Tarii Rusiei[v=]

Jurnalului intim al ultimul ţar rus
Prima parte a "Jurnalului intim al tarului Nicolae al II-lea" (tradus din limba rusa de M. Bénouville si A. Kaznakov, Payot, Paris, 1934, 224 pagini), publicata in 1925 in "Colectia de memorii, studii si documente care sa serveasca la istoria razboiului mondial" nu contine decat cateva fragmente - in jur de 15 pagini - asupra perioadei primului razboi mondial si a revolutiei.
Caietele intime ale tarului Nicolae al II-lea pentru perioada 1914 - 1918 au aparut, de atunci, in "Arhivele Rosii", Editurile de Stat Sovietice (Krasnii Arkhiv, XX, XXI, XXII si XXVII, Moscova, 1927 si 1928), iar noi, aici, furnizam traducerea lor integrala.


Insemnari cotidiene, aproape banale
Jurnalul intim al imparatului Nicolae al II-lea, tinut de acesta regulat din anul 1881 si pana la moartea sa, cuprinde 51 de caiete legate, in cea mai mare parte a lor in marochin rosu, si numerotate de la 1 la 51. imparatul a beneficiat de facilitatea de a lua cu el in exil toate hartiile, actele si documentele pe care le avea asupra lui si la care lucra, si aceasta a fost soarta acestor caiete, a scrisorilor sotiei si mamei sale, si a multor altora regasite dupa moartea sa la Ekaterinburg. Un delegat al Universitatii din Tomsk, trimis in 1918 de amiralul Kolceak in acest oras, atesta ca ar fi vazut in subsolurile unei banci unde fusesera asezate efectele familiei imperiale, o cantitate de cosuri de nuiele umplute cu acte, documente si caiete continand "jurnalele" suveranilor si membrilor suitei lor. Aceste pretioase documente, transportate de bolsevici la Moscova, au fost pastrate la inceput intr-un seif si apoi depozitate la arhivele din Kremlin, unde se gasesc si astazi. Carnetele (caietele) 46 - 51, raportandu-se strict la anii razboiului si revolutiei, contin fiecare intre 194 - 200 de pagini, cu fotografii atasate la text, reprezentand vederi si grupuri pozate in diferite resedinte imperiale si la Marele Cartier General (Stavka). Carnetele (caietele) au fost redactate in limba rusa, avand presarate pe ici-colo cateva cuvinte in limba engleza. Se gasesc si scurte adnotari facute de mana imparatesei, in engleza sau in rusa; aceste remarci dovedesc ca jurnalul intim al tarului Nicolae al II-lea era in mod regulat citit de catre tarina Alexandra Feodorovna.
Acest jurnal este dezgolit de oricare forma de literatura. El este cotidian, aproape banal, dupa cum a fost cotidiana, aproape banala, si viata ultimului Romanov. Uneori, pe ici, pe colo, o fraza, o expresie, un cuvant dezvaluie sensibilitatea care era ascunsa sub masca voit indiferenta a suveranului, si acele "crize ale sufletului" sau, care, fiind rare si retinute, sunt mult mai emotionante decat oricare jelanie romantica.
Un document unic
Ultima parte a jurnalului intim al tarului Nicolae al II-lea este un document unic in istorie: in aproximativ 200 de pagini, vedem implinindu-se unul din cele mai tragice destine cunoscute de omenire. in momentul debutului acestor note, Nicolae al II-lea este tarul autocrat al unei sesimi din suprafata globului pamantesc, seful religios a 180.000.000 de crestini ortodocsi, stapanul incontestabil al unei armate imense, cum nici un cuceritor nu a avut vreodata sub ordinele lui. Si in cateva luni, in cateva pagini, vedem revolutia nascandu-se si amplificandu-se, iar pe nefericitul tar pierzandu-si subit puterea, libertatea, viata. Jurnalul ia sfarsit exact cu trei zile inaintea genocidului familiei imperiale ruse, tarul, tarina si cei cinci copii ai lor, in pivnita casei familiei Ipatiev, la Ekaterinburg.
19 mai. Sambata.
Vreme mohorata dar linistita. Citit toata dimineata. Ne-am plimbat vreme de o ora si cateva minute inaintea ceaiului. Alexis (tareviciul Alexei - nota traducatorului, n.tr.) aproape ca nu a suferit. Primele fire de iarba au inceput, timid, sa iasa. Din nou ni s-a adus cina cu doua ore in avans. Haritonov a reincalzit-o la ora 8.00 a serii. Am jucat cu Maria (marea ducesa Maria Nikolaevna, una din cele patru fiice ale tarului - n.tr.) table.
20 mai. Duminica.
La ora 11.00 am cerut sa se tina o slujba; Alexis a asistat la ea, culcat in patul lui. Ziua a fost splendida si calda. Ne-am plimbat dupa slujba si dupa-amiaza, inaintea ceaiului. Este intolerabil sa fii astfel inchis, sa nu poti nici sa iesi in gradina atunci cand ai chef, nici sa petreci o frumoasa seara luand aer. Este exact regimul de inchisoare!
21 mai. Luni.
Zi splendida, timp bland, linistit. De doua ori ne-am plimbat. inca o impuscatura in corpul de garda. Comandantul a venit sa vada daca glontul nu a traversat podeaua. Alexis nu a suferit absolut deloc; ca de obicei, el si-a petrecut ziua stand culcat in pat, in camera noastra. Terminat al doilea tom din Saltikov (Este vorba despre cartea scriitorului rus Saltikov-Scedrin, Domnii Golovlev - n.tr.). Seara, am jucat Besigue" (Joc de carti la moda, jucat in inalta societate a veacului al XIX-lea - n.tr.)
22 mai. Marti.
Caldura inabusitoare in toate incaperile. Ne-am plimbat, dar numai dupa-amiaza. A fost o furtuna puternica catre ora 5.00 (a dupa-amiezii, adica 17.00 - n.tr.). si o alta seara. Alexis este mult mai bine, iar genunchiul i s-a dezumflat. M-au durut picioarele si rinichii si am dormit prost.
23 mai. Miercuri.
Am dat ceasurile inainte cu doua ore. Astazi, Alexis s-a imbracat si a fost transportat afara prin usa mare. Timpul era superb. Alix (tarina - n.tr.) si Tatiana (marea ducesa Tatiana Nikolaevna, alta fiica a tarului - n.tr.) au ramas o ora si jumatate asezate langa el. Ne-am plimbat prin gradina la ora obisnuita. Nu ma simteam tocmai bine. Am plecat la culcare inainte de a se face noapte.
24 mai. Joi.
Toata ziua am suferit de hemoroizi. M-am culcat pe pat, deoarece este mult mai usor sa se puna compresele (in pozitia respectiva - n.tr.). Alix si Alexis au ramas afara o jumatate de ora, iar noi o ora, dupa ce au intrat ei in casa. Timp magnific.
25 mai. Vineri.
Aniversarea nasterii lui Alix (tarina Alexandra Feodorovna, la origine principesa Alix de Hessa, a implinit 46 de ani - n.tr.). Am petrecut-o stand in pat, deoarece sufar de violente dureri de picioare si nu numai.
In cele doua zile care au urmat, starea mea s-a ameliorat; am putut chiar manca, asezat intr-un fotoliu.
27 mai. Duminica.
In sfarsit, am reusit sa ma ridic si sa imi parasesc patul de campanie. A fost cu adevarat o zi de vara. Ne-am plimbat in doua grupuri: Alix, Alexis, Olga (Marea ducesa Olga Nikolaevna, fiica tarului - n.tr.) si Maria, inaintea dejunului; eu, Tatiana si Anastasia (marea ducesa Anastasia Nikolaevna - n.tr.), inainte de ora ceaiului. Verdeata este foarte frumoasa, proaspata si raspandeste un miros agreabil. Citesc cu interes cel de al 12-lea volum al operelor lui Saltikov.
28 mai. Luni.
Zi calduroasa. in hangarul unde se gasesc valizele noastre, sunt deschise in fiecare clipa lazi de unde sunt scoase diverse obiecte si provizii aduse de la Tobolsk (Penultimul loc de prizonierat al familiei imperiale ruse, pana in aprilie-mai 1918, inaintea ultimului prizonierat, la Ekaterinburg - Iaroslav - pana la asasinarea din noaptea de 3/4 iulie 1918 - n.tr.). Si nici un cuvant de explicatii. Toate acestea ne duc cu gandul la faptul ca ei pot lua cu ei si la ei tot ce le place si ca noi nu vom mai revedea niciodata acele lucruri. Este abominabil! La fel, modul lor de comportare fata de noi s-a schimbat: temnicerii nostri fac eforturi sa nu vorbeasca cu noi, ca si cum nu s-ar simti in largul lor si noi avem senzatia ca sunt ingrijorati ori ca se tem de ceva. Nu mai se intelege nimic!
29 mai. Marti.
Draga noastra Tatiana are 21 de ani. Din acea noapte, sufla un vant violent care ajunge si in camera, pe la ferestre. Gratie lui, totusi, aerul din camera a fost in sfarsit innoit si este destul de proaspat, de racoros. Am citit mult, cu totii. Din nou ne-am plimbat, in doua grupuri.
La dejun, Haritonov ne-a servit compot, spre marea noastra bucurie. Seara, ca de obicei, besigue.
31 mai. Inaltarea Domnului.
In aceasta dimineata, am asteptat indelung sosirea unui preot pentru a tine slujba, dar asteptarea noastra a fost in van: cu totii erau ocupati, in bisericile lor. Nu stiu de ce, in aceasta dupa-amiaza nu am fost lasati sa iesim in gradina. Avdeev a venit si a avut o lunga convorbire cu Evgheni Sergheevici. Conform celor spuse de el, Sovietul regional se teme de atentate din partea anarhistilor, si s-ar putea ca si noi sa plecam spre Moscova! Oricum, el ne-a cerut sa fim gata. Am inceput pregatirile de indata, insa fara zgomot, pentru a nu-i trezi pe oamenii de paza, deoarece Avdeev ne-a cerut in mod particular acest lucru.
Catre ora 11.00 a serii, el a revenit si ne-a spus ca vreme de inca cateva zile nu vom pleca. in consecinta, am stat cu bagajele facute intreaga zi de 1 iunie.
Timp inca frumos. Ca de obicei, ne-am plimbat in doua grupuri. in sfarsit, dupa dineu, Avdeev, care bause un pahar in plus, i-a declarat lui Botkin ca anarhistii au fost arestati, primejdia a disparut, iar plecarea noastra a fost contramandata. Ne-am simtit destul de prost auzind aceste lucruri, dupa toate pregatirile (de plecare - n.tr.) facute. Seara, am jucat besigue.
3 iunie. Duminica.
inca o data nu am putut asculta slujba. Toata aceasta saptamana, am citit istoria imparatului Pavel I (Fiul Ecaterinei a II-a, cea Mare, tar al Rusiei in perioada 1796 - 1801 - n.tr.) de Schilder, carte pe care am terminat-o astazi de citit; o carte foarte interesanta.
Pandim intoarcerea lui Sednev si a lui Nagornii, care ni s-a promis ca vor fi eliberati astazi.
5 iunie. Marti.
Draga noastra Anastasia implineste astazi 17 ani. A fost foarte cald afara si in casa. Continui lectura celui de al 3-lea volum din Saltikov: este interesant si plin de spirit.
Alix, fiicele mele si cu mine ne-am plimbat cu totii, impreuna, inaintea ceaiului. incepand de ieri, Haritonov este acela care se ocupa de bucatarie; ni se aduc provizii o data la doua zile. Fiicele mele invata sa gateasca, in compania lui; seara, ele framanta coca, iar dimineata coc painea. Nu este rau deloc!
9 iunie. Sambata.
in toate aceste ultime zile, timpul a fost superb, insa foarte cald. in camerele noastre caldura era inabusitoare, mai ales noaptea. La cererea scrisa a lui Botkin, ni s-a acordat autorizatia de a face plimbari cu durata de o ora si jumatate. Astazi, in timp ce serveam ceaiul, au venit sase persoane - fara indoiala, de la Sovietul regional - pentru a vedea care anume ferestre ar putea fi deschise. Iata doua saptamani de cand se fac eforturi zadarnice pentru rezolvarea acestei chestiuni. in mai multe reprize deja, s-au perindat diversi indivizi care au examinat ferestrele, in prezenta noastra si fara a rosti vreun cuvant.
Un miros delicios ne parvine dinspre gradinile orasului.
10 iunie. Sfanta Treime.
Ziua a fost marcata de mai multe evenimente. in aceasta dimineata, ni s-a deschis o fereastra; Evgheni Sergheevici a fost apucat de o durere de rinichi care i-a adus multa suferinta; la ora 11,30 ni s-a oficiat o slujba adevarata, completa (1) si, la sfarsitul zilei, Alix si Alexis au cinat cu noi in sufragerie. in fine, ne-am plimbat timp de doua ore! Ziua a fost magnifica. Am aflat ca vizitatorii nostri de ieri erau comisari de la Petrograd. in camere, aerul a devenit pur, la fel fiind si seara.
12 iunie. Marti.
Ziua de ieri si cea de astazi au fost extraordinar de calde. in toate camerele, caldura a fost la fel de puternica, desi fereastra a stat tot timpul deschisa. Dupa-amiaza, ne-am plimbat vreme de doua ore. in timpul cinei, au izbucnit doua furtuni violente, care au mai racorit temperatura.
1. Slujbele care erau oficiate in familia imperiala la Ekaterinburg erau, pana la aceasta, mult scurtate.
Evgheni Sergheevici se simte mai bine, dar este inca tintuit in pat.
16 iunie. Sambata.
Draga noastra Marie implineste astazi 19 ani. Temperatura este mereu torida: 26 de grade la umbra si 24 de grade in camere. Acest lucru a devenit chiar dificil de suportat. Am petrecut noaptea in stare de alerta, cu totii treji si imbracati.(2).
Motivul este ca acum cateva zile, noi am primit doua scrisori, una dupa cealalta, in care eram preveniti sa ne pregatim sa fim luati si dusi de persoane importante.
Au trecut insa mai multe zile fara a se petrece nimic, iar noi eram torturati sa asteptam astfel, in incertitudine.
21 iunie. Joi.
Astazi, au fost schimbati comandantii. in timp ce serveam cina, Beloborodov a sosit impreuna cu alte persoane si ne-a anuntat ca Avdeev a fost inlocuit cu Iurovski, cel pe care noi l-am luat drept un doctor. in cursul dupa-amiezii, acesta din urma si adjunctul sau au alcatuit lista obiectelor noastre din aur, apartinandu-ne noua si copiilor nostri, dupa care au luat cu ei majoritatea acestor obiecte (inele, bratari etc.). Drept explicatie, au spus ca s-a petrecut o intamplare dezagreabila (subliniere in original - n.tr.) in casa noastra si s-a facut aluzie la disparitia lucrurilor noastre. Lucrul de care m-am declarat convins la 28 mai a fost deci confirmat. Pacat pentru Avdeev, insa este vinovat de a nu-i fi impiedicat pe oamenii lui sa fure din valizele noastre depuse in hangar.
23 iunie. Sambata.
Ieri, comandantul Iurovski a adus o mica cutie in care se aflau inchise toate obiectele pretioase pe care el ni le-a luat. Ne-a rugat sa verificam continutul, a stampilat-o (sigilat-o, casetat-o) in prezenta noastra si ne-a remis-o apoi in pastrare. Vremea s-a racorit, astfel incat respiram mai bine in camera de culcare. Iurovski si adjunctul lui au inceput sa inteleaga ce fel de oameni ne inconjurau si ne pazeau, jefuindu-ne.
Fara a vorbi de obiectele furate, ei pastrau pentru ei cea mai mare parte a proviziilor aduse de la manastire. Numai acum am putut afla acest lucru, deoarece, de la schimbare, bucatarul nostru a fost acela care a primit totalitatea alimentelor trimise.
2. Punctele figureaza in original.
in toate aceste ultime zile, am citit mult, conform obiceiului. Astazi am inceput cel de al 7-lea volum din scrierile lui Saltikov. Toate aceste povestiri, nuvele si articole imi plac enorm de mult.
Ziua a fost ploioasa. Ne-am plimbat o ora si jumatate si am revenit acasa fara a fi udati.
25 iunie. Luni.
Viata noastra nu s-a schimbat cu nimic de la sosirea lui Iurovski. El a intrat in dormitorul nostru pentru a verifica stampilele (casetele, sigiliile) cutiei de obiecte pretioase si a aruncat o privire prin fereastra deschisa. Toata dimineata si dupa-amiaza, pana la ora 4.00 (adica 16.00 - n.tr.) a fost verificata si repusa in stare de functionare instalatia electrica. in casa, au aparut noi sentinele letone, dar afara sunt tot aceleasi, jumatate soldati, jumatate muncitori! Dupa cele ce se spun, unii dintre oamenii lui Avdeev s-ar afla intemnitati.
A fost sigilata poarta hangarului in care se afla bagajele noastre. Ah, daca s-ar fi facut acest gest o luna mai devreme!
In aceasta noapte a fost furtuna, iar vremea iarasi s-a racorit.
28 iunie. Joi.
In aceasta dimineata, catre ora 10.30, trei muncitori s-au instalat sub ferestrele noastre; ei au adus cu ei un grilaj greu, pe care l-au fixat la exterior, in fata ferestrei noastre. Toate acestea, fara ca macar Iurovski sa ne previna. Este clar, acest individ incepe sa ne displaca tot mai mult.
Am inceput lectura celui de al 8-lea volum din Saltikov.
30 iunie. Sambata.
Alexis a facut prima lui baie, de la Tobolsk incoace. Genunchiul sau merge mai bine, nu poate insa sa il indoaie complet. Timpul este calm, agreabil. Nici o stire din afara (3).
3. Aici, se opreste jurnalul intim al tarului Nicolae al II-lea. Familia imperiala rusa a fost masacrata in noaptea de 3/4 iulie (stil vechi).
Jurnalul de la Tobolsk
Tinut de o persoana din anturajul familiei imperiale (Jurnalul cuprinde intervalul de timp ianuarie - mai 1918. Fragmentul selectat cuprinde perioada aprilie - mai 1918, p. 221-223, mai exact ultimele trei pagini ale jurnalului - n.tr.)
Aprilie 1918.
1 aprilie. Comisia a vizitat Curtea.
8 aprilie. A parvenit de la Moscova o telegrama, prin care era aprobata decizia Comitetului soldatilor a detasamentului, prin care Nicolae Nicolaevici era obligat sa isi scoata epoletii.
10 aprilie. Comisarul Iakovlev, sosit ieri, a vizitat casa in aceasta dimineata. Un detasament de 150 de oameni, recrutati pe drum, a sosit impreuna cu el. Se spune ca nu va fi nici un detasament de la Moscova. Comisarul extraordinar (al guvernului de la Tobolsk) a plecat din nou, acum cateva zile.
12 aprilie. Comisarul Iakovlev a venit catre ora 2.00 pentru a-i face cunoscut imparatului ca trebuia sa plece cu el, nu a spus unde, la ora 4.00 a diminetii (se presupune ca, probabil la Moscova si apoi, poate, in strainatate).
imparateasa a hotarat sa il insoteasca. Mar(ia - completarea traducatorului, c.tr.) Nik(olaevna - c.tr., una dintre cele patru fiice ale tarului - n.tr. ) pleaca de asemenea cu ei. Toti ceilalti vor ramane aici, pana la refacerea lui Al(exei - c.tr.) Nik(olaevici - c.tr.), asteptand primul vas. Daca Domnul o vrea, in trei saptamani ii vom urma si noi. Comisarul Iakovlev s-a intors sa ne caute. Tatiscev ramane. Dolgorukov si cu Botkin vor pleca cu imparatul. in ceea ce ii priveste pe servitori, vor pleca numai Scemodurov, Sednev si Demidova. Ca garda - 5 tiraliori si ofiterii - Nabokov si Matveiev. Toti ceilalti tiraliori si colonelul Kobilinski raman aici. Ce noapte inspaimantatoare! La ora 4.00 a diminetii au plecat! Vagoanele de tren erau ingrozitoare (pana la Tiumen sunt 285 de verste).
15 aprilie. Am avut de doua ori vesti de la ei din perioada calatoriei lor. O data, in aceasta dimineata, eram informati despre sosirea lor cu bine la Tiumen. A fost instalat in salon un altar de campanie si a fost apoi oficiata o slujba. Au cantat cinci calugarite. O procesiune s-a desfasurat in oras in aceasta dupa-amiaza. A fost arestat episcopul Hermogen.
4. Conform presupunerii domnului Dihl, care a descoperit documentul la Ekaterinburg, intre lucrurile familiei imperiale, acest jurnal probabil ca ii apartinea domnisoarei Schneider, lector al Curtii imperiale, care, asemenea acesteia, a fost capturata si apoi executata de catre bolsevici.
16 aprilie. Am primit in aceasta dimineata vestea ca voiajul lor pe drumul de fier a decurs bine, insa nu se stie nici unde merg si nici de unde vin.
20 aprilie. Nici o stire vreme de trei zile. Alexei Nikolaevici se simte mai bine, multumim lui Dumnezeu; alaltaieri, s-a ridicat in picioare (dupa cum se cunoaste, tareviciul suferea de hemofilie - n.tr.). De doua ori pe zi, este oficiata slujba in fata altarului de tabara. Ieri am primit Sfintele Sacramente, copiii de asemenea. Seara ne-a parvenit stirea ca ei erau retinuti la Ekaterinburg (telegrama a lui Matveiev). Fara detalii.
22 aprilie. Utreniile si slujba au fost oficiate in salon, in fata altarului; am servit apoi pranzul de Pasti (O.N., T.N, A.N**., Tatiscev, Irina, B.N. Derevenko, eu, Kobilinski, Axuta (adjunctul comandantului) si A. Mich. Bitner). Nici o stire.
23 aprilie. Serviciul religios la ora 11.00.
24 aprilie. Ne-au parvenit scrisori de la Ekaterinburg. Nabokov si Matveiev au sosit in cursul dupa-amiezii (cu primul vapor) impreuna cu cei 5 tiraliori care ii insotisera.
27 aprilie. Scrisori de la Ekaterinburg. Khoriakhov, presedintele Sovietului local de deputati si-a facut aparitia (am trecut sub dependenta Sovietului).
28 aprilie. Slujba si vecerniile. Khoriakhov a asistat la vecernii.
Mai, 1918.
3 mai. Khoriakhov vine de mai multe ori pe zi; aparent, el se grabeste sa plece. Suntem obligati sa asteptam, din cauza maladiei lui Al(exei - c.tr.) Nik(olaevici - c.tr.), care se restabileste lent. Dar, multumim lui Dumnezeu, in prezent el se simte mai bine. Este a doua zi cand el iese afara din casa.
4 mai. "Detasamentul" a fost inlocuit de garzile rosii.
**Celelalte trei fiice ale tarului, Olga Nikolaevna, Tatiana Nikolaevna, Anastasia Nikolaevna.

A fost găsită comoara Romanovilor pe fundul lacului Baikal?
Două mini submarine care executau o misiune de cartografiere a lacului Baikal au reperat la o adăncime de 1200 de metri „unele obiecte strălucitoare”, despre care se crede că ar fi comoara pierdută a familie Romanov, relatează presa internaţională.
Legenda spune că 1.600 tone de aur au fost pierdute atunci când trenul care transporta valoroasa încărcatură a deraiat, iar amiralul Alexandr Kolceak, comandantul Armatei Albe, a hotărât să arunce aurul în lacul Baikal pentru a nu încăpea în mâinile bolşevicilor.
O altă legendă susţine că trupe ale Armatei Albe aflate în retragerea au traversat lacul Baikal, în iarna anului 1919-1920, fiind surprinse de un ger cumplit de minus 60C. În aceste condiţii, cea mai mare soldaţilor şi cailor care transportau aurul au murit de frig. În momentul în care a venit primăvara lacul s-a dezgheţat şi întreaga comoară s-a scufundat pe fundul lacului Baikal.
În 2009, resturile unui tren şi cutii de muniţie au fost găsite în lac, dar în ultimele zile, două mini submarine Mir au descoperit noi “obiecte strălucitoare” în apropiere de Capul Tolsty.
Încercarea de a aduce la suprafaţă “obiectele stralucitoare” a eşuat monentan din cauza condiţilor vitrege de pe fundul lacului Baikal. Surse din cadrul misunii de cartografiere au declarat că a fost deja planificată o nouă scufundare pentru a aduce la suprafata un eşantion din “obiectele strălucitoare”.
Anul trecut, Inna Kyrlova, directorul adjunct al Fondului pentru Protecţia Lacul Baikal, unul din organismele de finanţare a cercetării, a recunoscut că mini submarine au început să caute “aurul lui Kolceak” pe fundul lacului.
În cazul în care presupusa comoara a fost găsită, s-ar putea declanşa un scandal uriaş între statul rus, descendenţi ai ţarului Nicolae al doilea şi alte ţări, cum ar fi Marea Britanie - care ar putea argumenta că acest aur reprezintă datoriile “regimului” Romanov către ele.
Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei. Lacul conţine cea mai mare rezervă de apă dulce din lume (23000 km³, adică 20% din rezervele de apă potabilă ale lumii ), fiind cel mai adânc lac de pe glob (1637 m).

Pe urmele comorii pierdute a ultimului ţar al Rusiei
Legenda spune că, acum aproape un secol, câteva vagoane de tren pline ochi cu aur, ...

A fost găsită comoara Romanovilor pe fundul lacului...
Două mini submarine care executau o misiune de cartografiere a lacului Baikal au reperat la o adăncime de 1200 de metri „unele obiecte strălucitoare”, despre care se crede că ar fi comoara pierdută a familie Romanov, relatează presa internaţională.
Legenda spune că 1.600 tone de aur au fost pierdute atunci când trenul care transporta valoroasa încărcatură a deraiat, iar amiralul Alexandr Kolceak, comandantul Armatei Albe, a hotărât să arunce aurul în lacul Baikal pentru a nu încăpea în mâinile bolşevicilor.
O altă legendă susţine că trupe ale Armatei Albe aflate în retragerea au traversat lacul Baikal, în iarna anului 1919-1920, fiind surprinse de un ger cumplit de minus 60C. În aceste condiţii, cea mai mare soldaţilor şi cailor care transportau aurul au murit de frig. În momentul în care a venit primăvara lacul s-a dezgheţat şi întreaga comoară s-a scufundat pe fundul lacului Baikal.
În 2009, resturile unui tren şi cutii de muniţie au fost găsite în lac, dar în ultimele zile, două mini submarine Mir au descoperit noi “obiecte strălucitoare” în apropiere de Capul Tolsty.
Încercarea de a aduce la suprafaţă “obiectele stralucitoare” a eşuat monentan din cauza condiţilor vitrege de pe fundul lacului Baikal. Surse din cadrul misunii de cartografiere au declarat că a fost deja planificată o nouă scufundare pentru a aduce la suprafata un eşantion din “obiectele strălucitoare”.
Anul trecut, Inna Kyrlova, directorul adjunct al Fondului pentru Protecţia Lacul Baikal, unul din organismele de finanţare a cercetării, a recunoscut că mini submarine au început să caute “aurul lui Kolceak” pe fundul lacului.
În cazul în care presupusa comoara a fost găsită, s-ar putea declanşa un scandal uriaş între statul rus, descendenţi ai ţarului Nicolae al doilea şi alte ţări, cum ar fi Marea Britanie - care ar putea argumenta că acest aur reprezintă datoriile “regimului” Romanov către ele.
Lacul Baikal este situat în sudul Siberiei. Lacul conţine cea mai mare rezervă de apă dulce din lume (23000 km³, adică 20% din rezervele de apă potabilă ale lumii ), fiind cel mai adânc lac de pe glob (1637 m).

Ultimul tar al Rusiei

23 mai 1896 - inceputul domniei lui Nicolae al II-lea

Nicolae al II-lea Romanov (1868-1918), ultimul tar al Rusiei (1894-1918), a incercat sa guverneze autocratic, dar nu a avut suficienta vointa si energie pentru a-si pune in practica intentiile. Marea Revolutie Socialista din Octombrie a insemnat inceputul sfarsitului pentru dinastia Romanovilor, cei care au condus Imperiul tarist mai bine de trei secole.

Viata de familie a lui Nicolae al II-lea a fost afectata de boala mostenitorului tronului, Alexei, nascut in 1904, bolnav de hemofilie: imparateasa Alice a apelat la puterile tamaduitoare ale calugarului Grigori Rasputin, atragandu-si criticile clasei conducatoare, indignata de conduita scandaloasa a personajului si de amestecul acestuia in afacerile statului. In primul deceniu de domnie, Nicolae al II-lea a urmat o politica de modernizare industriala, promovata de primul ministru, S. Witte, puternic dependenta de investitiile straine. Imediat dupa inscaunare a adoptat legea impotriva betiei, „boala ruseasca”, cum era numita in Europa. Legea era buna, dar betia n-a disparut, oamenii au inceput pur si simplu sa plateasca mai mult pentru vodca; beau ca de obicei si se ruinau. Nicolae al II-lea a oferit rusilor moneda de aur. Noua moneda rusa, pe care era batut profilul lui Nicolae, trebuia sa ajunga (si a ajuns) la rangul valutelor europene. Bogatasii rusi au inceput sa faca furori in Europa; se cheltuiau averi in restaurantele pariziene, se risipeau mosiile, „morunul rusesc incepuse sa depuna icre de aur”. Pe Nicolae al II-lea il tenta acapararea teritoriilor din Manciuria si considera ca micuta Japonie nu va indrazni niciodata sa atace Rusia, dar infrangerea din razboiul cu Japonia (1904-1905) a provocat miscari revolutionare care l-au constrans pe tar sa faca o serie de concesii din punct de vedere constitutional. O incercare de regim parlamentar s-a realizat prin infiintarea (1906) unei adunari legislative, Duma, care a fost insa dizolvata de mai multe ori. Guvernul autoritar al primului ministru P.A.Stolapin (1906-1911) a constituit incercarea cea mai serioasa de salvare a vechiului regim: reforma agrara din 1906 a improprietarit cu pamant o jumatate de milion de tarani, dar Stolapin a fost asasinat si agitatiile sociale au sporit. In acei ani, oprita in expansionismul sau in Extremul Orient, Rusia a incercat sa duca o politica de echilibru in Europa; in 1907 a initiat Tripla Alianta cu Franta si Marea Britanie, dar chestiunea balcanica si sustinerea rusa pentru Serbia au agravat raporturile cu Austro-Ungaria. Finalul domniei In 1913, s-au implinit 300 de ani de la instalarea Romanovilor pe tronul Rusiei. In anul marelui jubileu, imperiul se afla intr-o situatie mai prospera ca oricand. Dupa reformele lui Stolapin, a inceput o ascensiune de neimaginat. Europa parea fascinata de gigantul in devenire. Guvernul Frantei l-a trimis in Rusia pe economistul Edmond Teri, care scria (in „Rusia in anul 1914”): „Nici unul dintre popoarele europene nu are asemenea rezultate. Spre mijlocul secolului, Rusia va domina Europa.” Imperiul tarist a cunoscut in acea perioada si o explozie intelectuala remarcabila. Cu toate acestea, tarul suferea din ce in ce mai mult de singuratate. Nicolae al II-lea nu a avut un rol de prim plan in circumstantele declansarii primului razboi mondial, care initial a generat un avant de unitate nationala, dar care a pus la o proba dura rezistenta armatei si poporului rus. In septembrie 1915, Nicolae al II-lea a preluat personal comanda armatei, inlocuindu-l pe respectatul si credinciosul sau unchi, marele duce Nicolae. O serie de numiri gresite in functii de conducere au discreditat monarhia. Cu putina vreme inaintea declansarii primului razboi mondial, Berlinul avertizase ca, daca va fi razboi, acesta se va sfarsi cu o revolutie in Rusia. Infrangerile de pe front au impus cautarea unor tapi ispasitori. Dupa gasirea unor „spioni evrei”, nemultumirile au fost canalizate spre familia tarului. Se vorbea despre „sangerosul tar si sotia lui nemtoaica, vinovati de tradarea si de varsarea sangelui poporului rus.” Ca urmare a insurectiei garnizoanei din Petrograd, sprijinita de Duma si de sovietele de muncitori si soldati, la 15 martie 1917, Nicolae al II-lea a abdicat in favoarea fratelui, marele duce Mihail, care la randul lui a renuntat la tron. Consemnat in resedinta imperiala din Tarskoe Selo, Nicolae al II-lea a fost transferat in Siberia si apoi trimis de bolsevici la Ekaterinburg, in regiunea Uralilor, unde sovietul local a masacrat intreaga familie a tarului si cativa dintre servitorii acestuia, de teama ca ar fi putut fi eliberat de trupele „albe”. „Corpurile neinsufletite au fost asezate in groapa si fetele si toate corpurile au fost stropite cu acid sulfuric atat pentru a nu fi recunoscute, cat si pentru a preveni emanarea mirosului de la descompunere... I-am acoperit cu pamant si vreascuri, iar deasupra am pus traverse si am trecut de cateva ori cu masina peste ele – urmele gropii nu se mai vedeau”, afirma cel care a condus operatiunea in urma careia ultimul dintre Romanovi a parasit scena istoriei.

O familie aparent ruseasca

Tatal lui Nicolae al II-lea, Alexandru al III-lea, atat dupa chip, cat si dupa obiceiuri era un mosier tipic rus, care adora tot ce era rusesc. Mama lui Nicolae era principesa daneza Dagmara (Maria Fedorovna, sub numele de tarina), fiica reginei Danemarcei. Bunica lui din partea mamei era numita „soacra intregii Europe”: nenumaratele sale fiice, fii si nepoti au inrudit intre ele aproape toate casele regale, unificand in acest mod nostim continentul, din Marea Britanie pana in Grecia. Sotia ultimului tar al Rusiei a fost Alice de Hessen, o nepoata dupa mama a reginei Victoria a Angliei).
Doua semne de nenorocire
* In timpul ceremoniei de incoronare, Nicolae al II-lea, de emotie, a rostit prea tare ultima fraza a discursului sau, privind fix la un batran, reprezentantul Adunarii Tarii. La strigatul tarului, batranului, de spaima, i-a zburat din maini platoul de aur cu paine si sare, pe care, dupa traditia strabuna, reprezentantii Adunarii Tarii il pregatisera sa i-l aduca in dar noului tar. Platoul de aur, zanganind, a alunecat pe podea, painea s-a sfaramat si solnita de aur s-a rostogolit de pe platou. Superstitiosii s-au pronuntat cu tristete, prevestind durere in domnia ce tocmai incepea. * In 1904, tarina, dupa ce nascuse patru fete, i-a daruit tarului un baiat. I-au dat numele Alexei, un nume care nu era onorat in familia Romanov. Dupa asasinarea din ordinul secret al lui Petru cel Mare a fiului si urmasului sau, Alexei, Romanovii evitau sa puna acest nume succesorului la tron. Exista o legenda despre blestemele adresate neamului Romanov de catre principele Alexei, inainte de a fi omorat.

Sfarsitul Romanovilor
In noaptea de 16/17 iulie 1918, a avut loc executia ultimului tar al Rusiei. La miezul noptii, bolsevicii i-au trezit pe Nicolae al II-lea, intreaga familie a acestuia, doctorul familiei imperiale, slujnica si doi servitori. Toti au fost dusi intr-o incapere de le demisolul Casei Ipatiev. Tarul si succesorul sau erau imbacati in tunici si cu chipiuri pe cap. Tarinele si fiicele erau in rochii, fara alte haine deasupra. In camera in care s-a petrecut executia au mai intrat Iacov Iurovski, seful comandoului mortii, adjunctul lui, doi insi de la Ceka si sapte letoni. Familia tarului a fost aranjata ca si cand ar fi urmat sa li se faca o fotografie. „Detasamentului i-a fost indicat din timp cine in cine sa traga si li s-a ordonat sa tinteasca direct in inima, pentru a evita scurgerea unei cantitati mari de sange si ca totul sa se termine cat mai repede”, nota Iurovski intr-un raport ulterior. Iurovski a fost cel care l-a impuscat pe tar. „Sangele curgea siroaie... succesorul era inca in viata - gemea. De el s-a apropiat Iurovski si de doua-trei ori l-a impuscat drept in fata. Succesorul a amutit. Tabloul mi-a provocat greata. Cadavrele au fost apoi duse la camion cu targi facute din cearsafuri intinse pe halubele luate de la saniile ce stateau in curte (...) Sangele din camera si din curte a fost curatat. La ora trei noaptea, totul a fost terminat”, nota un martor al masacrului. Cadavrele au fost incarcate in doua camioane, alaturi de trei butoaie, unul cu benzina si doua cu acid sulfuric, si transportate la o mina de langa satul Koptiaki. Corpurile celor omorati au fost taiate cu topoarele, stropite cu benzina si acid sulfuric si arse pe ruguri care au fost descoperite dupa mai multi ani in apropierea minei.

O zi din viata tarului

„La Tarskoe Selo existau doua palate principale: Ekaterinski (vechiul palat), rezervat marilor dineuri, receptiilor, ceremoniilor si Aleksandrovski (noul palat), unde imparatul ducea impreuna cu ai sai o existenta ordonata si patriarhala. Tarul se trezea la orele opt dimineata, se ruga, se imbaia indelung si isi lua micul dejun singur in salonul de palisandru. Daca imparateasa se trezea la acea ora, dajuna cu ea, in dormitorul lor. Imediat dupa aceea se ducea in cabinetul de lucru pentru a primi diferite rapoarte ale ministrilor imperiului. O data audientele terminate, imparatul se plimba in parc impreuna cu cainii sai. Apoi gusta din mancarea obisnuita a escortei: borsci, kasa, kvas care ii erau aduse de un subofiter intr-o gamela inchisa. Pana la pranz, mai primea cativa vizitatori de mai mica importanta. Masa de pranz se servea la ora unu. Alcatuite cu trei zile inainte, de catre serviciile maresalului curtii, meniurile erau supuse imparatesei care le aproba sau le modifica dupa cum voia. Dejunul, la care participau, in majoritatea timpului, cativa dintre obisnuitii tarului, era alcatuit din patru feluri de mancare, in afara gustarilor. Nicolae al II-lea se hranea cumpatat, aprecia mai mult decat orice bucataria ruseasca, cerea adesea purcel de lapte cu hrean, nu manca niciodata icre negre proaspete, deoarece avusese o indigestie grava in urma unui exces, bea un pahar de vodca inainte de a trece la masa, iar in timpul mesei prefera vinul de Porto. Dupa masa lucra pana la trei si jumatate, se plimba prin parc, iar la orele cinci lua ceaiul cu imparateasa, frunzarind ziare rusesti si straine. Intre sase si opt aveau loc audientele, dupa care urma cina, formata din cinci feluri. Catre ora noua si jumatate, Nicolae al II-lea se retragea din nou in cabinetul lui, mai cerceta cateva dosare, apoi se ducea din nou la imparateasa si-si terminau seara impreuna, discutand sau citindu-i cu voce tare. Bineinteles, acest program era modificat in zilele cu ceremonii religioase si militare.



http://www.gazetademaramures.ro/fullnews.php?ID=3971

Ancheta executării ultimului ţar rus, din nou în actualitate



Familia Romanov a obţinut reluarea anchetei penale privind executarea sumară a ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, tribunalul municipal din Moscova considerând ilegală închiderea investigaţiei în 2009. Tribunalul a aprobat astfel în apel solicitarea avocatului familiei Romanov, Gherman Lukianov, decizând că dosarul va fi examinat din nou la tribunalul de primă instanţă de alţi judecători, a anunţat agenţia Interfax. În primă instanţă, tribunalul Basmanni respinsese cererea familiei Romanov, de reluare a anchetei penale. “Tribunalul nu luase în considerare decizia prezidiului Curţii Supreme, care solicita reabilitarea lui Nicolae al II-lea şi a familiei sale”, a subliniat Lukianov.“Sperăm că argumentele noastre vor fi evaluate în mod just la următoarea examinare” a cazului, a adăugat el. Curtea Supremă rusă a apreciat, în octombrie 2008, că Nicolae al II-lea şi familia sa au fost “victime ale represiunii politice”, dar ancheta penală a fost închisă la 15 ianuarie 2009 de comitetul de anchetă de pe lângă Parchet. Nicolae al II-lea, soţia sa Alexandra şi cei cinci copii ai lor, au fost luaţi prizonieri şi apoi executaţi sumar de CEKA, poliţia politică a lui Lenin, la 17 iulie 1918, la Ekaterinbourg, în Munţii Ural.

... [continuare]

Bijuterii apartinand ultimului tar rus, inapoiate mostenitorilor Romanovilor

Mai
multe bijuterii de lux si obiecte care au apartinut ultimului tar al
Rusiei, gasite anul trecut in arhivele guvernului suedez, au fost
inapoiate mostenitorilor familiei regale, transmite AFP, citata de NewsIn.

Se
pare ca matusa tarului Nicolai al II-lea, marea ducesa Maria Pavlovna
(1854-1920), a depus obiectele la Ambasada suedeza din Sankt Petersburg
in timpul revolutiei bolsevice din toamna anului 1918.

Dupa ce
ducesa Pavlovna a adus bijuteriile la ambasada, acestea au fost
transferate la Stockholm, unde au fost uitate timp de mai multe
decenii. Obiectele au fost gasite anul trecut, in momentul in care
ministrul de Externe al Suediei a mutat arhiva statului. "Am gasit un
numar mare de obiecte de valoare care au fost aduse la ambasada suedeza
din Sankt Petersburg in noiembrie 1918 de o reprezentanta a marii
ducese Maria Pavlovna" a declarat un reprezentant al cabinetului suedez
al afacerilor externe.

Printre obiecte se numara 60 de tabachere
si mai multi butoni de mansete din aur si argint incrustati cu pietrele
pretioase ale rusului Peter Carl Faberge si ale suedezului Bolin,
estimate la aproape 2 milioane de euro.

Maria Pavlovna, care a
fugit din Rusia inainte de avalansa fortelor bolsevice in 1918, a murit
in septembrie 1920 in statiunea termala Contrexéville din estul
Frantei, fara sa spuna familiei sale de obiectele depuse la ambasada
Suediei.

Ministrul suedez al afacerilor externe a oferit
obiectele imperiale mostenitorilor familiei Romanov. Bijuteriile vor fi
scoase la licitatie de Casa Sotheby din Londra, in luna noiembrie, a
declarat un responsabil al casei de licitatie.

Teste ADN: Toată familia ultimului ţar, ucisă de bolşevici

Niciun membru al ultimei familii imperiale ruse nu a scăpat de îngrozitorul masacru din 1918, arată testele ADN.

Crima a avut loc în iulie 1918, intrând în paginile de istorie drept cea mai crudă acţiune împotriva unei familii imperiale. Ţarul şi ţarina Romanov, alături de cei cinci copii ai lor, şi-au găsit sfârşitul într-o pivniţă sinistră, ucişi cu armele şi baionetele.

Măcelul a lăsat loc de dubii. S-a emis chiar o teorie potrivit căreia cel puţin unul dintre copii a scăpat. Din acel iulie 1918, două sute de persoane au susţinut că sunt descendenţi ai ţarului, mărturisind că au reuşit să scape cumva din pivniţa din Ekaterinburg.

Morminte descoperite în 1981

La peste 90 de ani de la eveniment, testele ADN au dovedit că toţi cei cinci copii (Maria, Tatiana, Anastasia, Olga şi prinţul moştenitor Alexei) au murit, alături de părinţii lor.

Specialiştii au preluat probe din două morminte din oraşul crimei, Ekaterinburg, şi au stabilit că, lângă Ţarul Nikolai al II-lea şi ţarina Alexandra, zăceau osemintele celor cinci copii.

Mormântul a fost descoperit încă din 1981, de geologul Alexander Avdonin. De frica unei reacţii violente din partea Uniunii Sovietice, Avdonin nu a dat vestea imediat. În 1991, mormântul colectiv devenea cunoscut întregii lumi, iar oamenii de ştiinţă doreau să afle dacă toţi cei şapte membri au fost ucişi. Cercetările au durat foarte mult, deoarece, în acelaşi loc, au fost îngropaţi şi servitorii apropiaţi ultimului ţar al Rusiei.
[Citeste]

Familia Romanov, reabilitată după opt decenii

http://www.gandul.info/lumea/familia-romanov-reabilitata-dupa-opt-decenii.html?3929;3253017

Curtea Supremă a Rusiei a decis ieri să reabiliteze ultimul ţar rus Nicolae al II-lea şi familia sa drept victime ale represiunii politice bolşevice, un gest simbolic reclamat de multă vreme de descendenţii familiei imperiale, relatează Agerpres.
“Prezidiul Curţii Supreme a recunoscut represiunea împotriva ţarului Nicolae al II-lea şi a familiei sale ca nejustificată şi a decis reabilitarea acestora”, a anunţat purtătorul de cuvânt al Curţii, Pavel Odinţov.
Decizia pune capăt anilor de eforturi ale descendenţilor familiei imperiale de a obţine reîncadrarea juridică a acestor crime. Însă procuratura şi instanţele inferioare au respins în repetate rânduri apelurile descendenţilor Romanovilor, considerând că familia ţarului a fost asasinată, şi nu executată din motive politice.
Nicolae al II-lea a abdicat în 1917, în febra revoluţionară din Rusia. Familia imperială - ţarul, ţarina Alexandra, ţareviciul Alexei şi cele patru fiice - au fost executată la 17 iulie 1918, la Ekaterinburg, în subsolul casei unde era ţinută prizonieră.

RUSIA / Pentagonul certifică faptul că osemintele descoperite la Ekaterinburg îi aparţin ţareviciului Alexei

12:51 • Resturile umane descoperite în 2007 în regiunea Ekaterinburg îi aparţin ţareviciului Alexei şi surorii sale Maria, asasinaţi împreună cu întreaga...

Au fost găsite scheletul ţareviciului Aleksei şi cel al surorii sale, prinţesa Maria

30 Apr 2008
Testele ADN efectuate de un laborator american au confirmat că fragmentele de schelete descoperite în Rusia în 2007 sunt ale doi dintre copiii ultimului ţar al Rusiei, Nicolae al II-lea, ucis de bolşevici.

21 februarie 1613 - Mihail Romanov este ales tar al Rusiei

Primul reprezentant al dinastiei Romanov care a ajuns pe tronul Rusiei, dupa perioada de tulburari ce a urmat disparitiei tarului Ivan cel Groaznic, era fiul lui Feodor Nikitici Romanov (devenit mai tarziu Patriarhul Filaret). La 21 februarie 1613, desi avea doar 17 ani, Mihail a fost ales in unanimitate „stapanitor al tuturor Rusiilor” de catre Duma, adunarea boierilor. Abia pe 24 martie insa o delegatie boiereasca il va gasi pe tanar, care se refugiase impreuna cu mama sa la manastirea Ipative, de langa Kostroma, tocmai pentru a se pune la adapost de violentele ce macinau tara.

Misterul familiei Romanov - rezolvat dupa aproape 90 de ani

Externet
Romanovii n-au drepturi
La 90 de ani dupa alungarea sa de pe tronul imperial, urmata de asasinarea sa si a familiei, ultimul tar al Rusiei, impreuna

Familia regală rusă
Misterul dispariţei a doi copii ai ţarului dezlegat de cercetători?

Justitia rusa refuza reabilitarea tarului Nicolae al II-lea ca victima a represaliilor politice

Noi mărturii despre familia ultimului ţar al Rusiei

Scrisorile de amor ale tarului

Astazi se scot la licitatie
Scrisori “picante” ale tarului Alexandru al II-lea