Re: Elena[v=]

Scris de Admin 19.05.13 19:37

http://www.revistamagazin.ro/content/view/10177/33/

Principesa de Romania si Danemarca, viitoare sotie a lui Carol al II-lea si mama a lui Mihai I de Romania, Elena s-a nascut la Atena, la 2 mai 1896. A fost fiica regelui Constantin I al Greciei si a Sophiei de Prusia. A avut trei frati care au fost regi in Grecia - George al II-lea, Alexander si Paul - si doua surori, Irene si Katherine.

Din cauza situatiei politice din Grecia, Elena si familia regala a fost de doua ori in exil in Germania si Elvetia. In decembrie 1919, Elena s-a intalnit la Lucerna cu printul mostenitor Carol de Romania, cu care era verisoara de gradul doi. Cei doi au participat la nunta surorii lui Carol, Elisabeta, cu fratele Elenei, George. In noiembrie 1920, printul Carol l-a vizitat pe regele Constantin I aflat la Zürich si i-a cerut mana Elenei. Ma-ma acesteia a fost impotriva. In decembrie 1920 se restaureaza domnia lui Constantin I si familia acestuia se intoarce in Grecia. La 10 martie 1921 Elena s-a maritat cu printul Carol. La 25 octombrie 1921 s-a nascut printul Mihai, la Foisor-Castelul Peles.

In decembrie 1925, printul Carol renunta la tron si pleaca din Romania cu Magda Lupescu. Parlamentul ii acorda Elenei titlul de "Printesa de Romania". In iunie 1928, casatoria celor doi este "dizolvata" de Curtea Suprema a Romaniei, din cauza de incompa-tibilitate. La 6 iunie 1930, Carol se intoarce in tara si este proclamat rege, dar continua sa traiasca cu Magda Lupescu. El refuza titlul de "regina" pentru Elena. Ea pleaca in exil la Florenta si se intalneste cu fiul sau o luna pe an. In septembrie 1940, Mihai devine rege, isi cheama mama in tara si ii acorda titlul de "Regina-mama Elena de Romania". In timpul razboiului a fost devotata ingrijirii ranitilor si a facut eforturi pentru a salva mii de evrei de la moarte. In acest sens, statul Israel si Institutul Yad Vashem i-a acordat post-mortem, in 1993, titlul si medalia "Cea dreapta intre popoare" pentru salvarea evreilor prigoniti in timpul regimului antonescian. Dupa ce Mihai I a fost obligat sa abdice, Regina-mama Elena de Romania s-a intors la Florenta. Ea a murit la Lausanne la 86 de ani, in 1982.

PAUL IOAN

Scris de Admin 24.07.11 17:18

Regina Mama Elena a salvat evrei ai Romaniei

Una dintre cele mai importante marturii despre activitatea diasporei romanesti, "Din exil, lobby in SUA pentru Romania", semnata de Simona Vrabiescu Kleckner, a fost lansata, de curand, la Bucuresti, de editura ZIUA. In cele 400 de pagini, cartea, plus un CD-rom plin de documente arhivate, prezinta eforturile uriase pe care o mana de oameni din exil, incepand cu insasi autoarea lucrarii, le-a facut din 1990 in coace, pe langa cele mai importante personalitati si institutii americane, in vederea obtinerii de sprijin pentru Romania. Volumul semnat de Kleckner nu se opreste doar la evenimentele din 1989, relatand, in plus, si eforturile grupurilor romanesti de lobby din America, prin intermediul a numeroase organizatii (ARC, ACORV, ACORD), al caror scop a fost de a sprijini perioada de tranzitie si de a plasa Romania pe orbita valorilor democratice. Cartea se va lansa luna viitoare in Statele Unite, la New York. Redam in continuare cateva pasaje din acest volum. (D.E.)
"La 15 martie, am primit de la Casa Regala vestea ca Yad Vashem, Autoritatea de Comemorare a Martirilor si Eroilor Holocaustului din Ierusalim, a conferit post-mortem titlul de Dreapta intre Popoare Reginei Mama Elena a Romaniei pentru ajutorul dat evreilor romani in timpul nazistilor. Iar, la 28 martie, am primit, de la Secretariatul Casei Regale, Comunicatul Oficial. Era vorba de un document emis de Departamentul Dreptilor, Institutul Yad Vashem, cu o scrisoare insotitoare semnata de director, dr. Mordecai Paldiel, in care informa ca, in sedinta din 11 martie 1993, se conferise titlul cu medalia respectiva si o Diploma de Onoare lui Mihai, fiul Reginei, si faptul ca numele ei fusese inscris pe Placa de Onoare din Gradina Celor Drepti de la Yad Vahem.
Titlul documentului este Memorandum despre maritele Reginei-Mama Elena in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Documentul enumera meritele Reginei Elena. Ea a inteles greutatile prin care treceau evreii in timpul nazismului; a intervenit in favoarea lor pe langa persoane oficiale din Romania, Germania si Vatican; a format in tara o opozitie contra crimelor antisemite si de dominatie nazista; si a mentinut tot timpul un contact cu personalitatile comunitatii evreiesti din tara. Yad Vashem a luat in considerare si riscurile intampinate de Regina-Mama cu privire la viata si libertatea ei (sora Reginei, Principesa Irina, fusese arestata de nemti), cu atat mai mult cu cat se aflase ca insusi Hitler ii sugerase Maresalului Antonescu ca Regina sa fie suprimata fizic.
Cel care a sugerat ca meritul Reginei Elena sa fie recunoscut de Yad Vashem a fost Alexandru Safran, Marele Rabin al Genevei si fostul Rabin Sef al Romaniei pana in 1947 (nascut la Bacau, in 1910), impreuna cu dirijorul Sergiu Comissiona si scriitorul Norman Manea, care fusese deportat in Transnistria.
Ceremonia inmanarii titlului Familiei Regale a avut loc joi, 4 noiembrie 1992, la resedinta ambasadorului Israelului in Elvetia, Raphael Cvir, in prezenta a numerosi reprezentanti diplomatici ai statelor europene. Prezent acolo, Alexandru Safran a subliniat ca propunerea pentru titlu a fost facuta inca din timpul lui Ceausescu, insa ca abia dupa Revolutie s-a putut strange documentatia necesara.
Dl Emil Simiu, care lucra la National Institute of Standars in Technology din Washington, l-a contactat si informat pe Stefan Isarescu ca el a fost unul dintre romanii evrei interesati in 1991 sa culeaga documente si argumente cu privire la activitatea Reginei Elena, care sa rezulte intr-o decizie pozitiva pentru conferirea titlului acordat de Yad Vashem (17). De asemenea, Simiu mi-a trimis si mie prin fax o copie a scrisorii sale, din 28 martie 1993, adresata lui Jacques Vergotti, personalitate apropiata Casei Regale, in care ii multumea acestuia pentru informatiile date in mai 1991, care au facilitat audienta din 6 decembrie 1991, acordata de Papa la Vatican Majestatilor Lor. Ceva despre Rabinul Safran. Dupa ani de zile, el a venit, luni 27 martie 1995, in tara. La aeroportul Otopeni a spus "Multumesc lui Dumnezeu ca am ajuns pe pamantul iubit al tarii mele. Ma rog pentru binele tuturor romanilor", totodata amintind personalitatile care au impiedicat deportarea evreilor din Romania. Printre altii, i-a mentionat pe Nicolae Balan, Mitropolitul de atunci al Ardealului, pe Regina-Mama Elena, presedinta Crucii Rosii romanesti, si pe profesorul Raoul Serban. Alexandru Safran a mai spus: "Din punct de vedere al deportarii evreilor in Polonia, Romania se situeaza in randul acelor putine tari din Europa, cotropite de armatele lui Hitler, care nu si-a trimis copiii de obarsie evreiasca sa piara in focul de la Auschwitz"(18). Rabinul Alexandru Safran a scris si o carte, "Rezistand furtunii: Romania 1940-1947, Memorii" (1947), in care arata lupta Casei Regale pentru protejarea evreilor in timpul ocupatiei germane. Safran a declarat ca Regina Elena raspundea intotdeauna apelurilor sale ca o adevarata mama, reusind prin credinta, intelepciune, putere si finete sa salveze vietile evreilor. Spre deosebire de Rabinul Alxandru Safran, care a aratat realitatea evenimentelor fata de evrei in tara, Rabinul Moses Rosen, cand a facut o vizita in SUA, a declarat exact contrariul, facand mare rau imaginii Romaniei pana astazi.
Tacerea ziarelor si a organizatiilor care au primit informatiile ACORD despre efortul depus in Romania in vederea apararii minoritatii evreiesti de urgia nazista dovedeste ca aceste ziare si organizatii nu erau dispuse sa schimbe parerea negativa despre Romania la care a contribuit substantial influenta nefasta exercitata de Rabinul Romaniei, Moses Rosen, care a sustinut regimul comunist si necomunist, fiind cunoscut comisar sovietic. Astfel, acesta a reusit sa-i intoxice pe unii membri din Congres si parte din presa americana cu informatii eronate, delatiuni, minciuni. Informatii de acest gen au fost trimise si la Memorialul Holocaustului de la Washington. Nu se cunoaste mai nimic despre atitudinea pozitiva a romanilor din timpul nazismului fata de problema evreiasca. Dar sunt bine cunoscute cele intamplate in 1941 in Transnistria sub administratia romaneasca. Neadevarurile lui Mozes Rosen au urmarit imaginea Romaniei in Occident de care nu putem scapa. Aceasta realitate s-a oglindit in lipsa de raspunsuri la scrisorile trimise de ACORD despre hotararea Yad Vashem. Din punctul meu de vedere, cele trimise trebuiau sa impresioneze organizatiile evreiesti sau cel putin acestea sa exprime un cuvant de multumire pentru informatiile primite. Dar se vede ca atmosferei antisemite propovaduite de Mozes Rosen i s-a dat precadere.
Presedintele Ion Iliescu, fiind informat despre imaginea antisemita de care sufera Romania, cand a venit in vizita in SUA, la 19 aprilie 1993, cu intentia sa sprijine obtinerea clauzei, care incepuse sa fie luata in considerare in Congres, a declarat ca scopul sau a fost sa fie prezent la comemorarea Muzeului Holocaustului din Washington."

Scris de Admin 23.02.08 16:17

Regina-mama Elena, "Dreapta a popoarelor"
Ratiuni politice au impiedicat timp de decenii recunoasterea oficiala a meritelor Altetei Sale Regale
Instituind distinctia de "Drept al Popoarelor", institutia "Yad Vashem" (Institutia Memoriala a Martirilor si Eroilor Holocaustului) din Ierusalim a dorit sa exprime astfel recunostinta Israelului fata de crestinii care, in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial, si-au riscat viata si libertatea salvand evrei. Au trait si in Romania asemenea oameni admirabili, vreo 50 au fost deja distinsi cu titlul de "Drept al Popoarelor", dar, cand a fost vorba sa i se acorde medalia si Reginei-mama Elena, s-au ivit dificultati. Omisiunea mirosea a manipulare politica, nici Gheorghiu-Dej si nici Nicolae Ceausescu nu erau incantati ca un membru al Casei Regale romanesti sa intre in vizorul mass-media internationale. Mai mult, guvernul comunist a lansat o operatiune de delegitimare a Regelui Mihai I, care domnise in Romania in anii Holocaustului, acuzandu-l ca nu a protestat si nu a actionat impotriva deportarilor evreilor din Basarabia si Bucovina si impotriva legilor rasiale. Se stie insa ca Regele Mihai a domnit, dar nu a guvernat; puterea o detinea maresalul Ion Antonescu.
Yad Vashem solicita dovezi

Cand numele Reginei-mama Elena a inceput sa circule la Yad Vashem, imediat s-au facut resimtite manipularile regimului comunist de la Bucuresti. Istoricul israelian de origine romana Theodor Lavi-Lowenstein a dezvaluit in articolul "La moartea Reginei Mama Elena", publicat la 31 decembrie 1982, in ziarul "Adevarul", aparut la Tel Aviv, ca anumite consideratii politice au afectat posibilitatile si vointa evreiasca de a cinsti personalitati neagreate de Romania comunista. Era o nedreptate istorica pe care doi evrei s-au decis s-o inlature: dr. Alexandru Safran, fostul sef-rabin al evreilor din Romania si ing. Emil Simiu, pe adevaratul sau nume Moise Smilovici, un emigrant evreu-roman din Statele Unite, la aceea data profesor asociat la Universitatea John Hopkins.
Regulamentul Yad Vashem este foarte strict cand e vorba de acordarea titlului de "Drept al Popoarelor". O lege promulgata in 1953 de Knesset (Parlamentul israelian) reglementeaza toata operatiunea. In ceea ce o priveste pe Regina-mama Elena, istoricii Yad Vashem se plangeau ca nu poseda documente si marturii privind ajutorul salutar acordat de regina evreimii romane, dovezi ale actiunilor intreprinse de ea intru salvarea evreilor. Sef-rabinul Alexandru Safran si ing. Emil Simiu s-au obligat imediat sa le furnizeze.
La 27 februarie 1990, revista americana publica urmatoarea scrisoare a lui Emil Simiu: "In pofida masacrelor comise de Garda de Fier si de fascistii romani si a presiunilor puternice din partea autoritatilor germane, sute de mii de evrei-romani au supravietuit celui de-al Doilea Razboi Mondial. Salvarea lor de la moarte a fost probabil cea mai importanta actiune de acest fel din istoria Holocaustului. Ea este si cel mai putin cunoscuta, caci istoria acestor evenimente a fost sistematic falsificata de regimul comunist. Sef-rabinul Alexandru Safran a descris in amanunt rolul umanitar si politic decisiv jucat de raposata Regina-mama Elena care, prin actiunile ei, a salvat vietile a zeci de mii dintre cei 185.000 de evrei deportati in Transnistria din Basarabia si Bucovina de Nord. Regina-mama si Regele Mihai I au contribuit la amanarea si apoi la anularea planurilor de deportare in Polonia a intregii populatii evreiesti din Romania..."
O candidatura "problematica"
Un functionar superior de la Yad Vashem, dr. M. Paldiel, a comentat astfel aceste demersuri: "Recunoasterea ca Drept al popoarelor se acorda celor despre care se poate dovedi ca au salvat vieti evreiesti in mod dezinteresat si cu riscul vietii". Cu alte cuvinte, Yad Vashem inca nu era convins ca Regina-mama Elena merita distinctia.
O opinie similara a avansat si istoricul Istvan Deak, profesor la Columbia University din New York. Acesta a considerat argumentele care pledau in favoarea Reginei-mama Elena drept "problematice" si a refuzat sa sprijine demersul: "Stiam ca Regina-mama Elena era ferm antinazista, dar nu si ca a salvat vieti de evrei", a argumentat el ironic. Si a adaugat: "Daca conditia sine qua non pentru admiterea in randurile Dreptilor Intre Popoare este riscarea vietii, Regina Elena nu pare sa indeplineasca aceasta cerinta. Dupa cate stiu, nici o personalitate din tarile satelit ale Axei, ca Ungaria, Romania sau Bulgaria, nu a fost ucisa de catre germani pentru ca ar fi salvat vieti evreiesti. Au existat zvonuri potrivit carora Regele Boris III al Bulgariei sau contele Pal Teleki, prim-ministru al Ungariei, sau Istvan Horthy, fiul regentului maghiar, au fost asasinati de germani, dar asta s-ar fi datorat politicii lor anti-germane, si oricum aceste zvonuri nu sunt sprijinite de dovezi. Este de aceea im-probabil ca viata Reginei-mama Elena sa fi fost in pericol. Ceea ce i s-ar fi intamplat daca lovitura de stat a Regelui Mihai I ar fi esuat la 23 august 1944 nu poate fi decat o conjuctura..."
Marturii pe adresa Yad Vashem
Emil Simiu nu s-a lasat descurajat. Pe adresa Yad Vashem din Ierusalim au sosit un potop de mesaje si scrisori din toata lumea. Unele contineau marturii impresionante.
Jacques Vergotti, fost ofiter de ordonanta al Regelui Mihai I, a informat ca a asistat personal la audienta acordata de catre Papa Pius XII, in decembrie 1941, Reginei-mama Elena. Aceasta il implorase atunci pe Suveranul Pontif sa intervina in favoarea evreilor din Romania.
Un impact deosebit au avut scrisorile semnate de trei mari personalitati rabinice: Jonathan Z. Maltzman al Congregatiei religioase evreiesti americane Beth-El, Yuda Glasner, vicepresedintele Uniunii Rabinilor Ortodocsi din Statele Unite si Canada, fost loctiitor al sef-rabinului Clujului si Alexandru Safran, fost sef-rabin al evreimii-romane si rabin al Genevei. Rabinul Glasner, de pilda, atragea atentia ca Regina-mama, ca si Wallenberg, diplomatul suedez care si-a periclitat viata salvand numerosi evrei unguri, "a scapat de consecintele urii pe care i-o purtau nazistii, doar pentru a fi supusa la suferinte de catre comunisti. Este trist ca, datorita unor interese diverse, prea putin a fost facut in Israel pentru a omagia ajutorul cu adevarat nobil si salutar dat de Regina-mama comunitatii evreiesti, intr-o perioada cand existenta ei era amenintata si atat de putini crestini puteau fi numarati ca prieteni adevarati."
Asupra riscurilor pe care si le-a asumat, cu buna stiinta, Regina-mama, sef-rabinul Safran a depus o marturie fara drept de apel. "Aceste riscuri erau datorate urmatorilor factori: 1. Influenta germanilor asupra afacerilor romanesti incepand din 1940-1941; 2. Faptul ca germanii erau tinuti la curent cu activitatile in favoarea evreilor de catre spionii lor; 3. Ostilitatea maresalului Ion Antonescu fata de familia regala si indeosebi fata de Regina-mama Elena, o ostilitate intensificata de atitudinea si actiunile ei in favoarea evreilor; 4. Ostilitatea fata de Regina Mama Elena a germanilor si in special al lui Hitler; 5. Posibilitatea unei interventii germane "manu militari", care o preocupa pe Regina-mama din 1942. Regina Mama era constienta de riscurile privind persoana sa, datorate demersurilor facute de ea in favoarea evreilor. Contactele mele cu Regina-mama mi-au ingaduit sa cunosc perceperea ei ascutita si lucida a realitatilor acestei perioade atat de instabile si de turbulente si sa fiu la curent cu aprehensiunea ei legata de aceste riscuri. Pot, de asemenea, sa depun marturie asupra faptului ca Regina-mama a actionat constant in favoarea evreilor si a salvat vieti evreiesti, in pofida acestor aprehensiuni, datorita bunatatii si fortei ei morale."
Toate aceste date au fost adunate intr-un raport prezentat Yad Vashem-ului. Raportul in sprijinul recunoasterii Reginei-mama Elena ca Dreapta a Popoarelor sublinia faptul ca Regina Elena a salvat vieti evreiesti incepand din anul 1941, inainte de bataliile de la Tobruk, Stalingrad si de debarcarea Aliatilor in Africa de Nord.
Documentul hotarator
Richter fusese trimis personal de capeteniile naziste Heinrich Himmler si Adolf Eichmann la Bucuresti sa urgenteze trimiterea evreimii-romane in lagarele de exterminare de la Auschwitz. Totul era pregatit pana la cele mai mici detalii cand, printr-un adevarat miracol, catastrofa nu a mai avut loc. La 13 octombrie 1942, maresalul Ion Antonescu a anulat intreaga operatiune anti-evreiasca. Fara indoiala, printre cei care au contribuit la realizarea acestui miracol a fost si Regina-mama Elena. Ofiterul SS Gustav Richter transmitea la Berlin notele unui jurnalist elvetian: "Cu ocazia ultimei trimiteri de evrei in Transnistria, trebuia sa fie arestat si deportat si filologul dr. Barbu Lazareanu (Lazarovici). Comisarul de politie i-a lasat insa doua zile timp pentru ca "sa-si aranjeze situatia". Lazareanu s-a adresat cunoscutului medic Victor Gomoiu, cu care era bun prieten, care la randul lui se bucura de foarte buna apreciere a Reginei-mama Elena. Gomoiu, care era atat de cumsecade, incat nu putea sa creada ca evreii sunt atat de rau tratati, s-a dus atunci personal in strada Sfantul Ion Nou, pentru a se convinge la fata locului de suferinta acestor nenorociti. Ca urmare, dr. Gomoiu a luat imediat legatura cu Regina-mama si aceasta cu Regele. Mama i-a spus Regelui ca este o rusine ce se intampla cu oamenii in aceasta tara si ca ea nu mai poate sa vada in continuare aceste lucruri, cu atat mai mult cu cat regele, fiul ei, si numele sau vor fi mereu legate in istoria Romaniei de crimele comise impotriva evreilor, iar domnia risca sa fie numita domnia lui "Mihai cel Groaznic". Regina i-ar fi pus foarte serios in vedere Regelui ca, daca deportarile nu sunt imediat sistate, ea va parasi tara. Drept urmare, Regele i-a telefonat numaidecat prim-ministrului Mihai Antonescu si, in consecinta, a avut loc un Consiliu de Ministri, in urma caruia nu numai ca arestatii au fost eliberati, dar s-a dat si un comunicat al Presedintiei Consiliului de Ministri. Din evreii deportati in ultima vreme, mai multe sute au fost deja impuscati, in parte de germani si in parte de romani."
Epilog cu Regele Mihai I pe "teritoriu israelian"
La 11 martie 1993, "Comisia pentru desemnarea Dreptilor" a aprobat conferirea titlului de "Dreapta a Popoarelor" Reginei-mama Elena. Evenimentul a fost umbrit de un incident cu iz politic: Yad Vashem a fost sfatuit sa renunte a-l invita pe Regele Mihai I la Ierusalim, unde ar fi trebuit sa aiba loc ceremonia si sa primeasca distinctia acordata mamei sale. Niste caposi au apreciat ca Regele nu este un cetatean oarecare si prezenta sa la Ierusalim putea sa creeze o situatie complicata pe plan politic-diplomatic - regimul post-decembrist din Romania a avut in primii ani o puternica tenta anti-monarhista. In cele din urma, festivitatea s-a desfasurat, la 4 noiembrie 1993, la Ambasada Israelului din Berna. Emotionat, Regele Mihai I a declarat: "Nu va ascund emotia intensa de a ma afla pe teritoriu israelian, printre dvs., pentru a primi Medalia si Diploma de Onoare de Dreapta a Popoarelor conferita de Yad Vashem defunctei mele mame, Regina Elena. Omagiul pe care il aduceti astazi virtutilor mamei mele, care m-a sustinut atat de mult in cursul anilor cei mai grei ai domniei mele, trebuie impartasit de intregul popor roman, care a fost, si este inca, prea adesea considerat in mod nedrept vinovat de sentimente de discriminare fata de minoritatile lui etnice si religioase. Toti cei care au cunoscut indeaproape poporul meu cunosc adevarul si avem aici un martor de cea mai inalta valoare in persoana Eminentei Sale sef-rabinul Safran, care a impartasit cu noblete durerile si sperantele noastre. Regina Elena este inhumata foarte aproape de Berna; inainte ca ea sa se poata odihni pe veci in pamant romanesc, voi merge sa depun pe mormantul ei aceasta medalie. O consider un tribut nu numai memoriei ei, ci si memoriei tuturor romanilor care, desi au trebuit sa traiasca una din cele mai teribile perioade ale istoriei europene, nu au renuntat niciodata la principiile comune evreilor si crestinilor: moderatia si toleranta fata de ceilalti. Fie ca exemplul Reginei Elena si acela al tuturor acestor romani, sa fie urmat de succesorii ei, intr-o Europa care, acum, denunta ura rasiala ca pe o abominatie."
In numele evreilor, sef-rabinul Alexandru Safran a spus: "Yad Vashem mi-a comunicat hotararea de a conferi, post mortem, titlul de <> Reginei-mama Elena a Romaniei. Primind stirea aceasta, am retrait toate acele clipe de deznadejde cand m-am adresat ei, implorand-o sa ia sub obladuirea sa populatia evreiasca oropsita din tara; am revazut chipul ei nobil si luminos; am auzit vocea ei blanda si mangaietoare. De fiecare data si fara intarziere, Regina-mama Elena a raspuns apelului meu: cu evlavie si intelepciune, cu finete si tarie, s-a straduit sa salveze fiinte evreiesti obidite; si le-a salvat. Ii datorez recunostiinta. In scrierile mele am numit-o: o adevarata mama. Da. Asa a fost pentru noi, evreii din Romania, in anii de prigoana, Regina-mama Elena. Sufletul ei salasluieste, in inaltimi, de-a pururi, in randul celor Drepti."

Scris de Admin 08.03.07 10:47

REGINELE-SOLDAT MARIA, ELENA, ANA
http://www.transilvaniaexpres.ro/images/070307-214749.jpg

Barbatii Familiei Regale au fost cu totii ofiteri, iar patru dintre ei au purtat bastonul de maresal al Armatei Romaniei: Ferdinand I (1865-1927), Carol al II-lea (1893-1953), regele Alexandru al Iugoslaviei (1888-1934) si Mihai I (nascut in 1921). Putina lume stie, insa, ca femeile din Familia Regala au fost, aproape in fiecare generatie, legate de armata si ca au facut fapte eroice.
Regina Maria (1875-1938) a reprezentat, alaturi de sotul ei, regele Ferdinand, unul din simbolurile intruchiparii Marii Uniri din 1918. Numita de catre oameni Mama Regina, Mama ranitilor, Regina-soldat pentru alinarea pe care a adus-o ranitilor si pentru curajul ei de a merge pe front, Maria a Romaniei a fost prezenta in punctele cele mai fierbinti ale Primului Razboi Mondial, a suferit in refugiu alaturi de cei multi si a mers in spitalele cu cele mai serioase epidemii, pentru a-i incuraja cu prezenta ei materna pe cei schiloditi. Vizitele reginei Maria in strainatate, pentru recunoasterea tarii sale de catre marile puteri, au ramas legendare (Franta, in 1919 si SUA, in 1926). Si-a utilizat toata inteligenta si farmecul, toata puterea de convingere pentru a-si ajuta tara. A avut parte si de suferinta: moartea copilului ei de trei ani, Mircea, in 1916, rapus de o boala contagioasa, suferinta si moartea sotului ei, Regele Ferdinand, in 1927, apoi comportamentul fiului ei cel mare, care a ranit-o iremediabil. Carol al II-lea i-a intunecat ultimii ani ai unei vieti curmate prea devreme. Regina Maria a purtat uniforma de colonel al Regimentului 4 Rosiori. Unitatea militara fusese comandata in 1895 si 1896 de principele Ferdinand, care avea atunci gradul de colonel. I-a urmat viitorul maresal Alexandru Averescu, care a fost comandant al regimentului intre 1898-1899. Apoi, viitorul general erou al razboiului reintregirii, David Praporgescu, intre 1911-1914. Mai tarziu, in 1930, Carol al II-lea a infiintat "Regimentul 4 Rosiori de Garda Regina Maria".
Regina Elena (1896-1982) a avut doua perioade in care a fost alaturi de poporul caruia i-a dedicat viata. Mai intai, regina a trait in Romania doisprezece ani, din 1920 pana in 1932, o perioada dificila, in care singura lumina i-a fost cresterea si educarea copilului ei, Mihai. A revenit in tara in 1940, pentru alti sapte ani, stiind ca in tara era o situatie politica grea, daca nu imposibila. A trecut prin momente teribile in decembrie 1947 si ianuarie 1948, iar apoi a trait un lung exil, alaturi de fiul ei, cu curaj si demnitate. Toti anii in care s-a gasit in tara, a fost un important sprijin moral regelui Mihai, l-a ajutat cu modestie, l-a sustinut. Regina-mama Elena este astazi socotitita "Drept intre Popoare" de catre Yad Vashem, pentru fapta eroica de a fi salvat vieti de evrei in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, fara a fi avut nici un instrument constitutional in sprijinul ei (era doar mama suveranului, nu si factor de decizie politica). Regina-mama Elena a fost si ea colonel, conducand Regimentul 9 Rosiori, inca de pe vremea cand era principesa a Romaniei, in anii ´20. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, regimentul s-a numit "Regimentul 9 Rosiori Regina Elena".
Regina Ana, nascuta in 1923 la Paris, a fost caporal, apoi ofiter in armata franceza si a lucrat ca infirmiera in spatele frontului, transportand sange si limfa pentru raniti, conducand singura un jeep de razboi. La douazeci de ani, in septembrie 1943, sub culorile tarii ei, Franta, ea a pornit la razboi, mergand timp de doi ani din loc in loc, in Maroc, Algeria, Italia, Franta, apoi Luxemburg si, in final, Germania, pentru a lupta, alaturi de fratii ei, in numele unei Europe demne si libere. A facut o scoala de infirmiere pe ambulanta, a dus o viata de cazarma in toata regula, s-a imbolnavit de galbinare si, in final, s-a intors la viata civila in 1945, avand in buzunar o solda primita de la Armata franceza, precum si "Crucea de Razboi" a Republicii Franceze. Cand s-a intors din razboi, desi in varsta de numai 22 de ani, i s-a parut ca este mult mai matura decat cei de varsta ei. Trei ani mai tarziu, in 1948, tanara principesa Ana se angaja, cu buna stiinta, la cea mai nefericita cale de a fi regina a unei tari: aceea de a sta la usa ei, asteptand, timp de patru decenii.
Calitatea de ofiter sau de participant la razboi a femeilor din Familia Regala este un aspect mai putin cunoscut de catre Romania anului 2007. Astazi, de 8 martie, Ziua Femeilor, ma gandesc ca ar fi frumos si moral sa aducem un omagiu femeilor Familiei Regale, care au participat si continua sa participe la scrierea destinului romanesc. Femeile din Romania au motive sa se simta mandre de conditia la care le-au ridicat reginele lor.
La muti ani!
Radu, Principe de
Hohenzollern-Veringen
Palatul Elisabeta, 8 martie 2007

Elena[v=] Sageata%20inversa

Scris de Admin 14.04.06 18:17

86 de ani de istorie prin ochii unei mame

REGINA-MAMA ELENA (1896 - 1982)
Elena Printesa de Grecia si Danemarca, a devenit regina, dar nu a
domnit niciodata. Privind fotografiile acelui moment, va puteti da
seama de dragostea cu care Regele Mihai a fost inconjurat de cand a
venit pe lume in 25 octombrie 1921 si pana in anul 1982, cand mama
lui adorata l-a parasit pentru totdeauna. "Nimic nu poate fi mai
dureros pentru o mama, decat sa fie obligata de imprejurari sa se
desparta de fiinta careia i-a dat viata", afirma in scrierile sale
Regina-Mama. Toate lucrurile pe care noi, in mod naiv socotim a le
stapani, sunt de fapt¸ in mainile Destinului, prin urmare, fara
incetare si fara a urma vreo randuiala cunoscute de noi, el le
schimba de la un individ la altul. Durerea despartirii, fie ea
datorita imprejurarilor fortuite benefice sau a destinului crud, tot
despartire ramane si este foarte dureroasa.

Leaganul, prima scoala a copiilor, cantecul de leagan, prima poveste
pe care mamele o rostesc la urechea copiilor lor. Datorita acestora
copilul capata in sanul familiei prima educatie, fundamentala pentru
viata. Ulterior, in scoala el isi desavarseste educatia primita in
mijlocul familiei, pentru a deveni instruit, cultivat, constiincios,
pregatit sa-si slujeasca familia, tara si implicit umanitatea. Aceste
reguli de baza in educatia copilului - Regina-mama Elena le-a
inculcat fiului adorat Regele Mihai al Romaniei, pana in ultima clipa
a vietii sale, reusind in acest fel sa infrunte toate vicisitidunile
vietii, umilintele, exilarea, obligativitatea de a se desparti de
fiu, "din ratiuni de Stat", la varsta cea mai frageda a copilariei si
cand - indiferent de clasa sociala - un copil are cel mai mult nevoie
de prezenta mamei.

Dar trebuie sa se stie ca "Regina-mama a avut un echilibru interior
in care nu era loc pentru regrete, amaraciune sau iluzii. Echilibru
pe care poate nu l-ar fi atins niciodata daca n-ar fi fost incercata
de atatea suferinte, daca viata ei ar fi fost intotdeauna linistita.
Atingerea acestei armonii spirituale, a acestei certitudini in
credinta ei, era poate scopul tainic, dincolo de tot ce se
intamplase, incepand cu acele zile indepartate, pline de fericire si
seninatate, pe care le petrecuse ea la Atena". (citat din Biografia
autorizata de A.G.LEE).

Fiica a regelui Constantin al Greciei si a reginei Sofia, descendenta
a Tarinei Ecaterina cea Mare a Rusiei, a Reginei Victoria a Angliei,
nepoata de imparati (arborele genealogic este vast), Elena ar fi
putut avea un viitor stralucit si o viata senina. Aceasta se dorea
prin casatoria ei din anul 1921 cu printul Carol de Hohenzollern-
Sigmaringen, viitorul rege al Romaniei cu titulatura de Carol al II-
lea. Regina-mama a fost educata de mica intr-o atmosfera destul de
austera, cea dictata de Curtea regala a Atenei. Desi mica printesa a
avut o copilarie fericita, cultivata, marcata de stralucirea
glorioasa a unui tron, mama ei, regina Sofia i-a dat o educatie
stricta. Tatal, regele Constantin, cu toate ca era un om vesel si cu
o inima deschisa, uneori devenea si el rigid. Printesa era timida din
fire, dar in relatia cu publicul era prietenoasa. Guvernanta care o
seconda peste tot, cu toate bunele ei intentii, o admonesta pentru
lucruri fara importanta. Nedorind ca printesa se devina mandra, i-a
accentuat timiditatea, si, in plus i-a insuflat si un complex de
inferioritate. Desi era o persoana cultivata, printesa nu s-a putut
debarasa de acestea multi ani. Printesa nu era msndra pentru fizicul
ei, ci pentru gropitele pe care le avea in obraji si care, se pare,
ca le mostenise de la tatal sau.

In anii razboiului Greciei contra Imperiului otoman (1912-1913),
printesa a cunoscut pentru prima oara efectul nemilos al unui razboi,
Atena fiind focar al activitatilor militare. Avand doar 17 ani, prea
tanara pentru a deveni infirmiera, a vizitat spitalele cu raniti si
muribunzi, devenind constienta de urmarile dezastruoase asupra
oamenilor obisnuiti care devenisera invalizi sau a familiilor acelor
care decedasera. Pe 18 martie 1913 razboiul se terminase, iar bunicul
patern, regele George, trebuia sa se intoarca la Atena. Soarta i-a
fost potrivnica pentru ca a fost asasinat de revolutionari. Acest
lucru a afectat-o foarte mult pe tanara printesa, pe deoparte pentru
ca isi pierduse bunicul si pe de alta pentru ca a realizat ca
familiile regale pot fi tinta vie pentru persoanele cu atitudini
antimonarhice.

Dupa moartea bunicului patern, a urmat la tron regele Constantin. In
1914, apar norii negri asupra Europei. In luna August al anului 1914,
Anglia, Franta si Rusia, erau implicate intr-o lupta pe viata si pe
moarte cu Germania si Austro-Ungaria. Era inceputul primului razboi
mondial. In 1919 razboiul mondial se terminase, dar in Grecia au
continuat miscari interne, care l-au obligat pe regele Constantin sa
abdice, sub presiunea Aliatilor. In aceasta perioada printesa a fost
despartita de parinti, retragandu-se in Elvetia. Regele Constantin a
fost obligat sa recunoasca guvernul revolutionar.

In 1920 printesa se afla in Elvetia la Lucerna. Datorita contactelor
pe care le facuse prin casatoria unuia din frati cu printesa
Elisabeta, una dintre fiicele reginei Maria a Romaniei, a fost
invitata la Castelul Peles din Sinaia. Aici i-a fost prezentat
printul Carol. Un alt necaz in viata tinerei printese apare pe 25
octombrie 1920, cand Elena primeste vestea mortii la Atena, a unui
alt frate. Aceasta ce a determinat-o sa se inapoieze in Elvetia, la
Zürich, pentru a fi alaturi de parintii ei ce se aflau in exil.
Dar
printul Carol ajunge si el la Zürich unde o cere in casatorie pe
tanara si frumoasa printesa de Grecia. Atrasa de Carol cel
curtenitor, inteligent si prezentabil dar necunoscand nimic
despre "escapadele" lui din tinerete Elena accepta. Se spune ca
mariajul lor ar fi fost "organizat" de regina Maria si regina Sofia,
pentru "ratiuni de stat". Cum au existat si vor exista "regii de
culise" - nici familiile regale nu au facut exceptie. Casatoria
Elenei cu Carol a avut loc pe 10 Martie 1921, la Mitropolia din
Atena. Elena se bucura ca prin casatorie va regasi Romania cu
peisajele ei minunate, cu oameni deosebit de ospitalieri si, in plus,
simtea ca va gasi aici siguranta.

Pe 25 octombrie 1921 se naste prematur printul Mihai.
Urmeaza "escapadele" printului Carol iar la 28 decembrie 1925 (la
Milano), trimite Declaratia de renuntare la prerogativele Coroanei
Româaniei. Acesta se reintalnise cu Elena Wolf-Lupescu. Regele
Ferdinand si regina Maria l-au decazut din toate drepturile de
mostenitor al tronului, acesta revenind printului Mihai, care pe
atunci avea varsta de 4 ani (cu titlul de voievod). Pe 27 iulie 1927
moare regele Ferdinand si astfel Mihai devine rege la varsta de 6
ani. Un Consiliu de regenta a exercitat prerogativele suveranului
minor, dar care din pacate, nu a dobandit niciodata o autoritate
reala. Din acest motiv, armata si liderii politici - in special
taranistul Iuliu Maniu - s-au gandit la solutia revenirii in tara a
principelui exilat. Divortul Carol-Elena a avut loc in anul 1928.
Data fiind situatia politica a timpului ideea recasatoriei cu Elena
era discutata, dar nu se cunosteau conditiile pentru aceasta. In 6
iunie 1928, Carol revine in tara, detronandu-l pe Mihai. Pe 4
ianuarie 1927, Carol a fost decretat Rege, dupa 5 ani de absenta.

Au urmat ani de tristete, zbucium si framantari pentru Elena,
gandindu-se daca a fost destul de realista si suficient de
autoritara. Dupa intoarcerea lui Carol, Elena nu mai locuia in
Palatul Regal, ci la palatul actual din Kiseleff, ce-i fusese
atribuit prin divort. Trecand peste mandria ei de femeie si presata
de guvern, Elena a cerut anularea divortului, dar Carol nu dorea
aceasta. Atunci au intervenit "jocurile de culise" ale guvenului
Maniu, care pe Regina-mama au bulversat-o, incat nu mai stia cui sa
acorde incredere. Intr-un tarziu, Carol a acceptat ca acesteia sa i
se confere titlul de MAJESTATEA SA. Regina isi pierduse increderea in
toti cei care o inconjurau, iar rudele apropiate nu mai erau aproape
de ea. Relatiile cu Carol, din pricina fiului lor Mihai, se
deteriorau cu fiecare zi, ajungandu-se la concluzia de catre guvern,
ca ar fi mai bine ca ea sa paraseasca tara. Presiunile asupra Reginei-
mame, supravegherea permanenta si indepartarea de langa fiul ei, au
determinat-o pe regina sa paraseasca Romania.

Durerea despartirii fiului de mama a fost greu de potolit. Odata
plecata mama ocrotitoare si iubitoare, legatura copilului cu
realitatea ce-l inconjura se schimbase brusc. Se simtea amenintat de
o lume necunoscuta in care fusese impins. Intalnirile dintre mama si
fiu se faceau la Londra, unde Regina-mama se stabilise pentru
inceput, apoi la Florenta. Pe 25 octombrie 1932, cand Mihai a
implinit varsta de 11 ani, intre Elena si Guvernul Romaniei s-a
semnat o Conventie. A urmat o perioada tulbure in Romania din punct
de vedere politic (asasinatele legionare). Cert este ca regele Carol
nu era acceptat de legionari, datorita relatiei lui cu Elena Wolf-
Lupescu. Au urmat conflicte acestuia cu Hitler si cu legionarii. Nu
se putea iesi din criza decat prin renuntarea la tron a lui Carol. El
stia ce va urma, daca nu va abdica. A abdicat pe 6 septembrie 1940,
dupa 10 ani de domnie.

Carol s-a adresat poporului spunand ca "trece fiului sau grelele
sarcini ale domniei". Voievodul redevenea astfel rege dupa 10 ani,
avand acum varsta majoratului. Regina Elena revine in tara,
retragandu-se pentru o perioada cu fiul sau la Castelul Peles.
Legionarii insa continuau sa tulbure siguranta statului. O alta
durere s-a petrecut in noaptea de 9-10 noiembrie 1940: un cutremur
distrugator a produs mari distrugeri in tara, dar mai ales in
Bucuresti. La acel moment Mihai era Rege, dar maresalul Antonescu
conducea tara, el fiind acela care a cooptat pe legionari in guvern.
A urmat uciderea unor oameni de stat si de stiinta, printre care si
istoricul Nicolae Iorga. La scurt timp (20 ianuarie 1941), coloane de
legionari au atacat cartierele de evrei din Bucuresti (Calarasi,
Dudesti, Calea Serban Voda).

In 1943, regina Elena si regele Mihai au devenit constienti de
schimbarea sferelor de influenta. Cunoastem cu totii ce s-a intamplat
prin semnarea Tratatului de la YALTA, prin care Romania cadea in
sfera de influenta a Uniunii sovietice. Dupa un scurt moment de
ragaz, pe 29 decembrie 1947, regele primeste un telefon la Sinaia din
partea lui Petru Groza, care devenise primul ministru al Romaniei
imediat dupa 1944, cerandu-i regelui sa revina de urgenta in
Capitala. Intalnirea a avut loc la Palatul Kiseleff, (unde are
resedinta in prezent Regele Mihai cu familia) si dupa o mica
introducere, Groza l-a anuntat pe rege si Regina-mama, fara
menajamente, ca "a sosit timpul sa se termine cu monarhia in Romania
si ca regele trebuie sa abdice". Regele contrariat si luat prin
surprindere, a declarat cu un calm aparent, ca o asemenea actiune se
poate hotara doar printr-un referendum, asa cum prevedea Constitutia
Romaniei din anul 1923. La aceasta Petru Groza a declarat taios ca "o
autoritate mai inalta decat poporul, a decis ca nu mai este loc
pentru un rege dincoace de cortina de fier". Regina-mama participase
la discutie, dar in mod discret, dandu-si seama ca totul se decisese
la Kremlin.

In vreme ce Gheorghiu-Dej explica cu inflacarare ce inseamna
comunismul, Petru Groza a scos declaratia de abdicare deja pregatita
si l-a obligat pe rege s-o semneze spunand "daca nu semnati, va fi
mare varsare de sange chiar in Piata Palatului" - unde deja se
adunasera studenti si mii de cetateni obisnuiti inconjurati de noua
armata populara. Fata de situatia fara drept de recurs, regele a
preferat sa se sacrifice pe sine decat poporul. "A semnat cu dintii
inclestati, dar semnatura parca nu mai era a lui" spune regina in
scrierile sale. Intre timp, aghiotantul regelui si toti ceilalti
membri ai Curtii regale fusesera arestati, legaturile telefonice
intrerupte, garda veche a Palatului retinuta si ea, iar Palatul din
Kiseleff incercuit de trupele comuniste inarmate cu pusti-mitraliera.
Groza mai amenintase ca un refuz al abdicarii, poate comporta urmari
grave, pentru care "guvernul actual comunist, nu-si mai poate asuma
nici o raspundere". Riscul ar fi fost prea mare siregele nu a vrut sa
sacrifice sange romanesc in aceasta controversa. Regina-mama, a
retrait momentele din 1917, cand tatal ei, regele Constantin, a fost
obligat de revolutionarii greci, sa abdice...

Nefiind cale de intoarcere, mama si fiul au plecat la Sinaia ca sa-si
faca bagajele. Intre timp sosise o comisie care controla tot ce se
impacheta. Le-a fost interzis sa ia lucruri personale de valoare, iar
daca au incercat sa se opuna, au fost amenintati. Garda Castelului
Peles si tot personalul au fost inlocuiti cu trupe comuniste.
Tablourile din castel erau deja inlocuite la sosirea lor cu
portretele lui Groza si Dej, cei care promisesera ca toate bunurile
mobile si imobile vor fi respectate. La scurt timp insa dupa aceasta
promisiune, totul le-a fost confiscat, inclusiv banii.

De la acea data, Castelul Peles nu a mai putut fi vizitat de turisti,
pana in 1992, cand portile au fost redeschise publicului. In zorii
zilei de 3 ianuarie 1948 Regele Mihai si Regina-mama Elena au parasit
Romania din gara regala Sinaia, lasand pe peron, intr-o dimineata de
iarna friguroasa si cetoasa, un detasament de soldati, care stateau
cu spatele la suveran. Trenul a fost tinut sub observatie pana la
granita cu Ungaria, cu perdelele de la vagoane trase, nestiind daca
vor ajunge in Elvetia sau vor avea aceiasi soarta nefericita ca
familia tarului Nicolae al II-lea al Rusiei, care a fost impuscata
miseleste in 1917. "Am venit in exil in Elvetia si din nou sunt
refugiata, izgonita din tara mea Romania, pe care am iubit-o
dintotdeauna, chiar inainte de a ma casatori" spune regina, din nou,
in scrierile ei.

*

Regina-mama Elena a trecut in eternitate la Florenta in anul 1982.
Stirea am aflat-o din ziarele straine de la Biblioteca franceza din
Bucuresti, precum si de la posturile de radio ale Europei de Vest.
Trista veste m-a impresionat si pe mine ca pe atatia altii care au
trait intamplarile despre care v-am povestit. Dorind sa aflu mai
multe despre adevarata istorie a Romaniei am recitit pagini mai vechi
scrise de autori straini sau romani, dar istoriografi autorizati.
Apoi am citit si carti aparute dupa 1990 la Bucuresti, dar acestea nu
au relatat intotdeauna adevarul. Au interpretat in mod subiectiv
anumite situatii, ceea ce a indus in eroare o parte a publicului. In
ultimul timp, pe internet, istorici straini autorizati au relatat
situatia Romaniei ante si postbelice in mod obiectiv si nepartinitor,
motiv pentru care am putut sa transpun, cu toata autenticitatea,
realitatea faptelor.

Scriitorul Arthur Gould Lee, prieten al familiei regale exilate,
autorul biografiei regelui Mihai, intitulata "Coroana contra secera
si ciocanul", aparuta la Editura Humanitas, 1998, a reconstituit si
povestea "Reginei-mama, bazandu-se pe propria ei marturie" - in
cartea intitulata "Elena, Regina-mama a Romaniei", o Biografie
autorizata. Cartea a fost lansata in mai 2000 la Bucuresti personal
de catre Regele Mihai, la Palatul Kiseleff. S-ar cuveni ca si de data
aceasta Guvernul Romaniei sa dea importanta cuvenita istoriei, in
reconcilierea cu trecutul si sa fie aduse si reinhumate in tara
osemintele Reginei-mama Elena.

Venera E. Dumitrescu-Staia
(Montréal)

http://www.efamilia.ro/arhiva/romania/istorie/elena.htm

Scris de Admin 14.04.06 18:15

Elena[v=] Th?id=H.4645398986031290&pid=15

Regina Mama

Scris de Continut sponsorizat