Mussolini[v=]

Rezumarea primului mesaj :

BENITO  MUSSOLINI-
3]Libertatea este o datorie, nu un drept.
2]Fascismul este o religie laică.
1]Războiul este o lecţie a istoriei pe care niciodată popoarele nu şi-o amintesc îndeajuns.
=====
Alessandra

Benito Mussolini - agent al serviciilor britanice de contraspionaj!
http://www.gardianul.ro/UPDATE.-Benito-Mussolini---agent-al-serviciilor-britanice-de-contraspionaj!-s146409.html
Fostul dictator italian Benito Mussolini a lucrat pentru o scurtă perioadă de timp - cel puţin un an - pentru serviciile britanice de contraspionaj (MI5), fiind plătit cu echivalentul în prezent a 6.000 de lire sterline (6.500 de euro) pe săptămână, informează The Guardian, în ediţia electronică.
Citând documente de arhivă, publicaţia britanică afirmă că fostul dictator a intrat în politică în toamna lui 1917, cu ajutorul celor 100 de lire sterline pe săptămână (în prezent, 6.500 de euro) primite din partea MI5 pentru a menţine Italia în Primul Război Mondial. Pentru serviciile britanice de securitate, Mussolini părea a fi o investiţie profitabilă.
La acea vreme, Benito Mussolini avea 34 de ani şi era un ziarist care nu numai că milita prin articolele de propagandă publicate în ziarul pe care îl edita - Il Popolo d'Italia - pentru continuarea de către Italia a războiului alături de aliaţii ei, ci voia ca militanţii pentru pace să nu mai iasă în stradă. Plata remuneraţiei pentru Mussolini era autorizată de Sir Samuel Hoare, parlamentar şi reprezentant al MI5 la Roma, care conducea o echipă de 100 de agenţi secreţi britanici aflaţi la acea vreme în Italia.
Potrivit lui Peter Martland, istoricul de la Universitatea Cambridge care a descoperit detaliile înţelegerii la care a ajuns MI5 cu viitorul dictator, "la acea vreme, aliatul pe care Marea Britanie putea conta cel mai puţin în război era Italia, după ce Rusia revoluţionară ieşise din conflict. Mussolini a fost plătit cu 100 de lire sterline pe săptămână începând din toamna lui 1917, pentru cel puţin un an, pentru a susţine campania pro-război".
Pe lângă publicarea articolelor propagandistice, Mussolini l-a asigurat pe Hoare că va trimite veterani de război italieni să-i bată pe militanţii pentru pace de la Milano. "Ultimul lucru pe care îl dorea Marea Britanie erau grevele pro-pace care să oprească activitatea fabricilor de la Milano. Era o sumă mare dată unui om care la acea vreme era ziarist însă, în comparaţie cu cele patru milioane de lire sterline reprezentând costul zilnic al participării Londrei la război, erau bani de buzunar", spune Martland.

Secretul morţii lui MussoliniMussolini a fost dictatorul Italiei şi aliatul lui Hitler în cel de-al doilea război mondial. Aprilie 1945…soarta războiului era aproape pecetluită, Tripla Alianţă Germania-Italia-Japonia, fiind pe punctul de a fi înfrântă de puterile aliate. Pe 27 aprilie 1945, încercând să fugă în uniformă germană, Mussolini şi amanta sa, Clara Petacci, au fost arestaţi de un detaşament de partizani comunişti lângă Dongo.
Mussolini şi cu amanta sa – împuşcaţi de comunişti
În după-amiaza zilei de 28, au fost duşi pe drumul spre Brunate, la vila Belmonte, unde au fost împinşi spre un zid al parcului. Încercând să-l apere pe Mussolini cu trupul ei, Clara Petacci a strigat: “Nu, Benito, tu nu trebuie să mori!” A fost dată la o parte, cu patul puştii, de Valerio Audisio, care l-a împins apoi pe Mussolini la zid, silindu-l să stea cu spatele, apoi şi-a îndreptat spre el pistolul-mitralieră. “Trage în piept!”, a strigat Mussolini desfăcându-şi vestonul. Dar arma s-a blocat Audisio a cerut alta. Timp de un minut s-au auzit hohotele de plâns ale Clarei Petacci şi înjurăturile comuniştilor. În sfârşit, Audisio a tras şi Mussolini a căzut, rănit la picior. A doua împuşcătură, de la foarte mică distanţă, în inimă, a fost mortală. A urmat Clara Petacci. Era ora 16.10.
Cadavrul dictatorului italian – batjocorit de mulţime
Cadavrele jefuite – Audisio îşi însuşise portofelul şi ceasul de aur ale lui Mussolini – au fost duse la Dongo, alături de celelalte şaisprezece căpetenii fasciste omorâte de acelaşi Audisio, în aceeaşi zi. Au fost expuse toate în Piaţa Loreto, neîncăpătoare pentru cele douăzeci de mii de persoane prezente. S-au proferat injurii, cadavrele au fost scuipate şi s-a aruncat în ele cu noroi şi gunoaie. Apoi, ducele şi amanta lui au fost spânzuraţi de picioare, cu braţele atârnând, de un drug de fier, la o benzinărie. Autorităţile engleze şi americane au protestat şi, la presiunea lor. Comitetul de eliberare a împrăştiat mulţimea şi a dispus transportarea cadavrelor la spitalul municipal. Acolo, cadavrul lui Mussolini, gol, a fost pus într-un sicriu din lemn alb, fără nimic în el, care a fost dus în timpul nopţii în afara oraşului şi îngropat pe un teren viran. Groparii au avut grijă să acopere cu iarbă pământul răscolit ca să nu existe niciun semn care să trădeze locul.
Cadavrul lui Mussolini afost înmormântat în mănăstire
În ciuda acestor precauţii, în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1946, trei tineri fascişti au dezgropat sicriul, au scos din el cadavrul descompus al lui Mussolini şi l-au vârât într-un sac de cartofi. În grabă, au uitat în sicriu un picior care se desprinsese de trunchi. După mai multe luni de căutări şi anchete, serviciile secrete italiene au ajuns la concluzia că nodul afacerii se afla la mănăstirea franciscană Sant’Angela de lângă Milano. Preşedintele Consiliului, Alcide de Gasperi, i-a înfăţişat situaţia papei Pius al XII-lea, care s-a arătat gata să intervină, cu condiţia că făptaşii să nu aibă neplăceri şi ca rămăşiţele ducelui să primească un mormânt onorabil. Pe 12 august 1946, două cufăraşe au fost aduse discret la mănăstirea Sant’Angela, unde au fost predate de stareţ prefectului de poliţie. Mussolini a fost înhumat la mănăstirea Cerro Maggiore de lângă Legnano, în Lombardia.
Timp de 11 ani, locul, care nu a fost cunoscut nici măcar de soţia dictatorului, a fost ţinut secret. Abia la 29 august 1957 corpul a fost restituit lui Rachele Mussolini, care l-a înhumat fără nicio ceremonie, în cavoul familiei, la San Cassiano.

Cum l-a păcălit Mussolini pe Hitler, fabulând despre grandoarea armatei ItalieiLider fascist al Italiei timp de douăzeci şi trei de ani, Benito Mussolini a considerat ca propaganda (aceasta însemnând farse şi minciuni) reprezenta esenţa puterii pe care el o deţinea. Umplându-şi publicul cu „armate de aplauze” care să provoace entuziasmul de masa necesar, principala lui problemă era faptul că lăsa fantezia să înlocuiască realitatea. Pregătindu-se pentru intrarea Italiei în cel de-al doilea război mondial, la 21 aprilie 1940 îl însărcinează pe purtătorul lui de cuvânt, Virgion Gayda, să declare: „întreaga zonă mediteraneană s-a aflat sub controlul forţelor navale şi aeriene italiene…” Nu era deloc adevărat.
Se lăuda că are 8 milioane de soldaţi şi n-avea decât 1 milion…
El i-a spus lui Hitler că peste opt milioane de soldaţi şi şaptezeci de divizii sunt disponibile şi că Italia poate produce dublul acestei cifre dacă Germania o ajută cu echipamentul. Dar Italia nu putea aşa ceva. Numărul real era de un milion de soldaţi şi mai puţin de douăzeci de divizii. Mussolini vorbea de opt milioane de baionete; de fapt, Italia nu dispunea nici de baionetele necesare celor 1,3 milioane de carabine existente la momentul respectiv.
8.500 de avioane din imaginaţia lui Mussolini nu erau decât 585 de avioane de luptă
Insinuând că deţine trei divizii cuirasate, inclusiv tancuri de douăzeci şi cinci de tone fiecare, cu un design avansat, Benito spunea adevărul – doar în imaginaţia sa. Cel mai puternic echipament blindat mobil pe care îl deţinea Italia era constituit din autovehicule cuirasate de 3,5 tone, achiziţionate de la britanici, înarmate doar cu mitraliere, iar blindajul era atât de subţire încât şi armele mici de foc îl puteau penetra. Cât priveşte cele 8.530 de avioane de război italieneşti, şi aici era vorba de un calcul greşit: Italia avea doar 454 de bombardiere şi 129 de avioane de vânătoare.
Mult lăudata marină italiană n-a tras nici măcar un foc de armă
Marina Italiei avea într-adevăr opt nave de război şi cea mai mare flotă de submarine din lume în 1939, dar navele de război fuseseră construite în mare viteză, în detrimentul protecţiei blindate şi al razei de acţiune, în timp ce submarinele s-au dovedit inutile, fiind prea lente pentru a se cufunda la timp. Numai două nave de război au fost implicate vreodată într-un conflict, dincolo de coasta Calabriei, la 9 iulie 1940. Bătălia a durat doar câteva minute, dar Mussolini le-a spus germanilor că fusese distrusă jumătate din marina britanică aflată în Mediterana. Ulterior, şefii aviaţiei italiene rivale au pretins că „nici măcar un foc tras de aceste nave de război extrem de costisitoare nu a atins inamicul pe parcursul întregului război”. Şi, într-o întâlnire ce a avut loc la Roma la data de 10 martie 1940 cu ministrul de Externe german, Joachim von Ribbentrop, Mussolini a afirmat că „aproape toţi civilii italieni fuseseră sacrificaţi pentru producerea de armament” – când, de fapt, nu se făcea nimic pentru a întări puterea armatei.
Ştiind ce vorbă-goală era Mussolini în realitate, germanii, pentru a-i furniza echipamentul necesar marinei şi a-l împinge în război ca aliatul lor, i-au jucat, în schimb, o farsă. La începutul anului 1940, Hitler îl informa pe „Il Duce” că Germania este pregătită să atace în vest cu peste 200 de divizii complet echipate şi că intenţionează să câştige războiul în acea vară. Mussolini, căruia îi plăcea la nebunie să vadă numai partea roz a lucrurilor, l-a crezut pe Fiihrer, a intrat în război şi astfel, cinci ani mai târziu, s-a trezit atârnat de o lustră cu o frânghie în jurul gâtului, strangulat de partizani italieni înfuriaţi care, o dată războiul pierdut, se saturaseră de minciunile lui.

Alessandra Mussolini - de la Playboy la politică. Cine este de fapt?

Alessandra Mussolini cere interzicerea filmului "Francesca"

Execuţia lui Mussolini



Mussolini pleacă, aşa cum a spus, spre Milano.
Ştia că germanii negociau capitularea cu Aliaţii, că aceştia se
apropiau de Mantua, că partizanii pregăteau o insurecţie generală în
capitala Lombardiei. ,,La revedere", îi spune prefectul Nicoletti.
,,Nu, adio", îi răspunde Ducele, care nu-şi mai face iluzii asupra
evoluţiei evenimentelor.

La
Milano trebuie să aibă loc, pe acel 25 aprilie 1945, o negociere sub
auspiciile cardinalului Schultster, pe de o parte, între o delegaţie
fascistă, cu Mussolini şi Graziani, şi, pe de altă parte, delegaţia
Comitetului de eliberare naţională a Italiei de Nord - emanaţie a
Comitetului de Eliberare Naţională instalat la Roma, dar mai radical.
Atmosfera este tensionată, însă un acord pare să se pregătească.
Capitularea fără condiţii, da, dar cu garanţii pentru conducătorii
fascişti şi familiile lor, cere Mussolini. Atunci îşi face apariţia
prefectul Bassi pentru a anunţa că Rezistenţa negociază cu germanii:
deci, cei de faţă nu mai au de ce să fie menajaţi. ,,Întotdeauna ne-au
tratat ca pe nişte sclavi, exclamă Mussolini... Îmi recapăt
libertatea".
În timp ce, faţă de această
respingere, şefii Rezistenţei ordonă insurecţia generală, Mussolini şi
mica sa trupă, voind să cruţe Milano şi să nu-l treacă prin foc şi
sînge, se raliază ideii de a se bate în Valtelina, să moară cu arma în
mînă.
În aceste ultime zile, deprimat, ducele
se îndreaptă mai mult ca niciodată către ai săi, atît către metresa lui
oficială, Claretta, mereu împreună cu el, cît şi către soţia sa,
Rachele, cu care a fost zilnic în legătură telefonică, apoi către fiica
sa Elena, a cărei prezenţă era greu de suportat de Claretta; fiul lui,
Vittorio, era împreună cu el, dar el era permanent neliniştit de soarta
celorlalţi copii, Anna şi Romano. Vittorio considera o nebunie acţiunea
din Valtelina: ,,Lumea o să spună că ai fugit", dar Mussolini nu vrea
să audă nimic... Ştie că, dacă este prins, va fi executat fără proces,
aşa cum hotărîse Comitetul de Eliberare a Italiei de Nord.
Mussolini
străbate localitatea Como, pe 27 s-ar părea, de unde îi trimite o
scrisoare soţiei sale, scrisă cu creion albastru, semnătura fiind în
roşu. Rachele o va publica în 1957, după 12 ani; o prezentăm în
întregime în cele ce urmează:

,,Draga mea Rachele,
Iată-mă
ajuns în ultima etapă a vieţii mele, la ultima pagină a cărţii mele.
Fără îndoială, nu ne vom mai revedea niciodată. De aceea îţi scriu. Îţi
cer iertare pentru tot răul pe care ţi l-am făcut fără voia mea, dar tu
ştii că eşti singura femeie pe care am iubit-o cu adevărat: în faţa lui
Dumnezeu şi în faţa fiului nostru Bruno (Bruno, al treilea fiu al
familiei Mussolini, a fost ucis în 1941, într-un zbor de încercare pe
un bombardier - n.a.), în acest moment suprem, îţi jur.
Trebuie
să ajung la Valtelina, dar, te rog, tu şi copiii trebuie să încercaţi
să treceţi frontiera elveţiană. Acolo, veţi putea începe o nouă viaţă.
Nu cred că elveţienii vor refuza să vă primească, pentru că eu i-am
ajutat întotdeauna, iar voi sînteţi străini de politică. Dacă altfel
vor sta lucrurile, adresaţi-vă Aliaţilor; ei se vor dovedi, fără
îndoială, mai generoşi decît italienii. (De fapt, elveţienii îi vor
respinge pe Rachele şi pe copiii ei şi nu vor permite să treacă graniţa
decît altor refugiaţi... -n.a.). Ai grijă de Anna şi de Romano, mai
ales de Anna, care are atîta nevoie.
Al tău Benito".

Rachele
reuşeşte să ia legătura cu soţul ei prin telefon şi îl întreabă pe
cine are alături pentru a se lupta. ,,Pe nimeni, îi răspunde Mussolini,
pînă şi şoferul m-a părăsit. Am rămas singur, totul s-a sfîrşit". E
aproape adevărat. Convoiul care urca spre Valtelina, la început de
peste 200 de vehicule, nu mai număra decît cîteva. Legionarii fascişti
se împrăştiaseră, mai mult sau mai puţin, de la plecarea din Como. La
Menaggio, însă, Mussolini a dat peste un contingent de 200 de soldaţi
germani. Foarte curînd aceştia s-au întîlnit cu partizanii, dar, puţin
preocupaţi să mai lupte, ei şi-au negociat capitularea. În ciuda
refuzului său, la insistenţele conjugate ale Clarettei şi Elenei,
Ducele a acceptat să-şi pună pe cap o cască germană. Astfel camuflat, a
putut trece de un baraj, dar, mai puţin norocos decît Kerenski, care se
deghizase în marinar pentru a putea părăsi Palatul Iarnă, el a fost
recunoscut de partizani şi imediat transferat către Milano. Exista un
acord între Comitetul de Eliberare Naţională din Italia de Nord şi
Aliaţi, potrivit căruia lor trebuia să le fie livraţi şefii fascişti.
Nu se ştie prea bine dacă a fost un comitet insurecţional mai mult sau
mai puţin autonom, care a ordonat executarea lui Mussolini, sau dacă
operaţiunea s-a făcut de comun acord cu Serviciile Secrete engleze,
care nu erau deloc interesate ca Ducele, în cazul unui proces, să facă
uz de corespondenţa sa trecută cu Churchill, în care acesta din urmă îl
îndemna la o inversare a alianţelor.
Execuţia
însăşi a făcut obiectul mai multor povestiri: dacă este sigur că Clara
Petacci reuşeşte să obţină de la gardienii săi să se alăture Ducelui,
pentru a muri alături de el, nu se ştie cu precizie dacă au fost ucişi
la coborîrea din maşina care-i conducea spre Milano, în apropiere de
Giulino di Mezzegra, sau în faţa grilajului vilei Belmote, sau dacă nu
cumva au fost lichidaţi în doi timpi. Apoi, trupurile au fost aduse
într-un colţ al pieţei Loreto, din Milano, şi spînzurate de picioare de
grinda unui garaj; informată, o mulţime de oameni vine să-şi urle ura
la adresa acelui Duce, ieri aclamat şi pe viitor dispreţuit; dispreţuit
pentru că încheiase alianţa cu Hitler; dispreţuit pentru a se fi aflat
la originea teribilului război civil care urmase creării Republicii de
la Salo, ale cărei miliţii, ca omoloagele lor din Franţa, colaborau cu
ocupantul german şi luptau împotriva celor din Rezistenţă.
În
aceeaşi piaţă Loreto, germanii împuşcaseră 15 ostatici ca urmare a
asasinării unuia dintre soldaţi de către Rezistenţă... ,,Ne tratează ca
pe nişte polonezi", îi spusese Ducele, indignat, lui Romano. Rachele
era de faţă. La scurtă vreme a primit o scrisoare anonimă: ,,Îi vom
aduce pe toţi în piaţa Loreto". Văzînd-o pe Claretta, în aprilie, i-a
spus: ,,Vă vor aduce pe toţi în piaţa Loreto".
Citeste mai mult...

Acasa la Mussolini
http://www.ziua.ro/display.php?id=196271&data=2006-03-23

Alessandra Mussolini s-a sucit! Iubeste Romania!

http://www.cancan.ro/2009-07-18/Alessandra-Mussolini-s-a-sucit-Iubeste-Romania.html

Presedintele
Comisiei pentru problemele copilului din Parlamentul italian,
Alessandra Mussolini, a declarat joi seara la Bucuresti, ca iubeste [color:b8e9=#0494E1 ! important]Romania si ca inclusiv in Italia exista atat [color:b8e9=#0494E1 ! important]oameni
buni, cat si rai. Nepoata lui Benito Mussolini a avut joi intalniri cu
membrii Comisiei de munca de la Camera Depu-tatilor. Intrebata despre
afirmatiile facute in luna februarie, potrivit carora barbatii romani
nu ar trebui sa mai aiba acces in Italia, Alessandra Mussolini a
precizat, zambind: "Am spus multe lucruri. Si voi mai spune multe
lucruri. Acum l-am intalnit pe presedintele comisiei (deputatul PNL,
Victor Paul Dobre - n.r.) si e de ajuns". Alessandra Mussolini mai este
cunoscuta si pentru ca a pozat pentru "Playboy".

La pas prin cartierul lui Mussolini

DECLARATIA ZILEI


Alessandra Mussolini si-a anuntat, ieri, retragerea din grupul politic Independenta, Traditie si Suveranitate (ITS) din cauza afirmatiilor pe care liderul PRM Corneliu Vadim Tudor le-a facut la adresa ei. "Ca urmare a comunicatului de presa lansat de Corneliu Vadim Tudor, presedinte al Partidului Romania Mare, afiliat la ITS, care mi-a jignit cu violenta familia si pozitia pe care am exprimat-o in mod liber referitor la siguranta cetatenilor italieni, supusi unor continue agresiuni ale unor cetateni romani din Italia, am comunicat astazi (n.r. »»»

Mussolini si Le Pen vin la Bucuresti

Film despre sotia si fiul renegati de Mussolini

Un senator italian bibliofil a anuntat sambata la Udine (nord-estul Italiei) ca a descoperit cinci jurnale intime ale conducatorului fascist Benito Mussolini la un notar din Bellinzano, in apropiere de lacul Como, in Elvetia, informeaza editia de duminica a cotidianului italian Corriere della Sera. Marcello Dell'Utri, senator al partidului condus de Silvio Berlusconi, Forza Italia, a afirmat ca a putut consulta cele cinci carnete acoperind perioada 1935-1939 la acest notar care le obtinuse de la fiul unui partizan participant in aprilie 1945 la arestarea Ducelui la Dongo, in regiunea lacului Como. Dell'Utri a mai indicat ca negociaza achizitionarea carnetelor si va solicita descendentilor lui Mussolini autorizatia de a le utiliza pentru o carte.

Fostul dictator italian, deghizat in soldat german, a fost recunoscut si capturat in 26 aprilie 1945 in regiunea lacului Como de catre partizani italieni, in timp ce incerca sa fuga spre Germania in compania amantei sale, Clara Petacci. Ei au fost executati dupa doua zile, iar corpurile lor si cele ale altor cinci sefi fascisti au fost expuse in piata publica la Milano, spanzurate de picioare.
http://www.gandul.info/articol_30045/jurnalele_lui_mussolini___in_elvetia.html

Nepoata lui Mussolini nu vrea filmul "Francesca" în cinematografe



Deputata italiană Alessandra Mussolini, nepoata fostului dictator fascist Benito Mussolini, a declarat că nu va permite lansarea filmului "Francesca", de Bobby Păunescu, în cinematografele italiene, eveniment programat pe 20 noiembrie, deoarece conţine insulte la adresa sa, scrie Mediafax. Avocaţii ei vor face recurs. [Citeste]

In buncarul dictatorilor

La Berlin a fost descoperit recent buncarul secret al ex-liderului comunist Erich Honecker, la o adancime de sase metri, in subsolul cladirii fostului Consiliu de Stat al Republicii Democrate Germane (RDG).
Dincolo de usa blindata se intinde un coridor lung si cateva camere amenajate special pentru Honecker. Ascunzatoarea da intr-un alt tunel subteran care duce spre iesirea din cladirea respectiva. Buncarul are toate cele necesare pentru apararea impotriva unui atac nuclear. Aici exista suficiente rezerve de apa potabila si aparate de filtrare a aerului. Autoritatile germane au declarat ca vor acoperi cu ciment sinistra incapere subterana, pentru ca a o transforma in muzeu ar fi prea costisitor.

Buncarul lui Stalin

Buncarul lui Stalin din Moscova este considerat in continuare un obiectiv secret si este bine pazit. O lunga perioada nici macar ziaristii nu au avut acces la el. Timp de aproape un secol, usa acestui buncar a fost deschisa de cateva zeci de ori. Constructia adapostului destinat dictatorului sovietic a inceput in 1934, fiind finalizata trei ani mai tarziu.
Buncarul lui Stalin are mai multe nivele, ultimul fiind situat la adancimea de 70 de metri. Sub pamant, la 15 metri adancime, se afla biroul lui Stalin, unde acesta se refugiase in 1941 cand armata germana ajunsese la periferia capitalei ruse. De aici, tiranul a coordonat planul de operatiuni de aparare a Moscovei. Fiind extrem de suspicios, se spune ca Stalin se simtea in deplina siguranta doar in buncarul sau. Putea sa coboare in subteran direct din Kremlin, printr-un lift special. Serviciul secret al lui Hitler ar fi dat mult sa afle locul in care era instalat liftul. Nimeni nu poate spune cu precizie de cate ori Stalin a coborat in buncar. Unii istorici sustin ca nu mai putin de cinci ori. Camera lui Stalin are putine lucruri in ea: un pat de fier, cateva veioze, o masa de lucru, un scaun.
La nivelul de 40 de metri adancime toate dispozitivele sunt in stare functionala si in prezent: generatoarele pot fi pornite in zeci de secunde; sistemul de purificare a apei, cel de filtrare a aerului, toate sunt in stare excelenta. Sistemul de comunicatii, chiar daca este de productie din anul 1940, functioneaza perfect. Oricand se poate lua legatura cu orice capitala a lumii, se poate vorbi direct cu Washingtonul. Lumina in buncarul lui Stalin n-a fost stinsa niciodata; daca buncarul a ramas obiectiv secret, inseamna ca cineva are nevoie de aceste secrete, scrie presa rusa.

Buncarul lui Mussolini

In 1937, la o periferie din sud-vestul capitalei italiene Roma a fost pusa piatra de temelie a unui complex expozitional, cladirea urmand sa fie data in exploatare in 1942. Razboiul a impiedicat realizarea proiectului, care a fost finalizat la sfarsitul anilor ’50. In timpul reconstructiei zonei, constructorii au dat de un sistem de tuneluri care i-a dus in adapostul lui Benito Mussolini. O incapere de 475 de metri. Aici au fost descoperite rezerve de arme si munitie, rezerve de alimente, dintre care multe alterate la data descoperirii obiectivului.
Personalul care il servea pe Mussolini era integral feminin, judecand dupa inscriptiile de la intrarea in mai multe camere, cu exceptia paznicului de la intrare. Buncarul dictatorului italian seamana cu un submarin si era prevazut sa adaposteasca 150 de persoane, care ar fi putut sa se refugieze aici timp de o luna.

http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=4492

Fosta vila de vara a lui Mussolini, redeschisa publicului

Dupa lucrari de restaurare ce au costat un milion de euro, fosta vila
de vara a lui Benito Mussolini a fost inaugurata la Riccione,
statiune balneara de pe tarmul italian al Adriaticii.

Primarul localitatii, Daniele Imola, a taiat panglica inaugurala a
acestui centru de cercetari in domeniul turismului, care va gazdui si
expozitii.

Peste 70 de politisti au fost mobilizati pentru a asigura securitatea
acestui eveniment in eventualitatea unei manifestatii, dar nu a fost
semnalat nici un incident.

Cel supranumit "Il Duce" isi petrecea verile in aceasta vila cu
peretii albi. La Riccione, el inota, naviga cu ambarcatiuni cu panze,
juca tenis si isi primea prietenii. Dupa caderea fascismului,
cladirea a servit, o vreme, ca restaurant, ramanand apoi dezafectata
ani in sir.

Unii italieni se tem ca vila - restaurata, acum - sa nu atraga
simpatizanti de extrema-dreapta si nostalgici ai dictaturii
mussoliniene.

PRAHOVA

BENITO  MUSSOLINI-
3]Libertatea este o datorie, nu un drept.
2]Fascismul este o religie laică.
1]Războiul este o lecţie a istoriei pe care niciodată popoarele nu şi-o amintesc îndeajuns.
=====
Alessandra