Pompidou[v=]

Georges Pompidou, provenind dintr-o familie modesta, a fost o perioada profesor de franceza, latina si greaca. L-a cunoscut pe de Gaulle in timpul razboiului, cand a fost mobilizat la "infanteria alpina". Gaullist convins, el devine prim ministru in 1962, cand Franta parcurgea o perioada de mare dezvoltare economica, remarcandu-se prin masuri eficiente pe plan social, desi cabinetele sale au fost schimbate de cinci ori. Inainte de a fi ales presedinte, adversarii politici au incercat sa-i discrediteze sotia (Claude), prin falsa ei implicare in "Afacerea Markovic" (uciderea unui bodyguard al lui Alain Delon). Dar in 1969, Pompidou castiga cu aproape 59 la suta din voturi. Prim-ministru a fost numit Jacques Chaban Delmas, iar printre ministrii sai a fost si André Malraux (cultura). In mai 1968 se produsese ruptura de Charles de Gaulle, in timpul marilor manifestatii studentesti si muncitoresti. Pompidou voia o solutie pacifista, dar "Generalul" discutase in secret cu seful armatei franceze din Germania, Jacques Massu.

Presedintia lui Georges Pompidou a fost una "luminoasa", in care Franta s-a afirmat ca mare putere economica. Din pacate, Pompidou se simte din ce in ce mai rau, de la inceputul anului 1974 si moare in iunie din cauza unui cancer. De atunci, sunt obligatorii buletinele medicale periodice ale presedintelui Frantei.