Tezaur

Rezumarea primului mesaj :

Unde au ascuns românii tezaurul de frica ruşilor

• BNR vrea să deschidă un muzeu în peștera unde 200 de tone de aur, reprezentând tezaurul românesc, au stat ascunse în 1944-1947. Peștera se află la poalele Munţilor Vâlcan, la doi paşi de Mănăstirea Tismana.
  

Tablitele cerate de la Rosia Montana, un tezaur al Europei
Rosia Montana constituie o comoara nu numai in aur si in alte elemente „top secret” din Tabelul lui Mendeleev, dar si pentru cultura Europei. Daca s-ar tine cont de acest nepretuit tezaur, nu s-ar da niciodata degrevare arheologica!
Atat de putin mediatizate, tablitele cerate gasite intamplator in galeriile de mine reprezinta o pagina de istorie care nu se potriveste cu teoriile ilogice ale celor care sustin ca romanii au venit in Dacia aducand germenii culturii latine din care a luat fiinta poporul roman si ca dacii nu exploatau aurul in galerii si nu stiau sa-l prelucreze. Concluzia „fireasca” de aici ar fi cea vehiculata de amar de vreme prin cartile de istorie, anume ca niciun tezaur gasit pe aceste meleaguri, nici faimoasele bratari de aur, nu pot fi dacice! Istoria tripticelelor ( carti cu trei foi de lemn cerat legate intre ele) de la Rosia Montana a fost povestita in detalii in cartea ”Romanica”, de G. Popa-Lisseanu, editata in 1926 la tipografia Ion C. Vacarescu.
Documente unice de o valoare inestimabila
S-au gasit 50 de piese, dintre care jumatate au fost distruse integral sau partial, din nepricepere, ignoranta sau rea-credinta, pastrandu-se intregi sau parti doar 25. Cele mai multe au fost scoase din tara si se afla la Budapesta, Viena, Berlin. Prin continutul si destinatia lor, tripticele reprezinta contracte intre ”proprietari” de mine romani si ”arendasi”, baiesi priceputi, un edict de dizolvare a unui colegiu funerar – cel mai important document despre colegiile funerare din antichitate – o lista de bucate pentru un ospat al unui colegiu de meseriasi, contracte de vanzare – cumparare de sclavi si asocieri in vederea exploatarii unor ”gauri de mina”. Am pus in ghilimele ”proprietari”, pentru ca in tablite, formularea este deosebit de interesanta! Dam un exemplu: ”Ulpius Valerius, nestiutor de carte, inchiriaza o groapa de aur, despre care zice ca e a sa, lui Socratio Socrationes, de asemenea nestiutor de carte”. Este cel putin ciudat ca Ulpius nu este trecut ca proprietar categoric, ci doar ca unul care pretinde ca aurofodina era a sa! In 1875, tablite asemanatoare mai fusesera descoperite doar in Pompei, intr-un cufar din casa bancherului Cecilius Jucundus, dar acestea erau doar chitante. Impreuna cu cele de la Rosia Montana, constituie singura dovada a vechimii si raspandirii scrierii cursive in latina prisca!
Limba latina prisca, pe buzele tuturor
In anul 1873, cele 25 de tablite au fost publicate integral cu comentarii si ilustratie grafica de catre eruditul german Teodor Mommsen. Ceea ce sustin toti cei care le-au studiat este faptul ca tripticele sunt documente extrem de rare si de o foarte mare importanta, ele constituind o dovada despre raspandirea limbii latine vulgare in secolul II d. Chr., despre scrierea cursiva in aceasta limba, pana la descoperirea tablitelor de la Rosia Montana necunoscuta in lume. Tablitele cerate demonstreaza ca minerii peregrini iliro-dalmatini, din marele neam al tracilor, ca si ”autohtonii”, adica dacii, se intelegeau foarte bine cu romanii in limba latina prisca sau ”vulgara”. In tablite se stipuleaza clar ca, desi aproape nimeni ”quia se litteras scire negavit” – ”nu stia a scrie literele” -, ei se intelegeau verbal asupra obiectului contractului. Si asta in anul 131 (dupa cum este datat in scris cel mai vechi triptic), ceea ce naste o intrebare legitima: cand anume invatase neamul trac, in masa, limba latina prisca? Aceste triptice au fost descoperite accidental, de aceea exista posibilitatea sa mai fie altele ascunse in galeriile dacice. Asta ar insemna sa nu se dea nicio degrevare arheologica pentru nicio exploatare invaziva, dar asa ceva nu se intampla decat in tarile cu guvernanti educati, care stiu ce inseamna cultura. Tripticele au fost descoperite in mai multe mine. La Larnic, pe langa tablite, s-a gasit si un stil, pe care oamenii din zona il numesc condeiu si pe care astazi il folosesc ca instrument pentru a incondeia ouale de Pasti. In minele din Letea, langa triptice, a fost gasit si cadavrul unui barbat cu barba lunga, cu varsta apreciata la 40 de ani. Intr-o mina dacica din Carnicul Mare, au fost descoperite intr-o odaie subterana, care era mobilata cu o masa si mai multe scaune, avand si o vatra. Langa Rosia Abrudului, in mina Sf. Ecaterina, la o adancime de 277 metri, au fost gasite cele mai multe triptice, impreuna cu obiecte casnice.
“Ungurii” de pe tablita greceasca
Unul din tripricele descoperit in minele Letea, in 1788, a ajuns la magisterul Paul Laurentiu Kovacs din Abrud si familia acestuia l-a vandut in anul 1834 librarului anticar Samuel Nemes. La acest anticar au ajuns si unele tablite in limba greaca, pe care a incercat sa le falsifice. G. Popa-Lisseanu scria in ”Romanica” despre incercarea grosolana de falsificare a tablitelor: “Pe alocuri, ceara fusese topita atat cat sa se stearga literele initiale si, pe langa unele vorbe barbare fara de niciun inteles, scrise cu litere pseudo-scitice si cursive neo-grecesti, rau formate, au aparut numele mai multor eroi din migratiunea huno-ungarica”, in incercarea de a croi o istorie halucinanta a unor asa-zisi sclavi maghiari adusi de romani pentru a munci in mine!
Oltenismele latinii prisce
Textul fiecarui document se scria de doua ori. Scopul dublei transcrieri era sa se poata sti cuprinsul textului intern, fara a se desface sigiliile ce-l pecetluiau, iar scopul contactului era, dupa cum stipula cel ce le scria, sa se fixeze si in scris obligatiunea verbala. Fiecare triptic este scris de aceeasi mana de la cap la coada, inclusiv semnaturile celor sapte martori obligatorii, deoarece, este specificat in contracte, nici cei care sustineau ca sunt proprietari, nici baiesii arendasi, nici martorii ”quia se litteras scire negavit” (nu stiau sa scrie literele). O ”ciudatenie” a limbii latine vulgare utilizate in contracte o constituie folosirea ”oltenismelor”, pe care lingvistii le considera tipic romanesti. De exemplu, un martor la un contract de vanzare al unei femei, se subscrie cu formula segnai, in loc de signavi, adica perfectul simplu romanesc sau ”oltenismul” semnai. In alte parti, gasim iarasi o forma ”autohtona”, ”siesi”, scrisa ”sies” sau ”sues”. Si aici trebuie sa amintim de toporul gasit pe Valea Mozacului, care poarta inscriptia in limba latina prisca ”SVI MI PIE”, ”al meu, patriarhul”! Datarea acestui topor este uimitoare pentru adeptii teoriei ca romanii i-au „latinizat” pe daci: 1500-1375 i.Chr. Si atunci, cine pe cine a ”latinizat”?
Latina prisca, din timpul zeului Saue

Printre monumentele epigrafice de la Rosia Montana se afla si o stela inchinata zeului Ianus, cel cu doua capete, considerat patriarhul latinilor. Acesta este incadrat de cuvintele ”IM” si ”PIO”, ”patriarhul imortales”, nemuritor. Acest zeu misterios cu doua capete a fost adorat din timpuri stravechi la Tartaria, sub numele de Su, sau Saue, fiind o divinitate al carui simbol dedicat era soarele. El apare si pe monede dacice anteromane sub denumirea de Ianus. Isidor, in lucrarea sa ”Origini”, ne spune ca ”limba prisca, adica limba batrana, a fost aceea pe care au folosit-o locuitorii cei mai vechi ai Italiei, din timpul lui Ianus, care i-a civilizat”. Iar limba latina culta, folosita de patura conducatoare, il supara pe Catilina : “Ispraviti cu atatea grecisme in limba, ca nu ne mai putem intelege cu poporul!”.
Enigmaticii scribi ai tripticelor
Dintre semnatarii contractelor, vreo suta de nume sunt de origine romana, aceia care pretindeau ca ”gaurile de mina” pe care le inchiriau erau ale lor. Cei mai multi dintre ”arendasi” erau baiesi din tribul Pirustilor, asezat in Rosia Montana in ”vicus Pirustarum”. Alti baiesi, vreo cincisprezece, au nume grecesti si nu este exclus ca si acestia sa se fi avut bine cu dacii, asa cum s-au avut intotdeauna. Vreo patruzeci de nume pomenite de tablite sunt ”barbare”, originare Daciei. Este interesant cine erau “arendasii” si cei care scriau contractele pentru romanii nestiutori de carte pentru a intelege de ce documentele n-au fost tinute la centrul tuturor minelor stapanite de romani, la Zlatna, acolo unde se tineau socotelile referitoare la toate exploatarile aurifere!Istoricii sustin ca minele ”romane” erau exploatate direct de catre imparat, prin ”procuratori aurari”. Tablitele ne spun ca majoritatea procuratorilor erau doar niste liberti, dar de conditie mai buna. In afara de acestia, exista o multime de ”particulari” romani, tot liberti, care pretindeau ca stapanesc ”gropi de aur”. Contractele scrise pe tablite par cel putin dubioase, pentru ca cei care le incheiau erau in afara organizarii exploatarilor de catre procuratori, iar cei care le scriau cursiv in latina vulgara nu erau functionari romani, pentru ca acestia foloseau latina oficiala, culta! Si de ce au fost ”ingropate” in galeriile miniere greu accesibile? S-a spus ca din cauza atacurilor triburilor germanice ale marcomanilor, aliate cu triburile sarmate si cu dacii liberi. Cu atat mai mult acestea ar fi trebuit sa fie puse la adapost la centru, pentru ca erau niste acte pe care proprietarii n-ar fi vrut sa le piarda! Se poate presupune fie ca erau ”furtisaguri”, facute pe la spatele comenduirii romane, fie ca ”scribii” erau in bune relatii cu dacii si nu au vrut ca romanii sa fuga cu astfel de acte de proprietate.
Dacii au sapat galeriile
Incepand cu 1999, la Rosia Montana a cercetat o echipa de arheologi si specialisti francezi de la Centre National de la Recherche Scientifique, de la Unite Toulousaine d’Archeologie et d’ Histoire (UTAH) si de la Universitatea ”Le Mirail”, plus geologi de la Universitatea Tehnica Babes Bolyai din Cluj si de la Universitatea Tehnica din Munchen. La UTAH exista un departament de arheologie miniera, foarte avansat ca metode de cercetare. Rezultatele cercetarilor laborioase au fost publicate in volumele ”Alburnus Maior”. Conform acestor specialisti, „stilul monumentelor epigrafice este unic, specific pentru Rosia Montana”. Este vorba de simboluri stravechi, folosite de populatia autohtona din cele mai vechi timpuri. Dar concluzia care ii da peste cap pe „academicieni” este urmatoarea: ”In opinia noastra, este foarte posibil ca Rosia Montana sa fi cunoscut o activitate miniera chiar din epoca bronzului. Filoanele bogate au fost cu siguranta exploatate initial la suprafata, apoi in subteran. Nimic nu ne impiedica sa credem ca exploatarea miniera a fost initiata de daci. De fapt, dupa diferitele faze de sapare observate in plan si topografia lucrarilor acestei retele, nu este posibil sa se distinga importante schimbari in tehnica miniera. Singura noutate pe care o aduce romanizarea se pare ca rezida in introducerea opaitului, pentru care sunt sapate nise in pereti. Inainte se foloseau bete de lemn pentru iluminat. Toate acestea ne duc la ideea ca activitatea miniera dacica era bine dezvoltata in subteran la Rosia Montana, atat la Tarina, cat si la Carnic, in cursul celor trei secole care preced cucerirea romana. Apoi, dupa cucerirea si relansarea activitatii miniere, s-au reluat lucrarile deja sapate in epoca preromana si vor fi fost date in utilizarea probabila a acelorasi familii de mineri indigeni. Acesti ultimi pastratori ai unui mestesug ancestral vor continua sa-si deschida santierele lor in aceeasi maniera de abataj atat de caracteristica, cu proportii regulate, calibrate si foarte geometrice, probabil o tehnica miniera dacica”. Si atunci, cum sa nu ne infurie acordarea degrevarii arheologice si reclama in care se spune ca „Rosia Montana are nevoie de bani pentru conservarea galeriilor romane”?!

Cum se negociază un tezaur

Cum a ajuns Tezaurul de la Tismana în mâinile...
În 1943, dupa Stalingrad, conducerea statului a hotarît mutarea tezaurului României de la Sinaia la Tismana, lucru care s-a si realizat abia în luna iulie 1944, în conditiile înaintarii rapide a Armatei Rosii spre România. Antonescu voia sa-l transporte în Spania franchista (tara în care era stabilit si fostul rege Carol al II-lea!), pentru a-l apara de sovietici. Tezaurul trebuia însa aparat si de "aliatii" nemti care, gîndindu-se ca pierd razboiul, în retragerea lor, ar fi putut sa ia tezaurul cu ei. La Tismana, tezaurul va sta pîna în februarie 1947, cînd va fi readus la Bucuresti. Erau circa 320 tone de aur fin. La 23 august 1944, a avut loc însa lovitura de stat binecunoscuta. Dupa aceasta data, soarta tezaurului va fi decisa de trei vîlceni: Adrian Mironescu, Petre Chirtop si Ion Marina. Cine erau ei?


Adrian Mironescu -casier la B.N.R.
Adrian Mironescu era, în 1944, casier al sucursalei B.N.R. din Rîmnicu Vîlcea. Se nascuse pe 29 mai 1905 la Pungesti-Dumbraveni, judetul Vaslui, ca fiu al lui Ioan si al Nataliei. Între anii 1923-1925 face Scoala Normala din Vaslui. Devine învatator si chiar îsi practica un timp meseria în satul Pestera, din judetul Hunedoara. În acest rastimp face si Scoala Comerciala Superioara din Hateg, pe care o termina în 1927. În 1927 devine apoi secretar la Scoala de meserii din Rîmnicu Vîlcea, pîna în 1928. Este întîlnirea lui cu orasul în care va cunoaste aventura vietii sale. În acest ultim an pleaca la Bucuresti la cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale pe care o absolva în 1932. Între 1932-1938, lucreaza în mai multe locuri de munca din Moldova. Între 1938-1941 este contabil la Cîmpulung Moldovenesc, apoi este transferat la filiala Bancii Nationale de la Rîmnicu Vîlcea. Avea 39 de ani în 1944 si nutrea convingeri de stînga, se pare, înca din vremea studentiei. Aflînd de intentia guvernului Antonescu de a evacua tezaurul României de la Tismana în Spania, Mironescu încearca sa dejoace aceasta tentativa transmitînd planurile de evacuare a tezaurului... comunistilor. În acest scop, el apeleaza la preotul Ion Marina, viitorul patriarh al României, ca prin intermediul acestuia sa fie informati si comunistii locali, pe care acesta îi cunostea foarte bine.
Ion Marina afla si se adreseaza liderului comunistilor vâlceni

Ion Marina (1900-1977) a detinut functiile de preot de tara la Babeni si apoi paroh (1933-1945) al bisericii Sf. Gheorghe, din Rîmnicu Vîlcea. A fost un activ membru national-taranist, el tinînd locul lui Mihail Rosianu la sefia organizatiei P.N.T., între anii 1942-1944, dupa mobilizarea acestuia în armata. A jucat si el un rol remarcabil în evadarea lui Dej, în 1944, din lagarul de la Tg. Jiu. Pe Gheorghiu-Dej evenimentele de la 23 august 1944 l-au prins în casa parohiala a preotului Ion Marina din Rîmnicu Vîlcea. Ion Marina a avut însa "merite" si cu privire la tezaurul României de la Tismana. Caci, dupa demersul lui Mironescu, Marina a apelat la liderul comunistilor vîlceni, Petre Chirtop.

Petre Chirtop - lider peste 40 de comunisti vâlceni
Petre Chirtop, nascut la 6 iunie 1900 în comuna Fofeldea, jud. Sibiu, de meserie tîmplar, a fost secretarul comitetului judetean al P.C.d.R-Vîlcea, între anii 1940-1945. Era deci seful comunistilor vîlceni, avînd în subordine doar... 40 de membri de partid, 35 de barbati si 5 femei. Nu reprezenta deci o forta politica careia sa i te adresezi pentru a salva tezaurul României.
Demersul lui Mironescu a fost unul eminamente oportunist. El s-a adresat comunistilor nu pentru a "salva" tezaurul, ci pentru a cîstiga capital politic care sa-l ajute în cariera politica si profesionala ulterioara, în conditiile ocuparii tarii de catre sovietici si a instaurarii regimului comunist în România.
Declaratia lui Mironescu din 1971

De la Mironescu ne-au ramas o serie de marturii scrise. Astfel, în 1971 el se adresa lui Anton Alexandrescu într-o scrisoare în care spunea:
"Am fost solicitat în primavara anului 1944 de catre tov. Chirtop sa-i predau o copie a documentelor de evacuare a tezaurului de aur de la Tismana (...) El staruia mereu la mine sa-i dau o copie de pe aceste planuri. Nu pot sti de unde stiau ei de aceste planuri. Surprins de aceste pretentii si nestiind la vremea aceea ce înseamna C.C. al P.C.R., rezistasem, mai ales ca nivelul lor intelectual si aspectul nu-mi inspirase încrederea pastrarii depline a unui secret de stat. Daca i-ar fi prins cu planurile la ei, desigur ca lor, ca represalii, li s-ar fi aplicat o bataie buna sau închisoare pe cîtva timp, însa pentru mine, ca intelectual, ar fi însemnat divulgarea unui secret de stat si deci împuscarea mea. Ori, aveam si eu copil, sotie, parinti, deci greutati familiale si disparitia mea ar fi însemnat pentru ei cea mai cumplita nenorocire. Pe de alta parte, eu vazusem ce se întîmplase cu tezaurul Poloniei, care a fost evacuat prin tara noastra, din care tezaur au platit convertibilitatea zlotilor, iar restul a fost preschimbat în lei de refugiati, iar restul a fost evacuat prin Turcia si Londra si nu mai stiu ce s-a întîmplat cu el si nici daca Polonia democrata a mai vazut vrea un kg de aur. De asemenea, îmi venea mereu în minte pierderea tezaurului românesc în 1918, evacuat la Moscova. (...) Ceea ce îmi amintesc este faptul ca am discutat cu dvs. situatia tezaurului de la Tismana si m-ati încurajat sa fac gestul.(...) Daca as fi facut acest gest pentru capitalisti ma umpleau de milioane, în timp ce daca am facut-o pentru întarirea monedei noastre nationale socialiste am primit... labe peste bot".
Petre Chirtop sustine ca Mironescu i-a oferit planurile din proprie initiativa

Dar iata si marturia lui Petre Chirtop, alt participant de marca al acestei povesti, cu precizarea ca aceasta a fost "cosmetizata" de autorul acestui articol, Chirtop fiind semianalfabet :
"Cele aratate de tovarasul Mironescu au decurs practic în felul urmator: Am fost anuntat de preotul Marina Ion, de la biserica Sf. Gheorghe, din piata orasului, cu care aveam legaturi ca simpatizant de încredere, cum ca un functionar de la Banca Nationala vrea sa stea de vorba cu partidul comunist. Am raspuns ca voi raspunde dupa ce voi medita putin asupra faptului. La prima întîlnire cu tovarasul Agiu Constantin i-am adus la cunostiinta acest caz. Dînsul mi-a zis: "Esti obligat sa-i raspunzi, dar trebuie sa fii foarte prudent ca sa nu fi atras într-o cursa. Primesti tot ce va propune daca este interesant, dar nu discuti nimic despre partid." I-am acordat întîlnire (lui Mironescu n.n) la locuinta preotului Marina unde mi-a relatat cele aratate de dînsul, promitînd ca ne poate da o copie dupa planul stabilit, fapt ce l-a si îndeplinit. Acest plan a fost vazut numai de subsemnatul si de tov. Agiu Constantin, caruia i-am predat planurile. Mai multe nu cunosc ce s-a facut cu acest plan. De aici înainte am mai luat legatura cu tovarasul Mironescu Adrian, care ne mai furniza unele probleme în legatura cu situatia financiara a tarii. A dat si bani pentru Ajutorul rosu. Nu pun problema ca pe aceasta linie sa-l facem pe Mironescu un erou, dar putem sa-i acordam numele de patriot desavîrsit al poporului. Chirtop Petre3 iunie 1980, Rm.Vîlcea"
Mironesu neaga
Fata de relatarea lui Mironescu din scrisoarea adresata în 1971 lui Anton Alexandrescu, situatia este putin schimbata. Acolo se arata ca Mironescu a fost solicitat de comunistii vîlceni sa le dea planurile de evacuare a tezaurului. Mironescu se minuneaza chiar: "nu pot sti de unde stiau ei de aceste planuri - copii se aflau la R. Vîlcea... Surprins de aceste pretentii si nestiind la vremea aceea ce înseamna C.C. al P.C.R., rezistasem, mai ales ca nivelul lor intelectual si aspectul nu-mi inspirase încrederea pastrarii depline a unui secret de stat".
Mironescu da vina pe Alexandrescu: "încurajat de dvs. am copiat planurile, fara sa stie nimeni si le-am predat tov. Chirtop, care la rîndul lui, le-a dat tov. Agiu, delegatul C.C. cu aceasta problema".
De fapt, Mironescu vrea sa plateasca niste polite si încearca sa si-l faca aliat în acesta întreprindere pe Anton Alexandrescu, si el un neîndreptatit al comunistilor: "Am fost însa surprins cînd, solicitînd calitatea de ilegalist din 1942, data la care am luat legatura cu P.C.R., am vazut în dosarul respectiv o declaratie a tov. Rosianu prin care arata ca m-a folosit pentru a capata informatii asupra planului de evacuare de la Tismana. De asemenea, am aflat de la tov. Chirtop ca actiunea opririi evacuarii tezaurului a fost însusita de la tov. Marina si Rosianu, care datorita acestei situatii au ajuns în situatiile cunoscute, iar eu care mi-am asumat tot riscul actiunii am fost aruncat peste bord ca un putregai. Frumoasa recompensa!"
În relatarile celor doua scrisori sunt mentionati alti doi vîlceni: Anton Alexandrescu si Mihail Rosianu. Sa spunem ceva si despre ei:
Anton Alexandrescu era originar din comuna Lalos - Vîlcea. A fost conducatorul Tineretului Universitar National-Taranesc. A studiat la Academia comerciala si la absolvire a obtinut un post modest la Banca Nationala. În 1945 va provoca o sciziune în cadrul P.N.T., creînd P.N.T - Anton Alexandrescu, un mic grup politic. Anton Alexandrescu a intrat în guvernul Groza, ca ministru al Cooperatiei (1945-1947). Avea atunci 42 de ani. Comunistii s-au folosit de el si cînd s-au instalat bine la putere s-au dispensat de serviciile lui. În 1950 a devenit, totusi, rector al Academiei de Studii Economice din Bucuresti.
Mihail Rosianu (1900-1973) este un personaj extrem de contradictoriu. Învatator la Mateesti-Vîlcea, a fost un lider important al organizatiei national-taraniste vîlcene, în 1940 preluînd chiar sefia organizatiei. La 23 august 1944 a devenit secretarul organizatiei comuniste a regionalei Oltenia (fiind, dupa propria-i marturisire, comunist de maniera conspirativa înca din 1937!). În 1944 a luat parte activa la evadarea lui Gheorghiu-Dej din lagarul de la Tîrgu Jiu. A devenit ulterior un protejat al lui Dej îndeplinind importante functii politice, dar nu în prima linie a puterii.
Mironescu s-a consultat deci si cu Anton Alexandrescu, prieten mai vechi, venit de pe front la Rîmnic pentru un control medical, care i-a întarit convingerea de a sustrage planurile de evacuare ale tezaurului si a le da lui Chirtop. În sediul B.N.R. de la Rîmnicu Vîlcea erau pastrate un rînd de chei de la tezaur, ca si planurile de evacuare, cel al formatiunilor cu paza, etc. Mironescu a transmis toate aceste informatii comunistilor vîlceni prin intermediul lui Ion Marina.

Soarta tezaurului naste controverse
Dupa unele opinii, în 1947, tezaurul a fost luat de rusi în sapte camioane si, dupa ce a fost dus la Bucuresti, a fost evacuat în Uniunea Sovietica. Mai întîi, însa, a fost transformat în lingouri de tip sovietic-STAS. Dupa o alta opinie, tezaurul a fost dus de la manastire pîna la gara din Tîrgu Jiu cu ajutorul carelor cu boi. Trei lazi cu aur s-ar fi "pierdut" în Baia de Fier la casa unui profesor pensionar. Se mai spune ca, la Bucuresti, cei care au avut misiunea de a transporta aurul pîna în capitala, au fost împuscati pentru a se pierde urma oricarei informatii despre tezaur. Deci, dupa unele opinii tezaurul a fost devalizat în întregime. Dupa alte opinii, acest fapt ar fi neadevarat, stocul de aur al României crescînd din august pîna în decembrie 1944 cu 25 %, si a ramas constant pîna în decembrie 1946. Ar fi scazut în 1947, doar datorita faptului ca au fost expediate în Elvetia, drept gaj pentru importul de cereale, 65 de tone de aur.
Comunistii n-au rasplatit tradarea lui Mironescu
Epilogul acestei povesti nu a fost deloc cu "happy end". Iata de ce: Mironescu a fost rasplatit "moderat" de comunisti, iar, dupa ce în 1945 a fost avansat contabil, iar între 1947-1951 director, în 1952 lui Mironescu i s-a desfacut contractul de munca. A fost chiar exclus din partid la 28 noiembrie 1951, motivele invocate fiind de doua feluri: politice si profesionale. Cele politice au fost: mama lui era fiica de arendas, rudenie cu fostul ministru G.G. Mironescu, propaganda legionara, atitudine antisindicala, criticarea si persecutarea elementelor muncitoresti. La motivele profesionale erau mentionate: angajarea la banca a lui Iosif Andreescu (fost prefect vîlcean între 1945-1946, din partea partidului lui Anton Alexandrescu) si a lui Dumitru Cnobloch (fost expropriat), împuscarea unei caprioare - neavînd autorizatie, refuzul de a da masina institutiei pentru transportarea unor cadouri pentru ziua de nastere a lui Dej - pretinzînd contravaloarea transportului! - si dispret fata de activistii de partid.
Desi Mironescu arata cu argumente ca aceste acuzatii erau ridicole, Securitatea îi "dovedeste" rudenia cu G.G. Mironescu ("neam de a 6-a spita" !) si faptul ca fratii sai au facut politica liberala. Mironescu este exclus din partid. Între 1952-1955 este expert contabil la Tribunalul Rîmnicu Vîlcea. Din 1956 pîna la pensionare va lucra în cadrul Episcopiei Rîmnicului, fiind delegat cu conducerea atelierelor manastiresti. Interesant este si faptul ca în dosarele Securitatii nu se pomeneste nimic despre contributia sa la salvarea tezaurului de la Tismana si nici el nu a clamat acest lucru. Probabil ca frustrarile ulterioare l-au facut sa se victimizeze si sa-si gaseasca merite pentru ca nedreptatea facuta lui sa para cu atît mai mare.
Marina a ajuns Patriarh, Rosianu - ambasador
Mironescu a vrut, deci, sa fie si el beneficiar al privilegiilor comuniste. A constatat însa ca Rosianu si Marina îsi asumau toate meritele. Marina ajunsese patriarh, sub numele de Justinian, Rosianu a fost si el în multe înalte demnitati comuniste (membru C.C. al P.C.R. între 1945-1948, adjunct al ministrului Învatamîntului Public - 1948-1949, presedinte al Comitetului Radio - 1952-1953, membru al Prezidiului M.A.N. - 1954-1956, ambasador în Bulgaria si Ungaria, etc). Rosianu a pretins chiar ca Mironescu a fost doar ... "unealta lui" si s-a opus cererii acestuia care solicita acordarea calitatii de ilegalist din anul 1942, data de la care Mironescu luase legatura cu P.C.R. prin acordarea de bani pentru Ajutorul Rosu. Acest fapt a atras probabil dezvaluirile prezentate aici, ingratitudinea celor doi mari demnitari comunisti ramînînd marea drama a vietii lui Mironescu, acesta încercînd mult timp dupa aceste evenimente sa i se recunoasca meritele legate de "salvarea" tezaurului României de la Tismana.
Nici Chirtop nu a beneficiat în vreun fel de aceasta "realizare", în 1945 fiind schimbat de la sefia organizatiei comuniste vîlcene de catre Rosianu. Rosianu sustinea chiar ca el ar fi organizat o garda patriotica la Craiova si s-ar fi opus, la 22 august 1944, la evacuarea faptica a tezaurului. Din memoriile generalului Titus Gîrbea, fost comandant al trupelor române din zona Olteniei (cu misiunea speciala de a asigura paza tezaurului !) reiese ca unele grupe agresive, organizate de comunisti, pretextînd ca sînt "turisti ce voiau sa viziteze frumoasa manastire", au încercat sa forteze intrarea în grota unde era ascuns tezaurul, dar la prima salva de pusca au fugit iepureste.
Povestea tezaurului are o legatura si cu "mazilirea" lui Patrascanu. Se pare ca liderul comunist a avut ideea apararii tezaurului de sovietici prin baterea unor monede de aur. Procedeul ar fi avut mai multe avantaje: ar fi suprimat inflatia galopanta din acei ani (interesant este si faptul ca dupa revolutia româna din 1989, aceeasi idee de a stopa inflatia a avut-o si economistul american de origine româna, Anghel Rugina!) si ar fi salvat si tezaurul, pe principiul "facem bani de aur, îi dam la populatie si-apoi îi adunam". Dupa marturiile unui fost angajat al Bancii Nationale s-ar fi batut chiar o serie de "cocosei de aur", care au si fost pusi în circulatie, fiecare moneda fiind însotita de un certificat. Oamenii puteau cumpara certificatele si... "cocoseii". Un fel de certificate de trezorerie cu garantia în aur data pe loc. La Plenara C.C. al P.M.R., din iunie 1948, Dej a specificat chiar ca "dupa reforma monetara (Patrascanu) a cerut ca statul sa arunce pe piata monede de aur, ceea ce ar fi dus la caderea înapoi în haosul inflatiei si la întarirea pozitiilor economice ale capitalistilor". Sigur, ipoteza este putin hazardata, din lipsa unor dovezi mai concludente, dar ea merita macar mentionata, daca nu pastrata ca o viitoare pista de cercetare.

Exclusiv

Imagini video inedite Cum se degradează Muzeul Naţional de Istorie, care găzduieşte Tezaurul României

Tezaurul dacic furat s-a intors la MNIR

"Romania - mai ferma cu privire la recuperarea tezaurului...”
Romania ar trebui sa fie ceva mai ferma cu Rusia in discutiile privind recuperarea tezaurului BNR de la Moscova, dar in masura in care stie ce vrea, a declarat fostul ministru de externe Adrian Cioroianu, care a precizat ca este vorba despre diferentele care exista intre cele doua inventare, respectiv cel realizat la Iasi, in momentul incarcarii tezaurului in trenuri, si cel facut in Rusia, la destinatie. "In continuare persista aproape aceleasi neintelegeri mai mult sau mai putin voite ca in anii ’60, cum ar fi problema inventarului. Inventarul s-a facut si inainte de a pleca trenurile cu sutele de lazi, s-a facut si la destinatie. Inventarul exista in dublu exemplar, ca sa zic asa. Unii spun ca inventarul facut in Rusia ar fi ceva mai precis decat cel facut la Iasi”, a spus Cioroianu. "Presupunand ca vreodata am putea ajunge la o relatie intr-atat de amiabila (cu Rusia - n.r.) incat sa putem discuta fara o suspiciune reciproca despre acest tezaur, atunci cand Rusia va accepta ideea ca nu poate sa controleze totul, cand si noi ne vom impaca cu propriul nostru trecut, atunci am putea ajunge la concluzia, neplacuta pentru noi, ca insasi problema acestui inventar nu este batuta in cuie. Trebuie sa va spun ca intre cifrele din volumul pe aceasta tema lansat in ’75 si cifrele din volumul aparut acum in 2011, lansat la BNR, sunt ceva diferente. Daca cineva vrea sa uzeze de aceste diferente in doua volume aparute in Romania o poate face si iti poate sugera ideea ca nici tie nu prea ti-e clar ce ai trimis acolo, ce s-a intors si ce vrei sa ceri. Asta cred ca ramane o problema pentru generatii de istorici, care sa cerceteze problema din 1917 si pana in 2000 cat o fi, indiferent de regim, cu tot ce s-a scris pe parcurs si cu analizele mai mult sau mai putin secrete, pentru a putea cadea noi intre noi de acord asupra unei foi cu care sa mergem in fata celor cu care avem acest diferend real. Am convingerea ca tezaurul Romaniei este acolo”, a spus fostul ministru de externe

Ploi torentiale si vant puternic pana vineri la pranz, in toata tara Administratia Nationala de Meteorologie (ANM) a emis, ieri, o informare de vreme rea ce va fi valabila pana vineri la ora 12.00. Conform avertizarii, in intervalul 14 aprilie, ora 2.00 - 15 aprilie, ora 12.00, va ploua pe arii extinse, iar cantitatile de apa vor depasi local 15 l/mp si izolat 20-25 l/mp. Primele averse au aparut in regiunile sudice, apoi in cele sudestice si estice. In plus, in aceste regiuni vantul prezinta intensificari temporare, cu viteze ce depasesc 50 km/h. La munte si trecator in sudul Banatului, estul Transilvaniei si nordul Moldovei precipitatiile sunt sub forma de lapovita si ninsoare. ANM precizeaza ca, in functie de evolutia si intensitatea fenomenelor prognozate, va actualiza actuala prognoza prin atentionari sau avertizari meteorologice ulterioare. (AGERPRES)

Cat ne costa recuperarea tezaurului din Germania?
Afla cat plateste statul roman pentru recuperarea unor bijuterii, monede si piese dacice din Germania.

Cine a dus tezaurul de aur la rusi
Istoria Băncii Naționale a României ascunde multe lucruri necunoscute publicului larg, ...

Acad Florin Constantiniu: Surse sovietice despre Tezaurul României confiscat în 1918

Corect News - Ipoteza socanta: Tezaurul Romaniei a ajuns la Berlin in 1918
"Aliatii nu au primit de la germani nicio cantitate de aur in contul Romaniei”, ii raspunde ministrul de finante francez Klotz lui Bratianu in 1919, perioada in care diplomatii romani faceau demersuri disperate pentru a da de urma aurului Romaniei, aparent blocat in beciurile Rusiei bolsevice.
nsa atat informatiile pe care le aveau politicienii romani ai vremii, cat si anumite prevederi din tratatele de pace semnate in al doilea razboi mondial contin indicii ca Tezaurul trecuse granitele Rusiei, catre Berlin. Nu neaparat fizic, ci, cel mai probabil, sub forma unor plati sau deconturi ruso-germane care s-au efectuat in contul aurului Regatului Romaniei.
Mai multe documente istorice consultate de CorectNews contin indicii potrivit carora Romania ar fi renuntat la aur in urma Pacii de la Bucuresti din 7 mai 1918, aur pe care Germania l-ar fi primit de la Rusia in contul datoriilor consemnate in acordul financiar ruso-german din 27 august 1918. Informatia este consemnata de profesorul universitar si diplomatul german Ersnt Jäckh (1875-1959), care scrie in autobiografia sa (Stuttgart, 1960, p. 382) ca Romania a cedat aurul sau Germaniei prin Tratatul de la Bucuresti, scrie CorectNews.

Cum a fost pus Tezaurul de la Tismana în braţele...
În 1943, dupa Stalingrad, conducerea statului a hotarît mutarea tezaurului României de la Sinaia la Tismana, lucru care s-a si realizat abia în luna iulie 1944, în conditiile înaintarii rapide a Armatei Rosii spre România. Antonescu voia sa-l transporte în Spania franchista (tara în care era stabilit si fostul rege Carol al II-lea!), pentru a-l apara de sovietici. Tezaurul trebuia însa aparat si de "aliatii" nemti care, gîndindu-se ca pierd razboiul, în retragerea lor, ar fi putut sa ia tezaurul cu ei. La Tismana, tezaurul va sta pîna în februarie 1947, cînd va fi readus la Bucuresti. Erau circa 320 tone de aur fin. La 23 august 1944, a avut loc însa lovitura de stat binecunoscuta. Dupa aceasta data, soarta tezaurului va fi decisa de trei vîlceni: Adrian Mironescu, Petre Chirtop si Ion Marina. Cine erau ei?
Adrian Mironescu -casier la B.N.R.
Adrian Mironescu era, în 1944, casier al sucursalei B.N.R. din Rîmnicu Vîlcea. Se nascuse pe 29 mai 1905 la Pungesti-Dumbraveni, judetul Vaslui, ca fiu al lui Ioan si al Nataliei. Între anii 1923-1925 face Scoala Normala din Vaslui. Devine învatator si chiar îsi practica un timp meseria în satul Pestera, din judetul Hunedoara. În acest rastimp face si Scoala Comerciala Superioara din Hateg, pe care o termina în 1927. În 1927 devine apoi secretar la Scoala de meserii din Rîmnicu Vîlcea, pîna în 1928. Este întîlnirea lui cu orasul în care va cunoaste aventura vietii sale. În acest ultim an pleaca la Bucuresti la cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale si Industriale pe care o absolva în 1932. Între 1932-1938, lucreaza în mai multe locuri de munca din Moldova. Între 1938-1941 este contabil la Cîmpulung Moldovenesc, apoi este transferat la filiala Bancii Nationale de la Rîmnicu Vîlcea. Avea 39 de ani în 1944 si nutrea convingeri de stînga, se pare, înca din vremea studentiei. Aflînd de intentia guvernului Antonescu de a evacua tezaurul României de la Tismana în Spania, Mironescu încearca sa dejoace aceasta tentativa transmitînd planurile de evacuare a tezaurului... comunistilor. În acest scop, el apeleaza la preotul Ion Marina, viitorul patriarh al României, ca prin intermediul acestuia sa fie informati si comunistii locali, pe care acesta îi cunostea foarte bine.
Ion Marina afla si se adreseaza liderului comunistilor vâlceni

Ion Marina (1900-1977) a detinut functiile de preot de tara la Babeni si apoi paroh (1933-1945) al bisericii Sf. Gheorghe, din Rîmnicu Vîlcea. A fost un activ membru national-taranist, el tinînd locul lui Mihail Rosianu la sefia organizatiei P.N.T., între anii 1942-1944, dupa mobilizarea acestuia în armata. A jucat si el un rol remarcabil în evadarea lui Dej, în 1944, din lagarul de la Tg. Jiu. Pe Gheorghiu-Dej evenimentele de la 23 august 1944 l-au prins în casa parohiala a preotului Ion Marina din Rîmnicu Vîlcea. Ion Marina a avut însa "merite" si cu privire la tezaurul României de la Tismana. Caci, dupa demersul lui Mironescu, Marina a apelat la liderul comunistilor vîlceni, Petre Chirtop.

Petre Chirtop - lider peste 40 de comunisti vâlceni
Petre Chirtop, nascut la 6 iunie 1900 în comuna Fofeldea, jud. Sibiu, de meserie tîmplar, a fost secretarul comitetului judetean al P.C.d.R-Vîlcea, între anii 1940-1945. Era deci seful comunistilor vîlceni, avînd în subordine doar... 40 de membri de partid, 35 de barbati si 5 femei. Nu reprezenta deci o forta politica careia sa i te adresezi pentru a salva tezaurul României.
Demersul lui Mironescu a fost unul eminamente oportunist. El s-a adresat comunistilor nu pentru a "salva" tezaurul, ci pentru a cîstiga capital politic care sa-l ajute în cariera politica si profesionala ulterioara, în conditiile ocuparii tarii de catre sovietici si a instaurarii regimului comunist în România.
Declaratia lui Mironescu din 1971

De la Mironescu ne-au ramas o serie de marturii scrise. Astfel, în 1971 el se adresa lui Anton Alexandrescu într-o scrisoare în care spunea:
"Am fost solicitat în primavara anului 1944 de catre tov. Chirtop sa-i predau o copie a documentelor de evacuare a tezaurului de aur de la Tismana (...) El staruia mereu la mine sa-i dau o copie de pe aceste planuri. Nu pot sti de unde stiau ei de aceste planuri. Surprins de aceste pretentii si nestiind la vremea aceea ce înseamna C.C. al P.C.R., rezistasem, mai ales ca nivelul lor intelectual si aspectul nu-mi inspirase încrederea pastrarii depline a unui secret de stat. Daca i-ar fi prins cu planurile la ei, desigur ca lor, ca represalii, li s-ar fi aplicat o bataie buna sau închisoare pe cîtva timp, însa pentru mine, ca intelectual, ar fi însemnat divulgarea unui secret de stat si deci împuscarea mea. Ori, aveam si eu copil, sotie, parinti, deci greutati familiale si disparitia mea ar fi însemnat pentru ei cea mai cumplita nenorocire. Pe de alta parte, eu vazusem ce se întîmplase cu tezaurul Poloniei, care a fost evacuat prin tara noastra, din care tezaur au platit convertibilitatea zlotilor, iar restul a fost preschimbat în lei de refugiati, iar restul a fost evacuat prin Turcia si Londra si nu mai stiu ce s-a întîmplat cu el si nici daca Polonia democrata a mai vazut vrea un kg de aur. De asemenea, îmi venea mereu în minte pierderea tezaurului românesc în 1918, evacuat la Moscova. (...) Ceea ce îmi amintesc este faptul ca am discutat cu dvs. situatia tezaurului de la Tismana si m-ati încurajat sa fac gestul.(...) Daca as fi facut acest gest pentru capitalisti ma umpleau de milioane, în timp ce daca am facut-o pentru întarirea monedei noastre nationale socialiste am primit... labe peste bot".
Petre Chirtop sustine ca Mironescu i-a oferit planurile din proprie initiativa

Dar iata si marturia lui Petre Chirtop, alt participant de marca al acestei povesti, cu precizarea ca aceasta a fost "cosmetizata" de autorul acestui articol, Chirtop fiind semianalfabet :
"Cele aratate de tovarasul Mironescu au decurs practic în felul urmator: Am fost anuntat de preotul Marina Ion, de la biserica Sf. Gheorghe, din piata orasului, cu care aveam legaturi ca simpatizant de încredere, cum ca un functionar de la Banca Nationala vrea sa stea de vorba cu partidul comunist. Am raspuns ca voi raspunde dupa ce voi medita putin asupra faptului. La prima întîlnire cu tovarasul Agiu Constantin i-am adus la cunostiinta acest caz. Dînsul mi-a zis: "Esti obligat sa-i raspunzi, dar trebuie sa fii foarte prudent ca sa nu fi atras într-o cursa. Primesti tot ce va propune daca este interesant, dar nu discuti nimic despre partid." I-am acordat întîlnire (lui Mironescu n.n) la locuinta preotului Marina unde mi-a relatat cele aratate de dînsul, promitînd ca ne poate da o copie dupa planul stabilit, fapt ce l-a si îndeplinit. Acest plan a fost vazut numai de subsemnatul si de tov. Agiu Constantin, caruia i-am predat planurile. Mai multe nu cunosc ce s-a facut cu acest plan. De aici înainte am mai luat legatura cu tovarasul Mironescu Adrian, care ne mai furniza unele probleme în legatura cu situatia financiara a tarii. A dat si bani pentru Ajutorul rosu. Nu pun problema ca pe aceasta linie sa-l facem pe Mironescu un erou, dar putem sa-i acordam numele de patriot desavîrsit al poporului. Chirtop Petre3 iunie 1980, Rm.Vîlcea"
Mironesu neaga
Fata de relatarea lui Mironescu din scrisoarea adresata în 1971 lui Anton Alexandrescu, situatia este putin schimbata. Acolo se arata ca Mironescu a fost solicitat de comunistii vîlceni sa le dea planurile de evacuare a tezaurului. Mironescu se minuneaza chiar: "nu pot sti de unde stiau ei de aceste planuri - copii se aflau la R. Vîlcea... Surprins de aceste pretentii si nestiind la vremea aceea ce înseamna C.C. al P.C.R., rezistasem, mai ales ca nivelul lor intelectual si aspectul nu-mi inspirase încrederea pastrarii depline a unui secret de stat".
Mironescu da vina pe Alexandrescu: "încurajat de dvs. am copiat planurile, fara sa stie nimeni si le-am predat tov. Chirtop, care la rîndul lui, le-a dat tov. Agiu, delegatul C.C. cu aceasta problema".
De fapt, Mironescu vrea sa plateasca niste polite si încearca sa si-l faca aliat în acesta întreprindere pe Anton Alexandrescu, si el un neîndreptatit al comunistilor: "Am fost însa surprins cînd, solicitînd calitatea de ilegalist din 1942, data la care am luat legatura cu P.C.R., am vazut în dosarul respectiv o declaratie a tov. Rosianu prin care arata ca m-a folosit pentru a capata informatii asupra planului de evacuare de la Tismana. De asemenea, am aflat de la tov. Chirtop ca actiunea opririi evacuarii tezaurului a fost însusita de la tov. Marina si Rosianu, care datorita acestei situatii au ajuns în situatiile cunoscute, iar eu care mi-am asumat tot riscul actiunii am fost aruncat peste bord ca un putregai. Frumoasa recompensa!"
În relatarile celor doua scrisori sunt mentionati alti doi vîlceni: Anton Alexandrescu si Mihail Rosianu. Sa spunem ceva si despre ei:
Anton Alexandrescu era originar din comuna Lalos - Vîlcea. A fost conducatorul Tineretului Universitar National-Taranesc. A studiat la Academia comerciala si la absolvire a obtinut un post modest la Banca Nationala. În 1945 va provoca o sciziune în cadrul P.N.T., creînd P.N.T - Anton Alexandrescu, un mic grup politic. Anton Alexandrescu a intrat în guvernul Groza, ca ministru al Cooperatiei (1945-1947). Avea atunci 42 de ani. Comunistii s-au folosit de el si cînd s-au instalat bine la putere s-au dispensat de serviciile lui. În 1950 a devenit, totusi, rector al Academiei de Studii Economice din Bucuresti.
Mihail Rosianu (1900-1973) este un personaj extrem de contradictoriu. Învatator la Mateesti-Vîlcea, a fost un lider important al organizatiei national-taraniste vîlcene, în 1940 preluînd chiar sefia organizatiei. La 23 august 1944 a devenit secretarul organizatiei comuniste a regionalei Oltenia (fiind, dupa propria-i marturisire, comunist de maniera conspirativa înca din 1937!). În 1944 a luat parte activa la evadarea lui Gheorghiu-Dej din lagarul de la Tîrgu Jiu. A devenit ulterior un protejat al lui Dej îndeplinind importante functii politice, dar nu în prima linie a puterii.
Mironescu s-a consultat deci si cu Anton Alexandrescu, prieten mai vechi, venit de pe front la Rîmnic pentru un control medical, care i-a întarit convingerea de a sustrage planurile de evacuare ale tezaurului si a le da lui Chirtop. În sediul B.N.R. de la Rîmnicu Vîlcea erau pastrate un rînd de chei de la tezaur, ca si planurile de evacuare, cel al formatiunilor cu paza, etc. Mironescu a transmis toate aceste informatii comunistilor vîlceni prin intermediul lui Ion Marina.

Soarta tezaurului naste controverse
Dupa unele opinii, în 1947, tezaurul a fost luat de rusi în sapte camioane si, dupa ce a fost dus la Bucuresti, a fost evacuat în Uniunea Sovietica. Mai întîi, însa, a fost transformat în lingouri de tip sovietic-STAS. Dupa o alta opinie, tezaurul a fost dus de la manastire pîna la gara din Tîrgu Jiu cu ajutorul carelor cu boi. Trei lazi cu aur s-ar fi "pierdut" în Baia de Fier la casa unui profesor pensionar. Se mai spune ca, la Bucuresti, cei care au avut misiunea de a transporta aurul pîna în capitala, au fost împuscati pentru a se pierde urma oricarei informatii despre tezaur. Deci, dupa unele opinii tezaurul a fost devalizat în întregime. Dupa alte opinii, acest fapt ar fi neadevarat, stocul de aur al României crescînd din august pîna în decembrie 1944 cu 25 %, si a ramas constant pîna în decembrie 1946. Ar fi scazut în 1947, doar datorita faptului ca au fost expediate în Elvetia, drept gaj pentru importul de cereale, 65 de tone de aur.
Comunistii n-au rasplatit tradarea lui Mironescu
Epilogul acestei povesti nu a fost deloc cu "happy end". Iata de ce: Mironescu a fost rasplatit "moderat" de comunisti, iar, dupa ce în 1945 a fost avansat contabil, iar între 1947-1951 director, în 1952 lui Mironescu i s-a desfacut contractul de munca. A fost chiar exclus din partid la 28 noiembrie 1951, motivele invocate fiind de doua feluri: politice si profesionale. Cele politice au fost: mama lui era fiica de arendas, rudenie cu fostul ministru G.G. Mironescu, propaganda legionara, atitudine antisindicala, criticarea si persecutarea elementelor muncitoresti. La motivele profesionale erau mentionate: angajarea la banca a lui Iosif Andreescu (fost prefect vîlcean între 1945-1946, din partea partidului lui Anton Alexandrescu) si a lui Dumitru Cnobloch (fost expropriat), împuscarea unei caprioare - neavînd autorizatie, refuzul de a da masina institutiei pentru transportarea unor cadouri pentru ziua de nastere a lui Dej - pretinzînd contravaloarea transportului! - si dispret fata de activistii de partid.
Desi Mironescu arata cu argumente ca aceste acuzatii erau ridicole, Securitatea îi "dovedeste" rudenia cu G.G. Mironescu ("neam de a 6-a spita" !) si faptul ca fratii sai au facut politica liberala. Mironescu este exclus din partid. Între 1952-1955 este expert contabil la Tribunalul Rîmnicu Vîlcea. Din 1956 pîna la pensionare va lucra în cadrul Episcopiei Rîmnicului, fiind delegat cu conducerea atelierelor manastiresti. Interesant este si faptul ca în dosarele Securitatii nu se pomeneste nimic despre contributia sa la salvarea tezaurului de la Tismana si nici el nu a clamat acest lucru. Probabil ca frustrarile ulterioare l-au facut sa se victimizeze si sa-si gaseasca merite pentru ca nedreptatea facuta lui sa para cu atît mai mare.
Marina a ajuns Patriarh, Rosianu - ambasador
Mironescu a vrut, deci, sa fie si el beneficiar al privilegiilor comuniste. A constatat însa ca Rosianu si Marina îsi asumau toate meritele. Marina ajunsese patriarh, sub numele de Justinian, Rosianu a fost si el în multe înalte demnitati comuniste (membru C.C. al P.C.R. între 1945-1948, adjunct al ministrului Învatamîntului Public - 1948-1949, presedinte al Comitetului Radio - 1952-1953, membru al Prezidiului M.A.N. - 1954-1956, ambasador în Bulgaria si Ungaria, etc). Rosianu a pretins chiar ca Mironescu a fost doar ... "unealta lui" si s-a opus cererii acestuia care solicita acordarea calitatii de ilegalist din anul 1942, data de la care Mironescu luase legatura cu P.C.R. prin acordarea de bani pentru Ajutorul Rosu. Acest fapt a atras probabil dezvaluirile prezentate aici, ingratitudinea celor doi mari demnitari comunisti ramînînd marea drama a vietii lui Mironescu, acesta încercînd mult timp dupa aceste evenimente sa i se recunoasca meritele legate de "salvarea" tezaurului României de la Tismana.
Nici Chirtop nu a beneficiat în vreun fel de aceasta "realizare", în 1945 fiind schimbat de la sefia organizatiei comuniste vîlcene de catre Rosianu. Rosianu sustinea chiar ca el ar fi organizat o garda patriotica la Craiova si s-ar fi opus, la 22 august 1944, la evacuarea faptica a tezaurului. Din memoriile generalului Titus Gîrbea, fost comandant al trupelor române din zona Olteniei (cu misiunea speciala de a asigura paza tezaurului !) reiese ca unele grupe agresive, organizate de comunisti, pretextînd ca sînt "turisti ce voiau sa viziteze frumoasa manastire", au încercat sa forteze intrarea în grota unde era ascuns tezaurul, dar la prima salva de pusca au fugit iepureste.
Povestea tezaurului are o legatura si cu "mazilirea" lui Patrascanu. Se pare ca liderul comunist a avut ideea apararii tezaurului de sovietici prin baterea unor monede de aur. Procedeul ar fi avut mai multe avantaje: ar fi suprimat inflatia galopanta din acei ani (interesant este si faptul ca dupa revolutia româna din 1989, aceeasi idee de a stopa inflatia a avut-o si economistul american de origine româna, Anghel Rugina!) si ar fi salvat si tezaurul, pe principiul "facem bani de aur, îi dam la populatie si-apoi îi adunam". Dupa marturiile unui fost angajat al Bancii Nationale s-ar fi batut chiar o serie de "cocosei de aur", care au si fost pusi în circulatie, fiecare moneda fiind însotita de un certificat. Oamenii puteau cumpara certificatele si... "cocoseii". Un fel de certificate de trezorerie cu garantia în aur data pe loc. La Plenara C.C. al P.M.R., din iunie 1948, Dej a specificat chiar ca "dupa reforma monetara (Patrascanu) a cerut ca statul sa arunce pe piata monede de aur, ceea ce ar fi dus la caderea înapoi în haosul inflatiei si la întarirea pozitiilor economice ale capitalistilor". Sigur, ipoteza este putin hazardata, din lipsa unor dovezi mai concludente, dar ea merita macar mentionata, daca nu pastrata ca o viitoare pista de cercetare.

Eveniment istoric: Tezaurul cultural al României a fost adus din Rusia
După mai bine de 120 de ani, cea mai mare colecţie de manuscrise vechi de peste 300 de ani a fost adusă acasă.

Au furat ruşii tezaurul mareşalului Antonescu?

Cel mai mare tezaur rămas în Rusia va fi readus în România

Un grup de profesori universitari, în frunte cu filozoful craiovean Constantin Barbu, a mers la Moscova pentru a obţine scanarea color a tuturor manuscriselor şi documentelor legate de Cantemir, care constituie cel mai mare tezaur rămas în Rusia. Este un proiect de o anvergură fără precedent, spun cei implicaţi în aducerea acasă a celei mai mari colecţii de manuscrise vechi de peste 300 de ani. Mâine, 15 iunie 2010, se împlinesc 75 de ani de la aducerea în ţară a osemintelor lui Dimitrie Cantemir.
Se ştie că plecând din Constantinopol ca domn al Moldovei, la Iaşi, Cantemir a lăsat în capitala Imperiului Otoman cea mai bogată bibliotecă de incunabule (n.r.- exemplar dintr-o carte tipărită în primii ani ai introducerii tiparului - înainte de anul 1500) şi colecţie de manuscrise vechi cunoscute în epocă. După pierderea bătăliei de la Stănileşti (1711), fiica sultanului şi-a însuşit biblioteca şi manuscrisele. Cantemir îşi luase cu sine manuscrisele cărţilor dragi lui. La Moscova şi Sankt-Petersburg au rămas după moartea lui Cantemir şi a copiilor săi o sumă impresionantă de manuscrise şi documente cu caracter politic, personal, administrativ etc.
rebuie să ne amintim, în 15 iunie 2010, că se împlinesc 75 de ani de la aducerea în ţară a osemintelor lui Dimitrie Cantemir, osemintele fiind mutate de la biserica „Sf. Constantin şi Elena” din Moscova la biserica „Trei Ierarhi” din Iaşi.
Odiseea lui Cantemir

În epocă puteam citi în ziarul „Universul”: „Cu vaporul ce va aduce (...) de la Odessa lăzile cu arhiva românească adăpostită în Rusia în timpul refugiului [din 1917], vor fi aduse şi osemintele fostului domnitor al Moldovei, înţeleptul cărturar Dimitrie Cantemir. Membrii guvernului vor merge la Constanţa sâmbătă, când se va face primirea solemnă a osemintelor fostului domn, care vor fi înmormântate luni în cripta mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi. Guvernul a luat hotărârea de a construi în Iaşi un mausoleum, unde vor fi strânse osemintele tuturor foştilor domnitori ai Moldovei”.
Racla a fost purtată de Tătărescu, Inculeţ, Angelescu, Manolescu-Strunga, I. Nistor, Costinescu, Lapedatu şi Iamandi, gen. Ilaşevici depunând o jerbă de flori din partea regelui Carol al II-lea, jerbe depunând şi Titulescu, Lapedatu şi Ostrowski, ministrul Rusiei la Bucureşti. Sicriul a fost deschis în prezenţa mitropolitului Moldovei şi a lui Nicolae Iorga. În sicriu se găseau osemintele domnitorului, în parte, şi craniul lipsind.
Privind manuscrisele lui Cantemir un prim inventar a fost făcut de Grigore Tocilescu în anul 1878. În afară de acest Raport, Tocilescu a copiat „de mână”, el însuşi, şi a plătit cu bani de la rege şi de la Academia Română o seamă de copişti ruşi care au transcris multe dintre paginile învăţatului domnitor. Recent, o delegaţie compusă din Constantin Barbu, Ion Deaconescu (preşedintele Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu”), Paul Tudor (preşedintele Fundaţiei „Paul Tudor” şi preşedinte director general al SC Besta SA) a mers din nou la Moscova pentru a obţine scanarea color a tuturor manuscriselor şi documentelor legate de Cantemir.
Am stat de vorbă cu Constantin Barbu, care ne-a destăinuit următoarele: „Fascinanta poveste a manuscriselor lui Cantemir m-a obsedat încă din anii ’80, când am şi publicat primele pagini inedite în latineşte din Sacrosantae Scientiae Indepingibilis Imago, transcrise de Tocilescu în ms. lat. 76A, de la Academia Română. A trecut vremea şi în ziua de 28 octombrie 2008, cu prilejul acordării premiilor
Se vor tipări primele 10 volume din Operele Principelui Cantemir
„Academiei Internaţionale Mihai Eminescu”, aflându-se printre laureaţi eminentul ambasador al Federaţiei Ruse, Excelenţa Sa Alexander Ciurilin, l-a rugat personal să mă ajute să obţin scanarea color, de pe originale, a tuturor manuscriselor şi documentelor Cantemir aflate în Rusia. Generozitatea Excelenţei Sale s-a materializat în luna mai 2010 când, împreună cu prietenii mei, domnii Paul Tudor şi Ion Deaconescu, am mers la Moscova. În fiecare zi domnul ambasador şi ataşatul cultural al Ambasadei, domnul Alexander Vasiliev au avut grija reuşitei noastre. Trebuie să adresăm mulţumiri şi învăţaţilor cărturari pe care i-am găsit în arhivele ruse: Olga Volkova, Natalia Cernicova, Evgheniy Rychalovskie, şi care ne-au ajutat enorm”.
L-am întrebat pe Constantin Barbu în ce constă Proiectul Cantemir, când vom fi în posesia scanărilor tuturor manuscriselor şi documentelor Cantemir aflate în Rusia. Barbu mi-a spus că, graţia generozităţii domnului Paul Tudor, misiunea aducerii fotocopiilor color ale manuscriselor şi documentelor Cantemir va fi îndeplinită până la ultima literă. „Statul român doarme, a adăugat Barbu, şi doarme prost”. Barbu ne-a mai declarat că în curând se vor tipări primele 10 volume din Operele Principelui Cantemir în facsimil color, şi anume:
1) Creşterea şi descreşterea Imperiului Otoman..., 193 de pagini (inedit, în italiană).
2) Adnotări la Creşterea şi descreşterea..., 253 de pagini (inedit, italiană).
3) Panegiricul lui Petru cel Mare (transcriere, facsimil, latină), 50 pagini.
4) Uimitoarele revelaţii (rusă, transcriere, traducere), 80 pagini.
5) Loca obscura in Catechisi..., 247 pagini (facsimil color, inedit).
6) Ioannis Baptistae Van-Helmont..., 820 de pagini (facsimil color inedit).
7) Sacro-sanctae scientiae..., 338 pagini (facsimil color inedit).
Institutio Logices, 293 de pagini (facsimil color inedit).
9) Jurnalul; scrisoare în latină, acte particulare etc.
10) Odiseea manuscriselor lui Cantemir (750 de pagini, comentarii, documente, interpretări, 2 lucrări în facsimil).
În privinţa ţelurilor propuse de Proiect, Barbu a enumerat patru direcţii principale: identificarea manuscriselor şi a documentelor Cantemir (într-una din arhive există 1.316 documente Cantemir identificate, iar în alta, până în prezent 50 de documente şi o lucrare inedită de aproximativ 180 de pagini), scanarea color direct de pe originale, completarea cu manuscrise din colecţii din alte ţări (a se vedea Tezaurul Cantemir, publicat de Barbu în 2008), editarea în facsimil color a Operelor Principelui Cantemir (ca în Proiectul editării Manuscriselor lui Eminescu), în vederea tipăririi ediţiei critice a Operelor lui Cantemir.
Constantin Barbu a ţinut să reamintească faptul că tot în „Sala oglinzilor” a Muzeului de Artă din Craiova s-a născut şi proiectul editării în facsimil a Manuscriselor lui Mihai Eminescu, proiect pe care Barbu îl preluase de la Noica şi tipărise deja 19 volume de manuscrise eminesciene în facsimil. Proiectul a fost preluat de Academia Română care, prin grija academicianului Eugen Simion, a fost dus la desăvârşire, într-o ediţie incomparabilă. „Numai manuscrisele lui Cantemir stau în dreaptă cumpănă cu manuscrisele lui Eminescu”, a spus Barbu.
„Şi dacă vă place şi dacă nu vă place trebuie să ţineţi minte că fără mine cultura română nu ar fi avut tipărite nici manuscrisele lui Eminescu şi nici manuscrisele lui Cantemir”, a mai adăugat cu orgoliu Barbu. Subliniind: „Fără ambasadorul Ciurilin şi excepţionalii mei prieteni Deaconescu şi Tudor, nimic miraculos nu s-ar fi întâmplat cu Cantemir”. Cât despre Proiectul Cantemir de la Parlamentul European, Barbu a spus că se pregăteşte un proiect de o anvergură fără precedent.

Ruşii ne-au furat două tezaure
Oficial am mai avea de recuperat 93,4 tone de aur de la Moscova, dar cantitatea este de trei ori mai mare Pe 28 octombrie 2008 va începe un proces între deputatul Marius Iriza şi Traian Băsescu pe tema tezaurului României de la [...]

Rusii rezolva litigiile cu pachete economice!
VNIIVS - Institutul de Cercetari stiintifice pentru Relatii Economice Externe, afiliat direct Kremlinului - a fost, de la inceputul anilor ‘90, institutia abilitata oficial de presedintii Eltin si, ulterior, de Putin sa rezolve diferendul cu Romania al Tezaurului Regatului, la fel cum a procedat cu alte state, pentru ca, in anul 1994, Rusia avea mari probleme economice, situatia interna fiind de criza economica profunda, tara avand nevoie de ajutor efectiv prin afaceri reciproc avantajoase si la scara comerciala larga.
Astfel, solutionarea problemei Tezaurului a fost insotita de o lista de oferete economice benefice pentru ambele parti. Prin Ioan Talpes, grupul de negociere romanesc a respins acest plan, impunand infiintarea unei banci speciale, banca Fortuna (asupra acestui aspect vom reveni). Oferta de proiecte economice din 1994 a fost listata pe obiective, dar, pentru ca romanii refuzau sistematic primirea efectiva a Tezaurului, o parte din proiecte au fost atribuite altor state (Olanda sau Ungaria, de exemplu). Rusii s-au miscat foarte dinamic, avand reactii concrete la orice temporizare romaneasca. Tot asa a procedat Kremlinul cu fiecare tara in parte si firmele private din tara unde s-au semnat contracte de valori mari au beneficiat de dosare de finantare anexe. in total, pana in ianuarie 2008 (etapa Bulgaria, cu proiectul South Stream si centrala nucleara de la Belene), rusii au semnat cu statele cu care aveau acelasi gen de probleme (Germania, Olanda, Franta, Italia, Ungaria, Cehia etc.) contracte de peste 40 de miliarde de Euro. Ungaria a primit la retrocedarea Tezaurului sau (februarie 2006) proiecte economice in valoare de 10 miliarde de dolari in 10 dosare pe termen mediu, dar si platind mai ieftin gazul de la Gazprom decat Romania.

Situatii similare
in anii 2003-2004, statul roman a avut probleme similare cu Suedia, respectiv o datorie istorica a Romaniei catre aceasta tara, in valoare de 300 de milioane de dolari.
Statul suedez a incredintat problema, spre rezolvare, firmei private suedeze ABB, care a inceput negocierile cu reprezentantii romani. Dupa ce detaliile tehnice au fost finalizate pe cale privata, abia apoi s-au parafat intelegerile la nivel diplomatic si de stat. La fel se intampla si cu subiectul Tezaurului de la Moscova: dupa negocieri private, reprezentantii celor doua state vor parafa rezultatele negocierilor private. O alta datorie - de circa 1,2 miliarde de dolari - a statului cubanez catre Romania va fi negociata, in scurt timp, via Moscova, tot pe cale privata (statul cubanez a refuzat orice negocieri cu Romania dupa 22 decembrie 1989).

Oferta ruseasca
Astazi, oferta ruseasca arata astfel: proiecte oferite de VNIIVS Moscova pentru agentii economici din Romania:
A. Participarea, cu o cota de circa 35 %, la formarea unei noi companii, care va construi o noua rafinarie de petrol la Ekaterinburg (Federatia Rusa), proiectata a avea o capacitate de rafinare de pana la 6.000.000 tone pe an, plus o cota de 17 % din beneficiile tranzactionarii produselor finite ce urmeaza a se realiza, pe o perioada de 15 ani, valoare de proiect estimat la circa 1,8 miliarde USD / an;
B. Participarea, cu o cota de circa 12 %, la proiectul extinderii rafinariei din zona Murcia - Cartagena (Spania), plus o cota de 50 % din beneficiile tranzactionarii produselor finite ce urmeaza a se realiza, pe o perioada de 15 ani, valoare de proiect de circa 800.000.000 USD / an;
C. Participarea, cu o cota de circa 35 %, la proiectul extinderii fabricii de GPL (Gaz Petrolier Lichefiat) din Federatia Rusa, cu o procesare de 1,5 miliarde mc de gaze naturale, in valoare de 2,3 miliarde USD;
D. Participarea, cu o cota de 45 %, la proiectul de exploatare a minei de aur din zona Yakutia (Siberia), proiect estimat la o valoare de 1,8 miliarde USD / an;
E. Participarea, cu o cota de 25 % la exploatarea a 19 campuri petroliere, in zona de sud a muntilor Urali, timp de 20 de ani, proiect estimat la o valoare de circa 2,8 miliarde USD/an;
F. Comanda ferma privind construirea a 60 de platforme petroliere maritime pentru un mare client din China, cu livrarea lor esalonata, pe o perioada de timp de 20 de ani, valoare de proiect de circa 1,3 miliarde USD;
G. Participarea, cu o cota de 40 % la construirea a doua fabrici de ciment, in Sankt Petersburg si Tiumeni, proiecte in valoare de 250 milioane USD;
H. Participarea la proiectul de construire a 80 cataramane pentru un client din China, proiect in valoare de 1,44 miliarde USD;
I. Constructia si exploatarea, in Romania, a 2-3 depozite subterane de gaze naturale, fiecare avand o capacitate de 2 miliarde mc, proiect ce urma sa fie realizat cu Romgaz sau Transgaz Romania;
J. Modernizarea centralei energetice de la Vulcanesti (Republica Moldova) si vanzarea energiei electrice astfel obtinute pe pietele din zona Balcanilor; K. Exportul din Romania a unui milion decalitri de vin catre regiunea Moscovei, pentru 5 ani consecutivi;
L. Importul in Federatia Rusa de alimente si produse agroalimentare, finantat din bugetul federal rus, pentru toate regiunile din Federatia Rusa, in limita unui volum de 20.000.000 USD / luna, timp de 10 ani.
M. Importul in Federatia Rusa de furaje concentrate pentru pasari, ovine si bovine, proiect in valoare de 75.000.000 USD / an;
N. Constructia unui complex turistic si de recreere in orasul Soci, pe malul Marii Negre, proiect in valoare de 500 milioane USD avand ca beneficiar Administratia Prezidentiala de la Kremlin;
O. Contractul de comisionare pentru tranzactiile de produse petroliere de la rafinaria din Ekaterinburg, in valoare de 14 milioane USD pe an, pentru urmatorii 15 ani.
P. Proiectele in domeniul emiterii de instrumente bancare (SKR, PN’s) de catre banci din Federatia Rusa, in baza valorilor depozitate la Trezoreria Federatiei Ruse, proiecte in valoare de 500 milioane USD.

Ce-i arde pe rusi in Japonia?
In anul 1921, Rusia Sovietica, fiind in razboi civil cu Rusia Alba, guvernul bolsevic a expatriat aur in cantitate de peste sase ori mai mare decat Tezaurul Romaniei, in Japonia, singura tara care acceptase un dialog cu Sovietele. Tezaurul a fost depus in banci japoneze, dar contractul prevedea - spre deosebire de cazul romanesc - un uzufruct procentual care are astazi dimensiuni astronomice de ordinul a trilioane de dolari. Japonia pierzand in al Doilea Razboi Mondial, nu are nici pana astazi incheiat Tratatul de pace cu URSS/Rusia, dar problema aurului a ramas nealterata. Japonia a anuntat ca va rambursa Tezaurul dupa ce Rusia isi va fi achitat toate obligatiile catre celelalte tari de unde URSS a luat bogatii, inclusiv Romania! La 28 februarie 1996, Rusia s-a angajat, prin documentul de aderare la Consiliul Europei, sa rezolve toate problemele restante, inclusiv cea a componentei metalice catre BNR. Rezolvarea Tezaurului rusesc din Japonia se deruleaza tot pe cale privata.

www.nymagazin.com

Dumitru Prunariu, retras subit de la post
Fostul ambasador al Romaniei la Moscova, Dumitru Prunariu, a avut un mandat scurt in misiune, in mare parte, datorita dorintei de a urgenta rezolvarea problemei Tezaurului. La 28 aprilie 2005, ambasadorul Prunariu primeste din partea Institutului rus VNIIVS notificarea ca firma romaneasca Profact a fost nominalizata pentru intermedierea problemei. Adresa era trimisa ambasadorului prin consilierul Liviu Adrian Nita, rezidentul SIE la acea ora la Moscova: Centrul VNIIVS si ministerul Dezvoltarii Economice si Comertului din Federatia Rusa isi exprima respectul lor si au onoarea sa va informeze despre faptul ca noi am eliberat firmei romanesti SC Profact SRL Bucuresti invitatia cu confirmarea participarii la tratativele privind proiectul nr. D-02/122 (azi, E-03/233 - n.n.) Tezaurul e component al proprietatii Regatului Romania in Federatia Rusa. Participarea in procesul tratativelor a reprezentantului oficial al Romaniei este considerata oportuna. Va rugam sa informati organele corespunzatoare. Semneaza: directorul Institutului, A.I. Sokolov.

Azi il vedem si nu e!...

La scurt timp dupa implicare, la ordinul ministrului Mihai Razvan Ungureanu, Dumitru Prunariu va trebui sa abandoneze orice fel de demers: Total surprinzator si de neinteles pentru mine, am primit ordin scris de la MAE (in aprilie 2005 - n.n.) trimis de d-l Leustean, in numele lui Mihai Razvan Ungureanu, sa nu mai abordez, in niciun fel si sub nici o forma, problema Tezaurului! Au mai fost si alte aspecte legate de coordonarea politicii noastre (...), presedintele fiind dezinformat asupra lor, cu consecinte ulterioare... (Amos News, noiembrie 2007). Vedem cum presiunile MAE asupra ambasadorului au fost mari si l-au costat retragerea de la post.

Prunariu: Nu stiu daca BNR ar prelua Tezaurul!
Fostul ambasador ne-a declarat: Administratia rusa a reiterat, in mai multe randuri, ca ea nu este mostenitoarea problemelor acumulate de Rusia tarista. Nici URSS, nici Federatia Rusa actuala nu-si asuma raspunderea pentru perioada anterioara lunii noiembrie 1917. Ei claseaza astfel problema Tezaurului Romaniei in perioada tarista. Astfel, astazi, Federatia Rusa nu isi asuma oficial problema Tezaurului, dar doreste s-o rezolve. Din diverse motive, politice, internationale sau din anumite conditionari de relatii cu terte tari, rusii nu mai urmaresc probleme de imagine, din moment ce o claseaza in domeniul privat. Practic, l-au rezolvat. Am fost de fata la intalnirea cu presedintele Putin, care a spus: „nu avem nevoie de acest stoc, trebuie sa scapam de acest balast istoric.
Cand presedintele rus spune asa ceva, Comisia mixta nu are decat rolul sa stabileasca evenimentele si faptele, conform documentelor, un adevar istoric, fara sa fixeze o data de rezolvare. Aceasta revine Kremlinului, care a decis sa o rezolve pe cale comerciala.
Dar cum? Administratia rusa a infiintat institutii care sa preia aceste probleme, cum e Institutul implicat in rezolvarea situatiei cu Romania, normal ca Putin, conform statutelor instututiilor din care provine el insusi (KGB, azi FSB - n.n.), a nominalizat sefi din aceste structuri, oriunde in lume s-ar fi procedat la fel... Acest institut privat a primit ordinul sa ia legatura cu oficialii romani, mai exact cu reprezentantul detinatorului initial al Tezaurului, respectiv, BNR. Prin toate adresele, nenumarate, pe care le-au trimis, rusii n-au cerut altceva decat sa vina reprezentantul oficial al BNR la Institutul rus pentru dialog pe marginea proiectului de retrocedare (Proiectul E-03/233 - n.n.). Ei bine, niciodata un reprezentant al BNR n-a stat de vorba cu reprezentanti ai acestei institutii ruse!
Deci intermedierea firmei romano-olandeze condusa de Eugen Anca trebuia doar sa-i aduca fata in fata, dupa aceea degajeaza terenul...Sarcina lor se termina, solutiile urmau a fi puse in aplicare doar de institutul rus si de BNR. Rusii au facut si efortul de constituire a Bancii Fortuna la Bucuresti, (in 1995 - n.n.) dar romanii au suspendat activitatea acesteia, probabil or fi garantat ceva prin banca, nu am cunostinta de ce anume s-a intamplat, dar linia aceasta s-a blocat, probabil prin evenimente girate de un Iliescu, Talpes sau altii. Din acea perioada nu mi-au venit elemente din care sa fac o constructie logica... Dupa 2000, rusii au crezut ca prin noua conducere PSD vor putea solutiona problema, dar s-a tergiversat din nou. Probabil pentru ca s-a infiintat Comisia mixta de istorici dupa anul 2000, s-au limitat dialogurile pe alte cai crezandu-se ca astfel se va ajunge la un rezultat. in mod normal, serviciile lor cu serviciile noastre ar fi trebuit sa se intalneasca. Parerea mea e ca, cel putin de-o parte s-a jucat complet neloial.
De a noastra... Rusii il cunosteau bine pe Anca, au avut incredere in el, pentru ca toate afacerile derulate pana atunci au fost oneste. Au venit la Moscova tot felul de emisari romani, cu grade mari de tot, ‘stiti, noi reprezentam Romania’, dar rusii n-au cazut in capcane. Pana la urma, in cazul Ungariei, la nivel de servicii s-a pregatit tot terenul, s-a convenit asupra actelor finale, de acolo s-au intalnit cei doi presedinti si Putin a spus, uite, va mai fac un cadou (o biblioteca celebra, de la Sarospatak, confiscata in 1944).
Oricum, s-a negociat foarte mult, inclusiv pumni pe sub masa intre servicii, dar, in final, s-a ajuns la intelegere si s-a zambit in grup, de parca dintotdeauna asa s-au inteles. Asta e politica, in fond. La noi, toate stau altfel... S-ar putea ca incercarile mele de a intelege, sa ma fi costat.... Dar sarcina lui Eugen Anca nu e sa aduca aurul in tara, ci sa-i puna fata in fata, la discutii BNR si Institutul de la Moscova, singurii care vor rezolva problema pe linie comerciala. Ei discuta cu BNR ca institutie privata, nu a statului. E adevarat ca BNR apare ca un pilon al statului, dar rusii discuta doar cu ea, ca proprietar de drept al Tezaurului, ei spun ca e treaba interna a BNR cui raporteaza mai departe. in realitate, daca acest Tezaur ajunge pe teritoriul Romaniei, nu stiu daca BNR l-ar prelua. Dupa cum s-a evitat sistematic un contact direct cu partea rusa, contact care ar fi lamurit multe lucruri, nu vad ce anume si de ce se intampla astfel. Exista un mare semn de intrebare la partea romana de a rezolva problema, incat te intrebi care e scopul nostru final? Sa aducem Tezaurul in tara, sau nu, sa ramana totdeauna la rusi, ca motiv de zazanie?
Ioan Talpes: Daca oficial nu e, nimic nu e!
Am fost implicat in problema Tezaurului, inca din 1994, in calitate de consilier prezidential. in toata aceasta perioada, am fost de parere ca, in afara cadrului real oficial, nu putem decat sa pierdem. Asa ca, am fost tot timpul motivat de faptul ca orice intentie neoficiala e sortita esecului. Cum ma justific eu, ca stat, daca discut pe ascuns problemede interes national? Pe fond, Ioan Talpes a refuzat orice comentariu in aceasta faza si avand in vedere evolutiile de acum.

PENTRU FEDERATIA RUS, PROBLEMA NUMIT TEZAURUL ROMANIEI, NU EXIST.

Cine negociaza problema Tezaurului?
Kremlinul a desemnat, incepand cu anul 1994, ca institutie insarcinata cu rezolvarea dosarului romanesc al Tezaurului, Institutul VNIIVS - Institutul de Cercetari stiintifice pentru Relatii Economice Externe. Acesta este un institut conex Kremlinului, condus de Anatoli Sokolov, solutioneaza probleme litigioase si aflate in contencios cu terte tari, precum si orice probleme de datorii neonorate fata de Rusia sau ale Rusiei fata de alte state. De exemplu, o problema similara cu retrocedarea Tezaurului Romaniei are Rusia cu Japonia, unde a fost depusa o cantitate de aur de cel putin sase ori mai mare, in perioada interbelica, retrocedare pe care Japonia o va efectua in cazul rezolvarii pozitive a problemei romanesti. In acel caz, Rusia joaca la negocieri si cele patru insule din arhipeleagul Kurile, pe care Japonia le pretinde printr-un accentuat orgoliu national.
Deci, totul este negociere si, din partea romana, BNR reprezinta pentru rusi singurul interlocutor avizat. Banca nu a confirmat, insa, nici pana astazi, acest statut, rolul de intermediar jucandu-l in continuare firma romano-olandeza condusa de Eugen Anca.
Banca acuza si pretentia de comisioane ale diversilor interpusi.

Eugen Anca are mai multe carti in mana
Pe de alta parte, Eugen Anca neaga faptul ca ar fi cerut vreodata comision din actiunea de returnare a Tezaurului, sustinand ca am facut 17 adrese catre BNR in ultimii ani si nu am primit pana astazi nici un raspuns concret. El adauga: La una din dati, conducerea BNR ceruse sa vina special la Bucuresti reprezentantul Institutului de la Moscova (VNIIVS), iar eu am anuntat ca vine chiar presedintele Institutului, Iuri Alexeevici Ersov. Ei bine, romanii nu i-au acordat viza de intrare, pe motiv ca ar fi cerut azil in tara noastra! Or, domnul Ersov este pana astazi presedintele Institutului de la Moscova din cadrul Kremlinului, dar este si seful delegatiei ruse la Charta Europeana a Energiei, unde conduce negocierile Rusia - UE. La 79 de ani ce fel de ‘azil politic’ sa ceara in Romania? Evenimentul s-a petrecut in luna mai 2007. M-am dus la MAE pentru explicatii si domnul ministru Adrian Cioroianu, cooperant, a facut investigatiile necesare si a aflat ca Ambasada de la Moscova ‘l-a confundat’ pe ‘pretendentul rus de viza’ cu un alt Ersov doritor de azil politic in Romania. Ridicol!

BNR vrea numai discutii oficiale
Adrian Vasilescu, consilier al Guvernatorului BNR, ne-a declarat, legat de aceasta problema: Intr-adevar, Bancii Centrale a Romaniei i s-a facut propunerea de a intra in discutii si in negocieri, insa pe cale privata, pentru redobandirea aurului de la Moscova. Au venit persoane care au prezentat documente incerte si reprezentari incerte. Banca Nationala nu si-a permis sa intre intr-un dialog paralel atata vreme cat, pe cale oficiala, exista o Comisie romano-rusa care discuta, analizeaza si, probabil, ca va veni un moment in care va fi luata o decizie. Banca Nationala nu are niciun drept sa se angajeze pe o cale paralela, sa dubleze Comisia sau chiar mai mult, sa incurce Comisia. Banca Nationala are o experienta foarte bogata in propuneri de acest fel, complicate,nebuloase, spinoase si dubioase. Au fost primite aici zeci si zeci de propuneri, din 1990 incoace, multe venite prin Parlamentul Romaniei, pe reprezentanta unor societati sau cluburi. Toti voiau sa ne dea un imprumut de 10 miliarde de dolari! Or, Banca Nationala stie foarte bine cat de greu se monteaza undeva, in lumea aceasta, un imprumut de zece miliarde care sa poata fie acordat dintr-o data. si, mai ales, cat de greu este sa montezi pe urma un fond de zece miliarde, pe care sa il dai, ca rambursare, dupa un numar de ani. Interesant este faptul ca toti cereau de la Banca Nationala o hartie oficiala prin care sa se ateste ca ei au fost autorizati de Banca Nationala sa aduca acest imprumut. Bineinteles ca Banca Nationala n-a facut niciodata eroarea cardinala de a intra intr-o asemenea poveste. Dar, daca ar fi facut-o, si o asemenea hartie ar fi ajuns la un for international cu care avem relatii, la Banca Mondiala, FMI sau BERD, Romania ar fi fost pe veci discreditata.

Comisia mixta, o Fata Morgana
Comisia mixta romano-rusa pentru studierea problemei Tezaurului romanesc s-a intrunit prima data la Bucuresti la 19-21 octombrie 2004. Coordonarea bicefala este asigurata de profesorul Ioan Scurtu si de academicianul Alexander Ciubarian, dupa fiecare sedinta urmand redactarea de protocoale catre forurile superioare. Au mai avut doua loc intalniri in 4-6 aprilie 2006 la Bucuresti si in octombrie 2006 la Moscova si, de atunci, Comisia nu s-a mai intrunit. Presedintele partii romane, profesorul universitar Ioan Scurtu, ne-a declarat, la inceputul acestui an, ca: Anul trecut, Comisia nu s-a putut intruni pentru ca presedintele partii ruse, domnul Alexander Ciubarian, a fost bolnav. Avem promisiunea unei convocari in aceasta primavara la Bucuresti, sper sa fie inainte de summit-ul NATO, pentru ca ar fi de foarte mare interes o veste buna anuntata aici de presedintele Putin. Asa spera el, saracu’ domn Scurtu, care nu stie mai nimic in privinta intentiilor rusilor. Niciodata nu a fost vorba ca fostul presedinte Putin sa anunte o veste buna in acest proiect privat, in care nici macar Putin nu are voie sa se amestece!

Nu inteleg, nicicum, autoritatile romane
Deputatul Marius Iriza a facut demersuri intense, pornind de la interpelari parlamentare, ca sa inteleaga resorturile motivelor partii romane de a refuza sa discute cu rusii problema Tezaurului. Interpelarea De ce nu vrem Tezaurul Romaniei acasa?Cine are interesul sa nu se aduca de la Moscova?, din 25 octombrie 2006, a declansat un dialog intre surzi, cu tablouri pentru orbi - dosare intregi cu documente. Premierul Tariceanu raspunde deputatului Iriza dupa sase luni (Doc. 511913/13.04.2007) spunand ca din datele de care dispunem, rezulta ca un Institut cu aceasta denumire nu mai exista la Moscova. In paralel, Marius Iriza se adresase direct institutului moscovit cerand certificarea existentei (Camera Deputatilor, Nr. 134/29.08. 2006). Acesta i-a raspuns, la 15 septembrie 2006, prin S.V. Osipov, loctiitorul directorului: in ceea ce priveste VNIIVS, Guvernul Federatiei Ruse prin ordonanta Nr. 483-6 din 10 aprilie 2006 a adoptat decizia de a reorganiza institutia federala (...) prin alipirea Institutului la Universitate, in calitate de departament structural al acesteia. Problema lichidarii VNIIVS nu s-a pus niciodata si nu au avut loc modificari in caracterul activitatii acestei instituti (ordonanta este semnata de premierul M. Fradkov). La data de 14 noiembrie 2006, Institutul VNIIVS din Moscova, prin directorul adjunct, S.V. Osipov, anunta pe toti cei interesati ca, dupa ordonanta, proiectele financiare si de investitii ale VNIIVS, in conformitate cu programele de dezvoltare economica a Federatiei Ruse, intre care si proiectul E-03/233 (componenta de metale pretioase a Tezaurului Romaniei - n.n.), se transmit, pentru executare, la Institutul pentru Relatii Economice Externe si Investitii (IEERI), aflat in subordonarea si coordonarea departamentului de management al afacerilor Presedintiei din Federatia Rusa. Deputatul Marius Iriza ne spune insa ca, prin prisma documentelor acumulate, am inteles perfect pozitia partii ruse, dar nu inteleg, nicicum, autoritatile romane!

Tezaur unic recuperat de Muzeul de Istorie din Piatra Neamţ

“Tezaur?... Ce Tezaur?... Noi nu stim nimic despre acest Tezaur!”
Comisie de ancheta parlamentara, pe urmele tezaurului romanesc

Talpes: Tezaurul de la Moscova, cheltuit cu PCR
Fostul director al Serviciului de Informatii Externe, Ioan Talpes, a declarat ca mare parte din teza..
Citeste toata stirea