LEACURI POPULARE

Rezumarea primului mesaj :

Apa de argint este un dezinfectant

Anticii se pricepeau neindoielnic la problemele de sanatate! E adevarat ca si din punct de dere ecologic o duceau mult mai bine. Apa era pe vremea aceea pur si simplu un leac unirsal. Izvoarele daruiau sanatate si tinerete celor ce le beau apa.

Astazi, daca bem apa dintr-un izvor, mai ales in timpul rii, riscam sa inghitim si o suma intreaga de bacili, combinati cu azotati, pesticide etc. Medicii recomanda sa fierbem apa, chiar daca este din reteaua de alimentare cu apa. Caci limita filtrelor existente este cunoscuta - ele curata doar impuritatile mecanice, dar nu si germenii patogeni. Dar, prin fierbere, apa isi modifica structura si pierde o serie de microelemente de pret din compozitie. Si apoi, apa nu poate fi pastrata prea mult, chiar daca este fiarta, caci in ea se pot inmulti alte bacterii, ba chiar alge microscopice.

Dar sa ne amintim din nou de cei de odinioara. Se posteste ca Cirus lua cu el in batalii un vas de argint plin cu apa, ba chiar rezerle de apa ale oastei sale le pastrau in vase de argint. Si apa sfintita, pentru a o pastra mai multa vreme, se tine in vase de argint! Oare care sa fie motivul? Ce virtuti are argintul? Se stie ca ionii de argint au efect bactericid. Apa de argint este deci un dezinfectant.

Cine se spala frecnt pe fata cu aceasta apa miraculoasa isi amelioreaza tenul. Ranile spalate cu apa de argint se vindeca mai repede, nu se infecteaza si cicatricele ramase dupa vindecare sint mai putin vizibile. Si pentru pastrarea suprafetelor afectate de arsuri cit mai aseptice este folosita tot apa de argint cea fermecata.

Chiar daca nu toti putem pastra apa in vase de argint, cel putin deocamdata, este bine sa stim ca natura ne-a pus la dispozitie un mijloc sigur de a bea apa necontaminata cu dirsi germeni.

Cum îşi tratau rãnile oamenii din vechime?

Oamenii s-au preocupat dintotdeauna de tratarea rãnilor şi a bolilor, avansând încet dar sigur cãtre o chirurgie cu adevãrat eficace. Istoria chirurgiei este de altfel istoria tratãrii rãnilor. Deşi cauzele au fost cu uşurinţã observate încã din vremuri strãvechi, procesele care se petrec în interiorul rãnii şi factorii care îi influenţeazã evoluţia ulterioarã nu au fost dibuite mai devreme de 2-3 decenii.

Scopul tratamentului era acela de a reduce riscul apariţiei complicaţiilor care puteau fi chair fatale. Durerile, hemoragiile, degenerarea epidermei şi a ţesuturilor de adâncime au testat ingeniozitatea omului de-a lungul veacurilor. Este greu de spus cum a descoperit omul preistoric pansamentele şi unguentele, dar cu sigurantã criteriul a fost cel empiric. Anumite plante au funcţie stipticã; iar apa rece, zãpada, ierburile şi argila grãbesc vindecarea. Printr-un proces de selecţie au apãrut tratamentele de bazã, cam în urmã cu 6-7000 de ani.

Primele documente care conţin informaţii medicale dateazã aproximativ din 2500 a.Hr. Ne referim aici la tãbliţele de argilã mesopotamiene, mai târziu apãrând şi papiri egipteni, deşi se crede cã Papirusul Smith, care trateazã subiectul şi dateazã din 1650 a.Hr., este o cpie dupã un document mai vechi. Multe date s-au adunat şi analizând comportaentul societãţilor preindustriale contemporane. Bergmark (1967) menţioneazã o serie de plante care incã se folosesc de mii de ani, cum ar fi troscotul sau sunãtoarea, a cãror utilitate ar fi putut fi inspiratã de aspectul frunzelor ( sângerii respectiv perforate). Nickell (1959) aratã cã sunãtoarea (hypericum) are proprietãţi antibacteriene, la fel ca lemnul de stajar sau frunzele de creţişoarã, care conţin taninã. Tãtãneasa conţine la rândul ei alatoninã, care nu numai cã este antibacterianã, dar este şi un excelent catalizator al vindecãrii. Ierburile puteau fi aplicate sub formã de balsam sau sub formã de ceai. Compresele, cataplasmele şi unguentele aveau la bazã o gamã variatã de substanţe vegetale, animale şi minerale.

Odatã spãlate, rãnile erau acoperite direct. Cusãturile, deşi practicate de unele triburi sud-americane şi africane, erau totuşi rare. Unele triburi chiar au dezvoltat tehnici chirurgicale complicate, realizând amputãri rituale (indienii peruani sau africanii Masai). Şi chirurgia, şi utilizarea proprietaţilor ierburilor erau domeniul de activitate a unei categorii restrânse, şamanii. Pânã la emergenţa marilor civilizaţii deja se fundamenteazã tratamentele, multe ierburi putând fi amestecate cu miere, grãsime animalã şi unt pentru a spori eficacitatea.

În ciuda separaţiei geografice dintre culturi, cunoaşterea medicalã s-a rãspândit în patru mari areale: Mesopotamia şi Orientul Apropiat; extremul orient şi India; America de Sud şi Polinezia. Au existat desigur legãturi între Mesopotamia, Egipt, Grecia şi Roma, dar şi între Grecia şi India prin intermediul cuceririlor lui Alexandru, deci medicina indianã a pãtruns şi în mediile greco-romane. Originile medicinei chineze se extind mult în trecut. Legendarii împãraţi Yu Hsiung (Impãratul Galben) şi Shen Nung (Impãratul Roşu) au alcãtuit compilaţii cu ierburi terapeutice în secolele 27-26 a.Hr. aici, în ciuda comunicãrii cu mediul indian, chirurgia nu era totuşi la fel de apreciatã. Se crede pe de altã parte cã nivelul ridicat al chirurgiei pe care aceasta îl atinge şi la indienii din Anzi s-a transmis cãtre polinezieni în timpul migraţiilor.

În Mesopotamia, potrivit lui Majno (1975), rãnile se spãlau cu apã şi lapte, dupã care se acopereau cu miere şi rãşinã de conifere, deşi se foloseau şi tãmâia sau smirna. Bandajele se fãceau din in sau lânã, dar nu se ştie nimic despre cum erau oprite hemoragiile. Medicina akkadianã era un amestec de empirism şi magie oricum. “Medicii” proveneau din trei categorii: baru sau ghicitorii, care trebuiau sã stabilieascã un diagnostic; ashipu sau magicienii care sãvârşeau exorcisme; şi asu sau preoţii care fãceau prescripţii şi operaţii, utilizând atât procedee ştiinţifice cât şi incantaţii. Tratamentul nu era foarte ştiinţific nici în Egipt. Niciuna dintre aceste culturi nu deţinea cunoştinţe avansate de anatomie atât cât sã permitã o chirurgie complexã. Magia juca un rol important, iar medicii nu se aventurau sã trateze pacienţi fãrã speranţã, aşa cum o fãceau omologii lor din India. Egiptenii ştiau însã cã o ranã închisã se vindecã mai uşor, inventând drept urmare un bandaj adeziv prin aplicarea de rãşinã pe benzile de in pentru a apropia marginile rãnii. Hemoragiile severe se tratau probabil prin cauterizare.

Cele mai întrebuinţate combinaţii de substanţe în Egipt erau mierea cu rãşina sau mierea cu untura. Lipsa copacilor îngreuna obţinerea rãşinilor, dar smirna se importa în cantitãţi mari. Utilizarea rãşinii poate fi explicatã şi prin superstiţie: pentru cã rãşinile nu se descompun, acestea ar preveni şi evoluţia ulterioarã a rãnii. Scurgându-se din copaci când aceştia sunt vãtãmaţi, rãşinile sigileazã rãnile. Egiptenii au introdus şi o serie de minerale în tratamente. Pigmenţii de cupru obţinuţi din malachit şi crisocol, folosiţi ca fard, au ajuns sã fie aplicaţi şi pe rãni datoritã proprietãţilor antiseptice şi astringente. Compuşii mercurului sunt şi ei antibacterienişi erau la fel de folosiţi. Majoritatea pomadelor se bazau însã pe amestecuri de ingrediente animale şi vegetale, cu miros nu tocmai agreabil.

Medicina greceascã a împrumutat multe de la cea egipteanã, mai ales dupã contactele post 300 a.Hr. Herodot a vizitat Egiptul cam în 450 a.Hr. şi a raportat despre obiceiurile şi practicile de acolo, dar o tradiţie medicalã exista în Grecia din timpul lui Asklepios, 500 de ani mai devreme. Cele mai timpurii referinte le avem chiar din Iliada lui Homer, când sunt pomeniţi chirurgii din armata greceascã. Aceştia nu apelau atât la cauterzare şi ligaturi, cât mai ales la rugãcini şi imunri dupã spãlarea rãnilor. Hippocrate (460-377 a.H.r) a avut o contribuiţie majorã, descriind bolile şi cauzele lor. Acestea sugera cã rãnile contuzionate ar trebui tratate cu alifii pentru a accelera supuraţia , a îndepãrta ţesutul mort şi a reduca inflamaţia. Nu a sugerat cã puroiul ar fi necesar pentru vindecare. Prefera sã lase rãnile la uscat şi sã le spele cu vin sau oţet. Credea cã pânã la urmã, organismul are capacitatea de autoregenerare. Lâna fiartã în apã sau vin se considera un pansament eficace.

Deja pânã în secolul al V-lea bandajatul devenise o artã şi se ştia cã strângerea exageratã poate provoca o cangrenã. Trebuiau echilibrate cele patru umori ale corpului ( sângele, flegma, bila galbenã şi bila neagrã) despre care grecii credeau cã sunt principalele esente corporale. Din dizarmonia acestora ar fi rezultat bolile. Venesecţia era destul de întâlnitã: prin aceasta se elimina sângele de la suprafaţa rãnii, care ar fi stagnat acolo şi ar fi produs dezechilibrul. Se lãsa sã curgã puţin lichid printr-o tãieturã de lângã rana cu pricina. Restul umorilor nocive se eliberau prin purjare şi printr-o dietã anume. Practica era riscantã pentru cã nu de puţine ori se ajungea la pierderi masive de sânge.

Hippocrate aşadar sugera în majoritatea cazurilor ca rana sã fie uscatã, iar la rãnile grave sã se foloseascã pomade consistente. Bandajul era suplimentar. Grecii au introdus folosirea coclelii ca antiseptic, mai puternicã decât malachitul. Dar nimic nu era lãsat la voia întâmplãrii. Mai bine de 200 de temple închinate lui Asklepios au fost ridicate, unde veneau bolnavii nevindecaţi de medici. Oamenii îşi petreceau noaptea în abaton-ul templului, aşteptând o minune. Se pare cã şerpii domesticiţi vaeau un rol esenţial în cult: când individul adormea în aşteptarea lui Asklepois, şerii veneau şi îi lingeau rãnile, amplificând impresia misticã.

Cât despre romani, aceştia nu aveau tradiţii medicale şi medici pânã când grecii s-au stabilit la Roam în jurul anului 200 a .Hr., însoţind armatele romane. Ştiinţa greceascã a fost integratã în lumea romanã şi treptat s-a simţit nevoia popularizãrii cunostinţelor acestora. Pânã la ascensiunea enciclopediştilor s-a acordat puţinã importanţã scrierilor ştiinţifice.

S-au fãcut încercãri de compilare: Marcus Varro (~50 a.Hr.) este creditat (Lyons 1978) cu teoria bolilor contagioase; urmat în eforturile de enciclopedizare de Aulus şi Corneliys Celsus (~40 a.Hr.). despre Celsus nu se ştie sigur dacã a practica profesia de medic, dar trebuie sã fi avut informaţii de primã mânã pentru a compila “De Medicina”. El a scris despre tratarea rãnilor şi a descris pentru prima datã simptomele inflamaţiilor. A fãcut diferenţa dintre rãni şi dureri cronice şi şi-a dat seama cã erau necesare tratamente distincte. Recomanda sutura rãnilor proaspete şi debridarea rãnilor contuzionate pentru a le readuce în starea iniţialã în vederea suturii. A descris o mare varietate de rãni, clasificând şi produsele cu efect astringent, eroziv, stiptic şi coroziv, precum şi instrumentele chirurgicale de la vremea respectivã.

O altã enciclopedie a fost realizatã la scurt timp de cãtre Pliniu cel Bãtrân (23-79), “Historia Naturalis”, o opera giganticã, cu 37 de volume. Enciclopedia nu cuprindea însã informaţii directe, ci se baza exclusiv pe operele altor autori. La 100 de ani de la moartea lui Pliniu, Galenus (129-200) ajunge la Roma din oraşul sãu natal Pergam, unde lucreazã ca medic pentru gladiatori. Atinge în curând o faimã considerabilã, ajungând medicul personal al împãratului Marcus Aurelius. Aprecia importanţa fundamentalaã a anatomiei şi fiziologiei, precum şi a experimentului. Ipotezele sale medicale au fost în mare parte acceptate pânã în vremea Renaşterii. Galenus se încredea mult în medicamente, deşi toatã viaţa a suferit de teama otrãvirii. Susţinea polifarmacia, dar din cauza neîncrederii faţã de neguţãtori îşi aduna singur materiile prime. O datã chiar cãlãtoreşte în insula Lemnos pentru a achiziţiona argilã roşie, una dintre metodele sale favorite de tratare a rãnilor, alãturi de pânzele de pãianjen sau cerneala de scris. Prestigiul unanim acceptat al lui Galenus, care l-a umbrit cu desãvârşire pe Celsus, avea sã îi asigure popularitatea pe termen lung.

Pătrunjelul şi bolile de rinichi

După părerea mea, rinichiul este organul central al corpului nostru. Ar trebui să-l curăţăm periodic de to­xine, la intervale de câteva luni, şi atunci multe alte funcţii organice, de exemplu tensiunea arterială, s-ar normaliza de la sine. Această detoxifiere se face cu ceai de pătrunjel şi lapte bătut degresat.
Pentru ceai, luaţi o mână de frunze proaspete cu tot cu codiţe, tăiaţi-le mărunt şi puneţi-le pe foc, în ju­mă­tate de litru de apă rece. Înfierbântaţi apa şi lăsaţi-o să fiarbă trei minute. Cu puţin înainte de sfârşitul celor trei minute, adăugaţi o linguriţă rasă de splinuţă şi
încă una de coada-calului (amândouă uscate). Luaţi vasul de pe foc, acoperiţi-l şi lăsaţi să infuzeze zece minute. Apoi strecuraţi ceaiul şi beţi-l cu înghiţituri mici, neîn­dulcit sau îndulcit cu miere. Cura durează două săptă­mâni şi se face cam de trei ori pe an. (E important să cău­taţi o coada-calului crescută pe un sol pietros.) Completaţi această cură cu lapte bătut degresat. Dacă îl toleraţi bine, beţi o jumătate de litru pe zi, deşi ideal ar fi chiar un litru. Cumpăraţi un produs de bună cali­tate, pentru că altfel riscaţi să nu obţineţi efectul scon­tat. (Ceaiul de pătrunjel nu se recomandă în nefrită, agravează inflamaţia ţesutului renal.)
URSULA TEMPEA, asistentă medicală - Braşov

Micoză la picioare

Se pun la fiert într-o oală 5 litri de apă şi când în­cepe apa să fiarbă, se adaugă 10 căpăţâni de usturoi pisate cu coajă cu tot, 2 cutii de pelin, 2 cutii de gălbe­nele şi 2 cutii de muguri de plop. Se fierb 15 minute, cu capac. Apoi lichidul se filtrează şi se pune într-un lighean. Se stă 30 de minute cu picioarele în fiertura care trebuie să fie rece. În lichidul din lighean mai adău­gaţi un plic de bicarbonat de sodiu şi 1 l de oţet de mere. Apa nu se aruncă, se poate folosi de 5 ori. A şa­sea zi se fierb alte plante. După baie, se unge locul cu alifie şi se trage un ciorap. Se fac măcar 15 băi. Alifia se prepară din răşină de brad, ceară de albine, pelin, trei-fraţi-pătaţi, muguri de plop şi propolis. Se topesc ceara şi răşina (câte 100 g) pe baie de abur, se adaugă plantele (câte o lingură) şi propolisul (o sticluţă de tinctură). Se strecoară şi se pune în recipiente de sticlă, la rece.
ŞERBAN ION - Bucureşti



Ten frumos cu ulei sfinţit

Am citit în revistă multe întrebări despre problemele de sănătate ale pie­lii, mai ales ale tenului. Eu am găsit un remediu foarte simplu şi care nu este costisitor. De mică, am avut pe faţă nişte ciuperci care se vedeau ca nişte pete şi care se sim­ţeau şi la atingere, dar nu le-am putut trata cu nimic.


În ultimul an, din cauză că m-am îngrăşat, am început să fac şi bubiţe. Am dat cu Nidoflor, cu iod, cu spirt, am luat pastile, dar nu am putut rezolva nimic. Până când mi-a venit ideea să îmi ung faţa cu ulei sfinţit la Sfântul Maslu. Mă ungeam seara, şi deşi perna s-a cam îngălbenit, mie au început să îmi treacă toate bubiţele, petele, şi am observat cum zonele cu ciupercă se usucă. Aşa că acum am un ten care este mult mai curat. De aceea, recomand acest ulei pentru toţi cei care au probleme cu tenul, bube mari, acnee etc.
Menţionez că uleiul de la Sfântul Maslu se pune în mâncare (nu la prăjeli, pentru că este sfinţit şi nu se poa­te arunca la canal). Eu mi-am făcut o sticluţă pe care o ţin în frigider şi din care beau câte puţin după fiecare masă. O altă sticluţă, mai mică, o ţin pentru uns locurile dureroase sau rănile. Eu cred că acest ulei poa­te vindeca foarte multe boli. Este important ca uleiul să fie dus la Sfântul Maslu, înaintea începerii celor şapte rugăciuni de sfinţire. El se pune pe masa dinainte pregătită în biserică, într-o sticlă cu dopul scos. Este important ca Maslul să fie făcut de cel puţin doi preoţi, care să fie de la început îm­pre­ună la slujbă, şi ca Maslul să fie făcut co­rect, nu în manieră prescurtată. Pentru un Maslu bun, mergeţi la mânăstiri, de exemplu, în Bucureşti, la Patriarhie, la biserica Sfântul Spiridon Nou, la mânăstirea Radu Vodă, dar şi la alte biserici, unde nu se prescurtează slujba. Avantajele acestei Sfinte Taine sunt multe: se iartă păcatele, se vindecă sufletul şi trupul, se scot chiar şi demonii.
Urez multă sănătate redacţiei revistei dvs. şi cititorilor ei!
ANDREEA - Bucureşti, e-mail: [email=%20andreea_neac@yahoo.com]andreea_neac@yahoo.com[/email]

Cum scăpăm de bătături

Pentru bătăturile uscate, se fac băi cu apă fier­binte, în care se adaugă săpun lichid şi bi­car­bonat de sodiu, pentru înmuierea pielii înăsprite, apoi se aplică comprese.
* Se taie cu foarfeca 3-4 fire de trifoi cu flori. Se decupează din tifon un pătrat pe care se pun 3 linguri de plantă şi colţurile se leagă cu aţă. Tamponul se scu­fundă în apă clocotită pentru câteva secunde, se răceşte puţin şi se aplică pe bătătură.
* Se decupează din lămâie o bucăţică de coajă, în aşa fel ca să aibă şi un strat de miez cu suc, şi se pansează pe locul bolnav.
* O bucăţică de frunză de aloe tăiată transversal se aplică pe bătătură şi se prinde cu leucoplast.
* Terci de cartof crud, dat pe răză­toarea cu orificii mici, se aplică pe bă­tătură şi se acoperă cu tifon.
* Bătrânii aplicau pe bătături o bu­căţică de carne proaspătă.
* Un căţel de usturoi mai mare se coace în cenuşă fierbinte, se taie în 2 jumătăţi pe lungime şi se aplică pe locul afectat.
* Coaja uscată de ceapă se mace­rează în oţet, timp de două săptămâni. Se scoate o linguriţă de coji, se storc puţin şi se aplică pe bătătură un strat de 2-3 mm.
* Pe bătătura du­re­roasă se aplică un amestec preparat din părţi egale de gră­sime, de usturoi pisat şi pul­bere de cre­tă sau făină de ma­zăre uscată.
* Se aplică pan­sa­mente îmbibate în suc proaspăt din plantele pe care le avem la dis­poziţie: laptele-cucu­lui (alior), păpădie, muşcată roşie, pod­bal, iederă, aloe, ceapă verde.
ELENA JOSAN - Vaslui

Alifie minune pentru hemoroizi

Oricât este boala de veche, cu sângerări, se rezolvă din 3-4 ungeri. Se fierbe carne de oaie, se lasă să se răcească şi când seul e întărit, se culege cu o lingură. Într-o cratiţă, pe foc mic, se pun o lingură seu cu o lingură de sare fină. Se amestecă până se topeşte. Se ia cratiţa de pe foc şi se mai pune o lingură de petrol. Se lasă la sleit, apoi se unge locul bolnav.

Dureri de şale

Se iau 3 frunze de varză (sunt bune cele mai de lângă pământ, care se usucă). Dacă sunt mari, se spală, se taie nervura groasă de pe mijloc, se aşează una peste alta, ca ţigla pe casă, se zdrobesc cu bătătorul de carne, să lase apă. Apoi se pun într-o cratiţă pe foc mic. Atenţie, când este caldă cratiţa, sunt calde şi frunzele. Se pun pe şale, cât se suportă de calde, de seara până dimineaţa. Se stă în pat, la căldură. Dimineaţa se scot şi locul se spală
cu apă călduţă. Procedeul se repetă.
LUPU CAROLINA - Reşiţa

Pentru vindecarea arsurilor

Vă ofer o reţetă foarte eficientă pentru arsuri: 250 g ceară albă, curată, de albine, 1 pachet de unt, 2 lin­guri ulei; se topesc împreună pe foc, du­pă răcire se pune alifia pe o pânză de in, bumbac sau câteva straturi de com­prese sterile şi se aplică pe lo­curile afectate. La 12 ore, se schim­bă pan­samentul. Stra­tul de pastă să aibă o grosime de aproxi­mativ 3 mm (ca şi untul uns pe pâi­ne!). Să­nătate!
LUCIA COLAN - Cluj-Napoca

Afte bucale





Pe o linguriţă se zahăr se pun 8-10 picături de tinctură de propolis şi se ţine zahărul în gură până se dizolvă. Se administrează de 3-4 ori pe zi. Tratamentul poate fi făcut şi preventiv, în lipsa aftelor bucale. De asemenea, poate fi administrat şi în afecţiuni ale gâtului. Vă doresc sănătate!
ADRIANA - Ploieşti

Scăderea colesterolului

Vă recomand un ceai făcut din ventrilică. Se prepară astfel: o lin­gu­riţă cu vârf la 250 ml de apă clo­cotită. Se lasă să stea puţin, apoi se strecoară şi se beau 2 ceşti de ceai pe zi. De asemenea, folosiţi în meniul dvs. zilnic usturoi, ceapă, fasole, mazăre verde, mor­covi, ţelină şi alte alimente bogate în calciu, potasiu şi vitamina C. Toate acestea reduc substanţial nivelul de colesterol. Aceeaşi acţiune o are şi uleiul de măsline presat la rece, ca şi uleiul de nucă, care se poate bea în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, o linguriţă, după care sugeţi o felie de lămâie. Eu, folosind această re­ţetă, am ajuns să scad nivelul de colesterol de la 285 la 177. Sănătate!
SALOMIA ŞTEFAN - Sibiu

Fibrom uterin

Aş dori foarte mult să ajut şi eu pe unii dintre bol­navii care, cu disperare, apelează la ajutorul dvs. Foarte multe femei se plâng de fibrom uterin. Şi eu m-am confruntat cu un fibrom timp de 13 ani. Vă ofer un tratament foarte eficient, care m-a ajutat în totali­tate. Reţeta: rădăcină de tătăneasă de la plafar (circa 300 g) se introduce într-o sticlă de 1 l şi se comple­tea­ză cu ţuică de casă. Se lasă la macerat timp de apro­ximativ 15 zile, agitându-se din când în când. Apoi se strecoară în altă sticlă curată. Se ia câte o linguriţă îna­in­te de masă, de trei ori pe zi, în puţină apă. Trata­mentul se poate repeta. Efectul este 100%. Eu m-am vindecat şi mulţumesc lui Dumnezeu.
ANA MUŞAT - Brăila

Citeste tot articolul

Protectia noastra, mediul si comportamentul

Nimeni dintre noi nu-si doreste sa aiba parte de boli, suferinte si pierderi. Cu totii ne dorim sa gasim metode si mijloace pentru a ne asigura o protectie ideala impotriva a tot ce este rau. Trebuie sa tinem seama de faptul ca omul este influentat de mediu, de anturaj si de propriul comportament. De aceea, o protectie ideala este data de curatenia ideala a celor trei componente: trupul, sufletul si spiritul.



Primul factor - curatenia trupului



Corpul isi indeplineste actitatea folosindu-si energia cinetica - miscarea. El are nevoie de aer si hrana. Conform filosofiei orientale, aerul este hrana cosmica, iar hrana propriu-zisa - hrana paminteana. Daca aerul si alimentele nu sint curate, nu putem avea sanatate. Si nici un fel de medicamente nu pot fi de ajutor in aceasta situatie!

Curatenia trupului include si locuinta, mediul in care traim. Putini stiu ca principalul factor ce determina calitatea locuintei din punct de vedere ecologic este aerisirea corespunzatoare. Aerul cel mai daunator este la ultimele etaje ale zgirie-norilor si blocurilor inalte.

Foarte importanta este locuinta



Omul nu trebuie sa locuiasca mai sus de coroanele copacilor, adica la etajele doi sau trei. Din fereastra casei, pentru a mentine un echilibru psihic corespunzator, este bine sa se vada un lac (un riu, mare, ocean) sau spatii verzi - un parc, o padure, o livada sau macar un pilc de copaci.

Locuind la etajele superioare, acestea influenteaza psihicul in mod negativ. Iata de ce in Occident cei mai bogati locuiesc in zone indepartate de aglomeratia metropolelor, in resedinte cu cel mult doua-trei niveluri, inconjurate de multa verdeata, apa si flori.

Cele mai potrite materiale de constructie pentru o locuinta sint lemnul si caramida. Cele mai putin potrite sint granitul, betonul, marmura si betonul armat.

Inaltimea cea mai indicata pentru camerele de locuit este de circa 2 m 75 cm. Cind camerele sint mai joase, volumul de aer este insuficient, iar cind sint mai inalte, se produce un efect nedorit asupra psihicului.

Mobila trebuie sa fie din lemn, deoarece placile aglomerate degaja caldura, vapori toxici, datorita rasinilor formaldehide continute in cleiul folosit.

Tapetul cel mai bun este cel din hirtie sau pinza, dar cel mai bine este ca peretii sa fie dati cu var.

Ce ne fac cimpurile electromagnetice



Viata noastra este foarte puternic influentata de cimpurile electromagnetice. Este interzis sa locuim la mai putin de 300 m distanta de liniile de inalta tensiune. O alta sursa de radiatii nocive o constituie computerul. Radiatiile emise de calculatoare afecteaza cu precadere organele sexuale, indeosebi ale barbatilor, ducind pina la impotenta. S-au constatat, de asemenea, efecte daunatoare ale acestui tip de radiatii si asupra ochilor si, mai ales, asupra singelui, producind leucemie!

Alte radiatii cu efecte nebanuite sint ultrasunetele. La anumite frecvente, ele dau senzatii de panica, lesinuri etc.

Cum reactionam la anturaj



Anturajul este un factor extrem de important. El include familia, profesorii, prietenii, colegii, vecinii. In aceeasi categorie se include si starea corpului, imbracamintea si starea locuintei.

Hipnoza reprezinta un factor foarte important. Un procent de 80 la suta dintre oameni sint foarte sensibili la hipnoza. Iar anturajul poate influenta comportamentul, starea de spirit si sanatatea fiecaruia in ambele sensuri - atit in bine, cit si in rau!

Poate parea ciudat, dar nu trebuie sa fim excesiv de sinceri cu toata lumea. Oamenii se afla la niveluri diferite de dezvoltare si nu pot intelege si accepta fiecare pe celalalt. In concluzie, trebuie sa destainuim doar ceea ce sintem siguri ca interlocutorul nostru poate intelege. In caz contrar, sinceritatea unuia poate produce celuilalt emotii negative: dispret, neincredere, rautate, indie, lipsa de respect, tristete, agresitate, chiar si strigate si injurii.

Provocind asemenea reactii, putem cobori la un nivel inferior, coborindu-i si pe ceilalti. Acesta este un proces foarte daunator, deoarece gindurile si cuntele rostite au energie proprie, iar aceasta poate actiona favorabil sau potrivnic, atit celui ce le emite, cit si celor ce le receptioneaza.

Iata de ce sinceritatea, discutia deschisa nu trebuie sa fie la fel de sincere si deschise cu toata lumea! Cu prietenii vom fi mai deschisi, mai sinceri, cu strainii - mai putin.

Reactia la factorii de clima



La fel procedam cind sintem in mijlocul naturii: cind este cald si frumos, stam intinsi la soare, ne bronzam, sintem deschisi si nu ne temem sa ne expunem, deoarece natura nu ne va face rau, nu va dauna, ci va ajuta organismul, dindu-i energie si sanatate. Iar cind este ploaie sau furtuna ori scol, iesim cit mai putin din casa, iar daca sintem nevoiti sa iesim totusi, ne imbracam, ne acoperim cu haine potrite - impermeabile, haine calduroase etc.

Doar oamenii cu adevarat puternici nu se tem de intemperii, nici de cataclisme. Iar acestia sint destul de putini, din pacate!

Cit de improtante sint relatiile de familie



Relatiile de familie sint foarte importante pentru sanatatea fizica si psihica a fiecaruia. Sa exemplificam cu o situatie des intilnita: sotul si sotia se intorc acasa de la serciu, and un program la fel de incarcat. Iar acasa nu ii asteapta masa pusa, caci nu are cine sa o pregateasca. Sotia trebuie sa se ocupe cit mai repede de cina (sau prinz), caci barbatii den mai nervosi cind le este foame, mai ales dupa o zi mai grea, mai stresanta. Adesea sotul se grabeste sa-si verse focul, ii reproseaza sotiei dezordinea din casa, masa ce nu este pregatita etc., uitind ca si ea abia a intrat pe usa, ca si ziua ei a fost la fel de stresanta si ca si ei ii este foame.

Cind incepe sa se certe, aura sotului se modifica, devenind plina de denivelari si protuberante: pur si simplu, in asemenea momente, aura certaretului are coarne energetice! Daca sotia se lasa antrenata si coboara si ea la acest nivel energetic calitativ inferior, al agresitatii, imediat si aura ei se alege cu aceleasi coarne - si scandalul este gata.

Daca insa sotia va da dovada de mai mult calm si intelepciune si se va abtine, isi va compatimi sotul si-l va mingiia, va avea loc o interventie energetica la nivelul aurei acestuia, iar coarnele agresive vor disparea. Daca si sotul este un om rational, el se va calma si, cum intre timp masa este gata, se va rezolva si problema majora de la care a pornit totul: vor minca intr-o atmosfera calma, dupa care totul va parea mai putin tragic.

Pentru eliminarea tensiunilor, a stresului, este bine sa se faca un dus reconfortant sau o scalda intr-un lac sau bazin in aer liber. La fel de benefic este sa umblam desculti pe pamint, iarba sau nisipul plajei. Daca vrem sa scapam de energiile negative, sa dam curs acestor recomandari. Prin urmare, atentie, soti si sotii! Plimbati-va cit mai des in aer liber, faceti dus (sau baie) si oferiti-va unul celuilalt o mingiiere si o vorba buna.

Legaturile cu rudele si cu copin



Nu uitati sa aplicati acelasi tratament si copiilor, caci acestia au multa nevoie de iubirea si migiierea parintilor. O altmosfera destinsa si sanatoasa in casa si familie sint chezasia sanatatii parintilor si copiilor. Si poate nu vom uita sa oferim un pic de caldura sufleteasca parintilor si bunicilor, adica rstnicilor din familie.

Dar, in afara parintilor si copiilor, fiecare este inconjurat de multe rude (pe care nu le alegem), colegi, prieteni, cunostinte - unele intimplatoare, intilnite pe strada sau in autobuz. Toata aceasta multime - care formeaza anturajul - influenteaza mintea si constiinta fiecarui om. Si nu degeaba se spune in popor: Spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti! Proverbul se confirma de fiecare data.

Un om inconjurat de cheflii si alcoolici, daca nu are tarie de caracter, va simti curind nevoia sa li se alature, putind ajunge chiar mai rau decit ei! In schimb, intr-un anturaj de oameni seriosi, cu o comportare demna de lauda, vrind-nevrind cei mai putin demni de a fi admirati vor fi influentati in sens pozitiv. Exemplul este molipsitor.

Despre vampirii energetici



Vampirii - egoistii care fura energia - se intilnesc mai des decit am putea crede. Uneori sintem inconjurati de oameni aparent iresponsabili, doar ca in prezenta lor ne simtim jenati, deranjati de ceva. De ce? Pentru ca exista oameni ce absorb, fura energia celor din jur, uneori fara sa-si dea seama de aceasta.

Cea mai mare parte a acestor vampiri energetici sint egoisti. Ei pot fi impartiti in trei categorii: slabi, subtili si primiti.

Egoistul slab adora sa mearga foarte des in zita, deoarece nu are suficienta energie proprie. Unui astfel de tip ii place sa primeasca daruri, dar nu-i place sa daruiasca. Adora sa primeasca laudele celor din jur si, permanent, se plinge de ata pe care o duce, pentru a fi compatimit, caci cei ce il compatimesc ii ofera din energia lor.

Egoistul subtil este cunoscut de toti ca atare. Ii place sa fie respectat, sa fie adulat, sa se afle mereu in centrul atentiei generale, sa fie ingrijit (in casa este stapinul absolut, ceilalti trebuie sa il serveasca fara murmur). Poate promite multe, dar niciodata nu va face nimic din ce-a promis!

In schimb, pretinde sa fie recompensat imediat pentru ceea ce promite ca va face. In aceasta categorie sint incluse si persoanele la a caror simpla aparitie dispozitia generala este stricata instantaneu.

Egoistul primitiv ii deranjeaza si-i enerveza pe toti cei din jur, pentru a le lua energia. Tuturor le este rau, dar lui ii este bine. Este un om rau, agresiv. Ii agreseaza pe ceilalti si, prin forta, le ia ceea ce le apartine - isi insuseste energia, timpul si sanatatea celorlalti. Adora puterea si ii place sa priveasca suferinta celor din jur, ii este bine cind celorlalti le este rau, se bucura de suferinta altuia.

In contact cu astfel de oameni, cei agresati de el isi pierd energia si se imbolnavesc, pierzindu-si buna dispozitie si sanatatea. Egoistii ii trag inapoi pe cei din jur. Ei se simt bine, prospera, in timp ce persoanele carora li se ia energia se intristeaza, se ofilesc si se usuca pe picioare, aparent fara motiv. De aceea, in popor exista din vechime tendinta de a-i pri cu atentie pe cei in jurul carora se imbolnavesc in mod ciudat si mor fara vreo cauza edenta persoane apropiate (sot, sotie, copii).

Uneori insa, chiar egoistul poate muri, din exces de energie (i se apleaca, cum se spune).

Cit de esential este spiritul



Acest factor include gindurile, cuntele, faptele, intreg comportamentul. Iar calitatea acestui factor este determinanta.

In 1997, academicianul rus Gundarov a facut un studiu prind cauzele cresterii bruste a mortalitatii in Rusia. Cauzele sint infarctul, congestia si accidentele cerebrale, cancerul. Si nu datorita accentuarii tendintelor spre fumat si consum de alcool - acestea nu au fost nicicind prea scazute.

Cauza reala o constituie factorul moral si emotional. Cu cit o societate este mai pacatoasa, mai lipsita de principii morale, cu atit mortalitatea creste.

Preocuparile de azi: trupul si materia



In prezent, oamenii sint preocupati cu precadere de trup, de material, lasind deoparte sufletul, spiritul. Numai ca, din pacate, cauza principala a tuturor bolilor este mintea, psihicul, spiritul.

Cind omul este sanatos, este calm si are un psihic normal, aura sa are o forma ovala (ca un ou), inconjurind intregul corp. Cind apar insa schimbari, cum ar fi o suparare, neliniste, boala, aura capata o forma neregulata, cu protuberante in unele locuri (exces de energie in unele organe) si adincituri sau chiar gauri in altele (lipsa energiei in unele organe). Astfel de aure pot fi ate cu o pata de cerneala. Daca aura se resileste, intreg organismul isi rene la normal.

Cind si de ce apar bolile



Toate bolile apar, in primul rind, din cauza comportamentului incorect. De exemplu, daca un om simte plictiseala, tristete, dor, este abatut, are sperante desarte, atunci omul se va imbolna de plamini. Daca se infurie des, se cearta frecvent sau isi inghite necazul - se va imbolna de ficat. Cei ce-si insusesc ceea ce nu le rene de fapt si de drept, se imbolnavesc de pancreatite, iar sexul excesiv conduce la boli ale zonei uro-genitale (afectiuni ale rinichilor, cii urinare, dar si ale prostatei sau ovarelor).

Emotiile nestapinite au un efect negativ asupra organismului. Strigatele ne fac sa pierdem multa energie, la fel ca ura sau frica. Acelasi efect negativ il au narcoticele, tutunul si alcoolul.

Inteleptii din Orient sint de parere ca natura, aerul curat si ata simpla sint benefice sanatatii si etii omului. Confucius spunea ca omul trebuie sa aiba constiinta, dar sa ete situatiile nelinistitoare. El este dator sa ete greselile, sa fie curajos, dar sa alunge orice temeri.

Un om demn de respect trebuie sa inspire respectul prin faptele sale.

Produsele lactate si efectele lor asupra sanatatii noastre

Laptele si produse din lapte se numara printre alimentele de o importanta deosebita in perioada de crestere a copilului si in timpul sarcinii sau lactatiei, precum si de-a lungul intregii vieti. Din pacate, in ultimii ani, oamenii prefera alimentele bogate in grasimi si proteine, care contribuie la aparitia unor probleme de sanatate diverse la maturitate sau la batrinete. Cu toate ca acestea sint alimente binefacatoare pentru sanatate, ele trebuie consumate moderat.

Laptele si supravietuirea



Laptele este un produs natural special - alimentul de baza pentru copii si mincarea initiala a puilor mamiferelor. El este considerat hrana vietii, legatura dintre mama si prunc. De multe ori este asociat cu supravietuirea in primii ani de viata si cu dragostea mamei si pentru mama, astfel ca nu este de mirare faptul ca multi sint oarecum dependenti intreaga viata de aceasta esenta dulce a vietii. Teoretic, laptele este primul aliment de la care invatam gustul dulce si cel care ne face apoi sa simtim neia de zahar.

Ce este intoleranta la lactoza



Lactoza, care este zahar pur, ar trebui sa fie usor de digerat si folosita pentru a da energie organismului, dar unii copii sint intoleranti la lactoza. Chiar si multi adulti sint sensibili la zaharul din lapte, devenind alergici la aceasta substanta. Aproape jumatate din populatia globului prezinta intoleranta la lactoza, ceea ce poate duce la balonare, dureri abdominale si diaree dupa ce se bea lapte. Din fericire, majoritatea copiilor nu au reactii adverse la laptele mamei si nici la alte produse din lapte, cel putin in primii ani de viata.

Atunci cind laptele mamei este inlocuit in alimentatia sugarului cu alte tipuri de lapte, de capra sau de vaca, alergiile la lapte au o incidenta mult mai mare. Aceste tipuri de lapte sint mai bogate in proteine, iar organismul bebelusului nu poate face fata invaziei de celule proteice noi.

Albumina si cazeina din lapte sint doua proteine fata de care oamenii, in special copin, pot avea diverse reactii adverse, laptele fiind principalul aliment care da alergii. Acestea se manifesta prin inrosiri ale pielii, eczeme, otita medie cronica, hiperaciditate si alte probleme de sanatate.

Cel mai bun mod de a determina daca laptele este vinovat de diferitele stari de sanatate ale unui copil este intreruperea administrarii oricarui produs alimentar pe baza de lapte timp de trei-patru saptamini si apoi reluarea alimentatiei cu produse lactate. Daca nu apar efecte adverse, atunci inseamna ca intoleranta la lapte este problema si trebuie testate si celelalte alimente din dieta copilului in acelasi mod. Daca apar alergii usoare, totusi se poate reintroduce laptele in alimentatia copilului dupa o perioada de o luna sau doua de pauza. Acest lucru ajuta la reducerea capacitatii alergice pina la stadiul in care aceasta devine insesizabila. De asemenea, se poate adopta metoda de a administra lapte si produse lactate o data la patru zile, astfel incit substantele existente in lichid sa fie mai bine tolerate de organism. Mai mult, se pare ca folosirea unor substituenti, cum ar fi laptele de capra sau, cel mai indicat, laptele de soia sau de nuca, ajuta foarte mult la combaterea acestor alergii.

Care este compozitia acestui aliment



Chiar si pentru adulti, laptele de vaca si produsele alimentare aderivate din el nu sint ideale pentru a fi consumate zilnic, in special cele produse industrial. Se stie ca atunci cind o mama este suparata si isi alapteaza copilul, acesta va avea probleme intestinale. Astfel, sa ne gindim care ar fi reactia oamenilor la laptele luat de la niste animale care nu sint tratate corespunzator, batute, prost hranite.

Daca este sa vedem partea frumoasa a lucrurilor, laptele este un aliment bogat in proteine si o sursa importanta de calciu. Echilibrul dintre aminoacizii esentiali pe care ii contine este mult mai mare decit in cazul legumelor. Laptele contine, de asemenea, multe vitamine B, inclusiv B6 si B12, vitaminele A, D si E, cea mai mare parte a mineralelor - desi are in principal calciu si fosfor -, precum si potasiu si sodiu. Include cantitati infime de zinc, fier, seleniu, magneziu si cupru, precum si putina vitamina C, dar cu siguranta nu destula cit sa vina in intimpinarea neilor organismului.

Un pahar cu lapte contine circa 300 de miligrame de calciu, un nivel ridicat care nu poate fi gasit in alte alimente, precum si fosfor, care este un element esential pentru sanatatea sistemului osos. Alte produse alimentare, precum carnea, nucile sau diversele tipuri de seminte au un mai mare continut de fosfor. Multe feluri de brinza contin si ele foarte mult calciu.

Calciul este bun pentru oamenii in virsta si pentru cei cu hipertensiune arteriala, deoarece ajuta la relaxarea tonusului vascular si uneori reduce tensiunea musculara. Foarte important este faptul ca nivelurile ridicate de grasimi din lapte pot duce la cresterea colesterolului si a triglicemiei singelui, care au drept rezultat marirea riscului de a face ateroscleroza si crearea unor probleme de sanatate diverse asociate cu hipertensiunea si bolile cardiovasculare. Astfel, nu se recomanda populatiei adulte consumarea laptelui sau a produselor lactate in cantitati mari.

Ce ne pot face grasimile din lapte



O mare preocupare a medicilor o reprezinta continutul mare de grasimi din lapte. Consumarea regulata a laptelui integral sau a produselor lactate integrale conduce la cresterea continutului de grasimi, acest lucru avind drept efect aparitia unor boli. Laptele integral este format din 3,5 la suta grasimi, dar aproximativ jumatate din cele 150 de calorii pe care le contine un pahar cu lapte au 8-9 grame grasimi (la noua calorii pentru un gram).

La laptele smintinit grasimile pe care le contine laptele integral sint reduse la jumatate. Laptele integral sarac in grasimi si laptele smintinit sint asemanatoare din punct de vedere al continutului de minerale si vitamine, precum si in ceea ce priveste nivelurile de proteine si carbohidrati. Singura diferenta este cantitatea de grasimi. O alta preocupare a specialistilor este ca aceste tipuri de lapte sint de cele mai multe ori produse procesate. Astfel, laptele natural care iese din ugerul vacii este, in timpul procesarii, fiert, tratat cu diferiti emulgatori si conservanti si diluat pentru a se crea latele pasteurizat. In timpul acestui proces, laptele pierde vitaminele A, B12 si altele, precum si biotina.

De multe ori, vitamina A si vitamina D difuzata sint apoi readaugate in lapte pentru a-l fortifica.

In principiu, procesul implica amestecarea grasimilor din lapte in globule micute, astfel incit sa nu se separe apa de grasime cum se intimpla atunci cind laptele este lasat mai mult timp fara a fi consumat. Este posibil ca acest proces sa fie si motivul pentru care este afectata capacitatea organismului de a digera si a folosi aceste grasimi.

Adultii s-o lase mai moale cu laptele



In general, nu se recomanda consumarea laptelui de catre adulti. Un pahar cu lapte cald inainte de culcare poate ajuta la un somn bun pe timpul noptii, cel mai probabil datorita continutului substantei numite triptopan. Dar necesarul de calciu si de proteine poate fi luat si din multe alte alimente.

Ceaiul din flori de musetel sau radacina de valeriana poate ajuta si el in ceea ce priveste somnul, daca nu se doreste consumarea laptelui cald.

Pentru adultii care tolereaza produsele lactate, care nu sint supraponderali, nu au tensiune arteriala mare, niveluri mari de grasime in singe sau nu au avut in familie suferinzi de boli de inima se recomanda consumarea moderata a laptelui si produselor derivate din acesta, dar nu zilnic, deoarece poate lua nastere o sensibilitate la lapte care va elua in timp. Se crede ca iaurtul si kefirul, cu toate ca unora nu le plac aceste alimente, sint probabil cea mai buna cale de a ne lua portia zilnica de substante nutritive pe care le contine laptele.

Untul trebuie consumat in cantitati mici



Untul, facut din lapte integral cu ajutorul unei masini (sau putine, daca procesul nu se desfasoara industrial), contine in principal grasimea din lapte. Este un produs foarte bogat in grasimi (doua treimi grasimi saturate) si colesterol, in care se afla cantitati mari din vitaminele A si D. Are niveluri minime de alte vitamine si minerale (gustul sarat arata ca are sodiu) si are destul de multe calorii (100 la o lingura de unt). Pentru ca are un gust usor dulceag si pentru ca are multi saturati, untul nu se dezintegreaza foarte usor, de aceea este foarte des folosit la gatit si la preparatul produselor de cofetarie, cu cartofi copti, cu paste fainoase, legume si alte mincaruri fierbinti. Untul este sanatos daca este consumat in cantitati mici, dar este un aliment care da foarte usor reactii nedorite ale organismului.

Iaurtul - produs pentru o viata sanatoasa



Iaurtul este considerat alimentul sanatos din familia lactatelor. Este considerat unul din alimentele care ajuta la prelungirea vietii. Iaurtul reprezinta produsul final al procesului fermentatie atit a laptelui integral, cit si a celui degresat, care actioneaza asupra bcteriilor din lapte si asupra fermentilor. Bacteriile simpatice din intestinul uman - Lactobacillus acidophilus si Lactobacillus bulgaricus - sint cele care ajuta la prepararea iaurtului. Iaurtul este o forma de lapte acru care devine mai sarac in calorii si grasimi, de obicei acest proces avind drept rezultat crestrea nivelurilor de vitamina B. De asemenea, multe minerale devin si ele mai concentrate, iar continutul de calciu creste. Iaurtul, la fel ca si alte produse lactate de acelasi fel, este mai sil si rezista mai mult timp pastrindu-si calitatile.

De obicei, iaurtul este corelat cu efectele sale benefice asupra organismului. Multi il consuma drept adjuvant al digestiei. Iaurtul acidofil ajuta la redobindirea florei bacteriene normale a colonului, ceea ce duce la o digestie completa si la o valorificare mai buna a alimentelor bogate in fibre.

Iaurtul poate fi consumat ca atare, amestecat cu cereale sau ca supliment pentru sosuri. Iaurturile degresate au inceput sa fie tot mai mult consumate de populatie in ultimii ani, o data cu cresterea numarului de persoane supraponderale care r sa dea jos kilogramele in plus. Iaurturile inghetate au inceput sa cistige si ele teren in defaarea inghetatei traditionale. De asemenea, pe piata exista foarte multe sortimente de iaurturi cu fructe sau cu zahar, dar acestea nu sint la fel de sanatoase precum cele naturale si nici nu sint indicate persoanelor care urmeaza cure de slabire. De foarte multe ori, oamenii care au deficienta de lactaza se simt foarte bine atunci cind maninca iaurt, deoarece cea mai mare parte a lactozei a fost prelucrata in timpul fermentari si a fost transformata in acid lactic.

Pisica - animalul meu preferat

A avea o pisica presupune mult mai mult decit a avea ceva de care sa te ocupi. O pisica nu cere mult spatiu pentru a fi ingrijita. Nu este nevoie de o curte mare, ca atunci cind aveti in grija un ciine. Ea se multumeste si cu mai putin. E foarte atenta cu stapinul ei, insotindu-l peste tot.

Intr-adevar, ingrijirea unei pisici implica mai putina atentie si solicitare din partea noastra, spre deosebire de cazul in care avem un ciine. Totusi, sint citeva lucruri de care trebuie intotdeauna sa tinem cont.

Iata citeva sfaturi pe care ni le ofera doctorul Michael W. Fox, extrase din lucrarea sa Dragostea este o pisica fericita.

Dragostea e ca o zgirietura, ca urma unei gherute ascutite (mai ales daca sint inchis)

Din punctul unora de vedere cea mai buna solutie pentru a nu fi zgiriati de pisicile cu gheare ascutite este sa le inchidem intr-o cutie. Din nefericire, nu este o idee stralucita. Mai simplu le puteti taia unghiile, dar numai pe cele din fata. Niciodata sa nu le taiati unghiile din spate, deoarece au nevoie de ele pentru a se apara. Si daca nu vreti sa va zgirie mobila, e mai simplu sa le invatati de mici sa nu faca asta.

Dragostea nu inseamna sa ma joc cu animalul meu preferat numai cind am chef, si cind sint plictisit sa fiu lasat in pace

Willow are doua pisici: Helmut si Steel. Cind l-am cunoscut si am aflat despre micii lui prieteni eram nerabdator sa fac cunostinta cu ei. Fiind un mare iubitor de pisici m-am grabit sa intru in casa. La intrare m-au intimpinat pisoii curiosi. Primul pe care l-am luat in brate a fost Steel, care era foarte vesel vazindu-se coplesit de atita afectiune. Dar cind l-am lasat jos si m-am indreptat spre Helmut, s-a suparat asa de mult, incit s-a zbirlit la mine si apoi a plecat posomorit. Mi-a parut rau si am incercat sa-mi indrept greseala, imprietenindu-ma cu el. De atunci sintem amici. Din cind in cind ma joc cu el sau vin sa-l scot la plimbare. Dar am invatat sa il cunosc si sa il las in pace atunci cind simte nevoia sa fie singur. Pentru ca si pisicile sint fiinte, nu numai noi.

Dragostea nu inseamna sa ma supun gusturilor stapinului meu, acceptind sa maninc carne de pui sau lactate, in loc sa primesc o hrana sanatoasa si echilibrata

Mincarea de pisica, mai ales cea premium, cumparata de la magazinele specializate, urmareste sa indeplineasca toate conditiile unei diete sanatoase, oferind pisicilor toate substantele nutritive de care au nevoie. Daca ne hranim pisica numai cu carne si lapte, riscam sa-i dereglam sistemul digestiv si sa o imbolnavim.

Dragostea inseamna sa nu credem in magia neagra ce foloseste pisicile ca instrument pentru a face rau copiilor vecinilor. O pisica nu este un vampir, ci un companion.

Cind fratele meu abia se nascuse, pisicii noastre, Guinevere, ii placea foarte mult sa doarma sub patutul lui. Mama imi povestea ca din batrini se credea ca asta nu e un lucru bun. Se spunea ca o pisica lasata nesupravegheata in camera unui bebelus il va omori muscindu-l de git. Am ris cu hohote cind la auzul spuselor mamei. La fel a reactionat si fratele meu cind a crescut mai mare. Acum se pregateste sa intre la liceu, asa ca nu mai are timp de povesti.

Dragostea inseamna sa faci controale periodice si chiar injectii daca e nevoie

Este important ca pisicile sa fie duse la controlul veterinar periodic si vaccinate in mod regulat, mai ales ca ele poarta germeni ai unor boli diverse. Mergind in mod obisnuit la veterinat ne asiguram ca nici noi si nici micii nostri prieteni nu ne vom imbolnavi asa usor.

Dragostea inseamna sa nu adaugi inca un membru la clubul milioanelor de pisici fara stapin ce se nasc in fiecare an

Protejati-va pisica parfumind-o. Unele pisici isi pierd cu timpul simtul mirosului si in cazul in care se ratacesc vor cauta in zadar sa se intoarca acasa.

Dragostea inseamna sa ai acasa un mic spatiu verde, cu iarba proaspata

Pisicuta mea Callie obisnuia sa o rupa la fuga afara de indata ce deschideam usa. Primul lucru pe care il facea cind ajungea in curte era sa manince iarba. Veterinarul ne-a spus ca din cind in cind pisica maninca iarba pentru ca simte nevoia. In consecinta i-am schimbat dieta, i-am cumparat o hrana mai sanatoasa si in scurt timp nu a mai mincat iarba. Totusi iarba nu face rau pisicilor. Daca nu stati la curte, e recomandabil sa ii amenajati pisicii dumneavoastra un mic spatiu verde in locuinta. Puneti acolo si obiectele cu care se joaca ea de obicei, pentru a ii sugera ca acela e un loc de joaca pentru ea. Iarba ajuta digestia si amelioreaza caderea parului atit la pisici, cit si la ciini.



Ghid de prevenire a bolilor la feline




A merge la clinica veterinara nu presupune totdeauna a face injectii, ci a preveni aparitia bolii. Desigur, pentru protejarea impotriva unor anumiti virusi e nevoie de vaccin. Programul de vaccinarea periodica nu e numai o optiune, ci trebuie sa devina o regula.



Imunitatea la puii de pisica




Puii de pisica sint ca si bebelusii. In primele luni de la nastere sistemul lor imunitar e abia intr-un stadiu incipient de dezvoltare si nu poate face fata cu succes bolilor. Din fericire pentru ei au mostenit de la mama anticorpii de grup sanguin" class="alin2">anticorpi suficienti. Problemele apar atunci cind anticorpii nu sint compatibili cu vaccinul. Vaccinul nu trebuie aplicat oricum. E bine ca mai inainte sa se analizeze starea de sanatate a pacientului si sa se verifice reactia organismului la injectia facuta. In general anticorpii introdusi prin vaccinare dubleaza eficienta anticorpilor transmisi de mama si o data cu terminarea intregii serii de vaccinare, anticorpii mosteniti vor fi controlati de cei introdusi pe cale artificiala.



Pisicile adulte




Din momentul in care sistemul imunitar initial a fost pus la punct, se recomanda vaccinarea preventiva (de obicei o data pe an) sub directa indrumare a medicului veterinar.



Controlul medical anual




Bineinteles ca vaccinarea este un motiv serios pentru a trece pe la medicul veterinar, dar nu e singurul pretext. Controlul fizic de rutina este esential in evaluarea starii de sanatate a animalului dumneavoastra. De altfel, acesta este si secretul unei sanatati de lunga durata a micului prieten.



Datoria dumneavostra




Dar chiar si in urma unui proces de vaccinare eficient pisica dumneavoastra nu va fi pe deplin aparata de bolile infectioase. Pe linga protectia medicala asigurata de veterinar exista si rolul stapinului, pe care trebuie sa vi-l asumati cu curaj. Trebuie sa va supravegheati pisica, sa nu lasati sa intre in contact cu alte animale bolnave. De asemenea, semnalati medicului veterinar orice schimbare survenita in comportamentul sau starea de sanatate a pisicii. Nu uitati, pisica este animalul dumneavostra preferat si trebuie sa aveti grija de el.



Animalul meu preferat se poate imbolnavi de:




Virusul leucemiei feline (FeLV)




Se transmite prin contactul direct dintre pisici si numai un sistemul imunitar eficient poate evita aparitia acestei boli. In cazul in care virusul nu este tratat la timp el se agraveaza, avind efecte devastatoare. In timp de trei-cinci ani de la infectia initiala pacientul va muri.



Calcivirus




Este un virus extrem de contagios. Tipurile de infectie sint variate, dar toate prezinta aceleasi simptome: febra, pneumonie, crize de ulcer sau basici pe limba, gura si/sau buze. Unele pisicile care au fost infectate, dar s-au insanatosit pot ramine cu urmari destul de serioase ce constau in ulcerarea gingiilor. Altele devin purtatori ai virusului, infectindu-si semenii cu care intra in contact.



Rabia




Oricare dintre pisicile care petrec mult timp afara pot intra in contact cu animale salbatice putatoare ale acestei boli incurabile, fatale. Trasmiterea se face prin saliva, atunci cind sint muscate sau zgiriate pina la singe de animalul infectat. Majoritatea tarilor cer ca pisicile sa fie vaccinate impotriva rabiei, deoarece boala e transmisila si la om.



Alergii




Cele mai raspindite sint alergiile ce duc la inflamarea ochilor si a nasului. Cele mai predispuse la astfel de infectii sint pisicile tinere. Simptomele implica lacrimare excesiva, conjunctivita, stranutare repetata, salivare abundenta si raceala. Se poate transmite la om. Cel mai adesea efectul consta in inflamarea ochilor.



Peritonita




E o boala fatala ce evolueaza progresiv mai ales la pisicile tinere. Boala se manifesta in doua feluri. Fie prin producerea unei mari cantitati de fluid in abdomen, fie prin atacarea diferitelor organe, inclusiv a intestinelor, a ficatului, a rinichilor sau a plaminilor.



Virusul imunodeficitar (FIV)




FIV este corespondentul perfect al HIV-ului, numai ca el se manifesta in cazul felinelor. Muscaturile sint modalitatea cea mai uzuala de transmitere. Ca si virusul leucemiei feline (FeLV), FIV slabeste sitemul imunitar, facind ca pisicile sa fie suspectate si de alte boli. Din pacate, nici pina in ziua de azi nu s-a descoperit un vaccin impotriva FI

Pentru a nu fi bolnavi, sa nu ne reprimam sentimentele

Mai bine urli si spargi ceva

Psihologii sustin ca emotiile negative trebuie date deoparte. Sint mai sanatosi cei ce-si pot exterioriza sentimentele negative - fie prin lacrimi, fie prin tipete, stringind pumnii sau, cel mai bine, spargind ceva.

Trebuie sa ne varsam furia pe ceva, caci altfel se poate produce un atac de cord, o ruptura de vase la nivelul creierului etc. cind sintem suparati, tensiunea creste, inima incepe sa bata mai repede, iar suprarenalele trag un foc cu nor-adrenalina (hormonul stresului). De aceea, cind ne inrosim la fata brusc si simtim cum ne bat ciocane in cap, trebuie sa actionam.

Cei ce-si ascund supararile contracteaza afectiuni ale pielii

Multi semeni de-ai nostri prefera sa-si ascunda sentimentele, sa nu se manifeste, pentru a nu se da in spectacol in fata colegilor, vecinilor etc. Desi fierb, aparent ramin calmi. Dar, dupa cum au silit specialistii, reprimarea emotiilor ne poate proca suferinte diverse - atit sufletesti, cit si trupesti.

Cei ce-si ascund supararile, durerea in urma unei pierderi etc. pot contracta afectiuni ale pielii, ca reactie la acest tip de stres afectiv. Eruptii, eczeme, herpesuri pot avea drept cauza suferintele sufletesti. Supararile izbesc pur si simplu stomacul - creste cantitatea de acid gastric secretata, care ataca peretii stomacului si duodenului. Ca urmare, apar dureri, arsuri, senzatie permanenta de apasare la nivelul stomacului, procese inflamatorii, ulcere gastrice si duodenale. De ce? Din pricina nervilor, supararilor etc.

La suparare, calculii biliari cresc de trei ori mai repede

Cind supararile, agresiunile din exterior sint reprimate, nu ne manifestam, nu le dam afara, calculii biliari cresc de trei ori mai repede. Dupa cum bine se spune in popor, supararea ne produce mult venin (fiere), ne amareste. In plus, starea de suparare permanenta reprimata scade flora microbiana la nivelul tubului digestiv. Digestia nu se poate desfasura normal si se ajunge, din nou, la ulcer.



Si artritele se agraveaza




Cind ne infuriem frecvent si nu ne manifestam se agraveaza artritele (in prezent se desfasoara cercetari in acest domeniu). Specialistii sustin ca supararile reprimate conduc la tulburari psihosomatice - de aici dureri de cap frecvente, alte afectiuni, ajungindu-se chiar la alergii aparent inexplicabile. Ba chiar si unele forme de tumori maligne apar si se dezlta accelerat din cauza absentei supapelor care sa ne elibereze de presiunea exercitata de emotiile negative.



Omul poate invata sa-si manifeste emotiile




Omul poate invata sa-si manifeste emotiile. Desigur, nu este rba de spart farfurii sau lovit cu pumnul in masa din orice. Este suficient sa rbim despre suparari cu o persoana de incredere. Se intelege ca nu numai cele rele trebuie impartasite, ci si aspectele bune. Bucuria, mai ales cea impartasita, ne scapa mai repede de stres.

Intr-o relatie serioasa - casatorie, familie, prieteni - este foarte indicat sa se dea curs recomandarii psihologilor, care sint de parere ca grijile, supararile, necazurile trebuie impartasite, in nici un caz nu trebuie acumulate in interiorul nostru, pentru a evita afectiunile ce pot aparea datorita efectului distructiv al acestora. Iar cei apropiati r sti sa asculte, sa inteleaga si sa ajute cu un sfat, cel putin.

Oxid de zinc si glicerina pentru fracturi

A fost un an cu ghinioane. S-au intimplat multe si la vremea aceea am trecut cu greu peste toate. Dar cum din orice experienta rea inveti ceva bun, iata ca mi-am adus aminte ce bine mi-a prins atunci cind o asistenta medicala, cu vechi state de plata la spitalul judetean, m-a ajutat sa-mi rezolv o problema grava.

Mai erau zece zile pina la nunta fetei mele si eu am alunecat pe scara blocului, realizind o frumoasa ruptura de ligamente. Foarte durerors, foarte urit, medicul ortoped mi-a pus imediat piciorul in ghips. Trebuia sa stau cel putin 14 zile asa. Incomod, imobilizata in casa, cirje, nervi, tot tacimul. Inainte de nunta mi-am taiat ghipsul si mi-am pus doar o fasa elastica, eram doar soacra mica si nu se putea sa stau pe scaun, cu cirja linga mine. Medicul, cunostintele, altii care traisera asemenea placeri au spus toti ca o sa ramin cu sechele, ca o sa am dureri pe vreme friguroasa. M-au speriat. Am rezistat cu stoicism la nunta, ba chiar am si dansat, caci nu mai simteam nimic. Dar a doua zi. dureri mari. Hai iar la medic. Trebuie ghips din nou, zice dumnealui, dar sa nu-l mai taiati inainte de 14 zile. Nu pot, domnule, trebuie sa ma prezint la un curs de engleza la Sibiu si nu ma pot duce asa. Eu trebuie sa fiu pe ambele picioare! Atunci medicul, impresionat de situatia mea, m-a dus la tanti Lenuta, o asistenta in virsta din sectia ortopedie. Dumneaei mi-a spus, la cererea medicului, ce sa fac: sa cumpar doua cutii de oxid de zinc si doua sticlute cu glicerina, plus o fasa de tifon si sa vin cu ele la spital. Asa am facut. Tanti Lenuta, cea cu miini si suflet de aur, a incalzit pe foc, intr-o craticioara, oxidul de zinc si glicerina, amestecind continuu, pina cind a devenit o pasta omogena. A lasat-o sa se mai racoreasca, atit cit se poate suporta pe piele, si apoi a inceput sa-mi infasoare piciorul cu fasa. Infasura un rind de fasa, fara a stringe prea tare, peste el aplica cu o pensula pasta miraculoasa. Si tot asa pina cind a cuprins jumatate din talpa, si piciorul in sus, pina aproape de genunchi, realizind o cizmulita destul de fina. Nu se putea a cu ghipsul! O lasam sa se intareasca, apoi o sa te poti incalta si merge, dar sa nu schiopatezi. Minune! Chiar asa a fost. Am at atunci o sandaluta elastica. Cu pantaloni nu se observa nimic. Inabil cu tona de ghips si inconfortul acestuia. A mers perfect. M-am dus la curs, am venit inapoi. S-a facut frig si m-am putut incalta cu o cizma elastica. Mi-am facut orele fara probleme, stind in picioare si circulind normal. Dupa doua saptamini am scos cizmulita prin inmuiere in cada si de atunci nu am at nici o problema. Au fost zile foarte friguroase, dar nu am simtit nici un fel de durere. Or, toti cei care au at ruperi de ligamente mi-au spus ca, desi au purtat ghipsul conform indicatiilor medicului, au dureri la frig. Tanti Lenuta a facut ce stia dumneaei de la un batrin medic din oras, care aplica acest tratament exceptional, mostenit de la inaintasii sai. Ii multumesc!

O viata sanatoasa inseamna bucuria de a trai

Alimentatia echilibrata, activitatea fizica regulata si gindirea pozitiva sint cele mai bune recomandari pentru a avea o viata sanatoasa. Optimismul este din ce in ce mai important pentru sanatate. Pozitivismul in gindire permite functionarea corecta a sistemului imunitar, care devine mai rezistent la agresiunile microbiene. Asadar, pentru a trai pina la adinci batrineti duceti o viata fericita. De mai mult timp, anumiti cercetatori incearca sa perceapa relatia dintre corpul uman si spirit. Astfel, mai multe studii leaga gindurile negative cu un risc mai important al bolilor, iar gindurile pozitive cu mai buna protectie a sistemului imunitar.




Comunicarea sociala este foarte importanta

Pentru a confirma acesta ipoteza, echipa condusa de Sheldon Cohen a interogat 334 de luntari sanatosi, de trei ori pe saptamina, asupra starii lor emotionale. Fiecare participant trebuia sa-si evalueze starea de spirit, pe de o parte din punct de vedere al vigorii, senzatiei de bine si calmului, iar pe de alta parte din punct de vedere al depresiei, anxietatii si ostilitatii. Apoi, cercetatorii le-au inoculat subiectilor un rinovirus, care proaca frisoane si temperatura. Tinuti sub observatie timp de 5 zile, au fost adunate informatii despre simptomele si infectiile participantilor. Cercetatorii au dorit sa inlature alti factori care ar putea sa influenteze asupra efectelor infectiei (o mai mare atentie acordata sanatatii, nivelul anumitor hormoni etc.). Rezultatele studiului au asociat foarte clar pozitivismul in gindire cu rezistenta mai mare la raceli si cu cel mai redus numar de frisoane. In schimb, gindurile negative nu au efect asupra elutiei infectiei, ci s-au manifestat in sfera simptomelor care au fost mult mai suparatoare.

Stiind ca, in medie, fiecare persoana raceste cam de doua sau patru ori pe an, cercetatorii sugereaza studierea mijloacelor de farizare a emotiilor pozitive si astfel sa se reduca riscul racelilor si, prin extensie, si al altor boli infectioase. Nu sint niste afirmatii gratuite, deoarece ei se bazeaza pe concluziile studiului. La cei 334 de luntari, gradul de sociabilitate a fost evaluat, precum si dimensiunea retelei lor sociale (numarul de indivizi cu care comunica). Persoanele cele mai sociabile sint cele care au cea mai buna protectie imunitara.

Cum sa fim optimisti

Specialistii recunosc acum existenta maladiilor psihosomatice, insa intimpina dificultati in a explica relatia dintre corp si spirit. Richard Davidson, neurolog la Universitatea din Wisconsin, a adus noutati in relatia dintre activitatea cerebrala si functia imunitara. Activitatea cortexului prefrontal a fost observata cu o atentie speciala. Aceasta regiune a creierului este asociata emotiilor, afectivitatii. Studii anterioare aratasera ca activitatea mai intensa in partea dreapta a acestei zone este legata unei tendinte pesimiste, ceea ce poate duce la reactii nepotrivite la evenimentele cu caracter emotiv.

Emotiile joaca un rol important modulind sistemul psihologic, care influenteaza sanatatea noastra. Pentru a intelege mecanismele care permit spiritului sa actioneze asupra corpului trebuie sa ne intoarcem asupra creierului. Oamenii care prezinta o activitate mai importanta in partea stinga a creierului au un sistem imunitar mai rezistent la boli. Deci cei care sint mai optimisti se imbolnavesc mai rar decit pesimistii.

Stresul ii face pe oameni mai vulnerabili

Adevarat gardian al corpului nostru, sistemul imunitar ataca bacteriile si virusii care pericliteaza sanatatea. Dar exista un dusman bine raspindit in societatea moderna care nu se lasa prea usor doborit. Acesta este stresul. Oamenii de stiinta americani sint de parere ca personalitatea noastra are o influenta directa asupra mijloacelor de aparare naturala a corpului. Reactia sistemului imunitar fata de o afectiune sau de o infectie depinde direct de personalitatea bolnavului. Confruntate unui stres permanent, mijloacele de aparare naturala nu mai au aceleasi calitati, astfel indivizii devenind mai vulnerabili.

Daca moralul este la pamint, corpul sufera

Starea de spirit schimbatoare si nerzitatea accentuata sint factori care duc la gestionarea slaba a stresului. Un grup de cercetatori francezi au studiat acest aspect. 80 de luntari au fost vaccinati contra hepatitei B. De retinut ca scopul unui vaccin este de a intari si de a accelera functionarea mecanismelor de aparare specifice impotriva unui virus sau unei bacterii. Actiunea vaccinului se realizeaza prin confruntarea dintre sistemul imunitar al persoanei si un pseudoagent infectios.

In urma experimentului, specialistii au analizat calitatea raspunsului sistemului imunitar datorita recoltarii unei probe de singe, fapt ce a permis evaluarea producerii de anticorpi. Rezultatul: calitatea reactiei imunitare a aparut mai slaba la persoanele cu tendinte nevrotice. Aceasta descoperire demonstreaza ca persoanele respective prezinta mai multe simptome decit celelalte.

Un spirit sanatos intr-un corp sanatos

S-a aratat ca participantii la o activitate stresanta (sustinerea unui discurs in fata camerei video) au o reactie imunitara mai slaba. Desi mecanismul acesta este inca dificil de identificat si explicat, se stie ca stresul influenteaza nivelul hormonilor, de exemplu, cortizolul care, secretat intr-o cantitate prea mare, pericliteaza sistemul imunitar. In fine, stresul poate proca comportamente riscante, precum alcoolismul care are efecte distrugatoare asupra imunitatii.

Stresul poate fi si un factor de risc in aparitia unor forme de cancer. Pentru a avea grija atit de corpul dumneaastra, cit si de spirit trebuie sa invatati sa gestionati foarte bine stresul.

Risul este benefic pentru sanatate

Se stie ca alimentatia prea bogata in grasimi si mai ales in acizi grasi saturati, excesul de tutun si de alcool sint factori nocivi pentru sanatate. In schimb, abuzul de buna dispozitie este recomandat tuturor, fara restrictii. Risul este un veriil medicament preventiv care se poate consuma fara moderatie.

Asadar, rideti cu pofta ori de cite ori aveti ocazia. Nu este o gluma si nici o recomandare gratuita. De fapt, astazi, proba medicala este facuta: risul contribuie la prevenirea afectiunilor cardiace.

Mai mult ris, mai putin stres

Risul si simtul umorului bine dezltat sint arme eficiente in prevenirea crizelor cardiace. In general, cardiacii sint persoane prea serioase si prea stresate. Risul este una dintre cele mai bune terapii ale omenirii, afirma specialistii care au demonstrat in premiera relatia dintre buna dispozitie si maladiile cardiace. Daca nu se cunoaste inca explicatia pentru care risul protejeaza inima, in mod contrar se stie ca excesul de stres si/sau de nervi poate afecta peretii vaselor sangvine.

Risul ar trebui deci sa se inscrie astazi in arsenalul preventiv si terapeutic al afectiunilor cardiace. Din pacate, nu exista exercitii pentru a invata sa ridem cu pofta si a lua mai putin in serios tot ceea ce se intimpla in viata.

Persoanele care se enerveaza frecvent, care au reactii de ostilitate si de agresivitate si care sint in cea mai mare parte a timpului singure dezlta mai usor o afectiune cardiaca fata de celelalte. Pentru acestia sint indicate terapiile comportamentale si cognitive, care au rolul de a-i invata pe oameni sa rida si sa ia viata mai putin in serios. De altfel, anumiti stomatologi sau pediatri utilizeaza deja un gaz ilariant, protoxidul de azot, pentru micile interventii dureroase.

Stresul distruge organismul

Modul actual de viata, munca de la serviciu, viata de acasa sint principalele cauze ale stresului. Aceasta maladie a timpurilor moderne este acuzata ca fiind factorul de risc pentru toate bolile, precum infectiile, astmul sau accidentele vasculare cerebrale. In aceste timpuri de psihoza si de stres permanent, efectele asupra sanatatii oamenilor sint devastatoare.

Riscurile accidentelor vasculare cerebrale sint legate si de personalitatea individului. Persoanele care nu fac fata situatiilor de stres cotidian prezinta mai multe riscuri de a fi victime ale afectiunii mentionate. Cei care reusesc sa-si pastreze calmul in situatiile critice la care sint supusi sint mai avantajati.

Copin astmatici - mai stresati, mai multe crize

Un studiu a permis silirea unei relatii semnificative intre calitatea vietii unui copil astmatic si nivelul de stres familial. Cercetatorii australieni de la Universitatea din Adelaide au interogat 84 de copii cu virste cuprinse intre 7 si 12 ani asupra perceptiei afectiunii de care ei sufera si despre parintii lor in mediul familial. Rezultatul: copin sufera mai putin din cauza conditiei lor daca traiesc intr-o familie in care fiecare are un rol bine definit, unde exista reguli de comportament, un interes mai mare pentru bunastarea celorlalti si o sustinere reciproca mai dezltata.

Dimpotriva, copin apartinind familiilor dezorganizate sint mai preocupati de simptomele lor (sufocare, inecare, oboseala) si sint victime ale neadaptarii, frustrarii si iriilitatii accentuate.

Medicii recomanda, in cazul copiilor bolnavi de astm, ca suportul familial sa insoteasca tratamentul afectiunii pentru a imbunatati calitatea vietii micutilor pacienti.

Stresul creste riscul aparitiei infectiilor

Oamenii de stiinta au creat leziuni cutanate unor animale pe care apoi le-au expus unei bacterii streptococ. Jumatate dintre cobai au fost supusi unui stres important in zilele urmatoare. Dupa 5 zile, soarecii stresati aveau de 100.000 de ori mai multe bacterii pe ranile lor. Dupa 7 zile, 85 la suta dintre leziuni erau infectate, in timp ce la ceilalti cobai doar 27 la suta s-au infectat. Stresul reduce astfel eficienta sistemului de aparare a organismului, ceea ce mareste riscul infectiilor.

Studii precedente au atribuit stresului si alte efecte nefaste:

- acumularea de grasimi, in special la nivelul abdomenului;

- aparitia durerilor de spate sau de cap;

- dezltarea aterosclerozei si a hipertensiunii arteriale ceea ce poate proca infarctul miocardic.

Deci pentru a fi in forma este esential sa fim calmi si pozitivi in gindire.

Sase metode pentru a fi mereu cu zimbetul pe buze

Este destul de greu sa raminem cu zimbetul pe buze in mijlocul agitatiei generale in care ne aflam zilnic. Dar totusi pentru a rezista este bine sa ne indreptam atentia catre metode blinde si naturale ce r reusi sa ne redea bucuria de a trai. Practicate cu ajutorul unui specialist sau singuri la domiciliu, va propunem sa descoperiti cele sase metode miraculoase. Insa este necesar sa atragem atentia ca practicile respective nu trebuie sa faca abstractie de la o consultatie medicala de specialitate daca stresul resimtit este foarte grav, in caz de depresie sau pentru orice alt simptom important.

Metode practicate cu un specialist

1. Sofrologia

Este o disciplina medicala care isi propune o intarire a organismului uman prin aducerea acestuia, prin anumite exercitii, intr-o stare totala de relaxare fizica si psihica. Aceasta metoda este compusa dintr-o sinteza de tehnici orientale de meditatie, de yoga si de relaxare occidentala, care impleteste concentrarea luntara cu pasivitatea. Foarte utila in pregatirea sportivilor de inalta performanta, sofrologia permite optimizarea potentialului fiecaruia.

2. Armonizarea activa personalizata

Inspirata de Centrul american de gestionare a stresului si pusa in practica de dr. Darras, membru al Asociatiei Mondiale de Cercetare de la New York, aceasta tehnica de redare a formei fizice si psihice se realizeaza prin oxigenarea capului si relaxarea organismului.

3. Masajul shiatsu

Terapie recunoscuta oficial in Japonia, acest masaj relaxeaza, reda vitalitatea si dinamismul dupa putine sedinte. Masajul shiatsu se practica cu ajutorul miinilor si degetelor. Este ideal ca efectuarea lui sa fie prin imbracaminte, la birou sau in vacanta.

Metode practicate personal

1. Reflexoterapia

Aceasta metoda care se practica la nivelul talpii piciorului farizeaza localizarea tensiunilor si deblocarea lor. Reflexoterapia activeaza circulatia sangvina, relaxeaza si duce la uitarea problemelor cotidiane.

2. Meloterapia

Analizind radacinile si istoria oamenilor putem observa ca exista melodii si sunete cu puteri binefacatoare, care cufunda ascultatorul intr-o baie de senzatii sonore regeneratoare. Este esential sa descoperiti sonoritatile care va r relaxa.

3. Malaxoterapia

Pentru a indeparta gindurile rele si pentru a face fata crizelor de stres, nimic nu este mai indicat decit manipularea unui obiect (bile, matanii), deoarece in mina se intilnesc multe terminatii nerase importante.

Niste radacini subtiri, albicioase

Acum vreo 20 de ani ma aflam internat in Spitalul militar din Pitesti pentru citeva instigatii si analize. Acolo pe patul de suferinta te imprietenesti si cu alti bolnavi si auzi tot felul de postiri, printre care este si aceasta pe care o voi relata, pentru concursul initiat de dvs.

Colegul meu de suferinta postea ca are un frate, care era tare bolnav, suferind de ulcer duodenal. Slabise enorm si nu mai putea minca nimic. Nu putea sa bea decit apa. Medicul spusese familiei ca trebuie operat, dar este prea slabit si s-ar putea sa nu reziste la operatie. L-au pus la perfuzii si tratament ca sa-si mai revina putin. Sotia bolnavului disperata a inceput sa umble prin babe, sa auda de vreun leac. A gasit pe cineva si i-a postit acesteia necazul care se abatuse asupra familiei sale. Era toamna. Baba i-a spus ca stie o ta care il va vindeca pe sotul bolnav, dar o sa o coste. Femeia nu a zis nimic si a acceptat pe loc. Batrina i-a adus femeii niste radacini subtiri, albicioase si i-a spus sa le spele si sa le piseze, dupa aceea sa le puna intr-o sticla de un litru de tuica si sa o tina asa 12 zile, dar in fiecare zi sa agite sticla, care trebuie tinuta la loc intunecos. Cantitatea de ta trebuia sa fie cam trei sferturi din sticla. Femeia asta a facut. S-a dus acasa pe fuguta, dar nu a uitat ca una din radacini sa o teze intr-un ghici, deoarece batrina nu a vrut sa-i spuna ce ta era.

Dupa 12 zile, bolnavul a inceput sa bea din continutul sticlei cite o lingura pe ascuns, sa nu vada nici un doctor sau o alta persoana din spital. Dupa citeva zile s-a dus femeia din nou la spital, sa vada ce mai face omul ei si a ramas placut impresionata cind a vazut ca acesta vorbea si dadea semne de renire. A cerut de mincare. Medicul vazindu-l intr-o stare buna l-a bagat la control. La raze, acesta a vazut ca rana de la stomac se cicatrizase perfect. A intrebat-o pe femeie ce i-a dat, deoarece, dupa instigatiile facute de el, era imposibila o vindecare miraculoasa. Femeia a postit totul medicului si i-a promis acestuia ca, daca va rasadi radacina pe care o tase, ii va aduce si lui din aceasta ta. Si iata ca ta a crescut si sotia bolnavului a putut sa vada ce era in ghici. Era o buruiana care creste prin cimpiile pe unde pasc animalele si se numeste in termen popular ROSTOGOL. Este un copacel cu mii de tepi, care in timpul toamnei se usuca si din culoarea rde se face galben. Cind vintul bate tare, smulge aceasta ta si o rostogolindu-se, de aici si numele de ROSTOGOL. Marimea este de 25-30 cm deasupra solului si are o radacina lunga si subtire. Se recolteaza decit toamna si primavara, pina sa inceapa ca din radacina ramasa in pamint sa dea o ta noua.

Si tot acest coleg de suferinta mi-a postit ca sotia bolnavului s-a dus la doctor cu o radacina. Analizind-o, medicul a constatat ca seva acelei radacini continea esenta celui mai bun medicament de ulcer la vremea aceea.

Si eu, la rindul meu, am postit cele relatate mai sus unei femei care aa ulcer. A incercat acel tratament. Acum femeia are 70 de ani si nu s-a mai plins niciodata de stomac.

Molustele - un medicament extrem de benefic, dar putin cunoscut

Chiar daca miros a peste si a mare, molustele pot sluji si drept hrana, si drept medicament pentru oameni.

Molustele sau gasteropodele sint cunoscute din cele mai vechi timpuri de oameni. Fiind apreciate in primul rind din punct de vedere alimentar, in al doilea rind pentru arealul foarte larg in care ele sint raspindite, pentru modul destul de superficial prin care pot fi prinse, dar si pentru ca pot fi foarte usor pregatite, molustele au si niste proprietati terapeutice uimitoare. Aceste calitati ale gasteropodelor le-au fost cunoscute si grecilor antici. Astfel, in tratatele in care se vorbeste despre legendarul cintaret si vraci Orfeu, se aminteste despre molustele cu lve - midiile - care puteau vindeca afectiunile faringelui, ale creierului si ale stomacului. Orfeu le multumeste midiilor pentru glasul sau si ii sfatuieste sa manince midii in cantitati considerabile pe toti cei care vor sa fie remarcati datorita darului vocal. Se stie, de asemenea, ca midiile se consumau la curtea imparatului persan Artakserks. Acest imparat isi intarea cu ajutorul lor sistemul muscular slabit. Chiar si renumitul Aristotel, intemeietorul zoologiei, intr-unul dintre tratatele sale spunea ca molustele contin niste substante care ajuta la intinerirea organismului.



Medicament care trateaza 33 de boli




In medicina traditionala a Indiei, Chinei si Japoniei molustele erau foarte raspindite. Acolo nu era apreciata carnea gasteropodelor, cit sideful si perlele. Inainte de a primi statutul jubiliar, perlele au fost folosite pentru diverse leacuri.

Filozoful indian Kalidasa spune ca cu ajutorul lor pot fi vindecate 33 de boli. Printre acestea se numara - ciuma, febra puerperala, tulburari ale intestinului, infertilitatea feminina, durerile musculare, astmul bronsic, anghina pectorala si chiar debilitatea.

Mijloacele de folosire a perlelor sint de o diversitate extraordinara. In vechime se recomanda inghitirea perlelor de dimensiunea unui bob de mazare sau dizolrea acestora in vin si adaugarea dupa aceea in amestecuri aromatice si balsamuri, dar si baile cu perle maruntite.

Printre altele, despre perle se vorbeste in toate tratatele de medicina veche indiana sau chinezeasca. In Upanisade perla este denumita medicamentul zeilor.

Confuccius spune ca perla este un mijloc de tratare a bolilor sufletesti. Perla previne bolile epidemice si reprima naravurile rele.



Diagnosticul ocult




Molustelor li se atribuia si multe capacitati oculte. De exemplu, obiceiul cunoscut al conducatorilor de osti, prelati si monarhi din Evul Mediu de a bea din cupe facute din scoici avea la baza credinta in capacitatile de aparare pe care le aveau molustele si care erau transmise tuturor acelora care se atingeau de carapacea lor. In afara de aceasta, perla in Evul Mediu era socotita un talisman protector care garanta fidelitatea conjugala si care apara de spiritele rele, de deochi si de blestem.

In Evul Mediu perla avea si loare de diagnosticare. Se credea ca tulburarea, descompunerea sau farimitarea perlei vorbeste despre o boala foarte gra care fi un chin groaznic. Marea autoritate in medicina Evului Mediu Albert cel Mare avea capacitatea de a pune diagnosticul unei boli dupa schimbarile pe care le obser la o perla. Iar elevul sau Roger Bacon diagnostica bolile bazindu-se pe stralucirea initiala si pe structura unei perle.



Renasterea molustelor




In secolele XVI-XVII au fost descoperite din nou calitatile terapeutice ale carnii gasteropodelor.

Doamnele si calerii mincau o cantitate extraordinara de stridii proaspete, crescindu-le astfel pofta de mincare, imbunatatindu-li-se procesele digestive, introducind in organism mai mult fosfor, potasiu, iod si chiar unele vitamine nedescoperite in acea vreme. In afara de aceasta, dieta cu stridii contribuia la pastrarea tineretii si a virilitatii.

Despre aceasta ultima calitate vorbeste in memoriile sale si cunoscutul Giacomo Casano. In documentul intitulat Meniul lui Casano stridiile sint pe primul loc - ele anticipeaza micul dejun, completeaza prinzul si inlocuiesc in totalitate cina.



Terapia cu moluste in zilele noastre




In zilele noastre stiinta cunoaste toate substantele biologice care intra in componenta molustelor si care determina proprietatile lor terapeutice. Pe linga mineralele deja amintite, in moluste se gasesc vitamine, o intreaga gama de aminoacizi esentiali, imbinari de fosfolipide, acizi grasi si zaharuri, necesare pentru mentinerea sanatatii omului.

Pentru ca molustele, mai bine zis carnea de moluste se consuma proaspata, toate substantele active din punct de vedere chimic se asimileaza in stare pura, in acest lucru constind, de fapt, eficacitatea tratamentului pe baza de moluste.

Trebuie de asemenea sa subliniem ajutorul extraordinar pe care il dau molustele celor care abuzeaza de alcool si care sint chinuiti de mahmureala. Doua-trei stridii mincate inainte de a consuma alcool scad in mod considerabil actiunea toxica a acestuia si chiar mai mult decit atit scad dependenta de alcool.



Cel mai bine este cite putin




Vorbind despre binefacerile consumului de moluste trebuie sa atragem atentia si asupra efectelor secundare. Consumul exagerat de moluste poate conduce la o suprasaturare a organismului cu aceste substante si la dezvoltarea unei intoxicatii specifice determinata de surplusul acestor vitamine. In afara de acest fapt, pe eta noastra au mai ramas foarte putine locuri unde apa nu a fost otravita cu toxine chimice si biologice. Molustele au intat sa supravietuiasca in acest mediu neprielnic, insa substantele pe care ele le prelucreaza si datorita carora nu mor in apele poluate au o influenta distructi asupra organismului uman. Intrind in organism, aceste substante determina tulburari ale sistemului nervos, in primul rind ale creierului, care duc la aparitia bolii Alzheimer, cunoscuta ca debilitatea esentiala.

Trebuie sa intelegem ca toate acestea sint o doda a faptului ca molustele sint destul de daunatoare si periculoase. Substantele prezente in ele sint atit de active incit surplusul poate deveni periculos pentru sanatate. De aceea, inainte de a inscrie in clubul iubitorilor de moluste, trebuie sa impuneti respectarea unei legi: Cel mai bine este cite putin din toate.

Mirodenii care va fac bine

CHIMENUL

DENUMIREA LATINA: Cuminium cyminum (familia umbeliferelor).

DESCRIERE

Chimenul este o ta anuala cu tija inalta de 30-50 cm, dreapta si ramificata. Este neteda la baza si usor paroasa in virf, are frunze alterne, petiolate, decupate in fisii inguste, filiforme. Florile albe sau purpurii sint grupate in inflorescente terminale, formate dintr-un mic numar de raze (5-6).

PARTILE FOLOSITE

Fructele.

CULTIVARE, RECOLTARE

Originar din Orient, chimenul prefera solurile argiloase, uscate si expuse la soare. Recoltarea se face in mai-iunie, cu putin inainte ca fructele sa ajunga la maturitate. Tijele sint uscate la soare timp de doua-trei zile, apoi sint batute ca sa se recupereze semintele. Fructele, de un galben aramiu, sint alungite, striate, putin ascutite, amintind de cele ale mararului, dar putin mai voluminoase. Are un miros puternic si nu prea placut, iar gustul lui e aromatic. Este deseori confundat cu chimionul.

PROPRIETATI

Stomahic, carminativ, antispastic, chimenul este folosit prin aplicare impotriva obstruarii curgerii laptelui la femeile care alapteaza.

PREPARARE

O lingurita la o cana de apa; se fierbe 2-3 minute si se lasa la infuzat 10 minute.

INDICATII

Se bea o cana de infuzie la o ora dupa masa in cazuri de aerofagie, gaze intestinale, digestii lente, dificile sau dureroase.



RETETA DE SANATATE




Impotriva obstruarilor curgerii laptelui, se face o pasta amestecind semintele de chimen sub forma de pudra cu putina apa. Se intinde pe o cirpa fina. Apoi se aplica pe sini timp de doua ore, zilnic.

RETETE GURMAND

Chimenul este un aromatic foarte apreciat in arta culinara. Este presarat pe piine, precum si pe unele brinzeturi tari carora le transmite un parfum delicios, dar le faciliteaza mai ales digestia.

Arabii fac din el o pasta afrodisiaca amestecindu-l cu piper si miere.



E folosit la numeroase feluri de lichior.








CHIMIONUL




DENUMIREA LATINA: Carum carvi (familia umbeliferelor).

DESCRIERE

Chimionul este o ta bianuala, inalta de 30-l00 cm; creste spontan, in general, pe pajistile montane.

Tijele sint drepte, cilindrice, puternic striate, ramificate, ramurile fiind lungi si etalate. Frunzele sint alterne, divizate in numeroase fisii inguste si ascutite. Florile sint foarte mici, albicioase, dispuse in forma de umbreluta. Fructele sint comprimate lateral, ovale si lunguiete.

PARTILE FOLOSITE

Fructele.

CULTIVARE, RECOLTARE

Chimionul infloreste in al doilea an de la tare, din mai pina in iunie.

Fructele sint culese aproape coapte in iulie-august. Se taie umbrelutele, se pun la uscat si se bat ca sa se separe semintele. Cu un miros foarte aromatic si placut, gustul chimionului este putin cam acid. Dupa distilare, turtele care contin 15 la suta ulei si 20 la suta proteine pot sa fie in hrana animalelor.

PROPRIETATI

Cunoscut din Antichitate pentru calitatile sale carminati, chimionul este un bun digestiv general. El faciliteaza si provoaca curgerea menstruatiei si actiaza secretia laptelui la femeile care alapteaza.

PREPARARE

Decoct slab de doua minute, urmat de infuzie de 10 minute (o lingurita la o cana).

INDICATII

O cana de infuzie dupa masa in cazuri de aerofagie, de digestie durerea" class="alin2">indigestie si de spasme digesti, de fermentatii intestinale, de menstruatie dificila, de insuficienta a laptelui la femeile care alapteaza, de paraziti intestinali.

RETETE GURMAND

In tarile nordice, radacinile sint consumate la fel ca morcovii, iar frunzele tinere se pun in salata.

In Franta, semintele de chimion sersc drept condiment la supe, tocanite, varza acra. Unele brinzeturi tari sint presarate cu chimion.

In Ungaria si Germania, chimionul se adauga la produsele de patiserie, dar se foloseste mai ales la fabricarea lichiorului de Kummel.



UZ VETERINAR




Antispastic si digestiv. O lingurita de seminte sub forma de praf se poate da unui ciine de marime mijlocie (25 kg).



LICHIOR DE KUMMEL




30 g seminte de chimion




2 g seminte de anason




2 g flori de romanita




2 g seminte de coriandru




2 coji de lamiie




1 litru de rachiu.




Se pun tele la macerat in alcool timp de o luna agitindu-se din cind in cind. Se strecoara si se adauga 200 g de zahar.





CIMBRU




DENUMIREA LATINA: Satureia hortensis (familia labiatelor).

DESCRIERE

Cimbrul este o ta anuala inalta de 10 pina la 30 de centimetri.

Tijele ramificate si difuze poarta frunze opuse, scurt petiolate, lancelate, moi, de un rde cenusiu mat. Florile, care apar din iulie pina in octombrie, sint mici, albe, punctate cu rosu, destul de mici si grupate cite doua sau trei la baza frunzelor din virf.

PARTILE FOLOSITE

Frunzele.

CULTIVARE, RECOLTARE

Specific regiunilor meridionale, necrescind la altitudine, cimbrul prefera locurile aride, stincoase si descoperite. Recoltarea se face in momentul infloririi, in perioada in care parfumul e cel mai puternic. Se pune la uscat in pod sau la umbra, la o temperatura placuta.

Are gust cald si aromat, amintind putin de cel al lamiioarei. Atrage si albinele, care fac din el o miere delicioasa.

PROPRIETATI

Stomahic, stimulator, rmifug, expectorant, cimbrul este si antidiareic si antiputrid. I se atribuie proprietati afrodisiace.

PREPARARE

Infuzie 10 minute (o lingurita la o cana).

INDICATII

Folosit in cazuri de digestie dificila, de spasme si de fermentatii intestinale, diaree, colita, paraziti intestinali, astm, bronsita, cimbrul serste la fel de bine si ca tonic general. O cana de infuzie dupa masa este de ajuns in multe cazuri.

RETETE GURMAND

Cimbrul se adauga la brinza de vaci, la salate, la tocanite, la vinatul fezandat. Functia sa antiputrida face din el ta aromata preferata a celor care sufera de colita.

Se mai foloseste, impreuna cu alte te, la lichiorurile tonice si digesti.

Medicina populara si bolile de inima

Insuficienta cardiaca

1. Se va lua cite o lingurita de miere, amestecata cu lapte sau brinza de vaci, de doua-trei ori pe zi.



2. Se vor consuma cite 100 g de brinza de vaci pe zi.




3. Se va mesteca coaja de lamiie, care este bogata in uleiuri eterice.

4. Se va inghiti cite un catel mare de usturoi pe zi (se poate si taia marunt si minca cu o bucatica de piine neagra).

5. Se toarna apa peste boabe de ovaz (proportia de 1:10) si se lasa 24 de ore, dupa care se strecoara. Se bea cite 1/4 pahar de doua-trei ori pe zi.

6. Peste 100 g de fulgi de ovaz se toarna un litru de apa rece. Se lasa 4 ore, iar apoi se fierbe pina ce amestecul se ingroasa.

7. Peste o lingurita de flori de lacramioare se toarna un pahar de apa clocotita. Se fierbe 10 minute, se lasa sa se raceasca, dupa care se strecoara. Se va lua cite o lingura, de trei ori pe zi.

8. Peste o lingura de radacina maruntita de valeriana se toarna un pahar de apa rece. Se lasa 8-l2 ore, dupa care se strecoara. Se ia cite o lingura, de trei-patru ori pe zi.

9. Peste patru linguri de talpa gistei (Leonorus cardiaca) se toarna doua pahare de apa clocotita. Se fierbe la baie de abur timp de 15 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara. Se mai fierbe pina se ajunge la jumatate din cantitatea initiala. Se ia cite 1/3 pahar, de doua ori pe zi, cu o ora inainte de masa.

10. Se prepara o tinctura de talpa gistei (proportie 1:5). Se iau cite 30-50 de picaturi, de trei-patru ori pe zi.

11. Peste o lingurita de frunze de menta se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa sa infuzeze, dupa care se strecoara. Se bea pe stomacul gol, cu 1/2 ora inainte de masa.

12. Peste una-doua lingurite de cicoare (ta maruntita) se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa sa infuzeze 20 de minute, dupa care se strecoara. Se bea cite 1/2 pahar de doua-trei ori pe zi, inainte de masa.

13. Peste doua-trei linguri de sunatoare se toarna doua pahare de apa clocotita. Se lasa sa infuzeze. Se bea cite 1/2 pahar, de trei-patru ori pe zi, inainte de masa.

14. Peste o lingura de fructe de paducel se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa doua ore in termos. Se iau cite una-doua linguri de trei-patru ori pe zi, inainte de masa.

15. Peste 10 g fructe de paducel se toarna 100 ml votca si se lasa zece zile. Se iau cite zece picaturi in 1/2 pahar de apa, de trei ori pe zi, inainte de masa.

16. Se amesteca 15 g talpa gistei (Leonorus cardiaca), 15 g siminoc (Helichrysum arenarium), 15 g de flori de paducel (Crataeus monogyva) si 5 g flori de musetel. Peste o lingura de amestec se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa 8 ore. Se bea cite 1/2 pahar, de trei ori pe zi, la 1 ora dupa masa.

17. Se amesteca o lingura radacina de valeriana, doua linguri fructe de anason, o lingura coada soricelului si o lingura frunze de roinita (Melissa officinalis). Peste o lingura de amestec se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa 30 de minute, dupa care se strecoara. Se bea pe tot parcursul zilei.

18. Se amesteca cinci linguri coada soricelului, patru linguri sunatoare si o lingura flori de arnica (Arnica montana). Peste o lingura de amestec se toarna un pahar de apa rece. Se lasa 3 ore, dupa care se fierbe 5 minute. Se bea pe parcursul unei zile.



Aritmii cardiace




1. Suc de ridiche neagra: cite o lingura, simplu sau amestecat cu miere in proportii egale, de doua-trei ori pe zi.

2. Peste doua lingurite flori de galbenele se toarna doua pahare de apa clocotita. Se lasa o ora. Se bea cite 1/4 pahar, de patru ori pe zi.

3. Peste o lingura de coada-calului (Equisetum arvense) se toarna doua pahare de apa clocotita. Se lasa 2-3 ore. Se ia cite o lingura, de cinci-sase ori pe zi.

4. Se vor face bai cu radacina de valeriana (200-300 ml de decoct de radacina de valeriana).



Palpitatii




1. peste una-doua lingurite de flori de albastrele se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa o ora. Se bea cite 1/4 pahar, de doua ori pe zi, cu 20 de minute inainte de masa.

2. Peste 15 g de roinita se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa 30 de minute. Se iau cite una-doua linguri, de cinci-sase ori pe zi.

3. Peste o lingurita de radacina de iarba mare (Inula helenium) se toarna doua pahare de apa clocotita. Se fierbe 15 minute, se lasa sa se raceasca, dupa care se strecoara. Se iau cite doua linguri la un interval de o ora.

4. Se amesteca cite 25 g de radacina de valeriana, talpa gistei si fructe de chimen. Peste 10 g de amestec se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa 30 de minute, dupa care se strecoara. Se beau cite 1/3 pahar, de doua-trei ori pe zi.

5. Se amesteca doua linguri radacina de valeriana cu doua linguri de talpa gistei si cite o lingura de coada soricelului si anason. Peste o lingura de amestec se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa 30 de minute, dupa care se strecoara. Se bea cite 1/3pahar, de doua-trei ori pe zi.

6. Se amesteca doua linguri de coada calului cu trei linguri troscot (Polygonum aculare) si cinci linguri de flori de paducel. Peste o lingura de amestec se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa peste noapte in termos. Se bea cite 1/3 - 1/4 pahar, de trei-patru ori pe zi.



Insuficienta cardiaca cu edeme




1. Se piseaza patru linguri de seminte de patrunjel. Se toarna un pahar de apa clocotita si se fierbe 5 minute, dupa care se raceste si se strecoara. Se ia cite o lingura, de patru-sase ori pe zi.

2. Peste doua linguri de coada calului se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa 20 de minute, dupa care se strecoara. Se bea cite 1/3 pahar, de patru ori pe zi.

Medicamente hormonale naturale

Sint considerate un elixir al tineretii si al feminitatii deopotriva. Secretul aparent al semintelor de marar este efectul lor similar cu cel al hormonului estrogen, cel care de la rsta de 40 de ani incepe sa fie secretat in cantitati mai mici. Efectele tratamentului cu seminte de marar (trei lingurite de pulbere luate pe stomacul gol, zilnic, este foarte spectaculos), astfel:

- pielea dene mai stralucitoare si mai catifelata;

- secretiile vaginale den mai abundente (nu este vorba deloc de un fenomen patologic, glandele secretoare, care in mod normal se atrofiaza cu rsta, den mai atractive si foarte active);

- sinii den mai fermi si mai plini ca forma;

- ritmul de crestere a parului de pe corp se reduce simtitor. Totusi, semintele de marar sint contraindicate in toate bolile in care se observa o secretie prea abundenta de hormon estrogen in organism: fibrom si adenofibrom uterin si mamar; cancer genital, sindrom premenstrual.

*Mugurii de zmeur

Mugurii indragitului zmeur sint un adevarat prieten al femeilor de toate rstele. Ei sint considerati un progesteron natural si mai ales un extraordinar reglator al actitatii ovarelor. Se folosesc pentru mentinerea sub control a tuturor fenomenelor care tin de menopauza: bufeuri, usturimi in zona genitala, tulburari emotionale, hirsutism etc. Femeile care fac tratament de lunga durata cu muguri de zmeur vor incetini considerabil procesele de imbatrinire. Ei sint, de asemenea, un antidot si o completare pentru remedile si medicamente cu efect estrogen foarte puternic, deci si pentru semintele de marar. Femeile care vor sa renunte la controversatele anticonceptionale pot recurge, de asemenea, la tratamentul cu mugurii de zmeur pentru a preintimpina tulburarile ce pot aparea. Se mai folosesc cu efecte terapeutice spectaculoase si in tratamentul chistului ovarian, a fibromului uterin, a nodulilor mamari, indiferent de natura lor, cit si a sindromului premenstrual. Mugurii de zmeur se culeg primavara devreme si se conserva zdrobiti in miere de albine naturala sau se usuca si se folosesc ca pulbere (o lingurita de patru ori pe zi). Va recomandam, de asemenea, extractul de muguri de zmeur obtinut la Cluj-Napoca de catre firma Plantextrokt, iar in farmaciile naturiste se gasesc aceste extracte cu denumirea latina a zmeurului: Rubus idoeus.

*Inflorescentele de morcov

Florile si semintele aparent banalelor legume au uimit lumea stiintifica cu efectele lor hormo-nale. Daca semintele de marar au efect estrogen, florile de morcov actioneaza asupra glandei hipofize si a ovarelor, deopotriva. Efectul curei cu inflorescente de morcov asupra femeilor care se apropie de rsta a treia este de incetinire a proceselor de degradare a organismului sau, mai simplu, de prelungire a tineretii organismului. Atrofierea ovarelor, care atrage intreg lantul de fenomene pe care il numim imbatrinire, este mult incetinita sau chiar oprita cu ajutorul acestor flori de morcov. Acest tratament (cura de imbatrinire) cu flori si frunze de morcov consta in: se pune de seara pina dimineata o mina de ta tocata (frunze si flori) la inmuiat intr-un litru de apa. Dimineata se stoarce si se bea in trei reprize pe stomacul gol acest preparat. Cura dureaza minimum trei luni si este folosita si in insuficienta ovariana, care apare la femeile tinere, iar cel mai eficient este tratamentul cu ta proaspata, dar in timpul iernii se foloseste cu mult succes si ta uscata la umbra, preparata in acelasi mod.

*Regimurile de cruditati

Cel mai puternic si sigur medicament hormonal naturist pentru femeile de rsta a treia ramin totusi regimurile cu hrana netrecuta prin foc. Legumele si fructele crude, sub forma de salata sau suc, consumate in mari cantitati, au niste efecte care pentru cei care nu au vazut cu ochii lor aceste fenomene apar de notorietate a incredibilului, astfel:

- pielea se curata si se netezeste de la sine, iar petele de batrinete dispar in cel mult doua luni;

- apare o imunitate verificata in mii de cazuri, la boli cum ar fi: cancerul mamar, cancerul genital, alte forme de cancer; tumori benigne etc.;

- este relansata actitatea hormonala, ceea ce concret inseamna reaparitia dorintei erotice, iar in multe cazuri redeclansarea ciclului menstrual, incetarea proceselor de atrofiere a aparatului genital;

- imbunatatirea memoriei cit si cresterea tonusului psihic;

- amelioreaza spectaculos sau prene aparitia osteoporozei.

Masajul talpilor prin metoda spinilor din branturi

Corpul este proiectat in talpi

In talpi ca si in palme este proiectat intregul corp, aici se oglindeste starea tuturor organelor, sistemul si functiile lor. Talpile, potrivit medicinii traditionale, reprezinta organele care se afla in partea stinga a corpului, incluzind aici ficatul si ca biliara, splina, stomacul, rinichii si ca udului, spre deosebire de palme, care oglindesc starea partii superioare si inferioare a corpului, incluzind aici plaminii, inima, intestinul gros si subtire.

Din cele mai vechi timpuri, medicina traditionala a acordat o deosebita atentie si s-a folosit de masajul talpilor in scopuri profilactice si terapeutice. Talpile ca si intregul organism uman au foarte multi receptori nervosi, a caror concentrare in niste locuri determinate formeaza asa-numitele puncte active din punct de vedere biologic, care in practica medicinala sint cunoscute ca niste puncte reflectoare (au o legatura directa cu unele organe si parti ale corpului).



Ce se intimpla cind te doare in talpa




Omul contemporan nu merge aproape niciodata descult, astfel incit el este lipsit de masajul natural al talpilor si al organelor strins legate de acestea. Purtarea unor pantofi neadecti contribuie la tulburarea circulatiei singelui in picioare si la aparitia unor boli.

Daca la un moment dat obserti schimbarea culorii pielii de pe talpa, bataturi, dureri cind palpati talpa si atunci cind incordati piciorul, toate acestea inseamna ca organele corespunzatoare si functiile lor au fost perturbate.



Metoda spinilor de pe branturi




Tipurile de fizioterapie, cum ar fi masajul talpilor, acupunctura si cauterizarea ranilor, calmeaza durerile diferitelor organe.

Unii specialisti recomanda o metoda simpla de corectare a sanatatii cu ajutorul unor spini speciali pusi pe branturile incaltamintei. Indiferent de simptomele pe care le aveti inainte de punerea spinilor, cu o forta constanta apasati cu un obiect bont (cu virful neascutit al creionului) pe toate punctele din ambele talpi, gasiti partea cea mai dureroasa si puneti sub ea un spin. Spinii, desi vor ener permanent, vor actiona asupra punctelor reflectoare alese, in acelasi timp vor stimula organele legate de acest punct. Trebuie sa purtati aceasta incaltaminte pina la disparitia simptomelor. La aparitia oricarui alt simptom mutati spinii de pe branturi.



Metoda de aplicare




Desenati sablonul talpii dumneavoastra stingi pe un carton sau pe o foaie alba de hirtie.

Faceti un el de dimensiunile desenului cu talpa (pe conturul talpii) si notati pe el toate punctele, dupa cum se vede in schema de mai jos.

Decupati pe contur brantul din hirtie si puneti-l in incaltaminte. Perforati cu un creion punctele de pe branturi necesare pentru insanatosirea dumneavoastra corespunzator elului simptomelor si desenati-le apoi pe talpa pantofilor dumneavoastra.

Ineti spinii in punctele desenate in incaltamintea dumneavoastra. Ca spini puteti folosi cuie din lemn cu maciulia din metal, cu diametrul de 10 milimetri, sau piuneze. Cele mai bune in acest scop sint piunezele convexe din nichel cu diametrul de 9,5 milimetri. Spinii pot fi infipti in punctele desenate pe branturi si indoiti putin. Dupa aceea, branturile din carton cu spini puneti-le in incaltaminte. Pentru ca spinii sa se fixeze mai bine pe branturile pantofilor, inainte de a-i pune dati-le cu putin lipici.

Magnetizati spinii punind polul nord al magnetului pe maciulia acestora (in cazurile de tensiune arteriala scazuta si hipertensiune nu trebuie sa-i magnetizati). Incaltamintea este gata pentru a fi folosita.

De fiecare data, inainte de a purta aceasta incaltaminte cu spinii buni pentru sanatate, seara ungeti- talpile cu ulei, pe care dimineata il spalati cu apa calduta si sapun.



Silirea punctelor de reflexoterapie pe sablonul talpii




Trageti pe sablonul dumneavoastra o linie verticala pe mijloc (care trebuie sa treaca printre cel de-al doilea si al treilea deget catre calcii, impartindu-l in doua in vertical).

In partea inferioara a calciiului trageti o linie orizontala, perpendiculara pe cea din mijloc.

In virful degetului mare trasati o linie orizontala, perpendiculara pe linia din mijlocul talpii.

Impartiti linia din mijloc (intre cele doua puncte marginale trasate anterior) in zece parti egale si trasati astfel linii orizontale, paralele cu cele deja desenate (cea de la calcii si cea de la degetul mare).

Masurati lungimea unei parti (din cele zece trasate) in milimetri si socotiti aceasta distanta de doua ori in ambele parti ale liniei din mijloc la marginea liniilor orizontale. Uniti aceste puncte. Astfel toata talpa fi impatita in patrate. Dupa desen siliti- pe sablon cu un creion toate punctele.

Unele dintre cele mai comode si accesibile metode de imbunatatire a sanatatii in casa sint baile talpilor, automasarea talpilor si exercitiile pentru talpi.



Bai pentru talpile picioarelor




Pentru calmarea durerilor si racorirea picioarelor (mai ales la colerici si sangvinici) se pregateste o baie rece (apa trebuie sa acopere gleznele) cu cite picaturi de ulei de santal. O asemenea baie racoreste tot corpul si elibereaza mintea de grijile de peste zi.

Pentru un plus de energie (pentru melancolici si flegmatici) luati o mina de fructe de ienupar, rozmarin si lentica. Puneti acest amestec in 500 ml apa fierbinte, lasati sul acoperit 10 minute, strecurati apoi si adaugati aceasta infuzie in baia pentru picioare. Apa trebuie de asemenea sa acopere gleznele.

Pentru un somn profund (pentru melancolici) masati- picioarele cu ulei de susan negru sau cu unt topit. Dupa aceea puneti- picioarele in baia pregatita cu ierburi si condimente fierbinti, cum ar fi ghimbirul.

Pentru a detensiona (pentru melancolici si flegmatici) pregatiti o baie fierbinte pentru picioare cu unul sau doi pumni de ghimbir. Tineti- picioarele in apa pina cind se inrosesc. Stergeti- cu un prosop uscat si puneti- niste ciorapi din lina. Acest procedeu incalzeste tot corpul si inlatura starea de oboseala.

Pentru o piele mai sanatoasa incercati o baie calda pregatita cu flori de galbenele bine fierte.

Pentru pielea aspra masati- picioarele cu ulei de susan negru, apoi puneti-le intr-o baie cu un decoct din mustar si ghimbir. Acest decoct trebuie pregatit dintr-o lingurita de ghimbir sau praf de mustar si o jumatate de litru de apa. Adaugati decoctul in baie. Tineti picioarele in baie pina se inrosesc puternic, apoi frecati-le cu o piatra ponce. In cazul calciielor crapate preparati o pasta din faina si lapte. Ungeti- calciiele cu aceasta pasta sau cu ulei de ricin.

Pentru picioarele care transpira abundent faceti bai in care puneti cantitati egale de ulei de lentica, salvie, ienupar si chiparos.

Pentru inlaturarea oboselii pregatiti- o baie calda pentru picioare, in care ati pus cantitati egale de ulei de ienupar, rozmarin si lentica.



Masarea talpilor




Stind jos trageti cu mina stinga calciiul piciorului sting astfel incit talpa sa fie indreptata inainte (pentru ca punctul din centrul talpii sa priveasca inainte). Cu palma dreapta faceti 20 de miscari energice in sus si in jos pe talpa piciorului sting. Dupa aceea, cu mina dreapta apropiati- calciiul drept si cu mina stinga faceti aceleasi 20 de miscari pe talpa piciorului drept. Ajuta in cazul unei activitati proaste a ficatului si a ochilor sau in cazul unui somn agitat.



Exercitii pentru talpi




Acestea activeaza si stimuleaza activitatea rinichilor, a cii biliare si a glandelor sexuale.



Pozitia initiala - stind culcat.




Picioarele intinse, neincordate. Cu un efort puternic incercati ca in curs de 3 secunde sa indepartati degetele de la picioare unul de altul cit se poate de mult. Repetati acest lucru de 3 ori.

Picioarele intinse, neincordate. Cu un efort puternic timp de 3 secunde stringeti- catre talpa in acelasi timp toate degetele picioarelor. Repetati acest lucru de trei ori.

Picioarele intinse. Cu un efort puternic timp de 3 secunde apropiati- picioarele de fata. Repetati de trei ori. Faceti din nou acest exercitiu, departind si apropiind picioarele in aer.

Schema actiunii asupra punctelor reflectoare din talpa corespunzatoare simptomelor bolilor

Masajul cu ajutorul ventuzelor


Afectiuni si efecte benefice

Tehnica masajului cu ajutorul ventuzelor aplicate pe umeri poate avea un efect benefic in maladii ale cailor respiratorii superioare - tuse, bronsita sau astm bronsic. De asemenea, procedeul are efect si in nevralgii, neurastenii, dureri dorsale, dureri de coloana si ale umerilor.

Cel mai important este sa se actioneze in punctele biologic active. Acestea se descopera foarte usor, prin apasare. Cind apasam intr-un astfel de punct, durerea este destul de intensa.

Masajul se practica folosind doua ventuze



Masajul se practica folosind doua ventuze. Bolnavul se va culca pe pat cu spatele in sus. Umerii si spatele se sterg cu spirt medicinal, apoi se ung cu o crema nutritiva grasa sau cu vaselina. Se aplica, prin procedeul cunoscut (facind in interiorul ei aer cald) o ventuza, care se lasa pina se inroseste pielea trasa in interior. Dupa ce a actionat doua minute, ventuza se plimba prin alunecare pe spatele uns al bolnavului. Se lucreaza cu doua ventuze - intii cu una, apoi cu cealalta. Deplasarea ventuzelor pentru masaj se face circular, in toate directiile, miscarile fiind lente si neintrerupte. Masajul se incheie printr-o trecere peste toate vertebrele, de jos in sus. Durata unei sedinte de masaj cu ventuze este de 5-l5 minute, pielea trebuind sa se inroseasca puternic in urma procedurii. Terapia se va aplica o data la trei zile.

Dupa aceasta procedura, bolnavul va ramine culcat si acoperit timp de o ora, deoarece se produce sudatie puternica.

Procedura este contraindicata celor ce sufera de hemoragii, hipertensiune, afectiuni ale pielii sau boli psihice.

Masajul cu ajutorul periei



Masajul cu o perie uscata se recomanda in sciatica, reumatism, guta, transpiratie in exces si fara cauze precise, neurastenie, hipertensiune, obezitate, dar si la virsta critica.

Modul de aplicare a masajului este urmatorul: se freaca intreg corpul cu o perie din par natural, in toate directiile, pina cind pielea se inroseste. Masajul incepe de la pielea fetei si se incheie cu calciiele. Durata masajului intregului corp este de 30 de minute.

Acest masaj invioreza, intareste si caleste organismul. Pielea este curatata, devine ferma si elastica. Este si un masaj cosmetic foarte eficient, caci inlatura straturile de celule moarte de la suprafata epidermei. Totodata, se activeaza circulatia sanguina la nivelul pielii, ceea ce face sa fie mai bine irigata si are un efect nutritiexcelent.

Leacuri si terapii naturale


I. Pentru persoanele care obisnuiesc sa rontaie intre mese




De fiecare data, chiar daca se intimpla de 3-5 ori/zi iti pregatesti un miez de piine (cit de la o jumatate de felie subtire), o cescuta de apa minerala (sau sifon) si 3 frunzulite de patrunjel. Atunci cind ti se face foame intre mese maninci un pic de miez de piine, o gura de apa pina se termina si la sfirsit frunzulitele de patrunjel. Repeti de cite ori este nevoie pentru ca nu are multe calorii, nu prea are gust, obosesti tot pregatindu-le, iar dupa cite zile, maximum o saptamina, organismul inregistra ce anume primeste cind ii este foame si se lipseste singur de asa ospat.

II. Pentru persoanele care au alergie la intepaturile de albine si viespi

Daca aveti norocul sa cunoasteti sau sa aveti rude la tara care se pricep sa fabrice tuica, rugati-le sa pastreze 1 kilogram de alcool - adica ce curge prima data din cazan. De cite ori aveti nevoie sa faceti frectie, eventual si pe tot corpul, cu alcool si beti o gura sau doua. Alergia disparea de la sine, chiar daca ati fost intepat de curind.

III. Pentru persoanele care din cauza oboselii au palpitatii

Cei mai multumiti vor fi cei care au in gradina cite un nuc, dar se mai gaseste cite un nuc singuratic si prin parcuri si chiar pe trotuar. Te apropii de nuc si il iei in brate in asa fel incit sa stai cu inima lipita de el. Poti sa-i vorbesti ca unui prieten pentru ca timpul sa treaca mai usor si sa-i multumesti pentru sanatate, sa-i promiti ca mai vii sa-l si dupa 1-3 minute oboseala si palpitatiile dispar si puteti pleca linistit.

IV. Pentru persoanele care nu suporta racoritoarele din comert

In 2 litri de apa minerala plata care clocoteste arunci o mina de flori de sunatoare, o lamiie taiata felii cu coaja cu tot si 2-3 linguri de miere dupa gust. Se dau cite clocote la foc mic (atentie se umfla) si dupa ce s-a racit se pune in sticla la frigider. Se poate consuma in 2-3 zile.

Leacuri populare in caz de otita

Otita este o boala caracterizata printr-o infectie acuta sau cronica a mucoasei timpanului. Ea se manifesta prin doua forme: supurata si nesupurata. Semnele otitei acute sint: dureri cu caracter pulsatil, febra si secretii, in cazul otitei supurate. In cazul otitei cronice, semnele sint scaderea auzului si secretii purulente periodice.

1. Se prepara tinctura medicinala din frunze de matraguna (Atropa belladonna). Se pun in urechi cite una-doua picaturi, de trei ori pe zi.

2. Se prepara tinctura medicinala din urechelnita (Sempervivum tectorum). Se pun in urechi cite doua-trei picaturi, de trei ori pe zi.

3. Se pun in urechi cite trei-patru picaturi de ulei de migdale caldut, seara, inainte de culcare.

4. In caz de otita supurata, se introduce in ureche un tampon mic, inmuiat intr-un terci preparat din radacina de hrean.

5. Se prepara un ceai tare din flori de maces. Se ia putin ceai, se amesteca cu suc de morcoras si putina smintina si se introduce in urechi un tampon inmuiat in acest amestec.

6. Se amesteca suc de ceapa (terci) cu putin ulei de in si se introduce in urechi un tampon inmuiat in acest amestec.

Laptele e o sursa de energie si de nutrimenti

Laptele, nu numai ca reprezinta o adevarata sursa de energie, ci contine si 15 nutrimenti esentiali, care lucreaza impreuna pentru sanatatea organismului.

1. Proteinele contribuie la formarea si intretinerea tesuturilor, inclusiv a oaselor. Ele ajuta la formarea anticorpilor, care lupta contra infectiilor.

2. Glucidele constituie principala sursa de energie pentru celulele organismului.

3. Vitamina A este benefica pentru sanatatea ochilor, asigurind si o buna acuitate vizuala pe timp de noapte. Ea este in acelasi timp esentiala pentru sanatatea pielii, a parului, dintilor si gingiilor. Mareste rezistenta la infectiile respiratorii si ajuta la functionarea normala a sistemului imunitar.

4. Vitamina D contribuie la utilizarea maxima a calciului si fosforului, care sint necesare pentru a avea oase si dinti sanatosi.

5. Tiamina (vitamina B1) stimuleaza pofta de mincare si cresterea, asigura buna functionare a sistemului ners, a muschilor si a inimii. Ajuta la transformarea glucidelor in energie.

6. Riboflavina (vitamina B2) stimuleaza cresterea, imbunatateste starea de sanatate a pielii, parului si unghiilor.

7. Niacina (vitamina PP) este esentiala in crestere si dezltare. Mentine starea de sanatate a sistemului digestiv si a celui ners.

8. Vitamina B6 (pirodoxina) contribuie la buna asimilare a proteinelor si grasimilor. Contribuie la producerea globulelor rosii si a anticorpilor necesari in lupta contra infectiilor.

9. Vitamina B12 (cobalamina) contribuie la formarea si regenerarea globulelor rosii, mentine starea de sanatate a sistemului ners si a celui digestiv.

10. Acidul pantothenic (vitamina B5) previne infectiile prin marirea capacitatii de formare a anticorpilor, ajuta la transformarea glucidelor si lipidelor in energie.

11. Acidul folic participa la formarea globulelor rosii si actioneaza preventiv impotriva anemiei. Ofera protectie impotriva parazitilor intestinali si a toxinelor alimentare.

12. Calciul mentine starea de sanatate a dintilor si oaselor, asigura bataile regulate ale inimii, contractiile muschilor, buna functionare a sistemului ners si coagularea normala a singelui.

13. Magneziul contribuie la mentinerea unui sistem cardiovascular sanatos si preintimpina atacurile de inima. Mentine starea de sanatate a dintilor, impiedica formarea depunerilor de calciu, a calculilor renali si biliari.

14. Fosforul asigura starea de sanatate a dintilor si a gingiilor. Asigura energia si vigoarea organismului, precum si buna lui functionare.

15. Zincul farizeaza cresterea si capacitatea mentala, joaca un rol important in cresterea si regenerarea tesuturilor.

Inainte de a te increde in altii, ai incredere in tine!

Motto:
Viata e in miinile tale. Existenta ta, asemeni cercurilor magice, e supusa transformarii. Ai atitea posibilitati de a trai! Nu ezita! Pentru ca indiferent de alegerea facuta, experienta prin care vei trece iti va fi o extraordinara sursa de putere si implinire spiriruala. Si oricit de dificil va fi fost, vei vedea cum indoielile den sperante, cum conflictele den bucurii.

Astazi a cistiga increderea cuiva e o adevarata provocare. Tot timpul sintem bombardati de presa, de industria publicitara cu sute de programe sociale care in loc sa ne redea increderea in propriile noastre forte, mai mult ne descurajeaza. Auzim despre indizi care-si omoara parintii, prietenii sau colegii. Devenim marionete gata sa aplaude orice gluma ieftina in emisiunile interactive ce storc bani cum pot. Vedem cum personalitati politice de marca sunt acuzate de delapidare sau infidelitati in mariajul lor. In asemenea conditii nu e de mirare ca ne aflam intr-o confuzie continua. Caci, pina la urma, daca nu putem avea incredere nici macar in cei pe care ii iubim, atunci cine sa ne ajute?

Increderea este o forta dinamica

Increderea se bazeaza pe dragoste, in timp ce neincrederea e un rezultat clar al fricii. A avea incredere in altii inseamna inainte de toate sa crezi in tine. Numai ca sentimentul de incredere te face vulnerabil. El presupune sa ne analizam sentimentele, sa ne asumam riscurile etii, sa ne depasim teama de a fi raniti inca o data, sa ne lasam condusi de intuitie. Si, cel mai important dintre toate, sa intelegem ca increderea este o forta dinamica care ne da puterea sa depasim temerile, indoielile. Secretul unei existente armonioase si fericite sta in intelegerea profunda a acestui sentiment. A te increde in oamenii din jurul tau presupune a crede ca universul inca ne mai suporta. Cu alte cunte, prin incredere dobindim siguranta de sine. Astfel sintem constienti ca fiecare pas pe care il facem e sigur, ca fiecare situatie in care ne gasim reprezinta un pas mai aproape de linistea interioara si de libertatea indiduala.

Exercitiu de recapatare a increderii

Pentru a avea mai multa incredere in dumneavoastra va sfatuim sa stati cite 10 minute in fiecare zi in fata unei icoane, respectind urmatorul ritual.

Asezati-va in fata unei icoane pentru a va curati mintea. Meditati la problemele ce va apasa. Spuneti in gind o rugaciune pentru pacea dumneavoastra sufleteasca, nu neaparat una citita din vreo carticica. Mai degraba rugati-va cu propriile dumneavoastra cunte. Aprindeti o luminare si repirati adinc de 7 ori.

Apoi masati-va abdomenul si plexul solar cu putin ulei aromatic obtinut din combinarea a 4 picaturi de esenta de cedru, 4 picaturi de esenta de santal si putin ulei vegetal. In acest timp repetati de trei ori Cred ca Universul ma suporta, de aceea simt ca sint mai puternic si mai u. In final mai respirati adinc de 7 ori.

Forta tamaduitoare a sarii de bucatarie

De la pretul aurului la otrava alba

Sarea, considerata cindva la acelasi pret cu aurul, in secolul nostru a inceput sa fie socotita o otrava alba, si acest lucru nu fara participarea medicinei moderne. Insa orice substanta utilizata in cantitati deosebite este daunatoare sanatatii, iar dozele mai mici sau folosirea acesteia in limite rationale pot fi utile organismului.



Departe de lepra, nebunie si alte 70 de boli




In credintele vechi se spune ca acela care incepe masa cu sare si o termina tot cu sare este protejat de 72 de boli, printre care se afla nebunia si lepra. Exista obiceiul ca oaspetii de seama sa fie intimpinati cu piine si sare. Un proverb vechi spune: Fara sare, nici piine nu poti sa maninci.

Daca luam in consideratie ca industria contemporana imbogateste sarea de bucatarie cu iod si fluor pentru eliminarea deficitului acestor elemente, atunci putem spune ca sarea este o imbinare de microelemente necesare organismului nostru.

Ratia de sare (suficienta) utilizata pe zi pentru o persoana de virsta adulta nu trebuie sa depaseasca o lingurita, in medie 3-6 grame (este socotita si sarea continuta in celelalte produsele consumate).



Pentru melancolici si flegmatici




Sarea le este folositoare melancolicilor (in special baile fierbinti cu sare marina sau cu sare de bucatarie, inainte de culcare, in proportie de o lingurita de sare la un litru de apa) si flegmaticilor (acestia trebuie sa se frectioneze cu sare atunci cind fac sauna).



Dar nu pentru sangvinici si colerici




Sarea contribuie la usurarea digestiei, inlatura senzatia de apasare din stomac. Este daunatoare (atunci cind este folosita in exces) oamenilor slabi, celor obositi, colericilor si sangvinicilor, de asemenea pentru rinichi si ca, in cazurile de hipertensiune.



Sperma, eczeme, tumori, podagra




Folosirea excesiva a sarii scade cantitatea de sperma si poate deveni cauza unor boli de piele, a bolilor de ochi, a slabirii vederii.

Sarea intra in compozitia unor medicamente pentru eczeme. Ea este folosita in toate cazurile de tumori ale mucoaselor, impotriva mincarimilor, podagrei. Daca se amesteca cu ulei de masline, otet si miere, este un mijloc eficace impotriva difteriei si a tuturor tipurilor de anghine. Sarea amestecata cu miere este folosita pentru vindecarea intepaturilor de albine, bondari sau viespi. In cazul tumorilor se amesteca sare cu stafide, menta uscata si otet si se pun comprese pe locurile afectate. In cazul otravirii cu ciuperci trebuie sa beti otet cu miere si sare (la un pahar de apa fierbinte se pun doua lingurite de miere, una sau doua lingurite de otet de mere si o lingurita de sare, amestecul trebuie sa fie placut la gust).



La ce mai puteti folosi sarea




Sarea amestecata cu otet se foloseste sub forma de comprese in cazul cojilor din cap, al eczemelor, iar sarea amestecata cu aloe este folosita (intern) in cazul catarurilor (inflamatii acute sau cronice ale mucoasei unui organ, adesea insotite de secretii abundente). Amestecata cu miere si otet, sarea se foloseste si in hidropizie (boala cauzata de acumularea patologica de apa in cavitatile naturale ale corpului sau in tesuturi). Gargara cu sare si otet se foloseste in afectiunile gingiilor si pentru dintii care se clatina. Clatirea gurii cu apa in care ati dizolvat sare este folosita pentru intarirea gingiilor si pentru vindecarea ranilor, care se formeaza atunci cind este scos un dinte. In cazul paradontozei este bine sa va masati gingiile cu sare dizolvata in miere (la 20 de grame de miere adaugati 5-l0 grame de sare de bucatarie si amestecati bine). In cazul hemoragiilor nazale o lingurita rasa de sare de bucatarie se pune intr-un pahar cu apa rece, se amesteca, iar solutia obtinuta se inhaleaza de 10-l5 ori pe nari (de fiecare data va tineti respiratia citeva secunde inainte de a elibera aerul). Aceasta procedura trebuie repetata zilnic, iar dupa o saptamina hemoragiile nazale vor disparea.



Sarea la tigaie e un tratament foarte bun




Tratarea diverselor boli cu ajutorul sarii fierbinti incalzite intr-o tigaie (cea mai buna este sarea marina, dar se poate folosi si sare de bucatarie) se foloseste de foarte mult timp in medicina traditionala (sarea dupa ce a fost incinsa se pune intr-un saculet din in si se aplica pe diverse parti ale corpului: in zona fruntii si a nasului, in zona bronhiilor, a talpilor - in cazurile de raceala; in zona mijlocului - in cazurile de radiculita). Inainte de a aplica saculetul cu sare trebuie sa spalati bine cu apa locul bolnav. In cazul miinilor si picioarelor reci (mai ales la flegmatici si melancolici) este foarte indicata dezmortirea lor prin frecarea talpilor si a palmelor cu un saculet in care ati pus sare marina incinsa. Sacul se coase sub forma unei pungi de tutun pe masura talpii (astfel incit toata talpa sa aiba loc pe suprafata saculetului). Efectul este dublu: intreg organismul se incalzeste si, in acelasi timp, are loc un masaj al talpilor si palmelor, acolo unde se gasesc numeroase puncte active din punct de vedere biologic, legate practic cu toate organele.



Organizare pentru la mare




Atunci cind merg in concediu la mare, melancolicii si colericii trebuie sa aleaga un loc unde salinitatea apei sa fie cit se poate de scazuta (alaturi de locul in care se varsa in mare un riu). Melancolicilor li se potriveste foarte bine Marea Azov, de exemplu, in timp ce colericilor - Marea Baltica. Sangvinicilor si mai ales flegmaticilor, dimpotriva, li se potriveste apa cu o concentratie de sare foarte mare (apa Marii Moarte).

Sarea are o actiune daunatoare atunci cind este combinata cu diverse grasimi (slanina) si produse care trebuie consumate reci (untul).



Tratamente pe baza de sare




In anii '30 ai secolului trecut la Petersburg (Rusia) a fost inventat un medicament pe baza de sare pentru tratarea contuziilor, a cancerului de piele, a paraliziei, a durerilor de cap, a erizipelului, a reumatismului si chiar a unor diverse boli inflamatorii interne si externe.

Iata cum se pregateste acest medicament: intr-o sticla puneti coniac putin mai mult de jumatate, adaugati sare marunta si bine uscata pina cind coniacul a ajuns la gitul sticlei, dupa care agitati sticla citeva minute. Cind sare s-a depus (dupa 20-30 de minute), medicamentul este gata pentru a fi folosit. Inainte de a-l folosi agitati din nou sticla, pentru ca depunerile de sare va pot provoca dureri in contact cu rana.



Cum se foloseste leacul




Acest medicament nu se foloseste niciodata singur, ci numai amestecat cu apa fierbinte (o parte de medicament si trei parti de apa). De obicei este indicat sa luati doua linguri din medicament amestecate cu sase linguri de apa fierbinte pe stomacul gol, cu o ora inainte de micul dejun. Femeile si bolnavii foarte slabiti pot lua cite o lingura din acest medicament cu opt-zece linguri de apa fierbinte. In cazul aparitiei varsaturilor sau greturilor, puteti sa beti inainte de a lua medicamentul doua cesti cu apa calda. Medicamentul este foarte eficient in stadiile incipiente ale racelii.



Uz extern




Pentru uz extern medicamentul se foloseste nediluat.




Pentru taieturi se leaga rana cu o pinza inmuiata in aceasta solutie. Bandajul nu se inlatura pina cind rana nu se vindeca, ci doar se umezeste din exterior de trei-patru ori pe zi.

Pentru intepaturile de insecte se pun comprese cu acest medicament pe locul afectat, cite 10-l5 minute de patru-cinci ori pe zi.

Impotriva ametelilor se frectioneaza crestetul capului cu medicament aproximatio jumatate de ora inainte de culcare.

In cazul congestiilor cerebrale se frectioneaza crestetul capului timp de 15 minute inainte de culcare. Procedura se repeta trei-patru zile. Dimineata pe stomacul gol se iau doua linguri din acest medicament amestecate cu sase-opt linguri de apa fierbinte. Acest tratament este contraindicat in hipertensiunea arteriala.

In cazul durerilor de cap se frectioneaza de asemenea crestetul capului timp de 15 minute. Daca durerea nu trece, se ia o lingura de medicament cu sase-opt linguri de apa fierbinte. Tratamentul acesta este contraindicat in hipertensiunea arteriala.

In cazul durerilor de urechi se pun cu pipeta cite cinci-sase picaturi de medicament in ureche. De obicei sint suficiente trei asemenea proceduri.

Pentru tratarea abceselor, un tampon de vata se pune pe rana si se lasa citeva ore. Trebuie sa repetati aceasta procedura de citeva ori pentru a obtine rezultate.

Impotriva reumatismului se frectioneaza locul bolnade una-doua ori pe zi timp de doua saptamini. Daca durerea revine in mod constant, puteti lua si 12-l4 zile dimineata pe stomacul gol cite doua linguri de medicament amestecate cu cinci linguri de apa fierbinte.

In cazul cancerului de piele se unge cu aceasta solutie locul afectat de trei-patru ori pe zi, dupa care se pune pe rana o bucata de pinza subtire inmuiata in medicament (pinza trebuie umezita imediat ce a inceput sa se usuce). Inainte de culcare frectionati-va pielea capului cu medicamentul si puneti-va apoi un batic subtire. Dimineata se iau doua linguri de medicament cu cinci-sase linguri de apa fierbinte.

In cazul luxatiilor frectionati-va bine locul afectat cu aceasta solutie.

In osteoporoza amestecati trei virfuri de cutit de piper negru, un pahar de sare grunjoasa, 0,5 litri de coniac. Se lasa la macerat cinci zile. Se pun apoi comprese cu aceasta solutie pe locurile dureroase.

In cazurile de artroza faceti in fiecare seara asa-numitele bai in nisip. Se amesteca sare cu nisip de riu in proportie de 1:1, se pune la incins intr-un vas, dupa care se ingroapa degetele in nisipul cu sare fierbinte, tineti miinile si picioarele acolo pina cind aceasta compozitie s-a racit.

In cazul intinderilor musculare se amesteca sare simpla de bucatarie cu faina in proportie de 1:1, se adauga putina apa, se obtine astfel o coca tare. Locul bolnatrebuie acoperit cu aceasta coca, deasupra se pune o hirtie, dupa care se bandajeaza cu un prosop cald.

Formula fericirii familiale

Un clasic a spus ca toate familiile fericite seamana intre ele. Se pare ca totusi nu a avut dreptate si familiile fericite nu sint identice. Mai mult, convingerea ca fericirea se poate copia, ca putem aplica o anume reteta, conduce multe familii in pragul dezastrului sau chiar dincolo de el.

Familia este un tip extraordinar de comunitate umana, un fel de stat la scara mica, pe care doi oameni il creeaza pentru sine si cei apropiati. De aceea, de fapt, fiecare familie este fericita in felul sau.

Ca in orice stat, in familie este neie de legi (reguli), care sa fie adoptate si respectate in acest stat in miniatura. Totodata, trebuie sa existe o ierarhie, alaturi de multe altele.



El si ea - familia cea mai simpla




Aceasta se compune din cei doi - sot si sotia, care au format aceasta comunitate.

Care a fost intelegerea survenita intre cei doi, cind se casatoresc? De ce isi unesc destinele? Unii o fac pentru ca oamenii ajunsi la virsta maturitatii trebuie sa se casatoreasca, sa-si intemeieze o familie. Altii fug de singuratate. Unii considera ca, in doi, este mai usor de biruit greutatile vietii, altii viseaza sa aiba copii, iar o parte r sa scape de sub tutela parintilor.

Motive sint foarte multe, de multe ori fiecare dintre cei doi avind propriile motive, ce nu coincid. Mai mult, in tinerete oamenii nu prea au gindul la ceea ce inseamna casatoria, care este sensul si scopul acestui pas; abia mai tirziu, dupa ce focul pasiunii se domoleste, unii descopera, din pacate, un mare gol in locul relatiilor normale din familie.

Aici isi au izrul numeroasele probleme: fiecare dintre soti isi doreste altceva si nu-l intelege pe celalalt, nu-i intelege visele si aspiratiile. Sotii incep sa se deranjeze unul pe altul, apare o stare de iritare, creste instrainarea, iar in micul stat - familia compusa din cei doi - se dezlantuie adevarate razboaie civile, nu mai putin aprige decit cele adevarate: razboaie de independenta, de cucerire a unor teritorii apartinind inamicului, pentru noi sfere de influenta - dominarea asupra copiilor, rudelor etc. Mai trist este ca oricine ar cuceri victoria, oricare din cei doi ar triumfa, pierderile sint foarte grele si foarte importante, suferind astfel toti, mai cu seama copin, daca exista.



Tipuri de casnicii




Exista mai multe tipuri de casnicii. Vom rbi despre categoriile principale.

Primul tip de casnicie este tipul patriarhal. Aici rolurile sint bine impartite: rolul sotului, rolul sotiei, rolurile copiilor. Este o constructie solida, sila, cu o ierarhie bine structurata. Fiecare stie cu exactitate care-i este rolul si ce sarcini are de indeplinit, precum si drepturile sale si ale celorlalti: sotul este capul familiei, el ia hotaririle importante si asigura bunastarea materiala; sotia se ocupa de casa, are grija de sot si copii. Obligatiile ei sint mai putin extinse, dar mai profunde. Aceasta este schema de baza, dar continutul depinde de soti. Cit timp fiecare isi indeplineste intocmai rolul si sarcinile sale, constructia ramine solida si viabila. Ea se naruie numai daca unul dintre soti incepe sa ceara celuilalt ceea ce nu intra in sfera prevazuta prin contract pentru acesta: participare la activitatile si obligatiile care revin, de fapt, primului, sau preluarea lor, in totalitate; de asemenea, poate aparea situatia incalcarii de catre unul din parteneri a drepturilor celuilalt - spre exemplu, sotia incepe sa cistige mai mult decit sotul, preluind ea rolul de asigurare a hranei si altor necesitati pentru familie.

Al doilea tip de casnicie este parteneriatul. Spre deosebire de familia patriarhala, care are la baza supravietuirea intregii familii prin crearea unei baze solide pentru soti si copin lor, parteneriatul are la baza apropierea sufleteasca si intelectuala a partenerilor, traiul zilnic trecind pe secundar.

Sotii isi pastreaza aici spatiul vital propriu, dreptul de a avea o viata personala ce include activitatea profesionala, interese culturale, dreptul de a lua hotariri. Aici rolul determinant il joaca o comuniune sufleteasca ce formeaza baza casniciei, conferind siguranta sotilor.

Casatoria de tip patriarhal dureaza de secole, pe cind cea de tip partenerial a aparut relativ recent, iar societatea - adica noi toti - nu a reusit sa ii inteleaga particularitatile in toata profunzimea.



Elutia casniciei




Doi tineri se intilnesc, se plac, se iubesc si se hotarasc sa se casatoreasca. Fac acest pas decisiv si jura ca doar moartea ii va desparti, caci r sta alaturi toata viata.

Ce se intimpla in continuare? Cei doi se maturizeaza, incep sa inteleaga ce reprezinta ei, ca persoane, fiecare in parte, ce inseamna cel de linga el. Casnicia dureaza, de cele mai multe ori, pina la primul hop, prima problema sau rascruce intilnita in cale.

De pilda, daca tinerii casatoriti sint studenti, la terminarea facultatii sint ambii absolventi, dar sotia se inscrie la masterat. Atunci, tinarul ei sot isi da seama ca el nu-si doreste o sotie - doctor in stiinte, ci vrea atentie, iubire, tandrete, mic dejun servit la pat, mese gustoase, la care sa stea ei doi, acasa, camasi apretate.

De aici apare primul conflict intre cele doua categorii de casnicii - patriarhala si parteneriala.



Cum se petrec evenimentele?




Sotia studiaza, alearga prin biblioteci sa-i impartaseasca sotului descoperirile ei; sotul o suporta cu ciudateniile ei stiintifice si, intre timp, isi proslaveste mama care si-a lasat serviciul de dragul familiei, iar tinara lui sotie abia se abtine sa nu-i spuna ca mama lui a fost o fraiera, iar ei, toti ceilalti - niste egoisti si profitori.

Intr-o buna zi, cei doi - sau unul dintre ei - dau de capatul rabdarii si totul se naruie.

De fapt, asa este firesc, logic sa se intimple, pentru ca nici o iubire din lume nu-i poate ajuta sa depaseasca problemele zilnice. De ce? Acestea dureaza, de fapt, toata viata, zi dupa zi. Asa ca de ce sa ne sacrificam intreaga viata, sa devenim eroi pe altarul casniciei? Cei doi decid, de foarte multe ori, ca nu merita.

Totusi, sentimentele sint ceva foarte puternic, maret, atunci cind cei doi soti sint legati nu doar de obisnuinta si simpatie, ci de o iubire adevarata. Aceasta nu se stinge in timp, se transforma, devenind altfel, dar la fel de puternica.



Formula magica




Toate cuplurile care se casatoresc isi doresc fericire, o viata buna, linistita, implinita, plina de realizari. Dar cum?

Primul pas spre solutionarea (uneori chiar prevenirea) problemelor ce apar sau ar putea sa apara este constientizarea ei. Sfatul cel mai realist si cel mai des auzit este o discutie sincera despre problemele celor doi soti si ale casniciei lor. Caci, instrainindu-se, sotii inceteaza sa mai comunice, aproape ca nu-si rbesc sau, daca o fac, isi reproseaza, se cearta, ceea ce mareste starea de tensiune dintre ei.

Desigur, toti se tem de discutii, este greu sa deschizi si sa porti o discutie serioasa, deschisa, sincera si adevarata, dar fara ea nu se poate reveni la o casnicie normala, bazata pe iubire si respect reciproc.

In primul rind trebuie formulate bazele pe care este fundamentata casnicia celor doi, ce i-a unit, de ce fiecare l-a ales pe celalalt si nu pe altcineva.

Dar acum, dupa un timp, ce-i mai uneste pe cei doi soti? Ar fi bine ca fiecare dintre ei sa-si noteze cele doua aspecte - starea casatoriei la inceput si in prezent - dupa care sa se aseze si sa puna cu calm si luciditate, in discutie, aceste constatari.

Discutia aceasta nu dezbina, ci are darul de a-i reuni pe soti. Si este constructiva, caci ofera posibilitatea descoperirii radacinilor problemei comune, ajungind la sistemul compromisurilor reciproce, care da totdeauna rezultate cind nu sint niste abdicari de la principiile fundamentale de viata.

Nu va fi usor, dar putem fi siguri ca va fi eficient. Iar daca problemele identificate si discutate sint mai putin importante decit iubirea, viata comuna, copin si viata acestora, atunci cei doi soti pot fi siguri ca r reusi sa uite, sa ierte si sa-si aduca familia la fericire dorita.

Filozofia si practica risului

Numai oamenii rid

Risul - iata ce deosebeste oamenii de animale. Fara indoiala ca si animalele se bucura, dar de ce nu rid? Putem explica acest lucru prin faptul ca risul este asociat cu veselia, voiosia caracteristice omului si, mai ales, depinde in intregime de simtul umorului pe care numai omul il poseda.

In lucrarea sa Filosofia risului Leonid Karasev, unul dintre cei mai mari comici ai lumii, scria: Noi, oamenii, putem fi amariti ca un ciine, lenesi ca o pisica, obositi ca un cal ce a tras la plug, dar nu putem sa ridem si sa zimbim decit ca oamenii.

Sa nu spuneti niciodata ca risul este doar o simpla manifestare a simtului umorului. Risul da nastere unei noi lumi, o lume rasturnata a realitatii, careia omenirea i s-a supus din vechi timpuri pina azi. In consecinta, exista doua lumi, doua realitati reflectate una in alta ca intr-o oglinda.



Pentru a trece peste orice obstacol trebuie sa ridem




In lumea inversata risul se naste ca o manifestare impotriva raului. Pentru a evita orice piedica, pentru a trece peste orice obstacol trebuie sa ridem. Asa functioneaza principiul inversabilitatii: daca raul est luat in ris, atunci puterile sale malefice sint neutralizate.

Inca din Evul Mediu se organizau carnavaluri, pe care europenii le sarbatoreau cu mult fast. La popoarele slave carnavalurile corespundeau obiceiurilor si traditiilor din Saptamina Alba (sau Saptamina Brinzei). Regele unor astfel de sarbatori era Risul. Sub stapinirea sa realitatea se transforma intr-o adevarata euforie; ascetismul si strictetea legii lasau loc desfriului, betiei si lacomiei. Cu totii, laici si clerici, bogati si saraci, pacatosi si drept credinciosi se bucurau, zimbeau, rideau. Intreaga lume ceda nebuniei risului. Lumea reala, ordonata, supusa legii lasa loc celei haotice.

Si asta se intimpla deoarece in acea epoca s-a descoperit posibiliatea construirii unei lumi pe dos, fara stereotipuri, intr-o perspectiva inedita. Intr-o astfel de realitate cu valorile inversate sau negate, unde raufacatorul devine om de bine, printul devine cersetor si Pacala cel mai mare intelept, nu poate exista decit o lume a fariseilor. Risul carnavalesc, chiar prin mediocritatea sa, ofera o noua viziune asupra tuturor lucrurilor. Numai in Lumea Risului, in ciuda destinului potrivnic, avem ocazia sa infaptuim visuri irealizabile, sa traim experiente neobisnuite in viata de zi cu zi.

In scurt timp luminile se sting, cortina cade, ne schimbam costumele. Pentru majoritatea dintre noi viata redevine normala, ordonata, fara surprize, monotona pina la urmatorul carnaval. Numai unii au sansa sau nesansa de a se pierde pentru totdeauna in Lumea Risului.



Saltimbancii, risul si ordinea rasturnata




Aborigenii despre care va vom spune citeva cuvinte in continuare sint de fapt saltimbancii, locuitori ai unui spatiu in care ordine este rasturnata si masura lucrurilor cu totul deosebita. Dar cine sint ei in lumea obisnuita? Sint renegatii, transfugii, paria. Sint cei care nu-si pot gasi un loc in societate. In multe tari saltimbancilor nu li se permite sa se aciuiasca pe linga sate sau orase bine rinduite si respectate. Lumea stoarce din ea mascaricii, paiatele si ii arunca in necunoscut, raminind indiferenta la suferinta lor.

Intr-un fel este o reactie normala pentru ca bufoneria si lumea reala nu pot coexista. Se poate vorbi de o oarecare complicitate, dar in momentul in care bufonii renunta la lumea reala, atunci ei isi incheie misiunea. Saltimbancul este singurul locuitor al lumii reflectate in oglinda-spatiu al inversiunilor. El este stapinul Lumii Risului, unde oamenii obisnuiti au dreptul de a se plimba doar citeva zile si numai pentru citeva ore.

Desi nu sint acceptati ca participanti directi la viata reala, totusi mascaricilor li se permite sa-i distreze pe nobili si pe regi. Pentru ca numai bufonii si nebunii pot spune adevarul rizind. Ei pot reprezenta lumea in cele mai diverse ipostaze ale sale. Dar pentru acest privilegiu trebuie sa plateasca cu excluderea, renegarea, interdictia de a avea o viata normala. Un loc special il ocupa idiotii. Acestia se gasesc undeva la granita dintre ris si plins, personificind varianta tragica a Lumii Risului. Putini stiu ca idiotii nu au fost dintotdeauna bolnavi. Insa deseori oamenii instituie in mod voit modelul paiatei triste si, o data plecati din lumea obisnuita, ei nu se mai pot intoarce, renuntind la rolul inteleptului nebun.



Care sint etajele risului




Lumea Risului are mai multe etaje. Cele mai recente forme ale risului ca umorul fin, jocul de cuvinte, aluziile sint etajele superioare. Fiecare epoca, fiecare tara, fiecare clasa social isi are umoristii, comicii si ironicii ei, anecdotele si motivele ei de ris. Acestea formeaza o adevarata cultura a risului. Plecind de la imitarea realitatii, de la reflectarea ei intr-o oglida strimba, comicul naste un ris fara cuvinte. Este un limbaj universal, inteles de toti oamenii indiferent de nationalitate. Dar in acest caz nu exista egalitate! La un capat sint ingramaditi clovnii cu nasuri rosii, care se impiedica pe scena spre marele haz al publicului, iar la celalalt capat se afla Marele Saltimbanc, maestrul care stie sa folosesca toate trucurile pentru a distra oamenii. A-i face pe altii sa rida este scopul vietii lui.

Ceea ce stiu mascaricii sa faca este hazliu si in acelasi timp trist, sentimental si uneori tragic. Cad cu nasul in tort sau aluneca pe o coaja de banana facind spectatorul nu numai sa rida in hohote, dar sa traiasca o intreaga gama de emotii de la simpatie la admiratie, de la compatimire la extaz.



Risul sau cum intelege fiecare fericirea




Noi simtim lumea risului. Ea se naste in constiinta noastra. Este o reflectare in oglinda a realitatii. Aici legile sint descosiderate, soarta omului lasata la voia intimplarii, ordinea transformata in haos. Relatiile umane se complica, devin confuze. Cert este un lucru - fericirea, inteleasa de fiecare in felul lui, naste lumea risului vesel, a bunei dispozitii.

Universul inversiunilor isi gaseste ordinea in realitatea normala. Deseori apare cenzura care traseaza granitele comicului, desemneaza eroii anecdotelor. Limitarea risului da nastere unei constiinte bolnave.

Va amintiti ce mult rideam intr-o perioada, mai ales atunci cind conducatori bilbiiti se chinuiau sa citeasca cit mai coerent discursuri insirate pe zeci de ini? Iata ca acea eme a inceput sa se razbune, denaturind realitatea. Oamenii seamana acum mai mult cu dublul lor reflectat in oglinda, cu bufonul posomorit si lipsit de personalitate.

Exercitii pentru imbunatatirea vederii

Ochiul este cel mai complex si mai sensibil organ de simt. De multe ori la efort, suparari, cazaturi, accidente urmate de lovituri la cap, se constata ca ochiul este afectat: se observa hematoame in jurul ochilor, pleoapelor umflate si invinetite, iar uneori se produc chiar hemoragii si hematoame la nilul retinei.

Exista, desigur, numeroase medicamente si metode terapeutice. In continuare sint prezentate insa citeva metode simple, dar foarte eficiente, pentru imbunatatirea derii in cazul hematoamelor sau altor probleme de acest gen care afecteaza retina si, implicit, derea.

Resorbtia hematomului de pe retina prin infometare (post negru)

Inainte de a incepe acest regim de infometare este necesar sa se curete organismul printr-o clisma usor acida (in apa din vasul de clisma se adauga si 150 ml otet de mere).

Regimul de infometare propriu-zis trebuie sa dureze 1-3 zile pe saptamina. In aceste zile nu se maninca absolut nimic, ci se va bea numai apa. Dupa citeva saptamini se constata o ameliorare (pata care reduce cimpul vizual se micsoreaza, de regula).

Daca la inceput acest regim se tinea trei zile pe saptamina, dupa citeva saptamini va fi suficient sa ramina o singura zi de post negru pe saptamina.

Disparitia punctelor negre mobile (ca un roi de musculite) din cimpul vizual

Hemoragiile si hematoamele la nilul retinei sint foarte periculoase. La fel de suparatoare (si cu un grad de pericol abil) sint si acele puncte mici intunecate, foarte mobile, care se deplaseaza mereu in sus si in jos, ca un roi suparator de musculite, prin fata ochilor si deranjeaza.

Conform legii lui Verigo, un organism care are prea putin bioxid de carbon (CO2) are de suferit ca si atunci cind ii lipseste oxigenul. In absenta CO2, hemoglobina formeaza cu oxigenul un compus destul de sil si nu mai cedeaza organismului oxigenul pe care il transporta.

Pentru a remedia acest neajuns, se recomanda urmatoarele exercitii

1. Stind in fata ferestrei deschise, la aer, se inspira adinc, se inchid ochii si se mentine aerul in plamini. Se misca apoi capul inainte si inapoi, cit se poate rabda fara o noua respiratie. Se expira si se inspira profund, de citeva ori la rind. Miscarile capului trebuie sa fie foarte line, pentru a nu dauna rtebrelor cervicale.

Acest exercitiu se repeta de trei ori la rind (cu acele pauze de doua-trei respiratii intre ele).

2. Se inspira profund si, mentinind aerul in plamini fara a expira, se apleaca capul spre umarul sting, apoi spre cel drept, de atitea ori cit se poate mentine aerul fara a-l expira. Apoi se respira normal de citeva ori. Exercitiul se repeta de trei ori la rind, de asemenea cu pauze de respiratie (ca la exercitiul nr. 1).

3. Se inspira profund, apoi, retinind aerul in plamini, se roteste capul, de cite ori se poate, alternativ, spre dreapta si spre stinga. Si acest exercitiu se executa zilnic de trei ori. Se obtine astfel un complex de 3 x 3 exercitii, care se va efectua de cinci-sase ori pe zi. Pe linga imbunatatirea derii, se observa efecte benefice si asupra altor parti ale corpului. Vertebrele gitului devin mai mobile, pielea gitului - mai elastica si cu riduri mai putine, vocea - mai clara si mai puternica. Si, ca o consecinta a participarii muschilor abdominali la respiratie, exercitiile au un efect benefic si la acest nil: stratul de grasime de pe abdomen incepe sa se topeasca rapid.