"Cei care au depus mărturie împotriva mafiei şi se află acum sub protecţia statului susţin că se simt abandonaţi. Ca o consecinţă a acestui lucru, tot mai puţini oameni sunt dispuşi să iasă în faţă şi să depună mărturie", se plânge oficialul italian.


Mafia siciliană joacă un rol important în viaţa politică şi socială italiană de aproape un secol. Debarcarea aliaţilor în Sicilia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost încununată de succes şi pentru că mafia, ce controla porturile, a colaborat la această operaţiune.