Mussolini[v=]

Dupa un mars spre Roma inceput la 27 octombrie 1922, pe când cei peste 30.000 de fascisti imbracati in camasi negre s-au apropiat de capitala dorind sa preia puterea, regele Vittorio Emanuele al III-lea l-a desemnat prim-ministru pe Benito Mussolini, evitând astfel izbucnirea unui razboi civil. Initiatorul miscarii fasciste din Italia devenea astfel cel mai tânar prim-ministru din istoria tarii – pâna la numirea lui Matteo Renzi din 2014.

 Benito Amilcare Andrea Mussolini s-a nascut la Dovia (Forli – Romagna) in 1883. Tatal era fierar cu vederi socialiste, mama era invatatoare, devotata catolica. Numele de botez Benito provine de la presedintele reformist mexican Benito Juarez. Si tatal si fiul au venerat nationalismul lui Giuseppe Garibaldi. In 1902, Mussolini fuge in Elvetia pentru a scapa de serviciul militar. Devine activ in miscarea socialista si revine in Italia. Citeste enorm, publica foarte mult. Dar ia atitudine impotriva razboiului izbucnit in 1914 si este exclus din Partidul Socialist in acel an. Devine caporal in armata (ca si Hitler), dar este ranit si demobilizat.

 In 1919 fondeaza la Milano miscarea nationalist-radicala fascista, a carei principala idee era legata de conducerea societatii de catre un singur partid format din persoane de elita. Mussolini promova recuperarea „mândriei Romei antice”. Momentul revigorarii patriotismului italienilor era propice dupa terminarea Primului Razboi Mondial. Profitând de situatia favorabila si de cunoasterea psihologiei maselor, Mussolini a initiat marsul spre Roma. In functie era prim-ministrul liberal Luigi Facta (din februarie 1922), care a cedat in fata valului de manifestanti in negru veniti de la Milano. Facta va deveni senator, iar Mussolini a preluat puterea desi fascistii erau atunci minoritari in Parlament.

 Ca si Hitler, Mussolini l-a sprijinit pe Francisco Franco in timpul Razboiului Civil din Spania. A fost demis de rege in 1943 si executat de partizani in 1945.

PAUL IOAN

 

Marele lider al bolsevicilor si primul „premier” al URSS, Vladimir Ilici Lenin (1870-1924), s-a casatorit în 1898 cu Nadejda Krupskaia, politiciana si revolutionara alaturi de barbatul ei. S-au cunoscut cu prilejul unor întâlniri politice, în 1896. Apoi ambii au fost arestati si dusi în Siberia, dar autoritatile le-au permis sa fie împreuna doar daca se casatoresc. Ei au devenit soti si Nadejda scria în memoriile ei ca relatia lor era „mai mult una de munca decât una de dragoste”.

 

În biografia lui Lenin exista, totusi o femeie pe care acesta ar fi iubit-o cu adevarat, si anume frantuzoaica Inessa Armand (1874-1920), o comunista propagandista care a trait mai mult în Rusia. Ea s-a întâlnit cu Lenin în 1908, stabilind împreuna activitatea organizatiilor de stânga din Occident. Haituita si arestata, Inessa a reusit sa scape si a locuit cu Lenin si sotia lui un timp, prin 1913, în Galicia (la granita dintre Polonia si Ucraina). Aceasta ipotetica iubita a lui Lenin a fost foarte activa în guvernul provizoriu, dupa abdicarea tarului Nicolae al II-lea (martie 1917), dar a murit de holera în Caucaz, în 1920, la 46 de ani.

 

Iosif Visarionovici Stalin (1878-1953), liderul URSS din 1922 pâna în 1953, a avut doua neveste. Prima nevasta a fost Ekaterina Svanidze (originara tot din Georgia), cu care s-a casatorit în 1906, la o biserica din Tiflis. Din relatarile lui Stalin (porecla care deriva din termenul pentru „otel”) reiese ca Ekaterina a fost o mare iubire a lui si ca odata cu moartea ei prematura, în 1907 (la 22 de ani), si-a pierdut „toata caldura umana”. De altfel, rudele ei au pierit în timpul „Marii purificari” ordonate de Stalin...

 

A doua nevasta a fost Nadejda Alliluieva (1901-1932), cu care s-a însurat în 1919. Stalin fusese ascuns de tatal ei, dupa evadarea din Siberia – asa s-au cunoscut. Dupa o petrecere, ea a fost gasita moarta, în 1932. Oficial din cauza unei apendicite... Avea 31 de ani si unele banuieli neconfirmate îl acuza pe Stalin de acel deces subit.

 

 

Liderul italian Benito Mussolini (1883-1945), care a condus guvernul între 1922 si 1943, s-a casatorit cu Rachele Guidi în 1915 si au avut cinci copii. Numai ca „Ducele fascismului italian” a fost un mare iubitor de femei si printre cele mai importante iubite ale sale au fost Margherita Sarfatti si Clara Petacci. Fiica a unui evreu bogat, Margherita (femeie casatorita), a început o relatie cu Benito în 1911 si ulterior a devenit biograful lui.

 

Dar marea iubire a liderului fascist a fost Clara Petacci (1912-1945), cu 29 de ani mai tânara decât „Il Duce”. La 27 aprilie 1945, pe când încercau sa fuga în Elvetia, Mussolini si Clara au fost prinsi de o patrula a partizanilor comunisti italieni, lânga Lacul Como. Au fost dusi la Mezzegra si la 28 aprilie au fost executati prin împuscare. Uluitor este faptul ca amantei i s-a propus sa plece, deoarece era prea tânara. Însa Clara a preferat sa moara alaturi de iubitul ei.

 Acest gen de "rasturnare cameleonica" a modului de conducere a unui stat a debutat in antichitate, cu doua exemple celebre din Republica Romana: Cornelius Sulla (dictator in anul 81 i.Ch.) si Julius Caesar. Acesta a devenit din guvernator consul si din consul "dictator perpetuu". Sfidand Senatul Romei, el a trecut Rubiconul si s-a instalat cu forta "lider unic al Romei". Republica Romana avea sa devina imperiu sub Octavian Augustus... Peste mai mult de un mileniu, in Europa dominata de monarhii, regele Gustav al III-lea al Suediei a executat o lovitura de stat in oglinda, micsorand drastic puterile Parlamentului si ale guvernului, instaurand un fel de dictatura regala sau o conducere autocratica a tarii. Acest fapt se petrecea in anul 1772, la mai putin de un an de la incoronarea sa. Dar trebuie subliniat ca Gustav al III-lea preluase Regatul Suedez intr-o stare de inferioritate fata de Imperiul Rus, care castigase Marele Razboi al Nordului (1721), iar Suedia pierduse pozitia dominanta in regiune. De pe pozitia de dictator, Gustav al III-lea a facut reforme socio-economice, dar in 1792, dupa 21 de ani de domnie, este asasinat la un bal mascat. Regimul autocratic din Suedia a durat pana in 1809.

 De mare importanta istorica pentru Europa a fost auto-lovitura de stat facuta de Benito Mussolini la 3 ianuarie 1925. Viitorul mare aliat al lui Hitler primise oficial functia de prim-ministru de la regele Vittorio Emanuele al III-lea, in 1922. Prin "Marsul Romei" se daduse o lovitura de stat prin care prim-ministrul Luigi Facta era inlocuit de suveran cu Mussolini prin forta de imprejurarilor. Iar Mussolini a stiut sa faca din partidul sau fascist un "partid-stat". Mijloacele principale ale fascistilor au fost intimidarea opozantilor politici (asasinarea socialistului Giacomo Matteotti) si a parlamentarilor prin forte paramilitare de tip "Camasile negre" (devenite forta armata oficiala dupa infiintarea lor ca "Militia Voluntara pentru Siguranta Nationala", in 1923. Tocmai aceste forte militare i-au dat lui Mussolini un ultimatul la 31 decembrie 1924, pentru a scapa definitiv de opozitie. Iar Mussolini s-a conformat si s-a declarat lider unic al tarii - de unde si porecla de "Il Duce" (din 1925). Numai ca soarta acestor dictatori a fost intotdeauna cruda: Iulius Caesar, Gustav al III-lea si Benito Mussolini (pentru a ne rezuma doar la aceste exemple) au fost asasinati.

 In foarte multe cazuri (vom reveni la aceasta tema), auto-lovitura de stat se produce pe un fundal democratic pe care apoi liderul "schimbat la fata" il sugruma. De multe ori, acest lucru este posibil din cauza amplificarii celui mai descalificant flagel al puterii, coruptia. Fara coruptie si complici interesati financiar si politic, multe lovituri de stat in oglinda n-ar mai fi avut loc. Iar istoria fara dictatori ar fi fost mai putin sangeroasa.

 

 Vestea indepartarii lui „Il Duce” nu a surprins prea mult. Propaganda radiofonica dusa de Mussolini nu mai interesa poporul italian, care asculta stirile la Radio Vatican si Radio Londra. Pe de alta parte, trebuie spus ca Mussolini incercase sa salveze situatia tarii rugandu-l pe Hitler sa faca pace separata cu Stalin. Asta ar fi insemnat ca mai multe trupe germane sa apere Italia de probabila invazie a aliatilor. Caci strategul Dwight Eisenhower, dupa victoriile din nordul Africii, urma sa treaca Mediterana in Italia. Ceea ce s-a si intamplat.

 Dar Hitler nu si-a uitat aliatul. Carabinierii l-au arestat pe Mussolini la 25 iulie 1943, insa un grup de comando german l-a eliberat din arestul de la Hotel Campo Imperiale, la 12 septembrie 1943 (operatiune despre care vom vorbi separat). Intre timp, guvernul Badoglio a facut armistitiu cu aliatii si a declarat razboi Germaniei. Numai ca o parte din armata italiana nu a vrut sa se supuna si in Italia s-a nascut haosul. Mussolini, dus la Hitler (Rastenberg), accepta sa fie liderul unei republici-marioneta numite Republica Sociala Italiana, cu sediul la Salo. In acelasi timp functionau si guvernul Badoglio, si Casa regala, ambele refugiate la aliati din cauza nemtilor...

 In cei doi ani de presedintie, Mussolini s-a razbunat pe tradatorii din guvern, inclusiv pe ginerele sau (pe care l-a executat). Dar soarta Italiei era pecetluita si vrand sa scape in Elvetia, Mussolini si amanta Clara Petacci sunt prinsi pe lacul Como, ucisi si apoi aruncati in „Piata celor 15 Martiri” din Milano, la 29 aprilie 1945.