Marx[v=]

Rezumarea primului mesaj :

KARL  MARX-
9]Ruşinea e un fel de revoluţie.
8]Există un singur mod de a omorî capitalismul: impozite, impozite şi din nou impozite.
7]Credinţa este opium pentru mase.
6]Ideologia dominanta a fost intotdeauna ideologia clasei dominante.
5]Istoria nu face nimic; nu poseda bogatii, nu lupta razboaie. Oamenii, reali, in viata, sunt cei care fac toate astea.
4]Nu este istoria cea care foloseste oamenii ca pe o resursa pentru a isi atinge scopurile, ca sic and ar fi o persoana. Istoria nu e altceva decat activitatea oamenilor care cauta sa-si atinga scopurile
3]Istoria se repeta. Prima data, ca tragedie, a doua oara, ca farsa
2]Religia este opiul poporului, inima unei lumi fara inima.
1]Singurul antidot al suferintei sufletesti e durerea fizica.
=====
GROUCHO  MARX-
12]Politica este arta de a căuta necazurile, de a le găsi peste tot, a pune un diagnostic greşit şi a aplica remediile necorespunzătoare.
11]Nu uit niciodata un chip, dar in cazul tau as face bucuros o exceptie.
10]Cred ca femeile sunt mai sexy imbracate. Daca mai tarziu se dezbraca... este un triumf!
9]Nu ma intereseaza sa fac parte dintr-un club care accepta ca membri oameni ca mine.
8]Nu va incredeti in cuplurile care se tin de mana. Daca cei doi nu-si dau drumul la maini, o fac pentru ca se tem ca se vor omori intre ei.
7]In spatele oricarui barbat de succes, se afla o femeie, iar in spatele ei se afla sotia barbatului.
6]Justiţia militară este faţă de justiţia propriu-zisă ce este muzica militară faţă de muzică în general.
5]Gasesc televizorul foarte educational. De fiecare data cand cineva da drumul la televizor, ma duc in cealalta camera si citesc o carte.
4]Acestea imi sint principiile, dar, daca nu-ti plac, pot sa-ti expun altele.
3]Am alergat dupa o fata timp de doi ani, pentru ca in final sa constat ca, intr-un domeniu esential pentru amindoi, avem aceleasi gusturi: ne plac fetele!
2]Banii nu aduc fericirea, dar nici fericirea nu-ti aduce bani.
1]Ca sa ma insor, m-am dus in fata unui judecator. Ar fi fost mai bun un juriu...
=====
Eleanor
Harpo
Chico
Richard

Karl Marx, filozoful preferat al britanicilor

Citat:

Karl Marx a fost recunoscut drept cel mai mare filozof din istorie. Potrivit unui sondaj realizat de jurnalistul britanic Melvyn Bragg, in cadrul emisiunii radio "In Our Time", astfel considera 27,93 la suta dintre britanici, informeaza cotidianul The Guardian. Imediat dupa autorul "Manifestului comunist" si al "Capitalului", pe scara popularitatii urmeaza filozofii David Hume (cu 12,67 la suta din voturi) si Ludwig Wittgenstein (cu 6,8 la suta). In acelasi timp, Platon s-a pomenit pe locul cinci, iar Socrate - pe locul opt. The Guardian subliniaza ca ascultatorilor radio li s-a propus o lista de 20 de filozofi din epoci diferite, dintre care trebuia ales ganditorul care a jucat cel mai mare rol in istoria filozofiei si chiar in istoria omenirii. In total, la votul radio au participat circa 30 de mii de persoane. Profesorul Andrew Chitty, care preda la Universitatea Sussex unicul curs din Marea Britanie dedicat filozofiei marxiste, considera ca "aceste rezultate demonstreaza ca marxismul trebuie considerat in modul cel mai serios un sistem filozofic". "Este posibil ca Marx sa fi castigat pentru ca marxistii au organizat un vot in masa: ei sunt cu mult mai disciplinati decat hegelienii. Totusi, eu cred ca oamenii pur si simplu au inteles ca Marx ne ofera cel mai bun mod de a percepe aceasta lume, care devine din ce in ce mai capitalista. Marx vorbeste despre capital ca un filozof si in aceasta consta unicitatea sa", a declarat Chitty.

PRAHOVA

Eleanor "Tussy" Marx (1855 – 1898), also known as Eleanor Marx Aveling, was the English-born youngest daughter of Karl Marx. She was herself a socialist activist, who sometimes worked as a literary translator. Involved in an unhappy personal relationship with prominent British atheist Edward Aveling, she committed suicide by poison at the age of 43.

Marx, un anti-religios convins, era în tinereţe un creştin fervent Se spune că Marx s-ar fi pronunţat împotriva religiei din pricină că aceasta ar împiedica realizarea idealului comunist, pe care el îl consideră ca singura soluţie viabilă pentru problemele acestei lumi. Astfel, Marx scrie: „Pentru o reală fericire a maselor, este necesară nimicirea religiei...

Karl Marx nu se spăla întrucât considera igiena personală un “exces burghez” Filosoful de numele căruia se leagă una dintre cele mai întunecate perioade din istoria omenirii a pledat o viaţă întreagă pentru triumful revoluţiei proletare, fără să realizeze că aceasta va duce la instaurarea unor regimuri totalitare, responsabile de moartea a zeci de milioane de oameni....

Marx





Deci nimeni. Ex nihilo nihil. Nu este mai simplu să nu faci nimic? Nu
te mai critică nimeni . Să dormi, vorba lui Hamlet. Să nu simţi nimic.
Dar să revin la inegalităţile sociale. Salariile s-au dublat , dar este
o minciună, ele s-au mărit extrem de mult la anumite categorii, în
general de funcţionari superiori, iar marea masă de salariaţi au
suferit, fie prin îngheţarea veniturilor, fie prin scăderea lor. Vine
preşedintele ţării şi ne minte în faţă. In circa un secol, cred, va fi
o nouă revoluţie, istoria nu este în mâna liberalismului, cum cred
mulţi , astăzi, unii cu sinceritate, alţii, pur şi simplu escroci,
istoria a fost mereu în mâna celor mai pauperi, ei au mişcat înainte
societatea, fără ei nu s-ar fi prăbuşit imperiul roman, regatele şi
imperiile Europei, tot ei au dărâmat un fals socialism putred şi
criminal. Eu aşa gândesc. Marx a fost un geniu de valoarea lui
Arhimede, Newton, Einstein, el a înţeles că inegalitatea nu este
soluţia pentru o viaţă normală, liberalismul dezvoltă cele mai urâte
caracteristici ale omului, lăcomia, incultura, probabil cei ce mă
citesc se înfurie. Din păcate nimeni nu va mai fi peste o sută de ani.
Alţii vor vedea ce se va întâmpla. Regret că nu voi fi printre ei. Este
clar că nimeni nu este plătit după muncă, există un mecanism de a plăti
munca mai puţin decât valoarea ei, legea plusvalorii funcţionează
negreşit. Profitorii se simt puternici. Nici cultura nu-i interesează,
mulţi merg la concerte să-şi arate luxul. Bietul Eminescu a înţeles şi
a suferit.Nici nu era marxist. Plus că sistemele liberale sunt
neputincioase în faţa xenofobiei, a fascismului, a dictaturii. Aş numi
impotenţa liberalismului. Ajung să gândesc ca Sebastian, dar nu am
nevoie de un Nae Ionescu. Il am pe Marx.

Politic / Istorie si actualitate (08-02-2009) Karl Marx, părintele comunismului, despre români, de Stela Popa: • „Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo – Valahia se... citeste[...]

• „Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo – Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.
• „A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlul de promovare…”.
• Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti „s-au veştejit la umbra protecţiei ruse”.
• „Ţăranul român nutreşte pentru „muscal” (moscovit) numai ură”. (Karl Marx)

Sunt doar câteva dintre cele mai tari afirmaţii scrise de către Karl Marx, părintele comunismului, în manuscrisele sale, publicate cu mare dificultate în România la 1964 şi, mai apoi, ignorate, din motive politice, până în ’89. Motivul era că nu dădea bine ca autorul Manifestului comunist să aibă păreri critice despre Rusia, indiferent în ce formă se prezenta ea, şi nu trebuia să se accepte public ideea că însuşi Karl Marx considera pe cei care trăiau în Basarabia ţaristă drept… români şi vorbitori de limbă română. Dacă înainte de 1989, „Însemnările despre români” ale părintelui comunismului deranjau Moscova comunistă, astăzi pe cine ar putea deranja?

În week-end am asistat la nişte discuţii în care cineva a reuşit să surprindă pe toţi cei prezenţi, invocând în discuţie însemnările lui Karl Marx despre români. Am asistat la dezbaterile interesante care, recunosc, m-au intrigat să iau cartea de la care au pornit polemicile. Este vorba de Însemnări despre români (manuscrise inedite), scrisă de părintele comunismului - K. Marx. Cartea a fost editată în 1964 la Bucureşti, dar, până în ’89, prea puţini au auzit de ea. Chiar dacă a fost tipărită, despre această lucrare, practic, nici nu se vorbea în spaţiul public, iar la nivel oficial, nici vorbă să fie invocată.

Am răsfoit lucrarea cu interes şi am aflat lucruri spectaculoase, care m-au surprins, şi am găsit de cuviinţă că trebuie împărtăşite şi discutate şi aici. Când mă refer la ceea ce m-a intrigat, am în vedere, în primul rând, felul de a se exprima al lui Karl Marx despre poporul român. Nu credeam că fondatorul comunismului poate să fie atât de critic faţă de Rusia şi să scrie asemenea adevăruri despre neamul nostru.

Cele 4 manuscrise ale lui Karl Marx - intrigă, adevăr şi dezbateri

Textele prezentate în Însemnări despre români (manuscrise inedite) reproduc patru manuscrise ale lui K. Marx, păstrate în arhiva Marx - Engels a Institututlui Internaţional de Istorie Socială din Amsterdam (Olanda). Dintre cele patru, în două se pomeneşte despre Moldo – Valahia şi Basarabia. Şi anume manuscrisele care poartă cotele B 63, intitulat „Ruşii în Moldova şi Ţara Românească” şi manuscrisul B 91, care nu are titlu.

Editorii cărţii, A. Oţetea şi S. Shwann susţin că Fr. Engels şi K. Marx au arătat dintotdeauna un interes deosebit pentru poporul român „fiindcă lupta pentru unitate şi independenţă se încadra în mişcarea europeană de emanicipare a popoarelor oprimate, ca un caz special al problemei generale a revoluţiei europene”. De aici şi explicaţia de ce K. Marx şi Fr. Engels au acordat şi au dedicat problemei româneşti destul de multe pasaje în articolele lor de natură politică.

Revenind la manuscrisele lui Marx observăm că acesta a cules informaţii din diferite publicaţii contemporane, cărţi şi presă. Totuşi cea mai importantă sursă a sa este cartea istoricului francez Elias Regnault, „Histoire politique et sociale des Principautes Danubiennes”, publicată la Paris. Astfel, în extrasele sale, după cum ne asigură îngrijitorii ediţiei, Marx a redat ideile despre politica de expansiune şi cotropire a marilor puteri „în cel mai ştiinţific mod”. El pune accentul pe câteva probleme istorice fundamentale pentru poporul român. Şi anume:

- Politica expansivă şi de cotropire a marilor puteri, în special politica externă a ţarismului şi rolul său contra-revoluţionar;
- Decăderea Imperiului Otoman;
- Drepturile principatelor Române în raport cu Rusia Ţaristă şi Turcia, precum şi revoluţionarea lor la 1821, 1858;
- Asuprirea românilor din Transilvania de către magnaţii maghiari.

De altfel, din aceste însemnări, este uşor de înţeles că Marx a susţinut lupta revoluţionară a românilor pentru independenţa naţională. „El a readus pe plan internaţional problema poziţiei Principatelor Române din punct de vedere al relaţiilor internaţionale şi mai ales de drept public cu Imperiul otoman”, susţin autorii A. Oţetea şi S. Shwann. Deci, părintele comunismului, care plasase poporul român printre „popoarele revoluţionare”, a fost vădit preocupat şi entuziasmat, în acelaşi timp, de specificitatea evenimentelor care au avut loc în sud-estul Europei.

Acum să trecem nemijlocit la ceea ce ne priveşte, adică la conţinutul însemnărilor lui Karl Marx despre Basarabia.

„Ruşii în Moldova şi Ţara Românească” - manuscrisul B 63 al lui Karl Marx

„Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo – Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi numesc vlahi sau valahi”.

Aşa începe manuscrisul B 63 al lui Karl Marx cu referire la anul 1393. Deci, Marx scrie negru pe alb şi recunoaşte el însuşi că cei din Moldo – Valahia (n.n. a se înţelege basarabenii de azi din R. Moldova şi românii de peste Prut, din România) se numesc ei înşişi români. Simplu. Aceste însemnări ar trebui să fie pe înţelesul tuturor, mai ales al celor mai aprigi susţinători ai lui Karl Marx de la noi. Să nu fi citit oare comuniştii noştri de astăzi aceste lucruri, sau le-or fi trecut intenţionat cu vederea? Oricum, o pot face aici şi acum.

Continuăm. Din manuscrisul B 63 nu lipseşte nici evenimentul de la 1812. Iată ce însemna Karl Marx despre tratatul de la Bucureşti din 1812: Rusia a obţinut pentru ea însăşi cedarea a aproape ½ din Moldova, provincia Basarabia. Convenţia de la Akkerman (în 1826) şi tratatul de la Adrianopol n-a conferit Rusiei nici un drept de suveranitate. Art. 5 al tratatului de la Adrianopol: „Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti, plasându-se prin capitulaţie sub suzeranitatea Înaltei Porţi, şi Rusia garantând prosperitatea lor, îşi vor păstra toate privilegiile şi imunităţile…” După care, acelaşi Karl Marx nu uită să menţioneze ceva mai jos că aceste provincii „s-au veştejit la umbra protecţiei ruse”… După 1837, în manuscrisul lui Marx, intervine o nouă şi interesantă notiţă, care nu trebuie trecută cu vederea: „A fi suspectat de a nutri sentimente patriotice era egal cu a fi exclus din funcţiuni publice. Servilitatea faţă de interesele Rusiei era un titlul de promovare…”.

Tot din însemnări date aflăm că, la 1848, Rusia ţinea în Basarabia o armată de 30 000 de oameni, iar la 1 august a aceluiaşi an, când o puternică armată rusă a trecut Prutul, în marşul ei spre Bucureşti, turcii au trimis o armată în frunte cu Suleiman Paşa, iar locuitorii Ţării Româneşti, scrie Marx, n-au adresat Rusiei nici o cerere de protecţie la intrarea trupelor turceşti…. Oare de ce?

Despre români în manuscrisul B 91 al lui Karl Marx

„Ţăranul român nutreşte pentru „muscal” (moscovit) numai ură”.

Această frază apare la începutul manuscrisului B 91 al lui Karl Marx. Explicaţia? Iat-o în citatul care vine în continuare şi pe care îl reproduc întocmai: La 7 mai 1828, 150 000 ruşi se revarsă în Moldo-Valahia. În protestele sale din 1826, împotriva ocupaţiei turceşti, Rusia se înduioşa faţă de nenorocirile ţării; acum ruşii se dedau la groaznice excese. Niciodată – spune Saint Marc Girardin însuşi (în ale sale Souvenirs des voyages) – n-a avut loc o mai înspăimântătoare distrugere de vieţi. Un jaf enorm, hoţii de ale ofiţerilor, barbaria soldatului rus etc. (…) Ocupaţia rusă avea să se prelungească (avea să dureze 10 ani), până ce turcii vor fi plătit 125 mil. despăgubiri de război. (Ţarul Nicolae voia chiar să cumpere Principatele, preţuite la 36 mil.fr).

Este impresionant că aceste lucruri sunt afişate chiar de către cel care a scris şi a publicat în 1848, împreună cu Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist şi a cărui sfaturi au fost păstrate cu sfinţenie de către comuniştii de mai târziu. De ce, totuşi, dacă au avut un aşa mare respect faţă de mentorul lor şi de scrierile acestuia, comuniştii au încercat să înlăture aceste scrieri, în special în spaţiul românesc? Aşa, ca şi cum ele nici nu ar fi existat!?

Au fost uitate, intenţionat, şi detalii enunţate de Karl Marx cu privire la recensământul din România, cuprinse în Regulamentul Organic gândit de Generalul Kisseleff (alias Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov) şi realizat în prima reformă a acestuia din 1830. Iată datele demografice de atunci.

Românii din: Ţara Românească – 2 500 000 / Moldova – 1 500 000 / Transilvania – 1 486 000 / Banatul Timişoarei – 1 085 000 / Bucovina – 300 000 / Basarabia – 896 000

Celebri, dar nespalati

Nu neaga nimeni ca Evul Mediu a fost o perioada cand igiena personala, curatenia, n-au constituit preocupari majore ale oamenilor. Dupa ce in antichitate romanii introdusesera, aproape in intreaga Europa, moda bailor publice, perioada care a urmat a adus cu sine un reviriment ingrijorator in domeniul curateniei. Reviriment in care, ne place sau nu, Biserica a jucat un rol de seama, ea considerand baile locuri ale desfraului – si nu fara oarece temei, avand in vedere „fauna” care-si facea veacul prin aceste stabilimente. Problema este insa ca nu doar oamenii de rand ajunsesera sa manifeste repulsie fata de baie ci si personalitatile epocii; mai mult, aceasta repulsie s-a pastrat veacuri la rand.

CARTILE LUI KARL MARX, DIN NOU LA MODA


Vanzarile cartii "Capitalul", opera lui Karl Marx, se afla in crestere in contextul crizei financiare mondiale. Informatia a fost transmisa de Jorn Schutrumpf, reprezentantul editurii Karl-Dietz-Verlag, intr-un interviu dat ieri publicitatii

Astăzi, 5 mai, se împlinesc 190 de ani de la naşterea lui Karl Marx


http://www.ziarultricolorul.ro/articole.php?aid=13799&_nr=607
Karl Marx s-a născut la 5 mai 1818 în oraşul Trier din Prusia. A studiat dreptul la Universitatea din Bonn şi apoi istoria şi filosofia la Universitatea din Berlin. În 1841 şi-a susţinut teza de doctorat intitulată „Deosebirea dintre filosofia naturii la Democrit şi filosofia naturii la Epicur“. În 1843, se căsătoreşte cu Jenny von Westphalen. În acelaşi an, în no iembrie se mută la Paris, unde editează, împreună cu A. Ruge, „Analele germano-franceze“ (Deutsch-Französische Jahrbücher). Aici publică articolul „Contribuţii la critica filosofiei hegeliene a dreptului“, în care se manifestă ca revoluţionar şi apărător al intereselor proletariatului. În august 1844, cînd Marx se întîlneşte la Paris cu Friedrich Engels, începe marea lor colaborare şi prietenie. În 1844 ei au scris „Sfînta familie“, în care încep să pună bazele concepţiei materialiste asupra istoriei.
În „Ideologia germană“, scrisă de Marx şi Engels în 1845-1846, şi în „Mizeria filosofiei“, publicată de Marx în 1847, sînt elaborate fundamentele concepţiei materialiste asupra istoriei şi ale teoriei socialismului ştiinţific, o dată cu combaterea socialismului mic-burghez şi a concepţiilor lui B. Bauer, Stirner, Proudhon ş.a. La solicitarea Congresului al II-lea al Ligii Comuniştilor, la care aderaseră în 1847, Marx şi Engels elaborează programul acesteia, cunoscut sub numele de „Manifestul Partidului Comunist“, apărut în februarie 1848. Expulzat din Belgia la izbucnirea Revoluţiei din 1848, Marx pleacă la Paris, iar apoi la Köln, unde înfiinţează, împreună cu Engels, „Noua gazetă renană“ (Neue Rheinische Zeitung), în paginile căreia militează pentru crearea pe cale revoluţionară a unei republici germane democratice şi unite. După înfrîngerea revoluţiei din Germania, este expulzat succesiv din Prusia şi Franţa şi se stabileşte definitiv la Londra. Viaţa în exil a fost extrem de grea. În aceşti ani, Marx primeşte ajutor şi sprijin de la Engels, care din 1850 se stabilise la Manchester şi luase asupra sa o bună parte din grija pentru acoperirea nevoilor materiale ale familiei lui Marx. La Londra, Marx scrie „Luptele de clasă în Franţa“ (1850) şi „Optsprezece Brumar al lui Ludovic Bonaparte“ (1851-1852), în care face bilanţul experienţei revoluţiilor burgheze din 1848-1849. În 1867 apare primul volum al operei fundamentale a lui Marx, „Capitalul“. Al doilea şi al treilea volum ale acestei opere au apărut după moartea lui Marx, fiind pregătite pentru tipar de către Engels. În lucrare, Marx desăvîrşeşte teoria valorii bazată pe muncă şi elaborează teoria plusvalorii, piatra de temelie a economiei politice marxiste. Organizează sprijinirea şi ajutorarea Comunei din Paris, de a cărei importanţă istorică mondială îşi dă seama imediat. În lucrări precum „Războiul civil din Franţa“ (1871) sau „Critica programului de la Gotha“ (1875), Marx dezvoltă teze fundamentale ale socialismului ştiinţific, făcînd teoria revoluţiei proletare şi a statului. La 14 martie 1883, celebrul gînditor încetează din viaţă, la Londra.

TISMĂNEANU: Karl Marx, la 125 de ani de la moarte [2008-03-15]
Un interviu cu Vladimir Tismaneanu despre cel mai important filosof al ultimului secol. [Citeste]

Comunismul, un experiment diabolic

Casa lui Marx, atracţia chinezilor

KARL MARX SUFEREA DE O BOALA DE PIELE CARE PROVOACA ALIENARE MINTALA


Karl Marx suferea de o boala de piele care poate provoca grave dezechilibre psihologice, precum ura de sine si alienarea, potrivit unui studiu realizat de un cercetator britanic publicat in British Journal of Dermatology si preluat de The Times. Marx, fondator al socialismului stiintific si al materialismului dialectic ce au dominat comunismul, suferea de hidradenita supurativa, spune Sam Shuster, specialist dermatolog. »»»

Umbra lui Marx la Chemnitz
Desi comunismul a sucombat, Karl Marx rezista, imortalizat in bronz, in orasul german Chemnitz. Unii ar vrea chiar sa-i "cloneze" statuia pentru a o expune in Vest.
Edilii din Chemnitz (rebotezat Karl-Marx-Stadt pe vremea Republicii Democrate Germane) tin la trecutul comunist al orasului. Intre altele, acest trecut are forma unui imens cap de bronz. Al lui Karl Marx. Opera a sculptorului rus Lev Kerbel, capul lui Marx este inalt de sapte metri (fara a socoti soclul de cinci metri) si greu de 42 de tone. Inaugurata in 1971,
sculptura orneaza un edificiu pe care este gravata in patru limbi – rusa, germana, franceza si engleza – inscriptia "Proletari din toate tarile, uniti-va!".
Primarul din Chemnitz, social-democrata Barbara Ludwig, considera ca monumentul este "o piesa unicat". Ea s-a opus prin veto cererii ca o copie a statuii sa fie expediata in Germania de Vest, pentru a fi prezentata la o expozitie de sculptura din orasul Münster. "Cei care sunt interesati de statuie trebuie sa vina sa o admire la Chemnitz, in contextul sau istoric si artistic", a declarat
Ludwig pentru AFP.
In 1990, locuitorii orasului au cerut, fara succes, distrugerea statuii. Mai multe orase din lumea intreaga s-au oferit atunci sa o cumpere. Pana la urma, monumentul a ramas la locul lui. In conditiile in care legislatorii europeni nu au interzis afisarea simbolurilor comuniste, asa cum au procedat cu cele fasciste, capul lui Marx a supravietuit.

Un oraş din Germania nu renunţă la statuia lui Marx

Papa citeaza din Marx! Dupa predicile aspre si atitudinea extrem de critica la adresa tarilor UE, cu ocazia implinirii a 50 de ani de existenta a organizatiei, publicarea unui fragment dintr-o noua carte a Suveranului Pontif, cu atacuri dure la adresa societatii moderne, nu mai reprezinta o surpriza chiar atit de mare. Este vorba despre un amplu fragment, publicat recent in Corriere della Sera, din cartea "Iisus din Nazareth", autorul ei fiind chiar Benedict al XVI-lea, carte ce va aparea pe 16 aprilie, adica atunci cind Papa va implini 80 de ani. Dezvaluirile din cotidianul italian sint relativ socante, daca tinem cont de faptul ca Suveranul Pontif il citeaza pe Marx, parintele spiritual al comunismului! Papa este de acord cu conceptul lui Marx privind alienarea omului modern, dar afirma ca acesta a gresit fund ...

Secretul lui Karl Marx

http://ziua.ro/display.php?id=163880&data=2004-12-01&ziua=11a7add15d4714437fb48149b7d5573e

In vizita la Karl Marx .Cu ceva mai bine de o suta de mii de locuitori, Trier, incantator oras din Renania Palatinat ridicat intr-un tinut de o discreta frumusete, orchestrat in verde tonic, neasteptat in toamna tarzie, este un mare muzeu in aer liber. Muzeu de antichitati romane in primul rand: impunatoarea Porta Nigra, cladire masiva din secolul II, contemporana, asadar, cu monumentul nostru de la Adamclisi; si de aceeasi maretie imperiala, ruinele arenelor (cu peste 20.000 de locuri!), vestigiile termelor... O lume calma, vesela, in haine viu colorate umple cafenelele din jurul Pietei Mari, inconjurata de case baroce amintind de centrul Timisoarei. Usa unei vinarii vechi de sute de ani este strajuita de o firma din fier forjat in care mesterul medieval a prins cu arta carcei de vita si ciorchini, facand din metalul care a infruntat secolele un artefact gratios ca o dantela, trimitand cu gandul la podgoriile de pe Mosela. Nimic din grandoarea rigida a metropolelor Nordului, german, nimic din opulenta strivitoare a resedintelor patricienilor hanseatici. As sta ceasuri intregi in spatiul dominat de Fantana Sfantului Petru si de batrana Cruce a Pietei, sub razele soarelui clement, neobisnuit de blajin in toamna tarzie pentru un locuitor al tinuturilor aspre de la Pontul Euxin. Din pacate, am la dispozitie doar cateva ceasuri, timp de a-mi implini un gand vechi, in realizarea caruia nu crezusem cu adevarat niciodata: sa vad casa natala a lui Karl Marx.
... Asa ca ma smulg, nu fara greutate, din vraja Pietei centrale si ma indrept catre Bruckenstrasse unde, la numarul 10, se afla imobilul in care a venit pe lume intemeietorul "socialismului stiintific".

O locuinta impunatoare
Cartierul este comercial, cu cladiri adaptate nevoilor negotului modern, astfel incat privirea vizitatorului intarzia mai mult asupra compozitiei vitrinelor decat pe liniile banale ale constructiilor. Singurul edificiu cu patina si noblete a liniilor este "Karl-Marx-Haus". Usa masiva de stejar, cu ancadramente de piatra, ca si ferestrele, prevazute cu grilaje la parter si obloane la primul etaj. La catul superior, de fapt o mansarda suprainaltata, acoperita cu ardezie, o fereastra centrala, de dimensiuni remarcabile, rotunda la partea de sus, este flancata de alte doua ferestre. Tustrele sunt in plan vertical, facand un usor unghi cu panta mansardei. O casa baroca, impunatoare, sugerand o anume opulenta. De fapt, ca si la alte edificii celebre, aspectul initial a fost puternic modificat. "Casa natala a lui Karl Marx - il informeaza pe vizitator pliantul oferit de doamna care oficiaza la intrare, o femeie impunatoare, cu trup de walkirie si expresie de activista de partid - a fost construita pe la 1727, ca locuinta in stil baroc. Dupa ce a fost transformata si marita de mai multe ori, a fost "redescoperita" in 1904 si cumparata de Partidul social-democrat din Germania (SPD) in 1928. Abia in 1930-1931 arhitectul Gustav Kasel a armonizat ansamblul constructiei cu gradina aranjata dupa moda franceza, asa cum poate fi vizitat in prezent. Perioada national-socialismului a adus exproprierea si doar dupa 1945 casa a fost restituita SPD, pentru a fi apoi incredintata, in 1968, Fundatiei Friedrich Ebert". (Reamintim ca Friedrich Ebert, socialist, nascut la Heidelberg in 1871, mort in 1925, a fost primul presedinte al Republicii Germane, in 1919).
Asadar, "Karl-Marx-Haus" este altceva decat a fost casa in care s-a nascut pe 5 mai 1818 Karl Heinrich Mordechai, Karl Marx adica, din parintii Herschel Marx Levy (devenit Heinrich Marx), avocat, 41 de ani, si Henrietta Pressburg, 30 de ani, vlastar al unei familii de evrei olandezi cu radacini in Ungaria (cf. Jacques Attali, "Karl Marx ou l'esprit du monde", Fayard, Paris, 2005). Sa notam, tot dupa Jacques Attali, ca bunicul patern, Mordechai Marx Levy, fiul acestuia Samuel si bunicul Henriettei au fost rabini. Nepotul si stranepotul lor este autorul celebrei sintagme "religia este opiu pentru popor". (Nu este singurul paradox din existenta lui Karl Marx.) Chiar si fara adaugiri, casa trebuia sa fi fost impunatoare, cum trebuia sa arate locuinta unui notabil: in 1833, tatal lui Karl primeste titlul de consilier de justitie si devine decanul baroului din Trier. A strans suficient de multi bani cat sa-si permita sa cumpere doua vii, iar averea personala a sotiei sale se ridica la 11.136 de taleri. Incomparabil mai putin decat tatal viitorului prieten al lui Karl, Friedrich Engels, dar orisicat...

Serii nesfarsite de facsimile
Pe cand ma indreptam, iutind pasul, catre Bruckenstrasse, ma gandeam, usor nelinistit, la timpul pe care voi fi nevoit sa-l pierd la coada de la intrare. Mi-am adus aminte de experienta de la Moscova, din vara anului 1980, cand, nevoit sa aleg intre Mausoleul lui Lenin si galeriile Tretiakov, am optat pentru faimoasa pinacoteca: la usa cubului de granit astepta prea multa lume, din randurile careia nu lipseau cuplurile venite direct de la ofiterul starii civile... (Din grupul de constanteni veniti sa asiste la Jocurile Olimpice unde Nadia Comaneci a bulversat intreaga lume a gimnasticii mondiale nu s-a mai aratat nimeni doritor sa vada celebra mumie, ba cineva, total ireverentios, a spus printre dinti: doar n-am innebunit sa pierd vremea la impaiatu' ala!) Surpriza: sunt singurul vizitator care paseste in vestibulul casei lui Marx si, daca nu ar fi intrat, ulterior, un baiat si o fata, studenti probabil, mult mai grabiti decat mine, singur as fi ramas in toate cele 14 sali. (Pentru cateva dintre ele, in loc de explicatii, din audioghidul care mi-a fost inmanat la intrare vocea feminina abstracta imi sopteste, in franceza, ca "pentru aceasta sala nu sunt, deocamdata, explicatii in limba dumneavoastra"...) Un amanunt interesant: pe podeaua salilor, de fapt compartimente ale unui spatiu larg, divizat prin panouri mari, au fost configurate mari patrate de culoare gri-otel, in care sunt inscrise citate evocand complexa personalitate a ganditorului socialist. Asadar, expozitie pe verticala - sa zicem - care il incita pe privitor la reflectie. O gaselnita muzeistica inteligenta, fara indoiala. Parcurg sala dupa sala, cu serii nesfarsite de facsimile din ziare, reviste, afise, proclamatii, copii ale componentei cu personalitati ale timpului. Parterul este rezervat unui mic magazin de carti si suveniruri si salilor "Istoricul casei" si "Karl Marx - combativ si controversat". La primul etaj: "Tanarul Marx", "Jurnalist politic si filosof", "Epoca 1848", "Viata in exil", "Economia politica - tema unei vieti", "Marx si miscarea muncitoreasca", "Friedrich Engels si marxismul". La ultimul etaj - "Scindarea miscarii muncitoresti", "Impartirea Europei", "Punerea in opera a ideologiei lui Karl Marx pe plan mondial". Asadar, o incercare de a prezenta global personalitatea si activitatea lui Marx, cu citate semnificative din opera acestuia inscrise in careurile cenusii.

O impresie de dej'-vu
Personalitate, fara indoiala, de exceptie. In constiinta publica au intrat "Capitalul" si "Manifestul partidului comunist", cunoscut pe plan mondial ca "Manifestul comunist", scris in colaborare cu Engels. Isi vor fi inchipuit "corifeii socialismului stiintific" ce drum va urma, ce ecouri va avea opera lor? Cine mai vorbeste astazi de socialism "stiintific"? Vrand-nevrand, omenirea a bagat de seama ca in tarile unde marxismul a devenit doctrina de stat partidele care s-au reclamat de la aceasta ideologie au savarsit atrocitati fara numar. In numele marxismului, dictatori dementi, sanguinari, precum Lenin, Stalin, Mao, Pol Pot, au ucis zeci de milioane de oameni. Fantoma lui Trotki, stafia lui Che Guevara, marxisti si ei, bantuie si acum prin anumite cercuri occidentale. Frumusetea livresca a teoriei marxiste se spulbera de indata ce se incearca transpunerea ideilor in practica. A fost construita o utopie cu consecinte funeste. Dictatori ignari ca Gheorghiu-Dej si Ceausescu au minat Romania, au transformat-o in temnita, au distrus elitele, in numele socialismului de tip marxist-leninist.
... Merg prin casa-muzeu si incerc o ciudata senzatie de dej'-vu. Suita interminabila de panouri, absenta cvasitotala a obiectelor tridimensionale, multimea citatelor ma duc cu gandul la un stabiliment romanesc pe peretii caruia tronau, nu foarte demult, chipurile "corifeilor" - muzeul care a uzurpat, atat amar de vreme, locul Taranului Roman. Privesc ceasul si scad din bugetul de timp al zilei vreo 45 de minute...