Festival in memoriam Radu Gabrea 1-5 martie la Buc., gratuit

Festival de film In memoriam Radu Gabrea saptamana viitoare (1-5 martie 2017) la Cinema Union, Bucuresti. Intrare libera. Eveniment FB: https://www.facebook.com/events/1363548963707801/

Deși nu a fost evreu, multe din filmele sale au tratat subiecte relevante istoriei evreilor din Romania (vezi filmografie relevanta mai jos)





Regretatul Radu Gabrea a regizat multe filme care trateaza subiectul minoritatilor (sasi, svabi) din Romania dar mai ales cel al evreilor. Printre filmele documentare si artistice relevante se gasesc:

• Nu te teme, Jacob! (Fürchte dich nicht, Jakob!), (1981, 90 min.) - o adaptare liberă a nuvelei “O făclie de Paște” de I.L. Caragiale. 
  Personajele sunt un cuplu de evrei, Lejba Sibal şi soţia sa însărcinată, care închiriază un han. Ameninţat cu moartea de către fostul său servitor George, bărbatul se teme pentru el, pentru soţia sa şi pentru copilul lor nenăscut. Întărâtaţi de George, sătenii iau cu asalt casa lui Lejba, iar acesta îşi aşteaptă călăul.
  
  Sinopsis mai pe larg:
  La sfârşitul secolului, înainte de Paşte într-un sat din Europa, Lejba Sibal şi soţia sa însărcinată Sara închiriază un han. Sunt evrei şi sunt departe de progromurile din Galicia şi Rusia, dar Lejba este înfricoşat. Ameninţat cu moartea de către fostul său servitor George, se teme pentru el, pentru soţia sa şi pentru copilul lor nenăscut.
  
  Asasinarea unui tânăr cuplu este un pretext bun pentru George să întărâte ura împotriva lui Lejba, folosind moartea rituală drept pretext. O mulţime înnebunită ia cu asalt casa lui Lejba, iar acesta îşi aşteaptă călăul. Când în sfârşit se întâlnesc, incredibilul se întâmplă şi printr-un act disperat Lejba se salvează pe el, pe soţia sa şi pe copilul lor nenăscut.
  
  Filmul este povestea unei transformări uimitoare a unui om alienat într-un om ferm și hotărât, o schimbare cu atât mai extraordinară în contextul anti-semitismului obiectiv şi internalizat. Înfruntându-şi soarta direct, Lejba simbolizează Evreul modern.
  
  Primul său lungmetraj regizat in Germania are parte de recenzii pozitive în Le Monde, Variety, Yediot Ahronot.
  
  
• Struma (2000) -documentar despre tragedia vasului "Struma" supraîncărcat cu 780 de evrei din România, care a plecat din Constanța în decembrie 1941 și care a fost scufundat în Marea Neagră, 2 luni și jumătate mai târziu. O singură persoană, David Stoliar a supraviețuit celui mai mare dezastru naval civil din Mare Neagră din cel de-al Doilea Război Mondial. Scenariu scris în colaborare cu  Stelian Tănase. Premiul Mențiune Specială la Jerusalem Film Festival
  
  
• Moștenirea lui Goldfaden (2004) -  documentar despre originile teatrului idiș profesionist, întemeiat pentru prima dată în lume de Avraam Goldfaden în 1876 la Iași. Piesele dramaturgului au avut succes, la înmormântarea sa din New York participând 75.000 de oameni, New York Times descriindu-l drept "Shakespeare al evreilor". Filmul urmărește și muzica klezmer din cadrul acestui teatru, din cramele Moldovei până pe scenele de la Broadway.
  
  Mai pe larg:
  Avram Goldfaden a întemeiat  în 1876 primul teatru idiș profesionist din lume la Iași a cărui influenţă e prezentă şi astăzi.  Dramaturgul a stat și la Paris, Londra și New York. Filmul urmărește legăturile culturale locale dintre români și evrei dinainte de război cât și influența teatrului idiș asupra culturii americane populare.
  
  Filmul este o plimbare muzicală prin istoria teatrului idiş. Din cramele din Moldova până pe scenele de pe Broadway, acest documentar este o celebrare a muzicii teatrului idiş, a rolului său în cultura evreiască-americană, precum şi a lui Zalmen Mlotek, o autoritate în sfera muzicii populare şi a teatrului Klezmer, recunoscută internaţional.
  
  Crescut într-o familie vorbitoare de idiş renumită pentru colecţia lor de cărţi cu cântece idiş, Zalmen Mlotek a reprezentat o forţă inovatoare în introducerea pieselor de teatru idiş contemporan în comunităţi din întreaga lume. El este director artistic la Teatrul Idiş „Folksbiene Theatre”, cea mai veche scenă de teatru idiş din lume, fondată în 1915.
  
  Filmul prezintă muzica, interpreţii şi poveştile teatrului idiş, folosind fotografii rare de arhivă, înregistrări şi perspective personale ale câtorva personalităţi contemporane: Zalmen Mlotek, Itzik Gottesman, Nahma Sandrow, Golan Ofer, Yale Strom, Harry Eliad, Carol Markovitch, Alyssa Pia Quint, Moshe Yassur, Iacov Bodo, Elisabeth Schwarz, Eleanor Reissa, Sandler Gera, Ioan Holban.
  
  
• Itzik Manger (2005) - documentar despre poetul evreu de limbă idiș originar din Cernăuți, Itzik Manger, povestit de cântărețul și scriitorul originar din județul Bacău, Arie Leibisch (Leibush) Laisch.
  
  
• Rumenye! Rumenye! (2006) - documentar realizat la New York despre influența doinii românești asupra muzicii evreiești klezmer, prezentănd doi muzicieni klezmer din SUA: Elizabeth Schwartz și Yale Strome. Premiul pentru scenariu al Uniunii Cineaștilor din România, Premiu festivalul IPIFF, Mamaia 2008.
  
  
• Cocoșul decapitat (2008) - o poveste emoţionantă şi dureroasă despre maturizare într-o perioadă de schimbări extreme, care de fapt reprezintă începutul sfârșitului prezenței sașilor în Transilvania. Prin intermediul Giselei Glückselig, fata proprietarului evreu al cinematografului din așezare, regizorul atinge subiectul antisemitismului, pictând un întreg spectru de atitudini referitor la măsurile anti-evreiești din acea perioadă.
  
  Mai pe larg:
  Fagaras, 1941-1944. Pe un fundal politic in care accentele nationaliste devin tot mai sonore, membrii comunitatii sasesti din zona se gasesc in fata unor optiuni dificile, care le vor schimba viata pentru totdeauna.
  
  Felix Goldschmidt, Hans Adolf Bediner, Gisela Glückselig si Alfa Sigrid Binder, prieteni din copilarie, resimt pe propria piele si vad in propria familie schimbarile care se petrec in jurul lor, maturizandu-i inainte de vreme. Cei patru adolescenti, a caror copilarie s-a petrecut sub semnul libertatii, veseliei si lipsei de griji, se trezesc incet-incet, aproape fara sa realizeze, inregimentati in diverse tabere in functie de convingerile politice, asumate cu inconstienta si inflacararea proprii adolescentei. Credinta si dragostea lor sunt puse la incercare de acest joc cu urmari dramatice, care le scindeaza pana si familiile si care reflecta, in mic, situatia prin care trecea intreaga tara.
  
  Pentru a ilustra impactul definitiv al contextului istoric asupra celor mai intense sentimente ale acestor adolescenti, Cocosul decapitat descrie pe larg (fidel romanului autobiografic omonim al lui Eginald Schlattner - publicat in 1998 -, care l-a inspirat) modul de viata al familiilor de sasi ardeleni, traditiile, costumele, dansurile, educatia si principiile lor, invitand spectatorul intr-o lume traditionala, cu un parfum inconfundabil.
  
  De la culorile campurilor insorite la atmosfera vesela a scaldatului, de la juramintele copilaresti de devotament si fratie de cruce la intamplarile inocente de pe bancile scolii, de la primii fiori ai dragostei la emotiile ritualului religios traditional, ni se propune un tablou al adolescentei surprins in detaliu, in imagini plastice surprinzatoare si pe un fundal sonor expresiv.
  
  Prin intermediul Giselei Glückselig, fata proprietarului evreu al cinematografului din așezare, regizorul atinge subiectul antisemitismului, pictând un întreg spectru de atitudini referitor la măsurile anti-evreiești din acea perioadă.
  
  Totul anticipeaza, de fapt, evenimentele hotaratoare prin care vor trece eroii. Pe 23 august 1944, zi in care ar trebui sa-si serbeze majoratul, ei au parte de o altfel de petrecere intre colegii de clasa decat s-ar fi asteptat. Tara intoarce armele impotriva fostei aliate, Germania, iar grupul etnic din care fac parte familiile acestor adolescenti se scindeaza si mai mult, pe fondul mai vechii aderari a unora dintre ei la un pact cu national-socialistii.
  
  Astfel, Felix, Hans, Gisela si Alfa devin martorii prabusirii unei lumi si inlocuirea ei cu alta noua si extrem de nelinistitoare. Despartirea de copilarie si trecut (care evoca ceva din Le Grand Meaulnes), imbinata cu pericolele reale si emotiile - ce capata, aproape pe nesimtite, aspre conotatii politice - prin care trec cei patru adolescenti (a caror evolutie constituie axul narativ al filmului) sunt vizibil subliniate de intuitia unor actori care ofera doza exacta de prospetime si indrazneala partiturilor lor.
  
  David Zimmerschied, Alicja Bachleda-Curus, Axel Moustache (actor la sectia germana a Teatrului National din Sibiu) si Ioana Iacob (actrita la Teatrul German de Stat din Timisoara), alaturi de actorii mai experimentati ai distributiei - Victoria Cocias, Dorel Visan, Agi Margitai - se integreaza cu talent in atmosfera filmului, zugravind trecerea unei lumi aparent imuabile intr-alta ce reprezinta opusul ei.
  
  Un moment de rascruce in istorie si o poveste despre o zona aparte, asupra careia filmul (romanesc) nu s-a oprit cu interes pana acum.
  
  Premiul Undine Awards pentru cel mai bun actor tânăr într-un rol secundar lui Mathias Franz Stein, 2007, Viena. Mențiunea Specială a Juriului Saturno International Film Festival. 
  Premiul pentru cele mai bune costume, Svetlana Mihailescu, în cadrul Premiilor Uniunii Române a Cineastilor (UCIN) 2008. și alte 9 nominalizări.
  
  
• Călătoria lui Gruber (2008), film cu scenografie originală care atinge subiectul Pogromului de la Iași prin intermediul vizitei în oraș al corespondentului de razboi pentru "Corriere della Sera", italianul Curzio Malaparte la doar o zi dupa masacrul populatiei evreiești. Malaparte a fost primul care, intr-un capitol al romanului "Kaputt", a vorbit lumii despre evenimentele tragice de la Iasi.
  
  Actiunea se petrece imediat dupa 22 iunie 1941, cand Germania si Romania ataca Rusia Sovietica. In scurt timp are loc masacrarea populatiei evreiesti din Iasi, un centru important al culturii evreiesti din Romania, in conditiile in care jumatate din populatia orasului era atunci formata din evrei.
  
  Peste 5.000 de cetateni de origine evreiasca ai Iasiului au fost omorati în curtea chesturii. Cu delicatete, in film este aratata o secventa in care sangele este spalat de pe lespezi, iar zidurile sunt zugravite. Alte mii de evrei au fost "incarcati" in vagoane de marfa inchise ermetic si lasati prada caldurii toride, pana cand cea mai mare parte din ei si-au pierdut viata. 
  
  In total peste 15.000 de evrei au pierit in aceste evenimente. Asta descopera si Curzio Malaparte la sosirea in Iasi, fara sa realizeze initial despre ce este vorba.
  
  Filmul lui Radu Gabrea este primul care descrie aceste evenimente indelung ascunse in istoria Romaniei. Ani de zile, tragicele evenimente de la Iasi si cumplitele trenuri ale mortii au fost negate, fie prezentate distorsionat, fie pur si simplu ascunse de istoria oficiala a Romaniei. 
  
  Sinopsis detailat (cu unele spoilere):
  Malaparte (personaj interpretat de Florin Piersic Jr., care a realizat o partitura profunda, onesta, puternica) poate fi gasit aici si ca pretext pentru suportul relatarilor. El avea nevoie sa ajunga pe linia frontului, insa o alergie severa pornita inca din Bucuresti il impiedica sa plece. Avea nevoie de un doctor recomandat din Capitala, si anume specialistul alergolog Josef Gruber (medic evreu cu studii la Florenta). Bolnav, nu avea capacitate de concentrare foarte mare, era preocupat de stranutul si batista sa si, daca ar fi fost posibil, sa ajunga cat mai rapid la doctor. De aceea, de multe ori ziaristul este un martor, si nu neaparat un participant la evenimente.
  
  Evident ca ii este greu lui Malaparte sa-si gaseasca salvatorul imediat dupa pogrom si la cateva zile dupa vandalizarea Castelului Roznoveanu, unde s-au spart portelanuri valoroase si o colectie de 12.000 de vinuri. Problema a fost ca proprietarul a facut un memoriu virulent catre generalul Antonescu la adresa sefilor garnizoanei care s-au dedat la aceste fapte, iar acesta a recurs la destituiri din functie.
  
  Ziaristul afla treptat faptul ca multi cetateni de origine evreiasca fusesera fie omorati in curtea chesturii, fie evacuati cu trenul catre o destinatie incerta si ca doctorul Gruber ar putea fi printre ei. Pentru a-l gasi, Malaparte, ajutat de Guido Sartori (Alexandru Bindea), consulul italian de la Iasi, incearca sa obtina un mandat oficial de aducere pentru doctorul Josef Gruber. Se loveste de indiferenta birocratiei si mai ales de dorinta evidenta a autoritatilor romane de a ascunde ceva in legatura cu ultimele evenimente. Drumurile sale la garnizoana de la Iasi si intrevederile cu comandantul, colonelul Niculescu-Coca, si cu seful politiei, Stavarache (Razvan Vasilescu), raman infructuoase.
  
  Dupa confruntarea cu Niculescu-Coca, Malaparte si Sartori pleaca in cautarea evreilor care fusesera imbarcati in vagoane de marfa si trimisi catre o alta destinatie, la 20 de kilometri de Iasi. Descopera numai niste vagoane incuiate, de unde se aud gemetele unor oameni in agonie. Incercand sa deschida un vagon, Malaparte este impiedicat de un caporal care il ameninta cu arma (in roman, jurnalistul scrie ca a deschis vagonul, Sartori fiind complet acoperit de cadavrele cazute peste el). Prin intermediul caporalului, afla ca evreii care murisera de sete in tren fusesera deja adunati si ca ii ingropau in cimitirul invecinat. Ajunsi acolo, in fata unei gropi comune unde corpurile erau acoperite cu var, Malaparte afla ca omul pe care-l cauta era mort.
  
  Ziua urmatoare, intors la hotel, Malaparte primeste vizita colonelului Niculescu-Coca, care, cerandu-si scuze pentru altercatia din ziua precedenta, are vesti nesperate pentru Malaparte.
  
  Interesant de precizat ca, in realitate, Niculescu-Coca a fost judecat in anii ‘50, iar in proces a avut doua capete de acuzare: participarea la pogrom si devastarea de monumente istorice. A murit in puscarie.
  
  Premiul pentru regie Levante International Film Festival 2009, (Bari, Italia). Premiului Gopo pentru costume.
  
  
• Rumenye! Rumenye! II: Căutându-l pe Schwartz (2008) - partea a 2-a a documentarului despre muzica klezmer realizat de această dată în România, o călătorie muzicală în țara de origine al Elizabethei Schwartz, "vocea de aur a klezmer-ului".
  
  Elizabeth Schwartz alaturi de sotul ei, Yale Strom si cu fetita lor fac o calatorie muzicala prin Sibiu, Timisoara, Targu Frumos, Budapesta cautand date despre stramosii evrei ai lui Elizabeth. Pe langa drumurile parcurse si povestile spuse de cei doi, Elizabeth, care este solista de klezmer (muzica traditionala evreiasca) si Yale, violonist, sustin concerte in foste sinagogi, in cluburi sau sali de spectacole, fie singuri, fie impreuna cu artisti locali. Vocea deosebita, puternica si patrunzatoare a lui Elizabeth impletita cu vioara talentata a lui Yale reusesc de fiecare data sa starneasca emotii in randurile celor prezenti, fie ca sunt evrei sau nu.
  
  Regizorul Radu Gabrea continuă astfel reconstituirea istoriei muzicii klezmer, Căutându-l pe Schwartz reprezentând de fapt partea a doua a documentarului Rumenye! Rumenye! (România! România!), lansat în 2006.
  
  Pentru filmul “Cautandu-l pe Schwartz”, Radu Gabrea a fost distins cu Premiul Criticii la Festivalul International al Producatorilor de Film Independenti (IPIFF) in 2008.
  
  
• Barașeum, Barașeum - Și s-au dus ca vântul... (2010) -  documentar despre teatrul evreiesc Barașeum din București care a înflorit tocmai în perioada legilor antisemite dintre 1941-1944, un fenomen unic, simbol al rezistenței evreiești în perioada războiului. Premiul pentru film documentar de lungmetraj, Uniunea Cineaștilor din România 2011
  
  
• Două lumi în muzică (2011) - coupe cuprinzând două documentare: "Căutându-l pe Schwartz" și “Concerte la Biserica Neagră”
  
  
• Evrei de vânzare (2012) - documentar despre vânzarea evreilor români către Israel, catalogată drept „cea mai mare operațiune prin care un stat și-a vândut propriii cetățeni, petrecută până azi în Europa”. Bazat pe documente CNSAS, interviuri cu istorici, martori și jurnaliști și pe cartea "Răscumpărarea evreilor" de Radu Ioanid.
  
  
• Împărăteasa roșie - Viața și aventurile Anei Pauker (2016) documentar care încearcă să descopere "adevărata biografie a acesteia după înlăturarea miturilor și legendelor propagandistice care au dus la falsificarea istoriei României contemporane". Filmul se bazează pe interviuri cu istoricul Robert Levy, autorul cărții “Ana Pauker: The Rise and Fall of a Jewish Communist” / “Gloria și decăderea Anei Pauker”; politologul Vladimir Tismăneanu și istoricii Adrian Cioroianu, Gheorghe Onișoru și Liviu Rotman, precum și pe documentație arhivistică.
  

Despre Radu Gabrea pe wikipedia