Basarab[v=]

http://www.istorie-pe-scurt.ro/neagoe-basarab-cel-mai-cult-domnitor-al-tarii-romanesti/

Domnia lui Matei Basarab- ”țara iubea pre domn și domnul pre țară”

Cum a murit Matei Basarab

Cum era explicat sexul acum 400 de ani, în Pravila lui Matei Basarab: „Acolo unde se împreună este maţul femeii deschis şi aşteaptă sămînţa bărbatului”

http://www.certitudinea.ro/articole/istorie/view/istorie-plagiatA-de-rusi-invataturile-lui-neagoe-basarab-furate-de-ivan-cel-groaznic

Originile si familia lui Basarab I

Doamna Milita Despina, sotia lui Neagoe Basarab

Originile si familia lui Basarab I

http://www.evz.ro/detalii/stiri/1067787.html

http://www.observatorcultural.ro/Un-portret-al-lui-Basarab*articleID_29376-articles_details.html

http://www.observatorcultural.ro/Basarab-I-care-voda-imparat*articleID_29378-articles_details.html

http://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/mistic/sfantul-domnitor-neagoe-basarab--110426.html

http://adevarul.ro/cultura/carti/bestsellerul-fascinatie-ann-patchett-15-septembrie-librarii-1_52330310c7b855ff567bcca8/index.html

500 de ani de la urcarea pe tron a lui Neagoe Basarab, Stoica Ion, 8/5/2012
Strדlucit ucenic al Sfגntului Ierarh Nifon,Patriarhul Constantinopolului si Mitropolit al Tדrii Romגnesti,Sfגntul voievod Neagoe Basarab(1512-1521),a מmbinat מn chip armonios,darul iscusitei conduceri...

Neagoe Basarab – voievodul cărturar, ctitor la Curtea de Argeş


Mulţi dintre cei care au condus ţara noastră s-au îngrijit ca meşterii cei mari să construiască cetăţi, case şi alte zidiri măreţe. Adică s-au îngrijit să împodobească ţara şi să facă viaţa oamenilor mai uşoară şi mai plăcută. Acum vreau să vă povestesc despre un voievod care a înălţat una din cele mai minunate zidiri din ţara noastră şi chiar din alte ţări: mănăstirea din Curtea de Argeş. Acest voievod s-a numit Neagoe Basarab. El a fost un voievod bun şi un mare înţelept.

Povestea spune că mănăstirea Curtea de Argeş a zidit-o meşterul Manole şi cu prietenii săi, cei nouă meşteri mari, calfe şi zidari. Voievodul a dorit ca această zidire să nu aibă pereche în lume. Adică să n-o întreacă nici una în măreţie, bogăţie şi frumuseţe. Fiind foarte, foarte talentaţi, meşterii s-au straduit din răsputeri şi i-au împlinit dorinta. Au înălţat-o din cărămidă şi piatră albă, minunat sculptată. Sculptată cu figuri şi flori, ca 0 broderie. I-au făcut turle înalte, elegante, din care două sunt răsucite, ca într-un fel de dans, cum nu se mai află nicăieri. Au încins-o cu un brâu de piatră albă, împletit cu trei viţe, brîu pe care l-au poleit cu aur. Ferestrele le-au încadrat cu rame minunat sculptate. Sub streaşină au pus zeci de păsărele de bronz, cu câte un clopoţel în cioc; iar când adie vântul acei clopoţei sună dulce, că parcă păsărelele ar fi vii şi ar ciripi. În interior au înălţat coloane drepte, înflorate, cu frunze şi flori de felurite culori. Pe dinăuntru au zugrăvit-o cu chipuri şi desene măiestrite, iar pe dinafară multe părţi le-au poleit cu aur.

Văzând-o, lumea se minuna de atâta bogăţie şi strălucire. Că în adevăr strălucea atât de tare încât, cum se zice în poveste, la soare te puteai uita, dar la această zidire, ba.

Dar ca s-o poată termina, se spune că Neagoe Basarab şi-a cheltuit toţi banii, iar soţia sa, doamna Despina, a trebuit să-şi vândă giuvaericalele, adică salbele, inelele, cerceii, brăţările pe care le purta ca doamnă a ţării.

Vedeţi voi cum acest voievod Neagoe Basarab şi doamna Despina au făcut tot ce au putut ca să înfrumuseţeze ţara. Ei ştiau că atunci când privesc lucruri frumoase, măreţe, oamenii simt mare plăcere, li se încălzeşte inima şi se fac ei înşişi mai vrednici, mai buni şi mai frumoşi.

Basarab voievod, eroul de la Posada – povestiri istorice


Atunci, demult, demult, când românii abia îşi înfiripau o ţară, mulţi doreau să le fure pământul şi să-i înrobească. Dar iată că s-a ridicat un voievod îndrăzneţ şi chibzuit, bun orânduitor şi viteaz. Se numea Basarab, voievod de la Curtea de Argeş.

Când un rege vecin, numit Carol Robert, i-a cerut să se supună, Basarab a zis: „Vecin bun şi prieten da, cu dragă inimă; dar supus, nu!“. Auzind vorba asta, regele Carol Robert a strigat, cu trufie: „Am să scot de barbă pe acest urs, din bârlogul lui!“. Chipurile îl făcea urs, adică îndărătnic şi netemător poruncilor lui.

Şi a şi pregătit oaste mare, cu cai graşi şi focoşi, cu oşteni îmbrăcaţi în zale de fier, cu coifuri lucitoare, cu spade ascuţite, cu suliţi lungi, cu arcuri tari şi săgeţi cu vârf de oţel. Le-a pregătit bine şi a venit asupra românilor, cu război mare-mare.

Văzând primejdia, Basarab voievod a strâns şi el oamenii săi, să-şi apere ţara. Pentru că avea mult mai puţini oşteni şi mai slab armaţi, ce şi-a zis? „Ia să-l slăbesc eu pe duşman, înfometându-l şi obosindu-l cu drum greu şi lung”.

Şi ştiţi ce a făcut? A pârjolit holdele în calea duşmanului, a surpat vadurile şi podurile, a ars casele, a otrăvit fântânile. Apoi s-a retras, cu grijă, din calea vitezei şi numeroasei oştiri a lui Carol Robert. S-a retras în munţi şi în codri. Că doar codrul e frate cu românul şi-l apără.

Acolo l-a aşteptat, la o strâmtoare cu pereţii foarte înalţi şi aşa de îngustă, că abia încăpeau zece-doisprezece călăreţi alături. Acelui loc i-a zis Posada. Voievodul a poruncit ostaşilor lui să se urce pe munţi, deasupra acelei strâmtori, şi să pândească apropierea duşmanului.

Foarte dornic să-l prindă pe Basarab, ca pe un urs în culcuşul lui, precum zisese, Carol Robert a înaintat semeţ şi încrezător că nimeni nu-l poate birui. Aşa a vârât oastea în strâmtoarea de la Posada.

Dar iată că, tocmai când nici gândea, de sus, din munte, din piscuri, din vârfuri de brazi, au început să cadă, ca un potop: stânci, butuci, bolovani, suliţi şi săgeţi. Şi toate, în capul mândrilor oşteni ai lui Carol Robert. Săgeţile îi răneau. Suliţele îi străpungeau. Butucii şi bolovanii îi turteau. Stâncile îi striveau. Părea că toţi munţii se prăbuşesc asupra lor, potopindu-i. Armurile sunau, cum ai lovi cu ciocane uriaşe în nişte tingiri cât toate zilele de mari. N-aveau cum să se apere. Cum să urce pe stînca dreaptă ca un perete şi înaltă până la cer? Nici în lături nu puteau fugi. Nici înapoi nu se mai puteau întoarce.

Aşa, în strâmtoarea de la Posada, mulţi cavaleri înzăuaţi în zale de fier au pierit. Carol Robert însuşi n-ar mai fi scăpat de acolo, dacă nu schimba straiele cu un slujitor al său. Judecând după îmbrăcăminte, românii l-au luat pe acela prizonier. Astfel regele cel trufaş abia a scăpat cu fuga; iar ţara voievodului Basarab a rămas liberă.

http://www.historia.ro/exclusiv_web/andreia-ciobanu/articol/numele-familie-basarab-nu-mai-garanteaza-esti-urmas-al-lui-vlad
Deşi, mai demult, cercetărorii au demonstrat că cei cu numele de familie „Basarab” sunt descendenţi ai lui Vlad Ţepeş, studiile recente arată că structura lor genetică nu mai are nicio legătură cu vechea dinastie.

Antropologii de la National Geographic au analizat particularităţile genetice ale cromozomului Y de la 29 de români care au numele de familie „Basarab” şi le-au comparat cu cele ale altor 150 de români din toate regiunile ţării, precum şi cu structura genetică a 300 de persoane din zone vecine cu ţara noastră: Ucraina, Ungaria şi Bulgaria.

„Studierea numelor de familie şi a detaliilor genetice ale celor care poartă aceste nume ne ajută să răspundem la întrebările legate de istoria şi structura populaţiilor”, spune un cercetător al National Geographic, David Comas, pentru esciencenews.com.

În urma studiului, cercetătorii au observat diferenţe genetice care demonstrează că nu toţi indivizii cu numele „Basarab” sunt descendenţi ai dinastiei.

„Aceste cercetări arată că structura haplogrupurilor genetice (n.r.: combinații de determinați genetici care controlează sinteza unor proteine specifice) a celor care se numesc “Basarab” este asemănătoare cu cea a altor români; prin urmare, numele “Basarab” şi-a pierdut originile cumane şi nu mai reprezintă o garanţie a descendenţei din dinastia regală”, adaugă Comas.

Istoricii cred că numele “Basarab” este de origine cumană şi înseamnă “părinte cuceritor”. Forma sa derivă de la “Basaraba”, cuvânt care a pierdut terminaţia “-a” când a fost preluat în limba română.

Sfântul Voievod Neagoe Basarab

Astazi se implinesc 676 de ani de la victoria de la Posada. Unificarea sub autoritatea lui Basarab I Intemeietorul (1310-1352) a formatiunilor dintre Carpati si Dunare s-a facut prin buna intelegere, dar si prin forta. Efortul unificator desfasurat cu succes a facut din Basarab I un mare voievod si domn a toata Tara Romaneasca, intrunind in persoana sa autoritatea suprema pe plan politic si militar. Unificarea formatiunilor dintre Carpati si Dunare a fost favorizata si de conflictele interne din regatul ungar. In toamna anului 1330, Regele Carol-Robert a vrut sa elimine, printr-o campanie impotriva lui Basarab I, obstacolul ridicat in calea extinderii autoritatii sale de "infidelul" voievod "transalpin". Oferta de pace facuta de Basarab I a fost respinsa de rege. Fara resurse de aprovizionare pentru oastea sa, regele ar fi acceptat apoi reconcilierea cu voievodul roman, dar pe calea de intoarcere a fost atacat de romani intr-o trecatoare in munti, intrata ulterior in istoriografia romana sub numele de Posada. Biruinta de la Posada a fost importanta nu atat pentru ca a intrerupt temporar raporturile feudalo-vasalice dintre regele ungar si voievodul roman, ci, mai ales, pentru ca a facut dovada fortei statului roman nou aparut, devenind astfel o realitate politico-teritoriala ireversibila pe harta Europei medievale.
http://www.jurnalul.ro/sectiunea_15/calendar.html

Matei Basarab era să moară ucis de medicul său
http://www.historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/matei-basarab-era-sa-moara-ucis-medicul
Matei Basarab (1580-1654) este unul dintre cei mai inportanţi domnitori al Ţării Româneşti, pe care a condus-o timp de 22 de ani. Renumit pentru spiritul său de mare ctitor, în timpul său se spunea că toată ţara era un şantier. Deşi nu a purtat decât foarte puţine bătălii, cu prilejul uneia, a fost rănit. Rana i-a fost pansată de un bărbier ( bărbierii îndeplineau şi rolul de medici în acea perioadă) aflat în slujba unităţii militare poloneze, care se afla cantonată în Muntenia. Aşa după cum s-a dovedit ulterior, acesta a încercat să-l otrăvească pe domnitor, fiind plătit de o parte a boierilor.
Iată cum este descris episodul în Siebenbürgische Chronik (Cronica Ardelenească) a sibianului Georgius Kraus (1607-1679)
Matei Basarab fu împuşcat în genunchi, dar glontele îi fu scos
“Sănătatea lui Matei s-a înrăutăţit mult din pricina împuşcăturii primite, glonţul găsindu-se încă în genunchi. Bărbierii, nevoind să-l chinuiască, încercară să-l tragă cu o vezicătoare pusă pe rană ca să scoată glonţul. În cele din urmă, carnea a putrezit în jurul glonţului şi i-a pricinuit mari dureri, astfel încât viaţa voievodului era în primejdie. Când principele a aflat aceasta, i-a trimis din Sibiu un bărbier vestit. Acesta i-a scos imediat glonţul, a curăţat rana şi l-a lăsat pe Matei într-o stare destul de bună, în seama bărbierului său despre care se spune că era polonez; apoi a plecat din nou acasă cu o foarte frumoasă răsplată.
Vasile Lupu, medicul polonez al lui Matei şi câţiva boieri pun la cale otrăvirea lui Matei Basarab
Deoarece între timp «Iuda» şi câţiva boieri uneltitori nu se putuseră potoli şi ar fi vrut cu mare bucurie să-l omoare pe Matei, în urma aţâţării lui Vasile Lupu (domnitorul Moldovei, şi rivalul lui Matei Basarab) îl atraseră pe bărbierul polonez de partea lor cu bani şi daruri ca acesta să-l ajute şi Matei să nu mai scape cu viaţă. Bărbierul primii banii, îi puse oblojeala otrăvitoare, pricinuindu-i dureri mari; apoi, din pricina oblojelii otrăvite, i se umflă tot trupul nemaiputând să doarmă, nici să se odihnească timp de mai multe zile şi nopţi.
Un alt medic străin este trimis la Matei Basarab
Deoarece starea voievodului se înrăutăţea din zi în zi, iar prietenii săi cei mai buni şi slujitorii Curţii îi văzură slăbiciunea, trimiseră grabnic, cu voia lui Matei, această ştire lui Rakoczi. Acesta îi trimise neîntârziat din tabără de la Feldioara un bărbier german, Iacob din Făgăraş, împreună cu un însoţitor. Acesta, sosind la Târgovişte şi neavând alte ştiri, trase la bărbierul polonez al lui Matei, tovarăşul său de meşteşug. Acesta se prefăcu a se bucura de sosirea lui; de fapt, însă, se îngrozi, fiindu-i teamă că şi-ar pune viaţa în primejdie din pricina oblojelii otrăvite pe care i-o pusese lui Matei. În cele din urmă, el spuse că Matei Vodă va fi foarte bucuros când va auzi că Alteţa Sa Princiară l-a trimis la el pentru căutarea sănătăţii sale, dar adăugă că, în clipa de faţă, voievodul nu este în primejdie şi că îi merge mai bine. Totodată, îl pofti să mai aştepte puţin la el, deoarece se va duce la Matei pentru a-l vesti şi se va întoarce în curând.
“Tăcerea” chirurgului e cumpărată cu 80 de florini
Bărbierul se duce la boierii trădători care îi plătiseră ca să-i aducă lui Matei pieirea, le povesti cum stau lucrurile şi că sosise un bărbier german de la Rakoczi, adăugând că se teme de o mare primejdie pentru el şi pentru ei. Boierii se îngroziră foarte, îi dădură 80 de florini vechi ca să-i înmâneze bărbierului ca şi când i-ar fi fost trimişi de Vodă, care nu mai avea nevoie de ajutorul lui. Apoi, să-i spună să plece. Bărbierul polonez îndeplini totul întocmai, îi dădu bani bărbierului ardelean, cu înştiinţarea că Vodă îi mulţumeşte foarte mult principelui pentru bunăvoinţa arătată, iar pe el îl sfătui să se întoarcă din nou la domnul său, căci Vodă se simte foarte bine şi se va însănătoşi în curând. Ce se întâmplă? Bărbierul lui Rakoczi luă banii, crezând că lucrurile stăteau chiar aşa, îi mulţumi pentru darul şi osteneala lui, îşi luă rămas bun şi plecă. Bărbierul polonez se bucură şi crezu că şi-a rânduit bine treburile. Alergă chiuind la boierii răi cărora le comunică vestea cea bună.
Reîntoarcerea medicului şi descoperirea complotului
După ce însă, cum s-a spus, bărbierul a plecat şi a mers cam un sfert de milă, el şi însoţitorul său căzură pe gânduri se temură că deoarece nu-l văzuse pe Vodă şi nu-i ducea ştiri sigure principelui, acesta îi putea pedepsi. Din această pricină se întoarseră, se duseră de-a dreptul la Curte şi cerură să fie duşi la Domn. Matei se bucură de sosirea lor şi porunci, în slăbiciunea sa, ca să i se înfăţişeze şi bărbierul să-i vadă rana neîntârziat. Acesta văzu însă oblojeala cu otravă, o scoase, curăţă rana, puse alta pentru a-i alina durerile şi rămase apoi puţin la Vodă pentru a vedea ce va urma. După aceea, Matei se simţi mai bine şi i se întoarse somnul, care-i lipsise şase zile. După somn avu poftă de mâncare, ceea ce bucură mult toată Curtea.
A doua zi, când bărbierul voia să-şi ia rămas bun de la Vodă şi mulţumi pentru darul primit, Matei rămase uimit de acest fapt şi vru să cunoască povestea în amănunt şi pricina pentru care bărbierul voia să-l părăsească în această nevoie. Acesta îi povesti atunci toate întâmplările cu bărbierul polonez şi dezvălui toată povestea oblojelii otrăvite. Bărbierul polonez fu pe dată înhăţat. Căzând în genunchi, ceru îndurare şi destăinui noua trădare a boierilor şi felul cum ei îl ameninţaseră cu moartea dacă nu-l omoară pe Matei. Când Vodă află cele întâmplate, porunci prinderea boierilor, care nu se aşteptau la aceasta, fiindcă fuseseră liniştiţi de bărbier că doctorul lui Rakoczi plecase. Dacă Dumnezeu vrea să dea la iveală o urzeală, el găseşte repede mijloacele potrivite.
Îndată ce boierii sosiră, doftorul lui Rakoczi porunci să-i fie tunsă unui câine o bucată mare de piele cât oblojeala otrăvită. Apoi îi puse câinelui această oblojeala şi lăsă ca Matei, boierii şi bărbierul său să vadă urmarea şi felul cum se va purta câinele şi cum era mâncată pielea. Toţi s-au mirat de aceasta. Îndată ce Matei văzu trădarea înspăimântătoare şi multe încercări ale boierilor de a-i lua viaţa, porunci să se înceapă o cercetare aspră şi să fie întemniţaţi 11 boieri şi bărbierul polonez. Unii au fost ucişi, iar altora li s-au luat toate bunurile. Nu se cunoaşte soarta bărbierului polonez. Se spune că el ar fi fost ucis pe ascuns, odată cu un boier, murind în chip josnic”.

Basarab I, rudă cu Gengis Han
Basarab I (mort în 1352 şi înmormântat la Biserica Domnească din Curtea de Argeş) este unul dintre cei mai cunoscuţi ascendent al familiei domnitoare Basarab şi domnitorul Ţării Româneşti (1310-1352).

El este fiul lui Tihomir, care conform majorităţii opiniilor istoricilor români, ar fi un boier din Bulgaria. Oricum există unele voci care spun că el are legături cu cumanii şi pecenegii (se pare că era mai măsliniu la ten - de aici şi apelativul de Negru Vodă, cum este menţionat în multe legende şi cronici)
Însă, conform cărţii genealogistului Moncreiffe „Royal Highness Ancestry Of the Royal Child” (1982), Basarab cel Mare ar fi fiul lui Tihomir (Thocomerius), prinţul tătarilor cu fiica voievodului Barbat. Acest Thocomerius este fiul lui Toqoqan (Tukukan), han al Imperiului Mongol, fiul lui Batu cel Splendid, han al Imperiului Mongol, fiul lui Juchi, han al Imperiului Mongol, acesta fiind fiul celebrului Gengis Han, mare han al mongolilor, unul dintr cei mai mari conducători din istoria acestei lumi.

Matei Basarab, ( 1580, Brâncoveni - † 19 aprilie 1654), a fost domnitor al Ţării Româneşti între 1632 şi 1654.

Origine

Prin bunicul său, Vâslan din Caracal, Matei Basarab descindea din puternica familie a Craioveştilor. Această origine i-a justificat, de altfel, adoptarea numelui de "Basarab" imediat după urcarea pe tron, considerându-se nepot al lui Neagoe Basarab şi deci urmaşul acestuia. Era fiul lui "Danciul din Brâncoveni" (judeţul Olt), fost mare vornic, în timpul domniilor lui Ştefan Surdul (1591 - 1592) şi Alexandru al III-lea cel Rău (1592 - 1593) şi oştean al lui Mihai Viteazul căzut în bătalia de la Şelimăr şi înmormântat la Alba Iulia. Mama lui a fost jupâneasa Stanca tot din Brâncoveni. Matei Basarab a fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al detaşamentelor oamenilor liberi şi breslaşilor din Craiova.

Începutul domniei

Încă din timpul domniei lui Leon Tomşa a încercat să ia tronul cu ajutorul lui Rakoczy I al Transilvaniei (1630). Agitaţia din ţară a cresut şi mai mult sub următorul domnitor Radu Iliaş (1632), până ce Poarta, luând în considerare şi darurile făcute personal de Matei, îi încredinţează tronul cu toată împotrivirea intrigilor greceşti manevrate mai ales de bogătaşul Celebi Curt (martie 1633). Menţine pacea cu Turcia, încheie pact de alianţă şi prietenie cu Rakoczy (1635), dar şi cu Germania, Polonia şi Veneţia (1636, 1637, 1639).

Relaţiile cu Vasile Lupu

Singurul care i-a făcut probleme pe tot timpul domniei a fost Vasile Lupu, domnitorul Moldovei. Acesta a vrut să-l detroneze pe voievodul muntean servindu-se de intrigi, pâri şi atacuri. Corupând pe câţiva înalţi dregători turci, profitând de încurcăturile externe ale Porţii, Lupu, a băgat mereu intrigi pe seama relaţiilor diplomatice ale lui Matei, şi izbuteşte să obţină destituirea acestuia. Însă, înţeleptul Matei, pe deoparte demască totul demnitarilor otomani care îi pedepsesc chiar cu moartea pe dregătorii corupţi de Lupu, iar pe de altă parte respinge vitejeşte atacurile intrigantului vecin la Focşani (noiembrie 1637 şi la Ojogeni pe Prahova (decembrie 1639). Lupu, pierzându-l pe fiul său Ioan, căruia voia să-i lase domnia Moldovei, şi intenţionând ca el să o ia pe cea a Munteniei, şi văzând că instrumentele sale de intrigă nu mai au efect, se împacă cu Matei, prin mitropolitul său Varlaam (1644). În semn de pace, fiecare voievod zideşte câte o mănăstire unul în ţara celuilalt (Stela în Târgovişte şi Soveja în Putna). Împăcarea însă nu ţinut mult. Lupu găseşte motiv să se supere din nou pe Matei (1650) şi-l ameninţă că-l atacă în momentul în care acesta se îmbolnăvise (1652). Bătrânul Basarab, în alianţă cu Rakoczy II, îl ajută pe Gheorghe Ştefan care se răsculase, să-l detroneze pe Vasile Lupu (aprilie 1653). Lupu izbuteşte cu ginerele său Timuş să-l respingă pe Gheorghe Ştefan în Muntenia şi se năpusteşte asupra lui Basarab, însă la Finta, pe Ialomiţa e bătut cumplit (mai 1653) şi alungat pentru totdeauna de pe tronul Moldovei.

Sfârşitul domniei

Matei Basarab nu se bucură multă vreme de linişte deplină. Bătrâneţea şi o rană căpătată la Finta, o răscoală a seimenilor (lefegii străini) şi dorobanţilor, îi grăbesc sfârşitul. A fost înmormântat la Târgovişte, de unde a fost mutat în 1658 la Arnota de patriarhul Macarie şi de secretarul acestuia Paul de Alep.

Dezvoltarea ţării în timpul lui Matei Basarab

Epoca lui Matei Basarab a fost una de înflorire culturală, de închegare a unei şcoli artistice, fără de care "explozia" brâncovenească nu ar fi fost posibilă. A fost un adevarat "Mecena",un protector al culturii, sprijinitor al ortodoxiei, militând pentru păstrarea nealterată a tradiţiei ortodoxe. Toate aceste însuşiri ale sale, vor contribui la consacrarea suveranului ca cel mai mare ctitor ortodox al poporului român, un adevarat patron al bisericii. A ridicat din temelie peste 30 de biserici la care se adaugă refacerea multor altora, atât în ţara, unde l-a depăşit cu mult chiar si pe Ştefan cel Mare, cât şi la Muntele Athos şi la sud de Dunăre, la Vidin şi Sistov. Mitropolia Ţării Româneşti beneficiază de danii de sate şi imunităţi fiscale si de sprijinul domniei pentru refacerea bisericilor.În 1645 Matei Basarab a plătit taxele pentru întreg muntele Athos. Matei Basarab a fost cel care şi-a adus aportul major în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viaţa oficială, religioasă, şi civilă. El a introdus prima legislaţie scrisă: "Pravila mică" (tipărită la mănăstirea Govora, 1640), care a fost tradusă din limba slavonă de către Moxa, precum şi "Îndreptarea legii" (Târgovişte, 1652). Organizarea armatei a beneficiat de o atenţie specială din partea voievodului, efectivele ajungand la 40.000 de ostaşi. Totodată, Matei Basarab dispune construirea unor noi fortificatii. De remarcat ramân si cele războaie câştigate în faţa domnului Moldovei, Vasile Lupu, care se încăpăţâna sa revenidice tronul lui Matei Basarab. Tot Matei Basarab (1632-1654) a fost iniţiatorul şi comandantul general al Ligii antiotomane, constituită din Ţările Române, Polonia şi Rusia. Cel care a fundamentat ideologic doctrina poporului român a fost savantul domnitor al Moldovei, Dimitrie Cantemir (1693, 1710-1711), membru al Academiei din Berlin. Ligă care a eşuat în cele din urmă în urma lipsei de coordonare. Lunga domnie a lui Matei Basarab a fost o epocă de fervoare religioasă şi dezvoltare culturală aşa cum o arată numarul foarte mare de ctitorii voievodale şi boiereşti.
[url=http://www.daciajurnal.ro/index.php?pag=continuare&cheie=1668&dom=9&num=54&poza=101]http://www.daciajurnal.ro/index.php?pag=continuare&cheie=1668&dom=9&num=54&poza=101[/url]

Pentru bătălia de la Posada, Basarab I s-a folosit de spioni Basarab I, Domn al Ţării Româneşti (a domnit între 1310-1352) a rămas în istoria neamului, mai ales datorită strălucitei victorii repurtate împotriva oştirii maghiare condusă de către chiar regele Ungariei, Carol Robert d’Anjou, de la Posada, din anul 1330. Modul în care s-a pregătit...

Cum era ca marele domnitor Matei Basarab să fie otrăvit de proprii boieri